Decizia civilă nr. 216/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.216/2013
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: N. K. JUDECĂTOR: F. M. JUDECĂTOR: D. D. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurenta C. | N. | DE A. | ȘI | ||
D. | N. D. R. SA prin D. R. | DE D. | ȘI P. | C. | în |
contradictoriu cu intimații SC O. SA și C. LOCAL AL MUN. C. N.
, împotriva sentinței civile nr.5649/2012 pronunțate la data de 15 martie 2012, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se constată lipsa părților, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că nici una din părți nu se prezintă la cele două strigări ale cauzei, dar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând reține că prin sentința civilă nr.5649/_, pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtului C. LOCAL AL M. C. -N. și în consecință a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC O. SA, împotriva pârâtului C. LOCAL AL M. C.
-N., ca fiind formulată împotriva unei structuri fără capacitate procesuală. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.
LOCAL AL M. C. -N. ca fiind rămasă fără obiect.
A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC
O. SA împotriva pârâtei C. N. de A. și D. N. din R. prin D. R. D. și P. C. și în consecință :
A obligat pârâta C. N. de A. și D. N. din R. prin D. R. D. și P. C. să plătească în favoarea reclamantei suma de 267,75 lei, reprezentând valoarea despăgubirilor CASCO achitate în dosarul de daună nr.CA/BA/07/0548.
A obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantei dobânda legală aferentă debitului principal, începând de la data formulării cererii de chemare în judecată,_ și până la data achitării debitului principal.
A obligat pârâta C. N. de A. și D. N. din R. prin D. R. D. și P. C. să plătească în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 29,5 lei, reprezentând valoarea taxelor de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din declarația martorului I. L. F. rezultă că în data de_, martorul conducea autovehiculul marca PEUGEOT cu nr. de înmatriculare_ pe str. Bună Ziua din municipiul C. -N. spre Calea Turzii și depășind un camion staționat pe partea carosabilă a sensului său de deplasare, a pătruns pe contrasens unde a intrat cu roata stângă din partea din față într- o groapă existentă la marginea carosabilului și pe care nu a observat-o la timp din cauză că nu era semnalizată. În urma șocului mecanic, autovehiculul pe care îl conducea a suferit avariile descrise în autorizația de reparații seria ARA nr.6. emisă de IPJ C. la data de_ (fila 15) și în actul de constatare întocmit de societatea de asigurare a autovehiculului la data de_ (f 57).
Pentru repararea avariilor astfel cauzate costul reparațiilor a fost în valoare de 267,75 lei așa cum rezultă din factura fiscală nr.23561 din_ emisă de SC EURIAL INVEST SRL (f 50) și pentru că la data accidentului, autovehiculul din litigiu era asigurat CASCO la reclamantă cu polița seria C nr.4. (f 44), la cererea proprietarului autovehiculului SC PERNOD RICARD SRL (f 46), reclamanta a plătit acestuia cu titlu de despăgubiri prin OP nr.230/_, suma de 267,75 lei în dosarul de daună nr.CA/BA/07/0548 (f 43).
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta CNADNR SA prin D. R. D. și P. C., solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii.
În acest sens, recurenta a arătat că data și locul producerii evenimentului rutier reies doar din declarația conducătorului auto, iar restul probelor provin numai de la reclamantă și nu au fost acceptate de către pârâtă. La data producerii evenimentului rutier sectorul de drum respectiv era semnalizat și in cursul anului 2007 au fost efectuate lucrări de reparații a degradărilor apărute în covorul asfaltic.
A mai arătat recurenta că, în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 195/2002, nu doar în sarcina administratorului drumului sunt stabilite obligații, ci și în sarcina participanților la trafic. In acest sens, sunt dispozițiile art. 35 si 48 din actul normativ anterior menționat. A concluzionat recurenta că nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii delictuale, astfel că se impune admiterea recursului.
Prin întâmpinarea depusă, intimata SC O. VIENNA INSURANCE GROUP S.A. a solicitat respingerea recursului ca fiind vădit nefondat, arătând, în esență, că motivele invocate de recurentă sunt simple afirmații fără relevanță juridică.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate precum si a dispozițiilor art. 304, 3041si 312 Cod procedura civila, tribunalul retine următoarele:
Primul aspect criticat de către recurentă pe calea recursului formulat se referă la greșita apreciere a probelor administrate în cauză. Contrat susținerilor recurentei, tribunalul reține că prima instanță a administrat un vast probatoriu, concluziile fiind trase prin coroborarea acestora.
Conform art. II din OUG nr. 69 din 28 iunie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 443 din 29 iunie 2007, ,, prevederile art. 75, art.
79 alin. (2), art. 80 alin. (2), art. 80^1, art. 80^2, art. 81 alin. (3) si art. 93, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanța de urgenta, intra in vigoare la data intrării in vigoare a dispozițiilor legii prin care se reglementează constatarea amiabila in caz de accidente de circulație din care au rezultat numai pagube materiale";.
Or, față de aceste dispoziții legale, este evident că dosarele de daună sunt adesea întocmite pe baza declarației date de către conducătorul auto și în baza cercetărilor efectuate la fața locului de către inspectorul de daune al societății asigurătoare. Reparațiile nu se pot efectua decât pe baza autorizației de reparații emise de Inspectoratul Județean de Poliție, agentul constatator fiind cel care constată, în mod direct și nemijlocit, faptul că avariile evidențiate de conducătorul auto există în realitate.
În cauza dedusă judecății, tribunalul reține că la dosar a fost depusă autorizația de reparații nr. 6. emisa de către IPJ C. la data de_, autorizație în cuprinsul căreia sunt evidențiate avariile suferite de autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ .
În plus, tribunalul reține că prima instanță nu și-a întemeiat concluziile doar pe declarația data de către dl I. L. F., persoana care conducea autovehiculul avariat, ci a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată de către expertul M. Lorel Ion, planșele fotografice depuse la dosar, autorizația de reparații nr. 6. emisă de către IPJ C. la data de_, precum și toate înscrisurile depuse la dosar. Recurenta nu a contestat concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară și nu a solicitat administrarea altor probe, în afara celor trei înscrisuri aflate în copie la filele 115-117 din dosarul Judecătoriei, înscrisuri care emană de la recurentă și din care însă nu rezultă că sectorul de drum pe care a avut loc incidentul era semnalizat corespunzător.
T. ul achiesează susținerilor recurentei în sensul că OUG nr. 195/2002, stabilește obligații nu doar în sarcina administratorului drumului, ci și în sarcina participanților la trafic, însă observă că recurenta nu a indicat care obligații ar fi fost nesocotite de către conducătorul auto. Prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză s-a stabilit că accidentul nu putea fi evitat atâta timp cat garda la sol a autovehiculului este de 0,27 m, iar adâncimea gropii nesemnalizate era de 0,25-0,30 m.
Nu este fondat nici ultimul motiv de recurs, respectiv faptul că nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii delictuale. T. ul, însușindu-și motivarea primei instanțe, subliniază faptul ca a fost probată existența faptei ilicite care constă in neîndeplinirea de către administratorul drumului a obligațiilor care cad în sarcina sa conform OUG nr. 195/2002 rep.. Prejudiciul produs constă în avarierea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, contravaloarea reparațiilor fiind de 267,5 lei, sumă
achitată de intimate societate de asigurare asiguratului său. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu a fost probat prin concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată de către expertul M. Lorel Ion, planșele fotografice depuse la dosar, autorizația de reparații nr. 6. emisă de către IPJ C. la data de_, declarația data de către dl I. L. F., persoana care conducea autovehiculul avariat, precum și toate înscrisurile depuse la dosar. Astfel, avaria a fost cauzată de șocul provocat de trecerea prin groapa nesemnalizată din carosabil, avaria necesitând reparații prin
înlocuirea mecanismelor afectate. Culpa recurentei constă în fapta omisivă de a nu lua masurile impuse de lege, în calitate de administrator al drumului, respectiv în faptul că nu a semnalizat groapa ivită în carosabil și nu a efectuat de urgență reparația care se impunea.
Pentru toate cele expuse mai sus, tribunalul retine ca s-a făcut proba îndeplinirii cumulative a tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale, acțiunea fiind așadar întemeiată, in raport de dispozițiile art. art.
21 alin. 1 si art. 22 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările si reasigurările in R. ,precum și art. 1000 alin. 1 C. civ..
Pentru toate considerentele expuse, reținând ca nu pot fi primite criticile recurentei, tribunalul constata ca nu este întemeiat recursul, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedura civila, acesta va fi respins cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile nr. 5.649 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr. 20._ .
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. SA prin D. R. DE D. ȘI P.
C. în contradictoriu cu intimații SC O. SA și C. LOCAL AL MUN. C.
N., împotriva sentinței civile nr.5649/2012 pronunțate la data de 15 martie 2012, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2013.
PRESED. TE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
N. K. F. | M. D. D. | C. P. |
Red./dact./N.K. 2ex./_
Judecător fond: M. G. Moț Judecătoria C. N.
| ← Sentința civilă nr. 1377/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 99/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
