Decizia civilă nr. 91/2013. Alte cereri
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.91/2013
Ședința publică din data de 30 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: N. K. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind apelul declarat de apelantele SC G. C. S. și SC C.
A. S. în contradictoriu cu intimata O. C. B., împotriva sentinței civile nr.6311/2013 pronunțate la data de 2 aprilie 2013 în dosarul nr._
, de către Judecătoria C. N., cauza având ca obiect, în primă instanță, acțiune pauliană.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantelor, d-na avocat C. Bidiga și reprezentantul intimatei, d-l avocat Victor R. a, ambii cu împuternicirile avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța acordă cuvântul părților cu privire la alte cereri sau excepții.
Reprezentanta apelantelor solicită încuviințarea în probațiune a înscrisurilor depuse, precum și a cererii în probațiune formulată în apel privind efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv: să se stabilească dacă în patrimoniul societății SC C. A. S. este evidențiat ca fiind proprietatea acesteia pachetul software Travel Genie.
Instanța acordă cuvântul cu privire la cererea în probațiune formulată de reprezentanta apelantelor.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea cererii privind efectuarea expertizei, apreciind că nu este utilă și pertinentă soluționării cauzei. În susținerea poziției exprimate precizează că are în vedere împrejurarea că intimata-reclamantă nu contestă faptul că s-a încheiat contractul de vânzare- cumpărare al softului și că astăzi acesta s-ar afla în patrimoniul societății debitoare SC C. A. S. .
Instanța pune în vedere reprezentantei apelantelor să indice teza probatorie raportat la solicitarea de efectuare a expertizei.
Reprezentanta apelantelor arată că prin hotărârea atacată instanța de fond reține faptul că în fața sa nu s-a făcut dovada faptului că softul în discuție ar fi intrat în patrimoniul societății, respectiv instanța de fond a reținut: "probabil datorită faptului că, în mod efectiv, acesta nici nu a intrat în patrimoniul acestei societăți";. Precizează că a contestat considerentele hotărârii atacate și, pentru că acest aspect nu a fost pus în discuție în fața instanței de fond, nu a avut impresia că instanța de fond a avut dubii referitoare la transferul dreptului de proprietate până la hotărârea pronunțată.
Instanța constată că partea adversă nu contestă intrarea în patrimoniul SC C. A. S. a softului în discuție, respectiv că este vorba de un aspect necontestat.
Reprezentanta apelantelor arată că aspectul discutat nu s-a contestat la acest moment, oral, în fața instanței. Precizează că la momentul formulării
motivelor de apel a contestat hotărârea care reține inclusiv că această stare de fapt nu ar fi fost dovedită.
Reprezentantul intimatei arată că în cuprinsul întâmpinării a arătat punctual împrejurarea că acest produsul sofware, odată ajuns în patrimoniul debitoarei SC C. A. S., nu a realizat nici un profit din exploatarea acestuia; nu contestată că s-a întocmit actul respectiv.
Instanța, după deliberare, respinge cererea în probațiune privind efectuarea unei expertize contabile, aceasta fiind inutilă soluționării cauzei, în principal, raportat la recunoașterea părții adverse cu privire la chestiunea pusă în discuție, respectiv intrarea în patrimoniul SC C. A. S. a softului în discuție, recunoaștere cuprinsă în întâmpinarea depusă la instanța de fond și reiterată și în fața instanței de control judiciar.
Instanța acordă cuvântul cu privire la alte cereri. Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantelor solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr.6311/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, schimbarea în parte a acestei hotărâri pentru motivele expuse pe larg în motivarea apelului. Arată că va puncta două chestiuni care i se par esențiale în admiterea în mod greșit a acțiunii pauliene. Condițiile de admisibilitatea ale acțiunii pauliene au fost pe larg tratate, menționând că se va referi la două dintre acestea și anume dacă în cauză este vorba despre un act de însărăcire al debitoarea SC C. A. S. și dacă aceasta și-a creat sau și-a agravat o stare de insolvabilitate existentă. Instanța de fond a analizat în dosar două transferuri: transferul unui apartament și transferul unui program, a unui software, ambele transferuri efectuate la valori de piață, aspect necontestat nici de către adversar și nici de către instanța de fond prin hotărâre având în vedere că la dosar se regăsesc rapoartele de evaluare întocmite pentru ambele bunuri - la filele 67-73 regăsindu-e raportul întocmit pentru imobil, iar la filele 74-94 cel întocmit pentru produsul software. Astfel cum a dovedit, imobilul care a fost transferat, vândut, din patrimoniul SC C.
A. S. era un imobil grevat de un drept de ipotecă în favoarea unei bănci. Softul care a intrat în patrimoniul apelantei SC C. A. S. la valoarea de
lei + TVA este un bun mobil liber de orice sarcini, bun mobil care poate fi executat silit. Desigur, dacă nu se au în vedere actele și evaluările care există în dosar, situația ar putea părea ciudată în sensul că s-a transferat un imobil pentru un produs software; a transferat un imobil dar nu pentru orice produs software. Fiind în anul 2013, drepturile de proprietate intelectuală și drepturile patrimoniale atașate drepturilor de proprietate intelectuală asupra produselor software pot fi active mult mai valoroase decât imobilele și doar luând în calcul faptul că un imobil, de exemplu, poate fi închiriat unei singure persoane, respectiv arată că în cauză fiind vorba de un apartament cu două camere, nu există posibilitatea închirierii imobilului în discuție la 10 societăți pentru a fi obținute 10 chirii, ci imobilul poate fi
închiriat pentru a se obține o chirie de aproximativ 300 euro/lună, având în vedere poziția acestuia. În schimb, precizează că dreptul de proprietate asupra unui produs software cu privire la care există posibilitatea de fi vândut mai departe cu sume de 10-15.000 euro/licență, consideră că este un activ mult mai valoros decât un imobil. Dacă situația se analizează în sensul că a fost înstrăinat un imobil în schimbul unei dischete, ar părea o situația ciudată, dar dacă se observă că a fost înstrăinat un imobil pentru dreptul de a vinde mai departe programul creat de această societate, situația este cu totul alta și
nu se poate pune problema în cauză în sensul că prin acest transfer societatea debitoare, SC C. A. S., ar fi fost însărăcită. Din contră,
imobilul era grevat de un drept de ipotecă, este în continuare gravat, drept de ipotecă care a fost constituit de către SC C. A. S. pentru creditul apelantei SC G. C. S., respectiv arată că SC C. A. S. avea un imobil grevat pentru creditul unei alte societăți, imobil pe care l-a transferat, împreună cu sarcina, iar în prezent are un bun mobil de o valoare mai mare decât valoarea imobilului pe care l-a transferat. De asemenea, arată că nu se poate pune problema și nu s-a făcut dovada în cauză a faptului că debitoarea și-ar fi creat sau și-ar fi agravat o stare de insolvabilitate. Debitoarea SC C.
S. are în patrimoniu imobilizări corporale de o valoare mult superioară datoriei către reclamanta-intimată O. . Pentru motivele arătate, precum și pentru cele expuse pe larg, solicită admiterea apelului. Totodată, raportat la apărarea principală a reclamantei în sensul că nu poate să execute silit produsul software în discuție, arată că acest aspect nu corespund realității având în vedere că nici nu a încercat, a încercat însă să execute silit imobilul care este grevat de un drept de ipotecă și consideră că în urma executării acestuia reclamanta nu va putea încasa nici o sumă pentru că aceasta va fi distribuită, indiferent de prețul de vânzare al imobilului, creditorului ipotecar. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat de la fond, arătând că apel onorariul de avocat îl va solicita pe cale separată. De asemenea, solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a avea posibilitatea să depună concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată justificate cu chitanța privind achitarea onorariului de avocat, chitanță pe care o depune la dosar. Consideră că hotărârea instanței de fond este corectă, este temeinică și este legală, apreciind că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.1562-1563 din vechiul Cod Civil. Arată că în susținerea orală, reprezentanta apelantelor a menționat ca punte forte ale apelului două aspecte: împrejurarea că nu s-ar fi creat un prejudiciu reclamantei-intimate prin actul a cărei revocare reclamanta-intimată a solicitat-o, respectiv împrejurarea că debitoarea nu s-a însărăcit prin acel act. În dezvoltarea acestor aspecte partea adversă a arătat, atât în fața instanței de fond cât și la acest termen de judecată, împrejurarea că apelantele ar fi convinse că au făcut chiar un bine intimatei prin împrejurarea că au substituit un apartament pe care îl avea în proprietate debitoarea SC C. A. S. cu o dischetă, astfel cu s-a exprimat la acest termen de judecată reprezentanta apelantelor, dischetă cu privire la care se susține că ar avea fix valoarea apartamentului, astfel cum a reieșit dintr-un raport de expertiză contabilă întocmit mult timp înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului, astfel încât se plătește apartamentul care era în proprietatea debitoarei SC C. A. S. și care constituia gajul general al reclamantei care putea să se îndestuleze din acest gaj, respectiv apartamentul a fost substituit cu un program software. De asemenea, s-a susținut de către partea adversă faptul că intimata a ales o cale greșită, respectiv în loc să solicite executorului judecătoresc să vândă acest program software și să se îndestuleze în urma vânzării la licitației publică a acestuia, intimata a ales să solicite ca instanța să revoce actul făcut în frauda reclamantei-creditoarei. Consideră că ceea s-a afirmat la acest termen de către reprezentanta părții adverse și, de asemenea, prin motivele de apel, este lipsit total de substanță juridică. Astfel, arată că s-a susținut de partea adversă că nu ar exista un prejudiciu, însă consideră că intimata a făcut dovada arătând că se referă la
proba efectuată de instanța de fond constând în răspunsul Consiliului Județean C. -Direcția Taxe și Impozite la adresa instanței potrivit căruia singurul bun de patrimoniu pe care îl avea SC C. A. S., debitoarea reclamatei, era apartamentul menționat. Subliniază faptul că apartamentul a fost înstrăinat după ce s-a solicitat amânarea termenului pentru procedura prealabilă a concilierii directe, respectiv reprezentantul debitoarei SC C. A.
S. a arătat că se va prezenta dar a solicitat acordarea unui termen; observă faptul că termenul solicitat i-a fost necesar pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului. Astfel cum a susținut, consideră că nu este posibil ca un comerciant, un profesionist cu diligențe medii, nu diligențe speciale, să-și dorească să dobândească, încheind contractul de vânzare cumpărare asupra apartamentului, un apartament al cărui preț era menționat în contract echivalentul a 78.000 euro, respectiv un drept de ipotecă în valoare de 600.000 euro. Raportat la aspectele învederate, apreciază că nu se poate constata decât interesul de a frauda creditoarea și să o lase în imposibilitatea de a executa silit gajul general, neexplicându-și altfel raționamentul pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare. Așadar, consideră că a existat clar un prejudiciu, prejudiciu care există și azi, respectiv arată că nici astăzi, la aproape doi ani de la data pronunțării hotărârii instanței de fond prin care a fost obligată debitoarea SC C. A.
S. să-i restituie împrumutul creditoarei, respectiv intimatei din acest litigiu, nu s-a realizat acea creanță, nu a fost achitată. Raportat la susținerea părții adverse în sensul că nu a avut loc o însărăcire a debitoarei, consideră, astfel cum deja a arătat, că însărăcirea a constat tocmai în aceea că singurul bun imobil din patrimoniu a fost apartamentul în discuție. De asemenea, se susține de partea adversă că dacă intimata ar fi urmat calea pe care o indică reprezentanta apelantelor, respectiv să încerce vânzarea la licitație publică a programului soft, ar fi obținut creanța. Solicită instanței să observe în toată perioada de la data pronunțării hotărârii instanței de fond conturile debitoarei-apelante SC C. A. S. au fost poprite, respectiv faptul că aceasta a dobândit programul software cu care nu a făcut absolut nimic timp de doi ani, deși partea adversă a susținut că programul este valoros, respectiv la acest termen de judecată reprezentanta apelantelor a arătat, cu titlu de exemplu, faptul că, în loc să închirieze apartamentul cu 300 euro, se poate vinde cu zeci de mii de euro utilizarea doar a acelui program. Se întreabă de ce partea adversă nu a acționat în sensul arătat pentru a-și recupera creanța și a evita prezentul litigiu. Consideră că sunt îndeplinite toate condițiile acțiunii pauliene, instanța a pronunțat hotărârea respectând cu rigurozitate dispozițiile art.1352-1353 C.civ., apelul este nefondat și solicită a fi respins ca atare.
În ceea ce privește solicitarea reprezentantei apelantelor de a se amâna pronunțarea hotărârii, reprezentantul intimatei arată că se opune amânării pronunțării hotărârii considerând limpede cauza, respectiv în cazul în care s-a dorit formularea concluziilor scrise, apreciază că era timp suficient ca acestea să fie depuse până la acest termen.
În replică, față de ultimul argument adus de către reprezentantul intimatei în sensul că creditoarea-reclamantă din dosarul fond, respectiv intimata de azi, după doi ani nu și-a executat creanța, arată că hotărârea prin care s-a stabilit acea creanță nu este nici azi irevocabilă, existând un recurs declarat în luna ianuarie 2013 care încă nu este soluționat. Consideră că aspectul expus are legătură cu prezentul apel câtă vreme creanța pentru care se solicită admiterea acțiunii pauliene se invocă că ar proveni dintr-o hotărâre judecătorească care este încă în căile de atac, nu este încă irevocabilă.
Menționează că hotărârea pronunțată de instanța de apel este titlu executoriu, dar nu este o hotărâre irevocabilă.
Reprezentantul intimatei arată că nu a contestat că hotărârea în discuție nu este irevocabilă.
Instanța învederează reprezentantei apelantelor faptul că hotărârea în discuție este definitivă și executorie.
Reprezentanta apelantelor este de acord cu faptul că hotărârea este definitivă și executorie, dar arată că soluția pronunțată în apel poate fi modificată în calea de atac a recursului.
Instanța învederează reprezentantei apelantelor faptul că există reglementată instituția întoarcerii executării silite subliniind, încă o dată, faptul că hotărârea este definitivă și executorie, fiind inutil să fie și irevocabilă pentru a putea fi pusă în executare.
Reprezentanta apelantelor nu contestă aspectele învederate de instanță, dar arată că obiectul dosarului nu-l reprezintă o contestație la executare, ci o acțiune pauliană.
Instanța învederează reprezentantei apelantei faptul că a pus în discuție o chestiune care, în mod direct, nu vizează apelul, respectiv că este o chestiune separată, pe de o parte, iar pe de altă parte faptul că hotărârea în discuție nu este o hotărâre irevocabilă nu prezintă nici o relevanță sub aspectul posibilității de a fi pusă în executare.
Reprezentanta apelantelor nu contestă cel din urmă aspect învederat de către instanță.
Instanța reține cauza în pronunțare, respingând cererea de amânare a pronunțării întrucât concluzii au fost prezentate pe larg și sunt, de asemenea, pe larg expuse în cuprinsul apelului declarat.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr. 6311/2013 Judecătoria C. N. a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanta O. C. B. impotriva paratelor SC C. A. S. si SC G. C. S., si in consecinta s-a declarat inopozabil fata de reclamanta contractul de vanzare-cumparare incheiat intre societatile parate cu privire la imobilul apartament nr.39B situat in C. -N., Calea D. nr.14-16, sc.B, etj.V, inscris in CF 2. - C1-U109 C. -N., provenita din conversia de pe hartie a CF 1., A1, cu nr.cad.13345-C1-U39B, contract autentificat sub nr.3284/_ de Societatea Civila Notariala "N. Lex";.
Prin aceeași hotărâre s-a admis exceptia inadmisibilitatii capatului II din cererea formulata, s-a respins cererea de restabilire a situatiei anterioare, de rectificare CF si de reinscriere a dreptului de proprietate al paratei de ord.1 asupra imobilului, ca urmare a admiterii exceptiei inadmisibilitatii.
Totodată, au fost obligate paratele, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata in favoarea reclamantei, in cuantum de 6866 lei și a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecata in favoarea paratei SC G. C.
S. in cuantum de 3429 lei.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că intre reclamanta O. C. B. (fosta Pintea), in calitate de imprumutator si parata SC C. A. S., reprezentata prin dl.Pintea L., in calitate de imprumutat, a fost incheiat contractul de imprumut avand ca obiect suma de
146.550 lei. Termenul de restituire a imprumutului a fost stabilit pentru data de_ . Potrivit sustinerilor reclamantei, necontrazise in cursul procesului, suma ce a facut obiectul contractului de imprumut a fost utilizata in vederea
achitarii diferentei de pret pentru achizitionarea apartamentului nr.39B situat in C. -N., Calea D. nr.14-16, sc.B, etj.V. Astfel, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.3980/_ de BNP M. na Lupea, parata SC C. A. S. a devenit proprietara imobilului, contractul fiind semnat, pentru aceasta, de dl.Pintea L., in calitate de asociat si administrator si de reclamanta, in calitate de asociat. In data de_ reclamanta a cesionat asociatului si administratorului societatii, dl.Pintea L.
, partile sociale detinute, reprezentand 50% din capitalul social, pentru suma de 100 lei, suma achitata integral, iar ulterior intre parti a fost incheieta conventia de partaj voluntar cu privire la o serie de bunuri imobile, ca urmare a divortului acestora.
In ceea ce priveste suma de 146.550 lei ce a facut obiectul contractului de imprumut, in data de_ instanța de fond a reținut că reclamanta, prin reprezentant, a convocat la conciliere directa parata SC C. A. S., cu mentiunea ca termenul pentru care fusese acordat imprumutul a expirat in data de_ . Reprezentantul paratei nu s-a prezentat in data fixata pentru solutionarea litigiului pe cale amiabila, astfel incat, in data de_ reclamanta a inregistrat pe rolul J. i C. -N. actiunea ce a facut obiectul dos.civ.nr._ .
De asemenea, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.7064/2012 instanta a admis in parte actiunea reclamantei si a dispus obligarea partei SC C. A. S. sa ii restituie suma de 146.550 lei si sa ii achite dobanda legala calculata de la data scadentei si pana la plata efectiva. Instanta a respins cererea de instituire a dreptului de retentie asupra apartamentului nr.39B situat in C. -N., Calea D. nr.14-16, sc.B, etj.V si a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata. Parata a declarat apel impotriva acestei hotarari, apel respins de T. ul Specializat C., iar, in prezent, dosarul se afla la Curtea de Apel C. in vederea solutionarii recusrului declarat. La solicitarea reclamantei a fost constituit dosarul executional nr.661/2012 al BEJ Cimpian M. R., dosar in care parata SC C.
A. S. a fost somata sa achite suma totala de 184.863,99 lei, reprezentand debit datorat in baza titlului executoriu sent.civ.nr.7064/2012 a J. i C. -
N. si cheltuieli de executare silita. Debitoarea nu a achitat debitul pretins si nu a formulat contestatie la executare fata de actele de executare silita indeplinite de executorul judecatoresc. In aceste conditii, executorul judecatoresc a solicitat Directiei Taxe si Impozite Locale din cadrul Mun.C. -
N. informatii cu privire la bunurile mobile si imobile detinute de SC C.
S. si a dispus infiintarea popririi pe conturile societati. Creanta pretinsa de catre reclamanta nu a putut fi acoperita in acest mod datorita lipsei de disponibil in contul societatii.
Instanța de fond a mai reținut că în data de_ pe rolul J. i C.
-N. a fost inregistrata actiunea pauliana prin care reclamanta solicita revocarea contractului de vanzare-cumparare incheiat in data de_ intre parate in scopul fraudarii intereslor creditorilor SC C. A. S., in speta in scopul fraudarii intereselor reclamantei. Pentru a fi admisibila o actiune revocatorie, in lumina dispozitiilor art.1562 si ale art.1563 Cod civil, trebuie indeplinite cumulativ mai multe conditii. Astfel, creanta pretinsa de catre creditor trebuie sa fie certa la data introducerii actiunii, in conformitate cu prevederile art.1563 Cod civil. In cazul de fata reclamanta invoca sentința civilă nr.7064/2012 pronuntata in dosar civil nr._ al J. i C. -N.
, sentinta care, potrivit art.720 ind.8 Cod proc. civila este executorie, chiar daca a fost declarata calea de atac prevazuta de lege. Acesta este si motivul pentru care, la termenul de judecata din 26 februarie 2013 instanta a respins
cererea de suspendare a prezentului dosar pana la solutionarea irevocabila a dos.civ.nr._ .
Potrivit art.1562 cod civil pentru a putea cere sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice incheiate de debitor, in frauda drepturilor sale, trebuie sa ii creeze un prejudiciu si sa fie in masura sa creeze sau sa mareasca starea de insolvabilitate a debitorului.
Instanța de fond a mai reținut că în speta este vorba despre un contract de vanzare-cumparare avand ca obiect apartamentul nr.39B situat in C. -N.
, Calea D. nr.14-16, sc.B, etj.V. Contractul a fost incheiat intre SC C.
S. si SC G. C. S. si a fost autentificat de Societatea Civila Notariala "N. Lex"; sub nr.3284/_ . Pretul de vanzare a fost stabilit pentru suma de 275.000 lei fara TVA, pret ce trebuia achitat pana in data de_ de societatea cumparatoare. Aceasta nu a mai achitat in mod efectiv pretul deoarece, in data de_ intre societati a fost incheiat ordinul de compensare seria C nr.1084971 pentru suma de 341.000 lei, suma reprezentand exact 275.000 lei plus TVA. Obiectul compensarii l-a constituit, pe de o parte, pretul apartamentului datorat de catre SC G. C. S. si, pe de alta parte, pretul unui pachet software Travel Genie stabilit exact la suma de 275.000 lei plus TVA, datorat de SC C. A. S. .
Instanța de fond a constatat că reprezentanta paratei de ord.2 a apreciat ca tocmai intrarea in patrimoniul paratei de ord.1 a cestui pachet software justifica si impune respingerea actiunii reclamantei, aceasta avand posibilitatea de a urmari indestularea creantei sale prin executarea silita a bunului detinut de catre parata-debitoare.
De asemenea, instanta de fond a considerat ca societatile parate au incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.3284/_ de Societatea Civila Notariala "N. Lex"; in fraudarea intereselor creditoarei, aceasta fiind impiedicata sa isi puna in executare titlul executoriu detinut. Astfel, la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare SC C. A.
S. fusese deja notificata de reclamanta cu privire la necesitatea si obligativitatea restituirii sumei de 146.550 lei ce a facut obiectul contractului de imprumut incheiat in data de_ . In fata notarului public, la momentul incheierii actului atacat, cele doua societati parate au fost reprezentate de aceeasi persoana, dl. Pintea L. care este, intamplator, fostul sot al reclamantei si cel care a reprezentat parata de ord.1 si in contractul de imprumut incheiat cu aceasta. In aceste conditii, instanța de fond apreciază că nu se poate sustine ca societatea cumparatoare nu avea cunostinta despre litigiile dintre reclamanta si societatea vanzatoare. Apoi, in conditiile in care contractul de vanzare-cumparare a fost incheiat in data de_, adica exact data in care a fost inregistrata si actiunea in pretentii a reclamantei, la dosar nu a fost depusa nici o proba din care sa reiasa necesitatea tranzactionarii in acea perioada. Este interesant cum acelasi reprezentant al societatilor parate a ajuns la concluzia ca se impune ca imobilul sa iasa din patrimoniul societatii ce a beneficiat de imprumutul acordat de catre reclamanta exact in perioada in care aceasta facea demersuri pentru obligarea la restituirea sumei imprumutate in conditiile in care nu reiese din nici o proba administrata necesitatea obtinerii de lichiditati de catre parata de ord.1 sau necesitatea obtinerii unui spatiu de catre parat de ord.2.
De altfel, SC C. A. S. nu a incasat efectiv nimic din pretul de
275.000 lei fara TVA stabilit, iar SC G. C. S. a achizitionat un imobil grevat cu drept de ipoteca pentru suma de 1.300.000 lei si 309.333 euro in favoarea Raiffeisen Bank SA, fara a dovedi ca avea nevoie efectiva de acel imobil.
Instanta de fond nu a contestat ca pretul stabilit in contractul de vanzare-cumparare nu ar fi corespunzator valorii de piata a apartamentului, ci imprejurarea ca prin incheierea acestei tranzactii parata de ord.1 a scos efectiv imobilul din patrimoniul sau, iar, la momentul la care creditoarea a inceput executarea silita nu avea ce anume sa execute pentru acoperirea creantei sale.
Totodată, s-a constatat de către instanța de fond că reprezentanta SC G.
C. S. sustine ca reclamanta avea posibilitatea de a executa silit bunul obtinut de SC C. A. S. in urma incheierii ordinului de compensare si anume pachetul software Travel Genie.
Instanta de fond a apreciat ca aceasta compensare a datoriilor reciprice ale societatilor a fost realizata tocmai pentru impiedicarea reclamantei sa isi valorifice titlul executoriu. Astfel, se face referire la contractul de furnizare produse software nr.368 B/_ depus in copie la filele 95-100 din dosar. Intr-adevar, prin acest contract, SC G. C. S. s-a obligat sa ii furnizeze beneficiarului pachetul software denumit Travel Genie pentru pretul de
275.000 lei fata TVA. Lasand la o parte coincidenta potrivit careia, la un an distanta, instanța de fond a constatat că aceleasi parti au tranzactionat un imobil exact pentru acelasi pret, potrivit art.7 din contractul de furnizare produse, acesta intra in vigoare la data de_ si avea termen de valabilitate de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii pe durate de cate 1 an cu acordul scris la partilor.
Societatile parate nu au depus la dosar nici un act ulterior care sa fi dovedit prelungirea contractului de furnizare produse, insa, in data de_, adica la 3 zile dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.3284/_ de Societatea Civila Notariala "N. Lex"; au solicitat evaluarea activului necorporal, aplicatie software Travel Genie, proprietatea SC G. C. S. . Potrivit expertilor evaluatori, scopul lucrarii l-a reprezentat stabilirea valorii juste pentru aplicatia respectiva pentru inregistrarea contabila a activului si posibila instrainare a acestuia. Insa, ulterior acestui moment, intre societatile parte nu a fost incheiat nici un act de instrainare avand ca obiect aplicatia software. SC C. A. S. nu a realizat nici un venit ca urmare a achizitionari pachetului software probabil datorita faptului ca, in mod efectiv, acesta nici nu a intrat in patrimoniul acestei societati.
In aceste conditii instanta de fond a apreciat ca prin incheiera contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.3284/_ de Societatea Civila Notariala "N. Lex"; parata SC C. A. S. a urmarit crearea unei stari de insolvabilitate care sa faca imposibila executare sa silita de catre reclamanta. De asemenea, SC G. C. S. avea cunostinta despre situatia juridica dintre reclamanta si parata de ord.1, precum si de consecintele incheierii contractului de vanzare-cumparare.
Instanța de fond a apreciat că în cauza sunt indeplinite conditile prevazute de art.1562, 1563 Cod civil, astfel incat instanta a admis primul capat de cerere si a declarat inopozabil fata de reclamanta contractul de vanzare-cumparare incheiat intre societatile parate cu privire la imobilul apartament nr.39B situat in C. -N., Calea D. nr.14-16, sc.B, etj.V, inscris in CF 2. -C1-U109 C. -N., provenita din conversia de pe hartie a CF 1., A1, cu nr.cad.13345-C1-U39B, contract autentificat sub nr.3284/_ de Societatea Civila Notariala "N. Lex";.
In ceea ce priveste cererea de restabilire a situatiei anterioare, de rectificare CF si de reinscriere a dreptului de proprietate al paratei de ord.1 asupra imobilului, ca urmare a admiterii exceptiei inadmisibilitatii, instanta de fond a admis exceptia inadmisibilitatii invocata de catre parata de ord.2
prin intampinare. Consecinta admiterii actiunii pauliene este declararea inopozabilitatii actului atacat fata de creditor, in limita realizarii creantei acestuia, neavand drept efect desfiintarea efectiva a actului pentru a se putea dispune restabilirea situatiei anterioare. Este adevarat ca la acordarea cuvantului pe fond, reprezentantul reclamantei a pus concluzii doar cu privire la admiterea primului capat de cerere, cu mentiunea ca nu mai sustine cel de- al doilea petit, insa instanta de fond nu a putut respinge actiunea ca nemaifiind sustinuta.
In consecinta, cel de-al doilea petit a fost respins ca urmare a admiterii exceptiei inadmisbilitatii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel apelantele SC G. C. S. și SC C. A. S., solicitând instanței admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de intimată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare apelantele au arătat că hotărârea este netemeinică prin neanalizarea corectă, logică și coroborată a probelor administrate în cauză și nelegală prin încălcarea dispozițiilor art. 1562-1563 C.civ.
Astfel, în data de_, între intimată, în calitate de împrumutător, și SC C. A., în calitate de împrumutat, a fost încheiat un contract de împrumut având ca obiect suma de 146.550 lei. Termenul de restituire a împrumutului a fost stabilit pentru data de_ . În data de_, prin Contractul de furnizare produse software nr. 368B, SC C. A. S. a achiziționat de la subscrisa pachetul software "Trade Genie", pentru prețul de
275.000 lei + TVA. Potrivit art. 8 din acest contract, "plata se va face prin ordin de plată, în maxim 15 zile lucrătoare de la primirea de către beneficiar a facturii în original". în consecință, pentru plata prețului acestui produs, subscrisa am emis Factura nr. 11201/_, scadentă în data de_ . În data de_, s-a întabulat dreptul de ipotecă în favoarea Raiffeisen Bank SA. pentru suma de 1.300.000 lei și pentru suma de 309.333 euro, asupra apartamentului nr. 39B situat în C. -N., str. D. nr. 14-16, înscris în CF 2. -C1-U109 C. -N. cu nr. cadastral 13345-C1-U39B. proprietatea SC C. A. S., pentru garantarea creditelor acordate apelantei G. C. de către Raiffeisen Bank SA.
De asemenea la data de_, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3284, G. C. a cumpărat de la SC C. A. S. apartamentul
indicat mai sus. Pentru plata prețului în cuantum de 275.000 lei + TVA, SC C.
A. S. a emis Factura nr. MF 1/_, scadentă în data de_ . Tot în data de_, ca urmare a neprezentării SC C. A. S. în data fixată pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului privind restituirea sumei de
146.550 lei acordată cu titlu de împrumut, intimata a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. -N. acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ .
Prin sentința civilă nr. 7064/_, instanța a admis în parte acțiunea
intimatei și a obligat SC C. A. S. să îi restituie acesteia suma împrumutată, precum și dobândă legală calculată de la data scadenței și până la plata efectivă. Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de SC C. A.
S. a fost respins de T. ul Specializat C., iar în prezent dosarul se află la Curtea de Apel C., în vederea soluționării recursului declarat de aceeași societate.
La data de_, cele două creanțe reciproce dintre C. A. și G.
C. s-au stins prin compensație convențională, conform Ordinului de compensare nr. 1084971. Ulterior, la solicitarea intimatei, a fost constituit dosarul execuțional nr. 661/2012 al BEJ Cîmpian M. R., dosar în care C.
A. a fost somată să achite suma totală de 184.863,99 lei, reprezentând
debit datorat în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 7064/2012 a Judecătoriei C. -N. și cheltuieli de executare silită. În data de_, pe rolul Judecătoriei C. -N. a fost înregistrată acțiunea pauliană prin care intimata a solicitat instanței revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în data de_ între subscrisa și SC C. A. S., pe motiv că acesta a fost încheiat în scopul fraudării intereselor sale.
În ceea ce privește motivele de apel, apelantele au arătat că acțiunea pauliană formulată de intimată nu îndeplinește condițiile esențiale impuse de art.1562-1563 C.civ. pentru a fi admisibilă. Astfel, creanța intimatei nu este certă. Potrivit primei instanțe, creanța intimatei are un caracter cert, deoarece are la bază sentința civilă nr. 7064/2012, care este executorie, chiar dacă a fost declarată calea de atac prevăzută de lege. Judecătoria Cluj-Napoca a ajuns în mod greșit la o astfel de concluzie, în urma unei evidente confuzii, însă, în realitate, existența unui titlu executoriu cu privire la o creanță nu conferă acesteia automat și un caracter cert. Caracterul cert al creanței presupune că aceasta are o existență sigură și că nu este stinsă la data
formulării acțiunii revocatorii. Or, o creanța asupra căreia există un litigiu are o existență îndoielnică cât timp respectivul litigiu nu a fost soluționat definitiv și irevocabil.
Sentința civilă nr. 7064/2012 este executorie în temeiul legii, respectiv în temeiul art. 7208C.pr.civ. Titlul executoriu nu conferă un caracter cert creanței, cât timp acesta poate și a fost atacat cu căile de atac prevăzute de lege, respectiv cu apel și recurs. Până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului, titlul executoriu în discuție are toate șansele să fie desființat în recurs, ca urmare a constării inexistenței creanței pretinse de intimată. Caracterul executoriu al hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în litigiile între profesioniști este doar o prerogativă conferită de legiuitor acestora, în considerarea ritmului alert cu care se desfășoară relațiile comerciale. Existența creanței rămâne însă sub semnul întrebării cât timp hotărârea poate fi atacată cu apel și recurs. În prezent, prin respingerea apelului declarat de SC C. A. S. de către T. ul Specializat C., hotărârea este definitivă, dar nu și irevocabilă. În cadrul recursului, care în prezent se află pe rolul Curții de Apel C., din administrarea probei cu
înscrisuri va rezulta cu evidență faptul că suma împrumutată fusese deja restituită asociatului Pintea L. la momentul pronunțării Sentinței civile nr. 7064/2012, astfel încât creanța pretinsă de către reclamantă nu mai exista la acel moment. Așadar, nu există doar o simplă speranță ca hotărârea în discuție să fie desființată în recurs, ci aproape o certitudine, de vreme ce din probele administrate va rezulta inexistența creanței pretinse de intimată.
Astfel, creanța intimatei nu are un caracter cert, existența sa fiind îndoielnică și nesigură până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului ce face obiectul dosarului nr._ . în plus, caracterul executoriu al sentinței civile nr. 7064/2012 nu conferă creanței un caracter cert, prima instanță întemeindu-și în mod greșit soluția pe acest considerent.
Totodată, apelantele au mai arătat că, contractul de vânzare-cumpărare atacat nu a cauzat un prejudiciu intimatei. În motivarea hotărârii sale, prima instanță a reținut că "prin încheierea acestei tranzacții, pârâta de ord. 1 a scos efectiv imobilul din patrimoniul său, iar la momentul la care creditoarea a început executarea silită nu avea ce anume să execute pentru acoperirea creanței sale. [...] SC C. A. S. nu a realizat nici un venit ca urmare a achiziționării pachetului software, probabil datorită faptului că, în mod efectiv, acesta nici nu a intrat în patrimoniul acestei societăți". Prima instanța a considerat însă în mod greșit că prin încheierea contractului de vânzare-
cumpărare atacat SC C. A. S. și-a creat o stare de insolvabilitate, cauzând astfel un prejudiciu intimatei.
Potrivit art. 1562 alin. (1) C.civ., pentru a promova cu succes acțiunea pauliană, creditorul trebuie să facă dovada prejudiciului suferit.
Prejudiciul constă în alterarea gajului general al creditorului, ceea ce îl pune în postura de a nu-și putea realiza, în totul sau în parte, dreptul său de creanță împotriva debitorului.
De asemenea, apelantele au mai susținut că în ianuarie 2011, imobilul respectiv a fost evaluat de un expert evaluator ANEVAR, la solicitarea BRD - Group Societe Generale SA, în vederea garantării cu acest bun a unui credit bancar acordat de BRD. Conform raportului de evaluare întocmit, valoarea de piață a apartamentului, estimată la începutul anului 2011, era de 291.000 lei.
În ceea ce privește plata prețului, aceasta s-a realizat prin compensare cu o datorie pe care SC C. A. S. o avea la rândul ei față de apelanta G.
C., în urma achiziționării pachetului software "Travel Genie". Prețul de vânzare al pachetului software a fost de 275.000 lei + TVA, în condițiile în care valoarea activului era de 286.343 lei + TVA, conform raportului de evaluare întocmit de doi experți evaluatori ANEVAR în noiembrie 2011, la solicitarea C.
A. . Compensația convențională intervenită în data de_ este perfect legală și reprezintă o modalitate operativă de stingere a datoriilor reciproce dintre comercianți. Chiar și în absența compensației convenționale, tot ar fi operat compensația legală între cele două creanțe în data de_, dată la care ambele creanțe ar fi devenit exigibile. Debitorul, chiar și insolvabil, nu este lipsit de dreptul de a-și gestiona patrimoniul, inclusiv prin angajarea de noi datorii. Actele prin care debitorul își asumă noi datorii nu reprezintă acte de însărăcire, neavând loc o diminuare a activului său patrimonial. Ieșirea unei valori active din patrimoniul său este compensată prin stingerea unei datorii care-i grevează pasivul.
Se mai arată de către apelante că prima instanță a reținut că "la 3 zile după încheierea contractului de vânzare-cumpărare [...] au solicitat evaluarea activului necorporal, aplicație software Travel Genie [...] pentru înregistrarea contabilă a activului și posibila înstrăinare a acestuia, însă, ulterior acestui moment, între societățile parte nu a fost încheiat niciun act de înstrăinare având ca obiect aplicația software". Instanța nu a luat însă în considerare faptul că ulterior acestei evaluări a avut loc compensația convențională, prin care au fost stinse creanțele reciproce dintre SC G. C. și SC C. A.
S., context în care evaluarea pachetului software a avut rolul important de a întări legalitatea și transparența operațiunii. Prima instanța a omis însă să observe că bunul imobil care a ieșit din patrimoniul SC C. A. S. era la data transferului și este și în continuare grevat de un drept de ipotecă în favoarea Raiffeisen Bank SA, în timp ce bunul mobil care a intrat în patrimoniul acestei societăți a fost și este liber de orice sarcini.
Apelantele au mai arătat că imobilul în discuție a fost grevat în data de_ cu un drept de ipotecă în favoarea Raiffeisen Bank SA, pentru a garanta rambursarea de către G. C. a două credite în cuantum de
1.300.000 lei, respectiv 309.333 euro, însă, valoarea apartamentului este cu mult sub valoarea creditelor garantate. Prin urmare, chiar și în ipoteza în care imobilul nu ar fi fost înstrăinat, ci vândut silit în scopul îndestulării creanțelor creditorilor din prețul astfel obținut, intimata (în calitate de creditor chirografar) tot nu ar fi putut să-și acopere creanța, câtă vreme prioritate ar fi avut creditorul ipotecar.
În aceste condiții, C. A. a acționat în mod eficient: a vândut imobilul grevat cu ipotecă pentru garantarea datoriilor G. C., la prețul
de piață al imobilului liber de sarcini, în timp ce ieșirea acestui activ din patrimoniu s-a corelat cu intrarea unui alt activ, de o valoare egală. Așadar, nu se poate pune problema unei însărăciri a patrimoniului debitorului, cât timp SC C. A. S., ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare atacat și a ordinului de compensare, a reușit să își aducă în patrimoniu un bun liber de orice sarcini, în locul unui bun de aceeași valoare, dar grevat cu o ipotecă.
De asemenea, apelantele au arătat că prima instanță a reținut în mod greșit faptul că există o probabilitate ca pachetul software să nu fi intrat în mod efectiv în patrimoniul SC C. A. S. . In realitate, factura nr. 11201/_, emisă în vederea achitării prețului pachetului software, valorează document de livrare și probează transferul dreptului de proprietate asupra acestuia. Deși nu este necesar un înscris pentru a face dovada transferului dreptului de proprietate în cazul vânzării unui bun mobil, în cazul de față el totuși există și este reprezentat de factura indicată. Prin urmare, intrarea în patrimoniul SC C. A. S. a bunului mobil necorporal reprezentat de pachetul software "Travel Genie" este un fapt real și probat corespunzător. Mai mult, furnizarea pachetului software și plata contravalorii acestuia sunt evidențiate în situațiile financiare anuale ale celor două societăți, depuse la dosarul cauzei.
Astfel, potrivit art. 46 Cod comercial, facturile acceptate sunt mijloace de probă între comercianți în ceea ce privește existența obligației. Mai mult, factura emisă fiind una fiscală, potrivit art. 155 Cod fiscal (versiunea în vigoare la data emiterii facturii în discuție_ ) probează livrarea bunului. Livrarea în accepțiunea legislatorului se referă la transferul proprietății bunului, situație perfect valabilă în cauză. În consecință, pentru G. C., tranzacția este evidențiată în situația financiară anuală pentru anul 2011,
înregistrată la ANAF cu nr. INTERNT-12705051-2012 din data de_, respectiv în rândul 05 din bilanțul prescurtat (formularul 10). În mod similar, tranzacția este evidențiată și în situația financiară anuală pe anul 2011 a C.
A., înregistrată la ANAF cu nr. INTERNT-13350663-2012 din data de _
, respectiv în rândul 01 din bilanțul prescurtat (formularul 10), precum și în rândul 02 din situația activelor imobilizate la data de_ (formularul 40). Diferența dintre valoarea înscrisă în facturile emise în temeiul contractului de furnizare produse software și valoarea înregistrată în bilanțul prescurtat se datorează amortizării, astfel cum rezultă din rândul 14 din situația amortizării activelor imobilizate (formularul 40 din situația financiară anuală).
Apelantele au mai arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare atacat debitorului nu i s-a creat sau agravat o stare de insolvabilitate. Apelanta C. A. este solvabilă, așa cum s-a dovedit cu documentele contabile depuse la dosar, în patrimoniul său existând pachetul software achiziționat de la G. C., care are o valoare de 286.343 lei + TVA, așadar cu mult peste creanța pretinsă de reclamantă. Acest bun mobil ar fi putut face obiectul executării silite dacă reclamanta ar fi finalizat acest demers. Societatea nu are alte datorii care să-i greveze patrimoniul, nu are executări silite demarate împotriva ei și nici litigii patrimoniale pe rolul instanțelor de judecată. Toate aceste aspecte sunt publice și pot fi aflate din bazele de date ale M. ului Justiției și ale M. ului de Finanțe. Faptul că intimata- creditoare nu dorește să execute silit bunul mobil reprezentând licența soft- ului "Travel Genie" nu o îndreptățește pe aceasta să atace cu acțiune pauliană contractul de vânzare-cumpărare, câtă vreme intimata a pornit executarea silită împotriva C. A., dovada insolvabilității debitoarei se face cu procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc prin care se constată că
aceasta nu posedă bunuri urmăribile. Numai în aceste condiții s-ar putea dovedi imposibilitatea creditoarei de a-și realiza creanța împotriva debitoarei, pe motivul că a devenit insolvabilă. Or, în cazul de față, intimata nu a făcut dovada faptului că a încercat fără succes executarea silită a C. A. și nici nu a produs dovezi din care să rezulte starea de insolvabilitate a societății.
Sintetizând, contractul de vânzare-cumpărare atacat reprezintă un adevărat act de îmbogățire a SC C. A. S., de vreme ce i-a permis acesteia să înlocuiască un activ grevat cu ipoteca cu un alt activ, de aceeași valoare, liber de sarcini. Mai mult, apelanta debitoare este solvabilă, astfel încât motivul pentru care creditoarea nu și-a recuperat creanța îl constituie refuzul acesteia de a executa silit pachetul software în aceste condiții, acțiunea pauliană este inadmisibilă.
De asemenea, apelantele au arătat că în cauză nu este îndeplinită nici condiția fraudei debitoarei. Frauda constă în cunoașterea de către debitoare și de către terț a faptului că prin actul atacat se creează un prejudiciu creditoarei. Cât timp, vânzarea imobilului s-a făcut la un preț real și, odată cu
ieșirea din patrimoniu a acestui activ grevat de ipotecă, a intrat un alt activ, de o valoare chiar mai mare și liber de sarcini, nu există un prejudiciu și, cu atât mai puțin, intenția de fraudare a creditorilor C. A. S. .
Aspectul este cu atât mai evident cu cât la data efectuării operațiunilor contestate creanța intimatei nu era constatată printr-un titlu executoriu si mai mult, acțiunea în urma căreia s-a pronunțat titlul executoriu nu era nici măcar înregistrată pe rolul instanțelor de judecată.
Prima instanță a reținut în motivarea hotărârii sale faptul că "nu se poate susține că societatea cumpărătoare nu avea cunoștință despre litigiile dintre reclamantă și societatea vânzătoare". Cunoașterea existenței acestor litigii, fapt necontestat, nu dovedește însă complicitatea la fraudă, câtă vreme aceasta presupune o cunoaștere a prejudiciului cauzat prin actul atacat. Or, actul atacat nu a cauzat un prejudiciu intimatei. Mai mult, ca un alt indiciu al fraudei, prima instanță a reținut că "la dosar nu a fost depusă nici o probă din care să reiasă necesitatea tranzacționării în acea perioadă. Nici o dispoziție legală nu obligă vânzătoarea să vândă la un moment determinat, ci atunci când socotește de cuviință. C. A. avea libertatea de a dispune de bunuri, de a le vinde oricând și oricui, câtă vreme nici măcar unui debitor insolvabil nu i se îngrădește dreptul de a dispune de propriul patrimoniu. Oricum, tranzacția în discuție a fost avantajoasă și chiar necesară, de vreme ce, în final, debitoarea a dobândit un bun liber de sarcini, iar G. C. a achiziționat bunul adus ca garanție pentru restituirea creditelor ce i-au fost acordate. În consecință, transferul este justificat de faptul că imobilul vândut de C. A. era ipotecat pentru garantarea creditului acordat G. de Raiffeisen Bank SA.
Au mai arătat apelantele că prima instanță a reținut printre considerentele hotărârii și faptul că "contractul de furnizare produse software [...] avea termen de valabilitate 6 luni, cu posibilitatea prelungirii pe o durată de câte 1 an cu acordul scris al părților. Societățile pârâte nu au depus la dosar nici un act ulterior care să fi dovedit prelungirea contractului de furnizare produse". Nici acest lucru nu este în măsură să justifice frauda, de vreme ce posibilitatea prelungirii contractului este o facultate recunoscută părților, de care acestea în mod evident au uzat și au vândut definitiv bunul în anul 2011. De altfel, instanța fondului nu a pus în discuția părților nici acest aspect și nici faptul că în opinia ei pachetul software nu ar fi intrat niciodată în patrimoniul C. A., situație în care ar fi putut aduce
argumente și lămuriri suplimentare care să conducă instanța la pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Intimata O. C. B. prin întâmpinare a solicitat respingerea ca nefondat a apelului si păstrarea in intregime a sentinței atacate, cu obligarea apelantelor parate la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, în ceea ce privește criticare referitoare la acaracterul cert al creanței, intimata a invocat disp. art. 379 C.pr.civ., precum și art. 7208C.pr.civ., întrucât sentința civilă nr. 7064/_, este executorie.
Referitor la critica apelantelor vizând lipsa unui prejudiciu, intimata a arătat că prin încheierea contractului de vânzare cumpărare a fost alterat gajul general al creditorilor, creditoarea fiind pusă în situația de a nu putea executa sentința la peste un an de la data pronunțării.
Astfel, contrar afirmațiilor apelantelor, prin încheierea contractului de vânzare cumpărare a avut loc o însărăcire a pârâtei C. A. S., cu atât mai mult cu cât, acesta era singurul imobil deținut în proprietate de aceasta. În plus, prin contractul atacat s-a stabilit ca prețul să fie achitat în termen de 30 de zile doar din dorința părților de a se pune la adăpost și, cu toate acestea prețul nu a fost niciodată achitat, iar pretinsa compensare ulterioară vin să completeze tabloul fraudei comise de către cele două pârâte.
Mai mult, indiciile că încheierea contractului a vizat crearea unei stări de insolvabilitate, rezultă și din faptul că deși cele două pârâte au același administrator, în mod nefiresc, prețul din contractul de furnizare produse software, este mai mare decât prețul utilizat în contractele depuse pentru comparație. De asemenea, după dobândirea de către pârâta SC C. A. a produsului, nu a realizat nici un venit din exploatarea acestuia, conturile acestei societăți fiind poprite, ca efect a executării silite declanșate în baza sentinței arătate, însă aceste conturi nu au fost alimentate o perioadă de peste un an de zile.
În acest condiții, intimata consideră că este evident că prin vânzarea activului patrimonial, pentru același preț pentru care s-a dobândit un program software, s-a urmărit crrearea unei stări de insolvabilitate.
Cât privește frauda pârâtei apelanta SC C. A. S., aceasta constă în aceea că a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului său, realizând că prin înstrăinarea apartamentului, creditoarea va fi în imposibilitatea de a-și realiza creanța, în condițiile în care prin substituirea apartamentului cu o licență software a paralizat activitatea de executare silită. Analizând hotărârea primei instanțe prin prisma motivelor invocate,
tribunalul reține următoarele:
Cât privește caracterul cert al creanței constatate prin sentința civilă nr. 7064/2012, în temeiul căreia pârâta SC C. A. S. a fost obligată să-i restituie reclamantei O. C. B. suma de 146.550 lei, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că această hotărâre, prin prisma disp. art. 7208C.pr.civ., este executorie, iar exercitarea apelului nu suspendă de drept executare.
Ca atare critica apelantelor formulată cu privire la hotărârea primei instanțe, este neîntemeiată, întrucât prin prisma disp. art. 379 alin.3 C.pr.civ., orice creanță consfințită printr-un titlul executoriu, se bucură de caracter cert. Împrejurarea că hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel, nu este de natură să împiedice executarea hotărârii și nici să aducă atingere caracterului cert, lichid și exigibil, constatat prin titlu executoriu.
Referitor la critica vizând lipsa unui prejudiciu cauzat intimatei, ca urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare, și aceasta este neîntemeiată, întrucât prejudiciul constă tocmai în alterarea gajului general al
creditorului, care se vede pus în situația de a nu-și mai realiza creanța, datorită faptului că, creditorul a scos din patrimoniul său unicul bun imobil.
De altfel, prejudicierea intimatei este evidentă și rezultă inclusiv din modalitatea în care s-a realizat tranzacția, în sensul că ulterior încheierii acesteia, între părți a intervenit o compensație convențională, în patrimoniul debitorului intrând, în schimbul prețului apartamentului, un activ necorporal, respectiv o aplicație software Travel Genie care nu a produs nici un venit, scopul tranzacției fiind exclusiv acela de a prejudicia drepturile creditoarei.
Împrejurarea invocată de către apelante, respectiv că imobilul era ipotecat în favoarea unei societăți bancare pentru a garanta un credit, iar valoarea apartamentului era mult sub valoarea creditelor garantate, nu face altceva decât să confirme intenția frauduloasă a celor două părți, întrucât într-o altfel de ipoteză nici o societate comercială a cărui scop este desfășurarea activităților necesare îndeplinirii obiectului de activitate și obținerii de profit, nu achiziționează un bun grevat de o ipotecă, în lipsa unei înțelegeri, în cazul în speță, frauduloase. Împrejurarea că bunul ar fi intrat în baza facturii în patrimoniul debitoarei și că ar fi fost înregistrat în contabilitate, nu este de natură să înlăture prejudiciul creat debitoarei, întrucât, așa cum s-a reținut și în cele ce preced, aceasta a fost în imposibilitate de a-și realiza creanța o perioadă mai mare de un an de zile, iar faptul că tranzacția dintre părți a intervenit chiar în perioada în care debitoarea a încercat să-și valorifice creanța, este de natură să confirme cele reținute atât de instanța de fond, cât și de instanța de control judiciar cu privire la prejudicierea debitoarei.
În fine, în ceea ce privește critica referitoare la neîndeplinirea condiției fraudei debitoarei, și aceasta este neîntemeiată și va fi înlăturată ca atare de către instanța de apel, atât pentru cele expuse în precedent cât și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează.
Astfel, tribunalul nu va relua chestiunea legată de titlul executoriu, întrucât aceasta a fost lămurită și, în plus, subliniază faptul că susținerile apelantelor privind inexistența fraudei, sunt răsturnate tocmai de faptul că actul atacat încheiat între cele două apelante, a avut ca și reprezentant în fața notarului aceeași persoană, respectiv dl. Pintea L., care este fostul soț al
intimatei reclamante și care a reprezentat apelanta SC C. A. S. și în contractul de împrumut încheiat. În plus, tribunalul reține că contractul de vânzare cumpărare încheiat între cele două apelante a avut loc exact la momentul la care intimata a inițiat acțiunea în pretenții pentru restituirea sumei împrumutate, ceea ce desigur constituie un element suplimentar care nu face altceva decât să dovedească intenția celor două apelante de a frauda interesele intimatei creditoare.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul disp. art. 296 C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefundat apelul declarat de apelantele SC G. C.
S. și SC C. A. S. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantele SC G. C. S. cu sediul în C. N., str. Eftimie Murgu nr. 11B, ap. 2, jud. C. și SC C.
A. S. cu sediul în C. N., str. Eftimie Murgu nr. 11 B, ap. 2, jud. C. în contradictoriu cu intimata O. C. B. cu domiciliul procesual ales în C.
N., str. D., nr.22, ap.2, jud. C., împotriva sentinței civile
nr.6311/2013, pronunțată la data de 2 aprilie 2013, în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Obligă apelantele la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei, în cuantum de 3.500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
N. K. | S. | I. | C. P. |
Red.5.ex. NK/LU/_
Judecător fond: A. Neamț Judecătoria C. N.
PROCES VERBAL
Încheiat azi 5 noiembrie 2013
În temeiul disp. art. 267 din vechiul Cod de procedură civilă, instanța ia act de declarația apelantelor SC G. C. S. și SC C. A. S., autentificată sub nr. 7237/_, prin care acestea au declarat că renunță, irevocabil, necondiționat și cu efect imediat la calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 91/_, pronunțată de T. ul Specializat C., în dosarul nr._ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
N. K. S. I. C. P.
| ← Încheierea civilă nr. 95/2013. Alte cereri | Decizia civilă nr. 24/2013. Alte cereri → |
|---|
