Decizia civilă nr. 151/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.151/2013
Ședința publică din data de 2 decembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: C. G.
GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind apelului declarat de apelanta SC C. DE A. S. SA împotriva încheierii civile nr.9752/_, pronunțată de Judecătoria C. - N.
, în dosarul nr._, privind și pe intimații SC A. SA, COSILIUL LOCAL AL M. C. -N., C. J. C. PRIN P. C. J. C. și J.
C. PRIN P. C. J. C., având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză, la ambele strigări, se prezintă reprezentantul intimatei, d-nul avocat Cernea S. Cristian, lipsind apelanta și restul intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul intimatei prezente arată că susține întâmpinarea formulată și nu are alte cereri în probațiune.
T. ul, în urma deliberării, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond părții prezente.
Reprezentantul intimatei SC A. SA solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, conform facturii pe care o depune la dosar.
T. ul reține cauza în pronunțare, în baza actelor și a probelor existente la dosar.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 9752/2013 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor J. C., prin presedinte si C. J.
C., prin presedinte, a fost respinsă actiunea civila extinsa formulata de reclamanta SC A. SA impotriva paratilor C. LOCAL AL MUN.C. -N. prin presedinte si C. J. C., prin presedinte, ca urmare a admiterii exceptiilor lipsei calitatii procesual passive și a fost admisă actiunea civila precizata formulata de reclamanta SC A. SA impotriva paratei SC C. DE
A. S. SA, fiind obligată parata sa achite in favoarea reclamantei suma de 2.290,84 lei, reprezentand diferenta de chirie restanta aferenta perioadei _
-_, cuprinsa in factura fiscala nr.6175079/_, suma la care se calculeaza penalitatile de intarziere in cuantum de 1% pe zi incepand cu data de 1 iulie 2007 si pana la achitarea debitului datorat, la plata in favoarea reclamantei a sumei de 3. lei, reprezentand folosul de tras pentru lipsa de folosinta a terenului pentru perioada iunie 2007-mai 2013, precum și la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantei, in cuantum de 19.037,95 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că societatea reclamanta detine in proprietate terenul in suprafata de 2.200 mp. inscris in CF 1. C. -N., avand nr.topo.21890/2. Pe acest teren a fost
construit un rezervor de apa potabila cu capacitatea de 10.000 mc., gardul de protectie al acestuia cuprinzand intreg terenul mentionat anterior, asa cum reiese din raportul de expertiza efectuat de expert I. Morar si depus in dos.civ.nr.13859/2004 al J. i C. -N. . In cadrul acestui dosar reclamanta SC A. SA a solicitat obligarea Regiei Autonome A. Canal C. la plata folosului de tras prin folosirea fara drept a terenului in perioada_ -_ . In conditile in care parata a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat sa se constate existenta dreptului de superficie al J. ui C. asupra terenului in litigiu, instanta a analizat modalitatea de trasmitere a dreptului de proprietate asupra terenului inscris in CF 1. C. -N. . Ca urmare, cu putere de lucru judecat s-a stabilit ca SC A. SA este proprietara imobilului pe care a fost construit rezervorul de apa in baza unor autorizatii valabile. In aceste conditii si stabilind ca RAJAC C. nu a dovedit existenta vreunui titlu prin care sa se fi constituit dreptul de superficie, instanta a respins cererea reconventionala avand acest obiect.
Prin sentința civilă nr.11886/2005, mentinuta prin decizia nr.11/A/2006 a T. ului Comercial C. (care a modificat doar cuantumul cheltuielilor de judecata acordate), instanta a stabilit in sarcina RAJAC C. obligatia de a achita in favoarea reclamantei despagubiri reprezentand folosul de tras in cuantum de 149.349,75 lei aferente perioadei_ -_ .
Dupa pronuntarea hotararii T. ului Comercial C., hotarare prin care a fost respins apelul declarat de C. de A. S. SA, fosta RAJAC C., intre cel doua societati a fost incheiat contractul de inchiriere nr.4102/_ . Contractul avea drept obiect folosirea terenului in vederea administrarii rezervorului de apa pe o durata de 1 an cu posibilitatea prelungirii. Fara a exista o reziliere a contractului si fara o explicatie in acest sens, parata SC C. de A. S. SA a achitat ultima factura emisa de reclamanta, cea cu nr.6175079/_ doar partial. Explicatia "oferita"; in intampinarea depusa la dosar a fost in sensul ca pretentia reclamantei de achitare a diferentei, in cuantum de 2.290,84 lei, cu titlu de chirie, este neintemeiata, contractul fiind lovit de nulitate absoluta pentru suprafata de teren ocupata de rezervorul de apa.
Dealtfel, valabilitatea contractului de inchiriere nr.4102/_ a facut obiectul dos.civ.nr._ al J. i C. -N., constituit in urma declinarii cauzei initial inregistrate sub nr.3115/2009 la T. ul Specializat C. . In acest dosar parat SA Comapnia de A. S. SA a solicitat a se dispune desfiintarea retroactiva a contractului de inchiriere nr.4102/2006. La acest dosar a fost conexat dos.civ.nr._ al J. i C. -N., dosar de asemenea declinat de la T. ul Specializat C. si care avea drept obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de inchiriere nr.4102/2006.
Prin sentința civilă nr.18021/2012 pronuntata in data de 24 septembrie 2012 in dos.civ.nr._ al J. i C. -N. instanta a respins actiunea Companiei de A. S. SA, hotararea devenind irevocabila prin respingerea recursului declarat. Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a apreciat ca potrivit art.44 din Constitutia R. iei nu este permis tertilor sa nesocoteasca calitatea de proprietar, respectiv calitatea de proprietar al SC A. SA asupra terenului de 2.200 mp., chiar daca acest teren a fost cuprins in inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul public al mun.C. -N. /J. ui
C. .
In aceste conditii contractul de inchiriere nr.4102/2006 este valabil, partile fiind obligate sa isi indeplineasca obligatile asumate. In cazul de fata parata SC C. de A. S. SA nu si-a indeplinit obligatia de plata a intregii sume de bani mentionata in factura fiscala nr.6175079/_ . Nu exista nici
un motiv de plata partiala a acestei facturi emise in sarcina societatii parte, astfel incat, in temeiul art.998-999 Cod civil, instanta a admis cererea formulata in acest sens si a dispus obligarea paratei SC C. de A. S. SA la plata sumei de 2.290,84 lei, reprezentand diferenta chiriei neachitate pentru perioada_ -_ . La aceasta suma au fost calculate penalitatile de intarziere in cuantum de 0,1% pe zi calculate, potrivit art.VII alin.1 din contract, incepand cu data de 1 iulie 2007 si pana la achitarea debitului datorat.
Dupa cum se poate observa, paratii J. C. si C. J. C. nu sunt parti in contractul de inchiriere incheiat, astfel incat nu se justifica improcesuarea lor in acest sens. Ca urmare, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate si, in consecinta, a respins cererea de obligare, in solidar cu parat SC C. de A. S. SA la plata diferentei de chirie neachitata.
In ceea ce priveste cererea reclamantei de acordare a despagubirilor in cuantum de 3. lei reprezentand lipsa de folosinta a terenului incepand cu data de_ si pana in iunie 2013, instanta a apreciat ca cererea este intemeiata raportat la parata SC C. de A. S. SA.
Astfel, in exercitarea atributelor dreptului de proprietate reclamanta exercita posesia, dispozitia si folosinta, in conformitate cu prevederile art.480 Cod civil. Reclamanta este lipsita de posesia efectiva a terenului, insa are dreptul de a culege fructele produse de acesta, mai exact sa beneficieze de folosul de tras obtinut in urma folosirii terenului. Fara echivoc s-a stabilit ca terenul, datorita rezervorului de apa amplasat pe acesta este folosit, in mod efectiv, de societatea parata. Ca urmare, paratii J. C. si C. J. C. nu au executat nici un act ce ar impiedica exercitarea dreptului de proprietatea al reclamantei. Potrivit art.44 alin.3 din Constitutia R. iei nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. Chiar daca terenurile afectate de utilitati publice sunt proprietatea municipiului sau a statului, reclamantei nu ii poate fi nesocotita calitatea de proprietar al terenului inscris in CF 1. C. -N. .
In conditiile in care paratii nu au folosinta asupra rezervorului de apa, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de J. C. si de C. J. C. si, in consecinta, a respins cererea de despagubiri formulata in contradictoriu cu acestia.
Parata SC C. de A. S. SA, in schimb, administreaza in mod efectiv rezervorul de apa si, in consecinta, foloseste terenul reclamantei pe care acesta este amplasat. Este adevarat ca, potrivit art.25 alin.1 lit.b din Legea nr.51/2006 aceasta utilitate de interes public a fost concesionata paratei de catre J. C., insa, in concret, folosinta bunului respectiv apartine paratei si nu J. ui C. . Parata este cea care administreaza bunul, potrivit art.51 alin.5 din Legea nr.51/2006, iar imprejurarea ca achita redeventa stabilita intre parati nu are legatuta cu raportul juridic dintre parata si reclamanta. Parata nu a chemat in garantie J. C. sau C. J. C., iar, in raportul juridic direct cu reclamanta acesti parati nu au desfasurat nici un act care ar fi avut drept rezultat impiedicarea exercitarii dreptului de proprietate al reclamantei.Ca urmare, C. de A. S. SA are obligatia de a achita contravaloarea lipsei de folosinta a terenului in favoarea proprietarului.
Dupa cum se poate observa, la formularea pretentiilor sale reclamanta s- a raportat la cuantumul chiriei lunare stabilite de comun acord cu parata de ord.1 in contractul de inchiriere incheiat in anul 2006. Pe de o parte, este vorba despre o suma de bani ce a fost stabilita de reprezentantii partilor in urma negocierilor directe si, pe de alta parte, reclamanta a dat dovada de
rezonabilitate pretinzand aceeasi suma lunara fara a avea in vedere posibila raportare a acestei sume la cursul euro sau al evolutiei preturilor pe piata. Reclamanta nu a raportat despagubirea pretinsa la valoarea terenului din centrul mun.C. -N., asa cum a sustinut parata in actul depus pentru ultimul termen de judecata si intitulat "adresa";.
Fata de cele prezentate, instanta a admis cererea formulata si a dispus obligarea paratei la plata despagubirilor in favoarea reclamantei, in cuantum de 3. lei, reprezentand folosul de tras pentru lipsa de folosinta a terenului pentru perioada iunie 2007-mai 2013.
In temeiul art.274 Cod proc.civila parata SC C. de A. S. SA a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantei, in cuantum de 19.037,95 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru (7.193 lei) si timbru judiciar (0,15 lei), taxa judiciara achitata pentru copierea filelor dosarului (52 lei) si timbrul judiciar aferent (7,8 lei) si onorar avocatial total in cuantum de 11.785 lei. Din acesta 10.000 lei reprezinta onorariul achitat avocatului Cernea Cristian in baza contractului de asistenta juridica nr.41/2013. Suma de 1.785 lei reprezinta onorariul achitat avocatului A. P. escu in baza contractului de asistenta juridica nr.88/2009. Pana la momentul repunerii pe rol a cauzei reclamanta a fost reprezintata in cauza de av.P. escu A., iar, la fila 28 din dosar a fost depusa imputernicirea aferenta, in care se mentioneaza ca intre parti a fost incheiat contractul de asistenta juridica nr.88/2009 avand ca obiect redactare si reprezentare actiune in pretentii. La ultimul termen de judecata actualul reprezentant al reclamantei a depus copia facturii nr.F00055/_ emisa pentru suma de 1785 lei, reprezentand onorar conform contractului de asistenta juridica nr.88/_, onorariu acordat de instanta cu titlu de cheltuieli de judecata. Alaturi de aceasta factura a fost depusa si copia facturii nr.F00054/_ emisa pentru suma de 1785 lei reprezentand onorar conform contractului de asistenta nr.87/_, contract ce nu a fost depus in prezenta cauza. In aceste conditii instanta nu va dispune obligarea paratei si la achitarea sumei incasate cu acest titlu. Deasemenea, a fost depusa copia bonului fiscal 0001/_ potrivit caruia Cab.Av.P. escu A. a incasat suma de 1785 lei, insa nu reiese ca reclamanta ar mai fi achitat o astfel de suma cu titlul de onorariu aferent prezentei cauze.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, apelanta SC C. DE A. S. SA, solicitând admiterea apelului și, în principal, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea apelantei la plata sumei de 308.140 lei reprezentând cuantumul despăgubirilor calculate pentru perioada iunie 2007-mai 2013, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul stabilii despăgubirilor ținând cont de valoarea actuală a prejudiciului.
În motivarea apelului apelanta a arătat că în anul 1998, RAJAC C. . antecesoarea SC C. de A. SSA. a construit rezervorul de apa din cartierul Manastur. Construcția s-a realizat având la baza avizul din_ al
C. local al M. C. -N., potrivit căruia, terenul pe care urma sa se construiască rezervorul de 10.000 mc este proprietatea Statului R., in administrarea C. local al Municpiului C. -N. . Terenul rezervorului de
10.000 mc. din cartierul Manastur, in suprafața de 2946 mp aparține domeniului public al județului C., fiind prins in inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public. Prin urmare nu se poate susține ca preluarea la domeniul public si trecerea terenului in inventarul acestui patrimoniu s-a făcut nelegal.
Apelanta a arătat că rezervorul cu terenul aferent de 2946 mp, i-a fost concesionat in baza contractului de delegare a gestiunii serviciului de
alimentare cu apa si canalizare, din data de_, concesiune pentru care si in prezent plătim redeventa stabilita.
Prin urmare, in perioada_ -_ si după data de_, pana in prezent, apelanta SC C. de A. SSA. SA, succesoarea de drept a fostei regii autonome (RAJAC), este titulara unui drept de concesionare si nu de administrare. Titularul dreptului de administrare este, conform art. 12 alin.(l)din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia si art. 125 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala, J. C., care, in calitate de unitate administrativ teritoriala este proprietarul patrimoniului public al județului si administrează acest patrimoniu prin C. J. C. .
Având in vedere faptul ca doar regia autonoma putea fi obligata la daune interese, in calitatea sa de administrator al rezervorului de apa, prin dispariția regiei autonome, toate drepturile si obligațiile care decurg din calitatea de administrator al rezervorului de apa trebuiau discutate cu C. J. C., care a devenit administratorul acelui rezervor, iar nu cu concesionarul (operatorul) in speța SC C. de A. SSA..
Mai mult, poate fi pusa in discuție lipsa de folosința atunci când fapta de a lipsi o persoana de folosința bunului sau se situează in sfera ilicitului, fiind fara echivoc un fapt nelegal, din perspectiva legii fiind socotita drept o "fapta ilicita cauzatoare de prejudicii";.
Un element esențial in caracterizarea faptei ca fiind ilicita este acela ca acțiunea de a ocupa un bun al altuia sau inacțiunea constând in refuzul de a elibera un spațiu al altuia, sa fie săvârșite fara drept. Or, in cauza nu se poate considera ca ne situam in sfera ilicitului, ca sunt îndeplinite dispozițiile art. 999 din Cod civ. privind răspunderea civila delictuala, a subscrisei, atâta timp cat rezervorul de apa a fost construit pe un teren care potrivit avizului C. local era proprietatea Statului R., in administrarea C. local al M.
C. -N. .
Prin urmare, SC C. de A. SSA. are calitatea de concesionar al terenului si rezervorului de apa din cartierul Manastur, rezervor care face parte din domeniul public, deservește cartierul Manastur, acesta nefiind utilizat de către apelantă in interes propriu ci satisface un interes public.
Astfel, nu se poate retine in sarcina apelantei, obligația de plata a folosului de tras, atâta timp cat avem doar calitatea de concesionar, cel care administreaza bunurile care fac parte din domeniul public fiind J. C. prin
C. J. C., iar nu in ultimul rând rezervorul de apa nu este folosit de către apelantă pentru a satisface un interes propriu ci un interes general.
Mai mult, în prezent apelanta platește pentru același teren redeventa stabilita către C. J. C., pe de o parte, iar pe de alta parte despăgubiri pentru folosul de tras către SCA. S.A.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor solicitate de către SC A. S.A. si acordate prin sentința apelata s-a arătat că acțiunea introductiva prin care s-a solicitat folosul de tras s-a întemeiat pe dispozițiile art. 998 si 999 cod civ. privind răspunderea civila delictuala. Pornind de la dispozițiile Codului civil rezulta ca pentru angajarea răspunderii civile delictuale se impune a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existenta unei fapte ilicite; existenta unui prejudiciu; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul constând in intenția, neglijenta sau imprudenta cu care a acționat.
Astfel, pornind de la prejudiciul care este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o alta
persoana, rezulta ca prejudiciul reprezintă o condiție sine qua non a atragerii răspunderii delictuale.
Un prejudiciu are caracter cert atunci când existenta lui este sigura, neîndoielnica si totodată poate fi evaluat la data solicitării lui. De asemenea, prejudiciul trebuie sa fie actual. Caracterul actual al prejudiciului, in cazul unui imobil, de folosirea căruia a fost lipsit reclamantul, se raportează la valoarea beneficiului de care a fost lipsit sau la valoarea producției pe care o putea obține de pe terenul din litigiu.
Prin urmare, se considera ca reclamantul trebuia sa dovedească valoarea actuala a prejudiciului pe baza unei expertize de specialitate. Este adevărat ca intre apelanta SC C. de A. SSA. si intimata SC A. S.A. a fost încheiat la data de_ contractul de închiriere nr. 4102, pe o durata de un an, cu începere de la data de_ si pana la data de 15.U6.2007, având ca obiect terenul in suprafața de 2200 mp situat in C. -N., str. Aleea Negoiu, FN, chiria lunara fiind stabilita la suma de 3500 lei plus TVA, insa in cazul răspunderii civile delictuale cuantumul prejudiciului nu se poate stabili pe baza unor tarife, deoarece, acestea sunt aplicabile numai in cazul raporturilor contractuale, ceea ce nu este cazul in speța.
Or, tinand cont de faptul ca durata contractului de închiriere, prin care s-a stabilit prin acordul partilor chiria lunara, a fost doar de un an, acesta nu s-a prelungit din cauza situației juridice existente, constatandu-se ca acest contract s-a încheiat din eroare atâta timp cat terenul si rezervorul fuseseră concesionate prin contractul de delegare a gestiunii serviciului de alimentare cu apa si canalizare, am solicitat in instanței de fond efectuarea unei expertize pentru dovedirea cuantumului beneficiului de care se putea bucura reclamanta de pe urma terenului, tinand cont de locul unde se afla terenul, de destinația acestuia si de prețul real de piața.
Apelanta a apreciat ca este criticabila soluția instanței de fond, care a acordat cuantumul despăgubirilor solicitate de către reclamanta, raportandu- se doar la valoarea chiriei stabilite prin contractul de închiriere încheiat in anul 2006 precum si la faptul ca reclamanta a dat dovada de rezonabilitate, netinanad cont de faptul ca valoarea chiriei a fost stabilita convențional de cele doua parii, ca durata contractului de închiriere a fost de un an si nu a avut in vedere solicitarea privind efectuarea unei expertize prin care sa se stabileasca cuantumul beneficiului de care se putea bucura reclamanta de pe urma terenului.
Prin întâmpinare, intimata S.C. A. S.A. a solicitat respingerea apelului declarat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor sentinței atacate, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că prin cel de al doilea capăt de cerere al acțiunii introductive a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 3. lei, cu titlu de despăgubiri, pentru lipsa folosinței terenului proprietatea acesteia, înscris în CF 1. C. -N., sub nr. de ord. A+l, identificat cu nr. top. 21890/2. Astfel cum rezultă din cuprinsul extrasului de carte funciară anexat la dosar, terenul identificat cu nr. top. 21890/2 este proprietatea tabulară a intimatei, fiind dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1998.
Totodată, anterior momentului la care intimata a încheiat cu pârâta apelantă Contractul de închiriere nr. 4102 încheiat la data de 23 iunie 2006, prin cererea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 13859/2004, intimata a solicitat obligarea acesteia la plata unei sume de bani pentru lipsa folosinței imobilului proprietatea noastră în perioada cuprinsă între 14 septembrie 2001 și 14 noiembrie 2005. Cererea intimatei a fost admisă prin
sentința nr. 11886/2005, care a fost menținută în apel de către Tribunalul Comercial Cluj.
În mod evident, obligarea pârâtei apelante S.C. C. DE APĂ SSA. la plata folosului de tras pentru folosința fără drept a terenului înscris în CF 1.
C. -N., sub nr. de ord. A+l, identificat cu nr. top. 21890/2, implica verificarea dacă acesta este proprietatea intimatei, iar prin hotărârea indicată anterior s-a stabilit cu putere de lucru judecat acest aspect.
Același aspect a fost stabilit și prin sentința nr. 18021/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, menținută de Tribunalul Comercial Cluj în recurs. Urmare a efectuării în cadrul acelui dosar a unei expertize judiciare s-a stabilit că terenul proprietatea intimatei este ocupat în întregime de rezervorul de apă aflat în administrarea apelantei.
Starea de fapt avută în vedere de către instanțele care au pronunțat hotărârile la care s-a făcut referire mai sus este neschimbată, neapărând aspecte noi, care să determine pronunțarea unei hotărâri contradictorii. Este cât se poate de clar că aspectele reținute, respectiv drepturile recunoscute prin hotărârile anterioare, care au intrat în puterea lucrului judecat, nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară. În condițiile în care instanța a apreciat că este necesară plata unei sume de bani pentru folosința imobilului, cu atât mai mult acest lucru este valabil în situația în care între părți a intervenit un contract de locațiune, prin semnarea acestuia pârâta S.C. C. DE APĂ SSA. recunoscând calitatea intimatei de proprietară, respectiv că terenul este ocupat de rezervorul de apă.
Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci și contrazicerea dintre două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.
Chiar dacă acțiunea introductivă a fost îndreptată și împotriva J. ui C.
, respectiv a C. J. C., pe baza probelor administrate în cauză și având în vedere dispozițiile hotărârilor judecătorești invocate anterior, intimata a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea doar a pârâtei apelante S.C. C. DE APĂ SSA. la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului proprietatea subscrisei, întrucât s-a dovedit că aceasta este cea care administrează efectiv rezervorul de apă, potrivit dispozițiilor art. 25, al. 5, lit. b) din Legea nr. 51/2006.
Suma solicitată cu titlu de despăgubiri a fost calculată, astfel cum s-a indicat și în motivarea acțiunii introductive, raportat la chiria lunară stabilită de comun acord cu pârâta S.C. C. DE APĂ SSA. prin Contractul de
închiriere nr. 4102 încheiat la data de 23 iunie 2006. In mod firesc, această valoare reflectă cel mai corect cuantumul despăgubirilor la care este îndreptățită intimata pentru perioada în care a fost privată de posesia și folosința asupra imobilului proprietatea acesteia, în condițiile în care a fost stabilită în urma negocierilor directe dintre reprezentanții intimatei și ai pârâtei apelante. Sub acest aspect, în mod evident nu se impunea efectuarea în cauză a unei expertize judiciare pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, acesta fiind deja determinat prin însăși convenția încheiată cu apelanta.
Perioada pentru care intimata a solicitat plata despăgubirilor este cuprinsă între luna iulie a anului 2007 și luna mai a anului curent. În acest sens, intimata a arătat că pârâta S.C. C. DE APĂ SSA. nu și-a exprimat intenția de a prelungi perioada închirierii, respectiv că nu a contactat-o în acest sens pe intimată cu cel puțin 30 zile înainte de data încetării contractului la care a făcut referire mai sus, astfel cum se prevede în cuprinsul art. IV al acestuia. Cu toate acestea, a continuat și după încetarea contractului de
închiriere să exercite posesia și folosința asupra terenului identificat mai sus, fără să achite vreo sumă de bani în acest sens.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, tribunalul reține următoarele:
T. ul retine ca prin sentinta civila nr. 11886/_ a J. i C. -N.
,pronuntata in dosar nr. 13859/2004, instanta a apreciat ca RAJAC C. nu a dovedit ca terenul pe care este amplasat rezervorul de apa Manastur ar fi trecut din proprietatea CAP sau din proprietatea privata a numitului Capusan
V. e sau a SC A. SA in domeniul public al M. C. -N., in vreunul dintre modurile prevazute de art. 7 din legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul acesteia.S-a retinut ca terenul de sub nr. Top. 21809 a apartinut antecesorilor numitului Capusan V. e care a obtinut titlul de proprietate_, fiind reconstituit dreptul de proprietate de catre Comisia de Fond Funciar. S-a mai retinut ca avizul, autorizatia de construire si adresa
C. Local, ambele ulterioare emiterii titlului de proprietate, desi fac referire la un teren care se afla in proprietatea Statului R., nu-l identifica in nici un mod.S-a retinut ca s-a construit rezervorul de apa pe un teren, fara ca in prealabil sa se stabileasca in mod clar si lipsit de echivoc care este regimul juridic al acelui teren, iar faptul construirii nu are efect de expropriere. In acest litigiu RAJAC C. a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat sa se constate existenta dreptului de superficie al J. ui C. asupra terenului in litigiu, deci instanta a analizat modalitatea de trasmitere a dreptului de proprietate asupra terenului inscris in CF 1. C. -N. si a retinut ca SC A. SA este proprietara tabulara a terenului inscris in CF 1. C. -N. .
Se mai retine ca, in apel, in dosar nr. 202/2006, SC C. de A. S. SA( fosta RAJAC) nu a depus nici un inscris nou in baza caruia sa dovedeasca un alt regim juridic al proprietatii asupra terenului, astfel ca prin decizia nr. 11/A/2006 Tibunalul Comercial C. a respins apelul, iar sentinta civila nr. 11886/_ a J. i C. -N. a ramas irevocabila prin neexercitarea recursului, ulterior fiind respinsa si o cerere de revizuire in dosar nr._ al T. ului Comercial C. .
T. ul mai retine ca SC C. de A. S. SA( fosta RAJAC) nu doar ca nu a formulat recurs impotriva sentintei civile nr. 11886/_ a J. i C. -N. dar a si incheiat cu SC A. SA contractul de inchiriere nr.4102/_ care avea drept obiect folosirea terenului in vederea administrarii rezervorului de apa pe o durata de 1 an cu posibilitatea prelungirii. Ulterior ,SC C. de A.
S. SA ( fosta RAJAC) a contestat si valabilitatea contractului de inchiriere nr.4102/_, litigiu care a facut obiectul dos.civ.nr._ al J. i C.
-N., instantele constatand irevocabil valabilitatea acestei conventii .
Deci, T. ul retine ca acest contract de inchiriere nr.4102/2006 a fost constatat valabil, iar paratii J. C. si C. J. C. nu au fost parti in contractul de inchiriere incheiat. Datorita rezervorului de apa amplasat pe teren, acesta( terenul) a fost si este folosit, in mod efectiv, doar de societatea parata SC C. de A. S. SA, o perioada in baza contractului de inchiriere, dar si ulterior incetarii acestui raport juridic. Ca urmare, paratii J. C. si C.
J. C. nu au executat nici un act ce ar impiedica exercitarea dreptului de proprietatea al reclamantei, aspect care, in opinia T. ului, a fost in mod intemeiat retinut si de catre prima instanta.
T. ul mai retine ca Hotararea 100/5 septembrie 2001 este evident ulterioara emiterii titlului de proprietate asupra terenului ( 1997) si vizeaza doar un inventar al bunurilor care apartin domeniului public al J. ui C. (f. 46-49 dosar nr._ 9 al J. i C. -N. ) fara a proba o procedura de expropriere si data la care a avut eventual loc. Apoi, T. ul observa in
subsidiar ca pozitia exprimata de SC C. de A. S. SA nu este consecventa, initial fiind invocat un drept de superficie al J. ui C. asupra aceluiasi teren.
In mod intemeiat, in opinia T. ului, in prezenta speta ,prima instanta a facut aplicarea prevederilor art.44 alin.3 din Constitutia R. iei nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. Chiar daca terenurile afectate de utilitati publice sunt proprietatea M. sau a Statului, reclamantei nu ii poate fi nesocotita calitatea de proprietar al terenului inscris in CF 1. C. -N.
.
Faptul ca, potrivit art.25 alin.1 lit.b din Legea nr.51/2006 aceasta utilitate de interes public a fost doar concesionata paratei SC C. de A. S. SA de catre J. C., nu este relevant in speta, deoarece in opinia T. ului acest raport juridic trebuie lamurit tot dintre aceleasi parti, iar SC A. SA este un tert caruia nu i se poate opune o concesiune peste titlul sau de proprietar tabular.
In concluzie, acest motiv de apel nu este intemeiat, calitatea pasiva a SC
C. de A. S. SA fiind justificata de faptul ca aceasta este cea care foloseste rezervorul de apa, iar obiectul litigiului consta in pretentii pentru lipsa de folosinta si nu revendicare, astfel ca nu T. ul retine ca in mod corect prima instanta a stabilit cadrul procesual.
T. ul retine ca este necontestat faptul ca SC C. de A. S. SA a continuat și după încetarea contractului de închiriere să exercite posesia și folosința asupra terenului identificat mai sus, fără să achite vreo sumă de bani în acest sens.
In ceea ce priveste critica referitoare la cuantumul despagubirilor, T. ul o apreciaza de asemenea nefondata, deoarece pretentiile s-au raportat la un cuantum al chiriei lunare negociate in contractul de inchiriere incheiat in anul 2006, fiind in mod intemeiat apreciate ca rezonabile si sub nivelul pietei . Astfel, pentru a stabili care este folosul de tras pentru lipsa de folosinta a terenului, pentru perioada iunie 2007-mai 2013, iar T. ul concluzioneaza ca prima instanta a avut un criteriu rezonabil si obiectiv.
In baza tuturor considerentelor mentionate deja, tribunalul, in baza art. 296 C.pr.civ.vechi va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta SC C. DE A. S. SA,, în contradictoriu cu intimata SC A. SA, împotriva sentinței civile nr. 9752/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o va menține în totalitate.
In baza art. 274 c.pr.civ. tribunalul o va obliga pe apelanta să plătească intimatei SC A. SA suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentand onorariul avocatial, conform dovezilor existente(f. 51-52).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta SC C. DE A.
S. SA, cu sediul în C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr. 79, jud. C., în contradictoriu cu intimata SC A. SA, cu sediul în C. T., str. N. T. nr. 2, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 9752/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o menține în totalitate.
Obligă apelanta să plătească intimatei SC A. SA suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
D. M. D. | C. | G. | A. | VLAIC |
Red.DMD/MM
4 ex._
Judecător fond: A. Neamț, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 157/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 74/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
