Decizia civilă nr. 152/2013. Alte cereri
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.152/R/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. C. B. JUDECĂTOR - C. C. JUDECĂTOR - D. H. GREFIER - T. G.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții J. R. L. ,
C. L. R., F. M. în contradictoriu cu intimații U. D. M., U. M. ,
O. L. I., S.C C. P. SS, S.C C. M. S., B. E. J.
C. M. R., B. E. J. S. R. M., SA D. SI O.
A., împotriva sentinței civile nr. 17206 pronunțate la data de_ de către Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr._, cauza având ca obiect, în primă instanță prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor recurenților, d-na avocat Zorica Letiția Codoban, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a respins ca nefondată, cererea de reexaminare formulată de petentul C. L. R. împotriva încheierii civile nr. 341/10 septembrie 2012 pronunțată de T. ul Specializat C. în dosarul nr._ .
Reprezentanta recurenților arată că având în vedere că a fost respinsă cererea de reexaminare a soluției de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar cuprinse în încheierea civilă nr. 341/10 septembrie 2012, pronunțată de T. ul Specializat C., apreciază că potrivit art. 146 Cod Procedură Civilă, este necesar a se cita partea cu mențiunea de a achita taxa judiciare de timbru.
T. ul pune în discuție excepția competenței materiale a T. ului Specializat C. .
Reprezentanta recurenților solicită admiterea excepția necompetentei materiale a T. ului Specializat C. și declinarea competenței în favoarea T. ului C., întrucât așa cum a arătat și în fața T. ului C. imobilele din litigiu au fost edificate de persoane fizice, având destinație de casă familială și apreciază că prezentul litigiu este de competența T. ului C. .
T. ul reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a T. ului Specializat C. .
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.17206/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul cu nr. de mai sus, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții J. R. L., C. L. R., F. M. împotriva pârâților U.
D. M., U. M., O. L. I., SC C. P. SS, SC C. M. S. ,
B. E. J. S. U R. M., B. EXECURTORULUI JUDECĂTOREWSC C. M. R. și SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ A.
D. ȘI O. A., luându-se act de faptul că pârâții nu au solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea hotărârii pronunțate prima instanță a reținut că pârâții U.
D. M. și U. M. în calitate de promitenți vânzători au încheiat cu reclamanții în calitate de promitenți cumpărători antecontractul de vânzare- cumpărare atestat sub nr.6 de avocat Godorogea D. L., în baza căruia s- au obligat să înstrăineze dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în C. -N. str. N. R. nr.6, parter, în suprafață de 85 mp, cu părțile indivize din teren, precum și asupra primului loc de parcare de la drumul principal.
Totodată, s-a reținut și încheierea antecontractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.2855/_ încheiat de BNP L. MOIGRĂDEAN, având ca obiect mansarda aceluiași imobil, în favoarea reclamantului C. L. R. și încheierea în favoarea reclamantei F. M. a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2854/_ de către același notar, obiectul fiind etajul 1 al imobilului.
S-a mai reținut faptul că părțile au stabilit de comun acord prețul pentru fiecare din imobilele supuse vânzării și că solicitarea reclamanților U. D. M. și U. M. o constituie o obligație de a face, respectiv acea de înscriere în CF a construcției noi în baza unei autorizații de construire, construcție compusă din 3 apartamente, situate administrativ în C. -N., str. N. R. nr.6, edificată pe terenul înscris în CF 1. C. -N., nr.top.6972/1.
Prin cererea dedusă judecății s-a solicitat instanței ca în mod alternativ să încuviințeze efectuarea operațiunii în favoarea reclamanților pe cheltuiala pârâților.
Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor precum și din certificatul de atestare a extinderii construcției nu au fost eliberate deoarece nu a fost respectată documentația DTAC vizată spre neschimbare, aspecte ce rezultă din cuprinsul adeverinței nr. 189677/432/_ .
Instanța a apreciat că prin raportare la disp. art. 37 din Legea nr. 50/1991 modificată și completată nu poate dispune asupra unei obligații de a face în contradictoriu cu norma legală în vigoare și că, în plus, nu poate interveni în contractul părților care este legea acestora pentru a diminua prețul de vânzare pe considerentele invocate.
S-a reținut că între părți s-a încheiat în realitate o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare în temeiul căreia transferul dreptului de proprietate nu a operat, ci a dat naștere doar unei obligații de a face, adică de a încheia în viitor un contract în forma cerută de lege, capabil să transfere dreptul de proprietate.
Cererile formulate de reclamanți în cuprinsul petitelor 3, 4 și 5 prin care se solicită perfectarea promisiunilor de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâții au fost respinse de prima instanță motivat pe faptul că în speță pârâții U. s- au obligat ca în viitor să înstrăineze un bun ce urma să fie edificat și ulterior întabulat în favoarea lor, fapt ce nu s-a realizat, astfel că aceștia se află în imposibilitate de a transmite ceva ce nu au în virtutea principiului nemo dat qod non habet.
Instanța a considerat că nu este îndreptățită în temeiul disp. art.1073- 1077 C.civ. sîă pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare- cumpărare și că beneficiarii cumpărători au posibilitatea legală și contractuală de a solicita daune interese.
Această imposibilitate rezultă din lipsa procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și a certificatului de atestare a extinderii construcției,
fapte care fac imposibilă înscrierea dreptului de proprietate asupra acestor construcții în CF.
În ceea ce privește ultimul capăt de cerere în baza căruia reclamanții au solicitat radierea creanțelor înscrise în CF nr.1. C. -N. nr.top.6972/1 și CF 1. C. -N., nr.top.6972/1/1 și a somațiilor de plată emise în cadrul unor dosare execuționale pentru datorii personale ale pârâților U., prima
instanță a considerat că nu se impune admiterea, întrucât notarea este perfect legală.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au formulat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot sau în parte a sentinței civile și admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea primei instanțe a fost apreciată nelegală și netemeinică prin prisma prevederilor art.304 pct.9, 304 ind.1 coroborat cu prev. art 312 alin(3) C.pr. civ.
Astfel, s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit aplicabilitatea în cauză a disp. art.37 din Legea 50/1991 și că acest aspect nu poate avea drept efect respingerea primului petit al cererii, apreciind că petitul formulat pe calea acțiunii oblice este admisibil, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.
În plus, s-a arătat că obligația de întabulare a construcției nu a fost respectată, astfel încât reclamanții au fost obligați să formuleze cererea de obligare a acestora la înscrierea în CF a imobilului format din 3 apartamente ori încuviințarea acestei operațiuni de către instanță, operațiune ce urma să fie făcută de reclamanți, însă pe cheltuiala pârâților.
În acest sens s-a apreciat că culpa aparține pârâților U. care au înstrăinat dreptul de proprietate asupra unei părți din terenul pe care sunt edificate apartamentele, astfel încât suprafețele de teren sunt în dezacord cu autorizația de construire.
Drept urmare, s-a apreciat că prima instanță a reținut în mod greșit faptul că dispunerea unei obligații de a face ar fi în contradicție cu disp. art.37 din Legea nr.50/1991, în cauză fiind vorba de o acțiune oblică, astfel încât cererea era perfect admisibilă, îndeplinind cerințele legale.
În ceea ce privește petitul referitor la diminuarea prețului, s-au invocat disp. art.1334 C.civ., reclamanții apreciind că solicitarea nu semnifică o intervenție a instanței de fond în contractul dintre părți și că pe de altă parte, reclamanții au dreptul de a solicita daune interese pentru nerespectarea termenelor stabilite pentru finalizarea construcției, astfel admiterea petitului de diminuare a prețului nu înseamnă o intervenție a instanței în contractul părților.
Diminuarea prețului s-a solicitat și motivat pe faptul că reclamanții au executat lucrări la apartamentele cumpărate și au efectuat investiții pe cheltuiala lor.
S-a considerat că odată încuviințat interogatoriul pârâților și în condițiile neprezentării acestora la termenul stabilit instanța de fond trebuia să facă aplicarea art.225 C.pr.civ. și să considere absența pârâților de la luarea interogatoriului ca o recunoaștere deplină pretențiilor formulate de reclamanți. Respingerea ca neîntemeiate a cererilor care au făcut obiectul petitelor 3-
5 în baza cărora s-a solicitat perfectarea promisiunilor de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâții U. este apreciată de recurenți ca fiind nelegală, în condițiile în care s-a solicitat prin primul capăt de cerere întabularea construcției în CF, apreciindu-se că și acțiunea în prestație tabulară este perfect întemeiată.
Aceasta în condițiile în care scadența obligației asumate de către pârâți este cu mult depășită și aceștia nu și-au îndeplinit nici una din obligațiile asumate contractual.
Referitor la petitul al șaselea al acțiunii prin care s-a solicitat radierea creanțelor înscrise în CF și a somațiilor de plată emise în cadrul unor dosare execuționale se impunea a fi admis ca efect al admiterii celorlalte petite ale acțiunii.
Prin decizia civilă nr.561/6 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr. de mai sus, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței de soluționare a căii de atac și s-a dispus declinarea competenței în favoarea T. ului Specializat C. prin raportare la disp. art. 3 alin.1 Cod comercial și art.7 și 9 Cod comercial, reținându-se faptul că astfel cum rezultă din antecontractul de vânzare-cumpărare invocat în cuprinsul cererii introductive imobilele ce urmau să se înstrăineze fac parte dintr-un imobil cu mai multe apartamente.
Din starea de fapt prezentată de reclamanți instanța a apreciat că prin raportare la numărul imobilelor construite de pârâți în scopul vânzării și numărul apartamentelor construite destinate vânzării în scopul obținerii de profit se imprimă actelor încheiate un caracter comercial.
Drept urmare, tribunalul a concluzionat cu privire la caracterul comercial al activității desfășurate de pârâți și a apreciat că acest caracter comercial nu poate fi negat întrucât pârâta a organizat o activitate de edificare a unor locuințe destinate vânzării.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul T. ului Specializat C. la data de 14 iunie 2012, instanța invocând din oficiu, prin raportare la disp. art.1591alin.2 C.pr.civ., coroborat cu art.2 pct.3 C.pr.civ., necompetența materială de soluționare a litigiului.
În acest sens, soluționând cu prioritate excepția invocată prin raportare și la prev. art.137 C.pr.civ., tribunalul reține că cererea formulată de reclamanți are o natură civilă, neputându-se reține faptul că pârâții U. au edificat în baza autorizației de construire nr. 630/14 mai 2007 imobilul situat administrativ în C. -N., str. N. R. nr.6, înscris în CF nr.1. și 1.
C. -N., cu scopul de a fi compartimentat pe apartamente și valorificat pentru obținerea profitului.
Autorizația de construire menționată mai sus îndreptățea pârâții U. să efectueze o extindere, etajare, mansardare și recompartimentare interioară a imobilului edificat de aceștia la adresa administrativă situată în C. -N., str.
N. R. nr. 6.
Încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare de către acești pârâți cu reclamanții, în condițiile în care imobilul a fost compartimentat în 3 unități locative distincte, parterul în suprafață de 85 mp făcând obiectul antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamantul J. R. L., mansarda în suprafață de 85 mp obiectul antecontractului încheiat cu reclamantul C. L. R., iar etajul 1 în suprafață de 85 mp obiectul antecontractului de vânzare încheiat cu reclamanta F. M. căsătorită cu F.
V. e, nu poate să conducă la concluzia că edificarea acestui imobil s-a făcut în scopul de a fi valorificat și în scopul obținerii de profit.
Nu se poate reține faptul că pârâții U. au desfășurat activități comerciale, deși aceștia nu aveau calitatea de comerciant, întrucât nu există la dosar vreo dovadă în sensul că edificarea imobilului s-a făcut în scopul vânzării.
Compartimentarea imobilului edificat pe str. N. R. nr.6 în 3 apartamente locative având suprafață identică nu poate conduce la aceeași
concluzie, întrucât un astfel de imobil având parter, etaj și mansardă este în mod uzual destinat folosinței unei familii compuse din mai mulți membri, neputând fi acreditată ideea că edificarea imobilului s-a făcut în scop de revânzare și, implicit, în ideea de a se obține profit.
Dispozițiile Codului comercial au fost abrogate prin Legea nr.71/2011 care a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, cu excepția prev. art.46- 55, 57, 58 și 907-935, aplicabile în continuare în raporturile dintre profesioniști, abrogarea acestora din urmă urmând să aibă loc la data intrării în vigoare a Legii nr.134/2010.
Astfel, prevederile art.3 Cod comercial care considerau ca fapte de comerț întreprinderile de construcțiuni și disp. art.7 conform cărora sunt comercianți sunt aceea care fac fapte de comerț având comerțul ca o profesiune obișnuită și societățile comerciale, nu pot fi aplicate în speță întrucât, pe de o parte, sunt abrogate și, pe de altă parte, întrucât nu poate fi reținut faptul că pârâții U. derulau activități specifice unei întreprinderi de
construcții, neavând calitatea de comercianți, fiind persoane fizice.
Practica judecătorească a admis că are caracter comercial vânzarea sau închirierea bunurilor imobile dacă ele fac parte din fondul de comerț, ori, în cazul în speță nu se poate reține faptul că imobilele, ce au făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare cu privire la care reclamanții solicită obligarea pârâților persoane fizice U. D. M. și U. M. să-și îndeplinească obligația de întabulare, ar face parte din fondul de comerț.
Împrejurarea că imobilul proprietatea pârâților U. D. M. și U. M. a fost compartimentat și valorificat în schimbul unui preț nu poate fi considerată prin ea însăși o operațiunea caracteristică întreprinderii, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că scopul acestei activități a fost edificarea construcției ori executarea lucrărilor de reamenajare în vederea obținerii unui profit.
Reclamanții au susținut, de altfel, în fața T. ului C. faptul că
imobilele ce fac obiectul antecontractelor de vânzare cumpărarea cărora li se solicită a li se da eficiență în instanță au fost edificate ca și casă familială, o probă contrară nefiind făcută în cauză.
În plus, cererile deduse judecății astfel cum au fost formulate și cu care, de altfel, a fost învestită instanța la fond, au o natură pur civilă. Pârâții cocontractanți nu au combătut susținerile reclamanților, în cadrul unui litigiu sarcina probei revenind părții care formulează anumite pretenții. Deci, cel care invocă ori neagă calitatea de comerciant al unei persoane fizice trebuie să facă dovada susținerilor sale. O atare dovadă se poate face cu mijloacele de probă permise de lege .
În cazul în speță nici una dintre părțile împrocesuate nu a susținut faptul că pârâții U., în calitate de promitenți vânzători, persoane fizice, ar fi desfășurat activități comerciale, că ar fi edificat imobilul în scopul obținerii de profit. O astfel de probă legată de intenția pârâților de a reamenaja imobilul și de a-l valorifica în scopul obținerii profitului nu s-a efectuat în cauză.
De altfel, chiar și comerciantul (profesionistul înregistrat la registrul comerțului), în afara actelor și operațiunilor legate de activitatea pe care o exercită ca profesiune, face și acte de natură civilă care, evident, nu pot fi supuse regimului de comercialitate.
Natura litigiului dedus judecății este esențialmente una civilă, această natură neputând fi modificată în calea de atac, astfel încât competent să soluționeze litigiul, respectiv căile de atac formulate împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, este Tribunalul Cluj și nu instanța specializată, raportându-ne la disp. art.2 alin.1 pct.2 și 3 C.pr.civ. conform cărora
tribunalele judecă, ca instanță de apel și recurs, apelurile, respectiv recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță și respectiv recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii care potrivit legii nu sunt supuse apelului.
Față de considerentele mai sus reținute, raportat la dispozițiile legale sus enunțate, ținând cont de prev. art.1591alin.2 și 4 C.pr.civ., conform cărora judecătorul este obligat, din oficiu, să-și verifice competența, excepția necompetenței materiale putând fi invocată de judecător la prima zi de
înfățișare, se va dispune declinarea competenței de soluționare a căii de atac declarate de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 17206/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în favoarea T. ului C. .
Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, prin raportare la dispozițiile art. 22 alin.2 C.pr.civ. se va dispune înaintarea dosarului Curții de Apel C. în vederea soluționării.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C., invocată din oficiu și în consecință:
Dispune declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de reclamanții J. R. L., C. L. -R. și F. M. împotriva sentinței civile nr. 17206/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în favoarea T. ului C. .
Constată ivit conflictul negativ de competență și dispune sesizarea Curții de Apel C. în vederea soluționării acestuia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
M. | C. B. C. | C. | D. | H. T. G. |
Red.CC/MM 2 ex./_
Judecător fond: A. Moș, Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 274/2013. Alte cereri | Decizia civilă nr. 9290/2013. Alte cereri → |
|---|
