Decizia civilă nr. 127/2013. Alte cereri
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 127/R/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este compusă din: PREȘEDINTE - N. K. JUDECATOR - D. D. JUDECĂTOR - F. M. GREFIER - F. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta SC V. T. SRL în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA-C. împotriva sentinței civile nr. 3077/2012 pronunțată în dosarul nr._, de către Judecătoria Turda, la data de_, având ca obiect în primă instanță, plângere contravențională.
La ambele apeluri nominale făcute în cauză, părțile au lipsit. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
T. ul, din oficiu având în vedere obiectul cauzei, ridică excepția necompetenței sale materiale și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.3077/2012 pronunțată la data de 21 iunie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, a fost admisă excepția tardivității formulării plangerii contravenționale și a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta SC V. T. SRL în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI
NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenției seria R11 nr. 0222536/_, seria R11 nr. 0222545/_ și seria R11 nr. 0211723/_, ca fiind tardiv formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001 "Impotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicării acestuia";.
Procesele-verbale de constatare a contravenției seria R11 nr. 0222536/_, seria R11 nr. 0222545/_, contestate de către petentă, au fost comunicat acesteia la data de_, iar procesul-verbal de constatare a contravenției seria R11 nr. 0211723/_, a fost comunicat petentei la data de_, așa cum rezultă din procesele verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare depuse în copie la filele 37-39 din dosar.
Plangerea formulată de către petentă împotriva acestor procese-verbale a fost înregistrată la instanță la data de_ .Verificand termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001 pentru formularea plangerii
contravenționale, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. 1 C.pr.civ., instanța a constatat că acest termen s-a împlinit la data de_ pentru procesul-verbal de constatare a contravenției seria R11 nr. 0211723/_ și la data de_ pentru celelalte două procese-verbale de constatare a contravenției. Rezultă astfel că plangerea petentei înregistrată la instanță la data de_ apare ca fiind tardiv formulată.
Avand în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că excepția tardivității formulării plangerii este întemeiată, astfel încat aceasta a fost admisă, cu consecința respingerii plangerii ca fiind tardivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC
V. T. SRL, solicitând admiterea recursului, desființarea în întregime a hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii introductive de instanță.
În motivarea recursului recurenta a arătat că la data de_ a primit o somație din partea C. SA prin care i s-a adus la cunostinta ca este obligată sa achite contravaloarea tarifului de despăgubire stabilit prin intermediul proceselor verbale de constatare a contravenției seria R11 nr. 0222536/_ si R11 nr. 0222545/_, in valoare totala de 192 euro. Cu ocazia comunicării celor doua somații emise de către C. SA, la solicitarea recurentei i-au fost comunicate si copii ale PVC seria R11 nr. 0222536/_, seria R11 nr.0222545/_ si seria R11 nr. 0211723/_, ocazie cu care a aflat si de existenta celui de-al treilea proces verbal de constatare a contravenției emis impotriva acesteia, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției seria R11 nr. 0211723/_ . Din cuprinsul acestor PVC rezulta ca S. V. T. S. a fost sancționată contravențional in temeiul dispozițiilor art. 8 alin.l din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda.
Având in vederea faptul ca cele trei procese de constatare a contravenției au fost incheiate la data de_ si_, iar recurenta a aflat de existenta acestora abia la data de_, se considera ca acestea nu au fost comunicate recurentei la sediul acesteia in termenul prevăzut de art. 14 si in conformitate cu art. 27 din OG 2/2001, apreciindu-se ca in cauza este incidența prescripția executații sancțiunii amenzii contravenționale prevăzuta de disp. art. 14 din al. 1 din OG 2/2001, în conformitate cu care executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii. Art. 27 stabilește ca comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Asa cum rezulta din copia certificatului de inregistrare anexată, sediul recurentei se afla in Mun. C. T., S. F. Nr.4, județul C., iar la data încheierii celor trei procese verbale de constatare a contravenție recurenta avea același sediu. In acest context, daca cele trei procese verbale de contravenție au fost comunicate, comunicarea acestora trebuia sa se efectueze la sediul recurentei, dar
asa cum s-a precizat, aceasta a luat cunoștința de existenta acestor procese verbale de abia la data de_ .
In legătura cu cele doua procese verbale respectiv PVC seria R11 nr. 0222545/_ si PVC seria R11 nr. 0222536/_, s-a arătat că acestea au in vedere fapte ce s-au petrecut in același loc (DN 1 Km 500+400m), in același timp (_, ora 08:03), dar vizând doua autoturisme diferite (autoturism cu nr. de înmatriculare_ si autoturism cu nr. de înmatriculare_ ), lucru care din punctul de vedere al recurentei este imposibil.
Mai mult decât atât, un prim motiv de anulare al proceselor verbale il constituie faptul ca procesul verbal este intocmit de către un agent al Companiei Naționale de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA, iar stampila aplicata pe procesul verbal aparține unui alt organism. Lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitate procesului verbal, ori in speță acest fapt este evident. Agentul constatator nu a respectat dispozițiile art.16 alin 1 ce stabilesc ca "Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția;" iar asa cum se observa clin cuprinsul procesului agentul constatator a omis completarea tuturor atributelor necesare si obligatorii pentru ca procesul verbal sa fie legal întocmit.
In legătura cu aceste împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite se observa o enunțare simplista a contravenției reținute, chiar superficiala, fara a fi prezentate in mod clar totalitatea aspectelor ce ar putea conduce la o reala apreciere asupra contravenției săvârșite, precum si a cauzelor ce au condus la săvârșirea acesteia. Aceste precizări sunt decisive pentru verificarea corectitudinii individualizării sancțiunii. In lipsa unor precizări esențiale si in lipsa unor alte probe din care sa se poată trage o concluzie privind gravitatea faptei, recurenta apreciază ca se impune aplicarea principiului in dubio pro reo, in sensul ca se va considera ca fapta (ipoteza se refera la situația in care existenta faptei este stabilita) este de o gravitate minima, aplicandu-se, de la caz la caz, sancțiunea avertismentului sau, cel mult, cea minima prevăzuta de lege, ori in speță aplicarea avertismentului sau a amenzii minime.
Ca practica judiciara, a fost invocată Sentința Civila nr.7785/2007 a Judecătoriei C. -Napoca prin care se retine ca prin nementionarea tuturor împrejurărilor ce pot conduce la aprecierea gravitații faptei s-a încălcat prevederile art. 16 alin. I din OGnr.2/2001. Din moment ce aceste dispoziții conțin norme imperative, de ordine publica, ce rezulta atât din importanta institutiei juridice reglementate, cat si din forța probanta conferita de lege procesului verbal de constatare a contravențiilor, se impune ca nerespectarea lor sa fie sancționată cu nulitatea actului incheiat.
Actul constatator atacat prin prezentul script a fost intocmit cu incalcarea prevederilor legale. De altfel, prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului
in cauza Anghel vs România din 4 octombrie 2007, CEDO a constatat ca anumite dispoziții ale legislației contravenționale incurajeaza o jurisprudenta contrara prezumției de nevinovăție. Pe fond, CEDO a considerat ca sistemul procedural roman in materie contraventionala, având la baza principii de procedura civila ce impun celui ce deschide o procedura judiciara - contravenientul in speța - sa probeze veridicitatea spuselor, este contrar prezumției de nevinovăție.
Recurenta a apreciat că actul de constatare si sancționare a contravențiilor nu poate face dovada prin el insusi a existentei faptei, a autorului acesteia si a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoana este acuzata de săvârșirea contravenției.Curtea a considerat ca prezumția de legalitate si de adevăr a procesului-verbal de contravenție este o prezumției lipsita de rezonabilitate.In ceea ce privește stabilirea in sarcina recurentei a obligației de a achita si suma de 96 euro cu titlu de despăgubire, se considera nejustificata raportata la pericolul social in concret si mult prea mare fata de atingere adusa valorilor ocrotite. Este o realitate a zilelor noastre ca, in economia actuala si modul in care agenții constatatori apreciază gravitatea unei fapte, au dus in mod automat la o ineficienta parțiala a art. 5 din OG 2/2001 modificata, in sensul ca, in totalitate sau aproape in totalitatea cazurilor de contravenții agenții constatatori, aplica fara discuții doar sancțiunea amenzii.
Recurenta a arătat că este perfect de acord cu instituția amenzii, insa nu se poate concepe ca intr-un stat de drept cum este România amenda sa se rezume la maximum acesteia fara a se retine totalitatea circumstanțelor in care a fost săvârșită o contravenție, precum si pericolul social in concret al faptei. Astfel, in lumina legii, recurenta considera ca atitudinea agentului constatator care, raportat la situația concreta din momentul constatării contravenției a reținut in sarcina societății, gradul de pericol cel mai ridicat este total nejustificat, putând fi calificat chiar ostentativ. Cu toate acestea, se poate observa ușurința cu care agentul constatator stabilește maximum sancțiunii ce o putea aplica, fara a menționa care este pericolul social ce a determinat a se lua aceasta măsura, iar aplicarea amenzii sau cel puțin al minimului prevăzut de lege nu ar putea conduce la rațiunea instituita de legiuitor prin aplicarea sancțiunii amenzii.
Recurenta considera pericolul social extrem de redus, practic inexistent, raportat la întreaga situație reținuta, iar aplicarea unei amenzi nu se justifica din moment ce agentul constatator verificând cele relatate si stabilind un pericol social minim, putea aplica un avertisment, măsura ce consideram ca este mult mai potrivita.In alta ordine de idei, s-a arătat că agentul a aplicat principiul găsit vinovat si sancționat. Instanța Judecătoria Targoviste in sentința civila nr.619 din 26 ianuarie 2010 a statuat: "Verificand proportionalitatea sancțiunii aplicate cu pericolul social al faptei contravenționale reținute a fi săvârșite de către societatea petenta, instanța observa ca agentul constatator nu a avut in vedere criteriile de individualizare a sancțiunii inscrise in art.21 alin3 din OGnr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor."; Tocmai cele precizate anterior sunt argumentele pe care Tribunalul Arad in decizia civila nr.182/R din 02 martie 2010 le stabilește: "In ce privește individualizarea sancțiunii instanța va tine seama in condițiile art.21, alin.3 din OG 2/2001 de imprejurarile concrete in care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit, de urmarea produsa si de circumstanțele personale ale contravenientului.
Vazand si imprejurarea ca petentul nu a mai fost sancționat.... astfel ca nu se justifica aplicarea in cuantum maxim a amenzii.... T. ul apreciază ca sancțiunea
"avertismentului"; este proporționala cu gradul de pericol social al faptei si de natura sa atingă fata de acesta scopul educativ preventiv urmărit de lege.";
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a deps întâmpinare la dosar.
La acest termen de judecata, instanța specializată, din oficiu, a ridicat excepția propriei necompetențe materiale, prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ. coroborate cu cele ale art. 34 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Analizând incidența acestei excepții în cauză, tribunalul specializat reține că izvorul obligației pârâtei intimate, aceea de a plăti tariful aferent utilizării zonei drumului este procesul verbal de constatare a contraventiei.
In conformitate cu art. 34 alin.2 din OG nr. 2/2001, in vigoare la data cererii, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului.
În consecință, tribunalul specializat reține că natura juridică a cauzei este una administrativă, astfel ca, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. 1 și alin. 3 C.proc.civ., coroborate cu cele ale art. 159 pct. 2 C.proc.civ., tribunalul specializat va admite excepția propriei necompetențe materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de recurenta SC V. T. SRL, împotriva sentinței civile nr. 3077/21 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr._, de către Judecătoria Turda, în favoarea T. ului C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C. și, în consecință:
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta SC V.
T. SRL împotriva sentinței civile nr.3077/21 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr._, de către Judecătoria Turda, în favoarea T. ului C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
N. K. D. M. | D. | F. | -IANCU M. F. B. |
Red.DMD/MM/2 ex./_
Judecător fond: A. L. P. /Judecătoria Turda, județul C. .
| ← Decizia civilă nr. 581/2013. Alte cereri | Decizia civilă nr. 34/2013. Alte cereri → |
|---|
