Decizia civilă nr. 157/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 157/2013
Ședința publică din data de 16 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de reclamantul S. I. și pârâta SC D. G. S., împotriva sentinței civile nr. 4278 din data de_, pronunțată de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._, având ca obiect - pretenții.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de_ și ulterior la data de_ .
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4.278 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru suma de 26.675 euro reprezentând penalități calculate până la data de 8 septembrie 2008, excepție invocată de pârâta SC D.
G. S. .
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâta SC D. G. S. și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 21.750 euro cu titlul de penalități contractuale de întârziere aferente perioadei 9 septembrie 2008 -31 ianuarie 2009.
S-a dispus compensarea creanțelor reciproce existente între părți, respectiv a sumei de 15.000 euro datorată de reclamant cu titlul de diferență de preț, cu suma de 21.750 euro datorată de pârâtă cu titlul de penalități de întârziere, și în consecință a fost obligată pârâta la plata diferenței de 6.750 euro în favoarea reclamantului.
A fost obligată pârâta să execute lucrări de remediere a lucrărilor de gletuire a pereților și tavanelor (îndreptarea denivelărilor prin șlefuire cu hârtie abrazivă aplicarea unui nou strat de glet) pe o suprafață de 369 mp, tencuirea pereților și tavanului din garaj pe o suprafață de 50,80 mp, placarea cu plăci de gipscarton în zona ușii de intrare în apartamentul nr. 2 pe o porțiune de 7,05 mp, efectuarea pardoselilor din șapă autonivelantă în toate încăperile de la parter și etaj, cu excepția garajului unde se va turna o pardoseală din beton de ciment (în suprafață de 14,50 mp) care se va sclivisi, realizarea unei terase exterioare cu suprafața de 13,42 mp, cu o lungime de 7,45 mp aferentă living room-ului, realizarea împrejmuirilor imobilului în suprafață de 10,30 m, din scândură giluită, cu stâlpi din țeavă de oțel, vopsite cu vopsea de ulei maro, va
monta în baia de la parter o fereastră nouă cu dimensiunile de 65x60 cm, va monta la garaj o fereastră nouă cu dimensiunile de 80x120 cm, va finisa șpaleții și va monta un glaf și solbanc la fiecare fereastră, iar în caz de refuz autorizează reclamantul să efectueze aceste lucrări în numele și pe cheltuiala pârâtei.
S-a respins cererea formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâta SC D. G. S., pentru suma de 26.675 euro reprezentând penalități calculate până la data de 8 septembrie 2008 ca fiind prescrisă, iar pentru suma de 136.225 euro reprezentând penalități contractuale ca neîntemeiată.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 9.177,88 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între reclamantul S. I. și pârâta SC D. G. S. s-a încheiat la 5 iulie 2007 un antecontract de vânzare-cumpărare și pentru executarea unei construcții, prin care pârâta, în calitate de promitent vânzător s-a obligat să execute și să transfere dreptul de proprietate asupra 2 apartamente din imobilul "4 case înșiruite";, situate în Florești, str. Cuza Vodă, nr. 36, compuse din parter+M. sardă, la parter având un garaj, un living, un hol, o bucătărie, o baie, casa scării, iar în mansardă un hol, 3 dormitoare și o baie, suprafața utilă fiind de
135 mp. În conformitate cu prevederile art. V. din antecontract, termenul de execuție și de predare a imobilului construcție este până la data de 30 noiembrie 2007, depășirea termenului de execuție a lucrărilor peste data stabilită dând dreptul promitentului cumpărător la încasarea penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere din contravaloarea sumelor achitate vânzătorului în temeiul contractului, iar în cazul unei întârzieri mai mari de 30 de zile produsă din culpa promitentului vânzător, acesta datorează pe lângă penalizările de întârziere și daune cominatorii în sumă de 20 euro/zi de întârziere pe întreaga durată a perioadei de întârziere.
Analizând probatoriul administrat prin prisma prevederilor art. IV din antecontract, instanța de fond a reținut că reclamantul a achitat avansul din preț la termenul convenit, respectiv data încheierii contractului (prin transfer bancar prin ordinul de plată nr. 1/_ ). În ceea ce privește cea de a doua tranșă de preț de 75.000 euro, scadentă în termen de maxim 5 zile de la data notificării de către pârâtă a obținerii autorizației de construire, instanța a reținut că autorizația de construire a fost eliberată la data de 4 februarie 2008 (f.26), deși termenul de predare a imobilului a fost convenit de părți la 30 noiembrie 2007 (art. V alin. 1 din antecontract), iar reclamantul a achitat suma de 50.000 euro la data de 8 februarie 2008 (f.14) și suma de 25.000 euro la data de 29 februarie 2008 (f.11), fără a fi fost făcută de către pârâtă dovada notificării către reclamant a obținerii autorizației de construire, astfel că având în vedere și dispozițiile art. 983 Cod civil, în lipsa unei dovezi din care să reiasă data la care reclamantul a fost notificat despre obținerea autorizației de construire, dată de la care începe să curgă termenul de 5 zile, la împlinirea căruia cea de a treia tranșă devenea scadentă, instanța reține că și cu privire la această tranșă reclamantul și-a îndeplinit obligația de plată în termen.
În ceea ce privește cea de a treia tranșă, potrivit art. IV, aceasta este exigibilă la data la care imobilele erau finalizate și era semnat procesul verbal de predare primire. Cu toate că la dosarul cauzei nu a fost depus un asemenea proces verbal, obligația depunerii acestuia revenind pârâtei SC D. G. S., la data de 13 iunie 2008, reclamantul a achitat suma de 25.000 euro cu titlu de preț, iar a doua zi, 14 iunie 2008, a mai achitat cu titlul de preț și suma de
5.000 euro, părțile stipulând prin actul adițional încheiat cu această ocazie că diferența de preț rămasă de achitat este de 15.000 euro (f.10).
Având în vedere dispozițiile art. V din antecontractul de vânzare- cumpărare încheiat între părți, raportat la termenul de predare, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților contractuale de întârziere în cuantum de 0,1%, calculate de la data de 1 ianuarie 2008, 9 februarie 2008, respectiv 15 iunie 2008, și a daunelor cominatorii de 20 euro/zi de întârziere calculate de la data de 1 ianuarie 2008, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 9 septembrie 2011, astfel că pentru perioada 1 ianuarie 2008-9 septembrie 2008, pârâta SC D. G. SEL a invocat excepția prescripției extinctive (fila 42). Cu privire la acest aspect, prin răspunsul la întâmpinare (fila 56) reclamantul a solicitat respingerea excepției arătând că fiind în prezența unui antecontract de vânzare-cumpărare și construire, nefiind îndeplinite obligațiile asumate, nu a început să curgă termenul de prescripție.
Instanța de fond nu a putut reține susținerea pârâtei cum că părțile au convenit modificarea tacită a termenelor, fapt care ar fi rezultat din obținerea cu întârziere a autorizației de construire și respectiv plățile efectuate de către
reclamantul promitent cumpărător. Pentru început, instanța reține că pârâta era ținută a face dovada acestei modificări a antecontractului încheiat între părți, obligație care rezultă din prevederile art. 1169 Cod civil, obligație care nu a fost îndeplinită, din probatoriul administrat nereieșind nici existența unei asemenea convenții și implicit nici stabilirea unor alte termene de predare a imobilelor, respectiv a efectuării plății.
De asemenea, mai reține instanța simplul fapt că reclamantul promitent cumpărător nu a solicitat constatarea rezilierii contractului și plata despăgubirilor pentru neobținerea autorizației de construire în termen (30 august 2007) potrivit art. V alin. 2 din antecontract și pentru neexecutarea obligației de predare a imobilelor la data de 30 noiembrie 2011, nu poate duce doar ea la nașterea unei prezumții de modificare tacită a termenelor contractuale, căci în caz de neîndeplinire a obligației asumate, partea care este în culpă are libertatea suverană de a aprecia dacă solicită fie rezilierea contractului, fie executarea acestuia cu daune interese, astfel că poziția reclamantului care a înțeles să aleagă executarea contractului nu echivalează, în lipsa altor probe, cu o acceptare a prorogării termenelor de executare a obligațiilor asumate de părți și nici cu o renunțare la penalitățile convenite prin actul încheiat între părți.
Mai mult, spre aceiași concluzie duce și prevederea art. VII din același antecontract prin care părțile au stipulat în mod expres că orice completare și modificare a contractului se poate face doar prin acte adiționale semnate de către părți, act adițional care însă nu s-a încheiat (pornind de la principiul general în materia probelor potrivit căruia ceea ce nu este dovedit nu există).
Astfel, în ceea ce privește suma de 6.275 euro reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 1 ianuarie 2008- 8 septembrie 2008 (251 zile) aferente tranșei de preț de 25.000 euro (achitată la 5 iulie 2007), suma de 10.650 euro reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 9 februarie 2008 - 8 septembrie 2008 (213 zile) aferente tranșei de preț de 50.000 euro (achitată la 8 februarie 2008), suma de 4.730 euro reprezentând penalități de întârziere de aferente perioadei 15 iunie 2008 - 8 septembrie 2008 (86 zile)
aferente tranșelor de preț de 25.000 euro (achitată la 29 februarie 2008), 25.000
euro (achitată la 13 iunie 2008) și 5.000 euro (achitată la 14 iunie 2008), respectiv suma de 5.020 euro reprezentând daune cominatorii de 20 euro/zi de întârziere aferente perioadei 1 ianuarie 2008 - 8 septembrie 2008, sunt prescrise la data înregistrării cererii de chemare în judecată (9 septembrie 2011).
Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 1,3 și 12 din decretul nr. 167/1958,
republicat, având în vedere și faptul că în cauză reclamantul nu a făcut dovada existenței unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției extinctive, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru suma de 26.675 euro reprezentând penalități calculate până la data de 8 septembrie 2008, excepție invocată de pârâta SC D. G. S. și în consecință a respins cererea formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâta SC D. G. S., pentru suma de 26.675 euro reprezentând penalități calculate până la data de 8 septembrie 2008 ca fiind prescrisă.
Așa cum s-a menționat anterior, potrivit art. V din antecontractul încheiat între părți, până la predarea imobilelor ce fac obiectul antecontractelor, pârâta promitentă vânzătoare este ținută la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 0,1%/zi de întârziere din sumele achitate de promitentul cumpărător, precum și la plata unor daune cominatorii de 20 euro/zi de întârziere, astfel că pentru a se stabili temeinicia cererii reclamantului cu privire la solicitarea acestor penalități este necesară stabilirea datei la care s-a executat obligația de predare a imobilelor.
Raportat la declarațiile martorilor GÎNSCĂ C. D. și HALMAGYI PETRU ALFRED, instanța de fond a reținut că relațiile între reclamant și pârâtă erau bune, de colaborare, astfel că din probele administrate în cauză nu reiese susținerea pârâtei cum că reclamantul ar fi împiedicat accesul său în imobile pentru efectuarea lucrărilor, fapt care ar fi cauzat întârzierea predării imobilelor. Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții întocmit de expert FAUR C. CRISTIAN (f.115-138), pârâta nu și-a îndeplinit obligația de montare a ușii de garaj cu acționare manuală, și-a îndeplinit necorespunzător obligațiile referitoare la placarea pereților cu gipscarton, nu a turnat șapa autonivelantă, nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile referitoare la montarea geamurilor termopan, nu a realizat împrejmuirile exterioare ale imobilelor. În ceea ce privește montarea ușii de garaj cu deschidere manuală, instanța reține că expertul a constatat raportat la declarațiile părților că aceasta a fost montată de către reclamant, însă această susținere a expertului nu se coroborează cu nici o altă probă administrată la dosarul cauzei, astfel că instanța reținând și faptul că aspectul reliefat nu reprezintă o deducție științifică a expertului și nici nu este o constatare personală a expertului, va înlătura această concluzie și va reține ca îndeplinită
de către pârâtă această obligație.
Deși pârâta a invocat existența unor înțelegeri cu reclamantul cu privire la neplacarea cu gipscarton a suprafeței de 3,8 mp nu a făcut dovada acestei înțelegeri, deși avea obligația de a face această dovadă, astfel că în lipsa unor dovezi această susținere este neîntemeiată. De asemenea, mai reține instanța că obligația de montare a geamurilor termopan tricamerale cu feroneria aferentă asumată de către pârâtă include și montarea accesoriilor acestora, iar în privința celorlalte susțineri aceasta nu a făcut dovada celor susținute, deși îi revenea această sarcină potrivit art. 1169 Cod civil, motiv pentru care aceste afirmații au fost înlăturate ca neîntemeiate.
În ceea ce privește susținerea pârâtei că pentru remedierea lucrărilor executate necorespunzător a existat o înțelegere cu reclamantul cum că acestea urmează a fi efectuate de acesta din urmă pe cheltuiala sa, motiv pentru care s- a acordat o reducere a prețului cu 5.000 euro, înțelegere care a avut loc la data de 14 iunie 2008, instanța reține că în actul adițional încheiat la acea dată nu se face nici o mențiune despre această obligație. Din răspunsul la interogator al reclamantului reiese că această reducere a prețului a fost acordată pentru plata
în avans a prețului, afirmație susținută și e martorul GÎNSCĂ C. D., astfel că
având în vedere și dispozițiile art. VII din antecontract, această susținere a pârâtei urmează a fi înlăturată ca nedovedită și netemeinică.
Deși reclamantul a indicat în cererea sa drept temei juridic al acesteia art. 998 Cod civil, toate argumentele sale s-au bazat pe modul de executare a obligațiilor născute în temeiul antecontractului încheiat între părți, raportat și la dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța de fond reținând că acțiunea formulată este una în antrenarea răspunderii contractuale, așa cum de altfel a apreciat și pârâta prin întâmpinare și raportat la care aceasta și-a formulat apărările.
Astfel, fapta ilicită în prezenta cauză constă în executarea necorespunzătoare și respectiv executarea cu întârziere a obligațiilor asumate, culpa debitoarei pârâte fiind potrivit art._ și 1083 cod civil prezumată. În ceea ce privește prejudiciul, cu privire la executarea cu întârziere a obligației de predare a bunului, părțile au stabilit în cadrul art. V din contract o clauză penală.
De asemenea, în ceea ce privește susținerile părților cu privire la acțiunile acestora ulterior predării imobilelor și cu privire la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare, instanța de fond a reținut că acestea nu au relevanță în cauză, pentru valorificarea acestora părțile având la dispoziție alte mijloace juridice, ori în prezenta cauză instanța fiind sesizată cu o răspundere contractuală generată de executarea cu întârziere a obligației de predare a bunului și o executare necorespunzătoare a obligației contractuale, iar nu de executare sau neexecutare a antecontractului de vânzare-cumpărare sub aspectul transferului dreptului de proprietate.
Având în vedere dispozițiile art. 1144 Cod civil, instanța de fond a dispus compensarea creanțelor reciproce existente între părți, respectiv a sumei de
15.000 euro datorată de reclamant cu titlul de diferență de preț, cu suma de 21.750 euro datorată de pârâtă cu titlul de penalități de întârziere, și în consecință va obliga pârâta la plata diferenței de 6.750 euro în favoarea reclamantului.
De asemenea, având în vedere predarea neconformă a imobilelor obiect al contractului, având în vedere și dispozițiile art. 1073 Cod civil, instanța a obligat pârâta să execute lucrări de remediere a lucrărilor de gletuire a pereților și tavanelor (îndreptarea denivelărilor prin șlefuire cu hărtie abrazivă aplicarea unui nou strat de glet) pe o suprafață de 369 mp, tencuirea pereților și tavanului din garaj pe o suprafață de 50,80 mp, placarea cu plăci de gipscarton în zona ușii de intrare în apartamentul nr. 2 pe o porțiune de 7,05 mp, efectuarea pardoselilor din șapă autonivelantă în toate încăperile de la parter și etaj, cu excepția garajului unde se va turna o pardoseală din beton de ciment (în suprafață de 14,50 mp) care se va sclivisi, realizarea unei terase exterioare cu suprafața de 13,42 mp, cu o lungime de 7,45 mp aferentă living room-ului, realizarea împrejmuirilor imobilului în suprafață de 10,30 m, din scândură giluită, cu stâlpi din țeavă de oțel, vopsite cu vopsea de ulei maro, va monta în baia de la parter o fereastră nouă cu dimensiunile de 65x60 cm, va monta la garaj o fereastră nouă cu dimensiunile de 80x120 cm, va finisa șpaleții și va monta un glaf și solbanc la fiecare fereastră, iar în caz de refuz autorizează reclamantul să efectueze aceste lucrări în numele și pe cheltuiala pârâtei.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel atât reclamantul S. I. cât și pârâta S.C. D. G. S.R.L. C. -N. solicitnd admiterea apelurilor
.
În apelul formulat de pârâta S.C. D. G. S.R.L. C. -N. se solicită modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, întemeiat pe dispozițiile art. 295 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond nu a aplicat prevederile legale incidente în speță și a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, prin faptul că a înlăturat înțelegerea tacită a părților referitoare la modificarea termenelor contractuale, precum și a termenelor de plată a restului de preț rămas de achitat, reclamantul achitând o parte a prețului imobilului în încă 3 tranșe, astfel că prețul nu a fost achitat doar în 3 rate, așa cum prevedea contractul încheiat, fiind evident că prin înțelegerea verbală părților a fost modificat contractul.
În plus, a arătat pârâta, atâta timp cât până la data notificării trimise reclamantului, acesta a rămas în pasivitate și nu a făcut nici un demers pentru perfectarea antecontractului, pentru încheierea contractului translativ de proprietate devine evident că acesta a acceptat executarea așa cum a cunoscut-o și că acest litigiu este rezultatul demersurilor făcute de pârâtă pentru încetarea situației creatoare de prejudicii exclusiv în sarcina sa, având în vedere că reclamantul are în folosință încă din anul 2008 un imobil al cărui preț nu l-a achitat integral.
Pe de altă parte, arată pârâta, deși instanța de fond a reținut în mod corect că pentru stabilirea eventualelor penalități pe care le datorează este necesar a se stabili cu exactitate data la care s-a executat obligația de predare a imobilelor, a reținut în mod eronat că data la care imobilele s-ar fi predat ar fi sfârșitul lunii ianuarie 2009, deși chiar reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare susține că ar fi intrat în posesie în luna decembrie 2008. Mai mult, în vara anului 2008, pârâta a efectuat lucrări în cele două apartamente, la cererea fiului reclamantului, fapt care probează aspectul că într-adevăr reclamantul are posesia imobilelor începând cu luna august 2008 și, în consecință, penalitățile de întârziere la care pârâta a fost obligată nu au temei de fapt. De asemenea, penalitățile nu sunt datorate în caz de nepredare a imobilului, ci în caz de neexecuție, execuția fiind realizată încă din anul 2007, așa cum arată și martorul Halgyi Petru Alfred, persoană care locuiește în aceeași curte unde se află și imobilele reclamantului.
Referitor la susținerile reclamatului că în speță sunt incidente prev. art. 998 Cod civil, pârâta arată că pentru a fi în prezența unei răspunderi delictuale, trebuie întrunite 4 condiții, respectiv fapta ilicită, care constă în neexecutarea lato sensu a obligațiilor contractuale asumate de debitor, existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorului, raport de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciu și culpă, vinovăția debitorului, condiții neîntrunite în speță, deoarece reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu, în unul din apartamente locuind fiul reclamantului, iar celălalt nu a fost finisat de către reclamant, cu toate că avea posesia acestuia încă din luna august 2008.
În plus, cu privire la expertiza efectuată în cauză, pârâta susține că expertul a pornit de la premise greșite atât în ceea ce privește descrierea
imobilului cât și în ceea ce privește lucrările care erau în sarcina pârâtei, respectiv că pârâta s-a obligat la predarea unor imobile în stadiu "nefinisat";, în temeiul antecontractului încheiat.
Cu privire la acest aspect, pârâta arată că a formulat obiecțiuni la expertiza tehnică efectuată, dar instanța de fond nu le-a încuviințat, considerându-le în mod eronat ca având mai mult un caracter juridic decât tehnic.
În apelul formulat de reclamantul S. I.
se solicită modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, reclamantul critică hotărârea instanței de fond din perspectiva admiterii excepției prescripției pentru o parte din penalitățile pe care le-a solicitat. Arată reclamantul că este nelegală calcularea penalităților de la data de 8 septembrie 2009, motivat de faptul că între părți s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare și construire ce constituie o obligație de a face, respectiv construirea și predarea celor două imobile.
Susține apelantul că nici una dintre cele două obligații asumate de către pârâtă nu au fost îndeplinite, astfel încât nu se poate vorbi de un început al prescripției extinctive.
În ceea ce privește admiterea în parte a cererii introductive pe considerentul că există dovezi referitoare la predarea imobilelor în luna ianuarie 2009, susține apelantul că este necesar a se raporta la conținutul obligațiilor asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 5 iulie 2007 de unde rezultă intenția comună de predare a apartamentelor în baza unui proces-verbal de predare-primire, proces-verbal ce nu s-a încheiat nici până în prezent pentru nici unul dintre imobile.
Susține că în aceste condiții nu avea posibilitatea de a obiecta în privința stadiului de execuție și finisare a imobilelor.
Reclamantul S. I. a formulat întâmpinare
față de apelul pârâtei, solicitând respingerea acestuia (f.10).
Apelanta pârâtă a răspuns las întâmpinare reclamantului, reiterând cele susținute în apelul formulat (f.18).
Față de apelul reclamantului, pârâta S.C. D. G. S.R.L. C. -N. a formulat întâmpinare
solicitând respingerea acestuia (f.23).
Analizând apelurile formulate din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondate din următoarele considerente
:
Așa cum au relevat probele administrate în fața instanței de fond, părțile au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare în data de 5 iulie 2007 referitor la două apartamente dintr-un imobil situat în comuna Florești, str. Cuza-Vodă, nr. 36, jud. C. .
A reținut corect instanța de fond din probațiunea administrată care este stadiul actual de realizare a imobilelor având în vedere, în principal, probele testimoniale administrate precum și expertiza tehnică judiciară în specialitatea construcții întocmită în cauză.
Temeiul juridic al acțiunii introductive se regăsește în disp. art. 998 Cod civil, drepturile și obligațiile părților deduse judecății fiind analizate de către instanța de fond prin raportare, în mod corect, la dispozițiile contractuale menționate în actul juridic arătat anterior.
Din aceeași probațiune s-a reținut în mod corect executarea necorespunzătoare și executarea cu întârziere a obligațiilor asumate de către pârâtă, împrejurare ce determină aplicabilitatea disp. art. V din Contract prin care părțile au stabilit modul de determinare a obligației de răspundere patrimonială în situația neîndeplinirii obligațiilor contractuale.
În acest context, întrucât obligația de predare a fost îndeplinită la 30 ianuarie 2009 s-a stabilit și obligația de plată a penalităților contractuale de întârziere.
Referitor la lipsa întocmirii unui proces-verbal de predare-primire, C. ea reține, în acord cu cele menționate și în hotărârea apelată, că predarea-primirea imobilului este o realitate de fapt, astfel încât nu mai prezintă relevanță neîntocmirea unui înscris care să ateste predarea-primirea imobilului, faptul predării efective fiind dovedit prin alte mijloace de probă.
Referitor la excepția prescripției, C. ea reține incidența dispozițiilor contractuale, starea de fapt a predării efective a imobilului precum și data la care s-a introdus acțiunea introductivă.
În consecință, față de cele menționate, se vor respinge apelurile formulate și se va păstra în întregime hotărârea apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge apelurile declarate de reclamantul S. I. și pârâta S.C. D.
G. S.R.L. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4.278 din 21 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. . pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,
M. H.
JUDECĂTOR,
D. M.
GREFIER,
D. C.
Red.D.M./_ .
Dact.H.C./5 ex. Jud.fond: C.G. .
| ← Decizia civilă nr. 934/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 151/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
