Decizia civilă nr. 75/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 75/2013
Ședința publică din data de 22 Mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de reclamanții S. D., SS
D., O. E. și pârâta SA Ț. A. S. B., împotriva sentinței civile nr. 6063 din data de_, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._ *, având ca obiect - pretenții despăgubiri cu titlu de daune morale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții-reclamanți prin avocat Hedeșiu Dan N., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 24 din dosarul Tribunalului Sălaj și apelanta-pârâtă prin consilier juridic Vedinaș I.
, în baza delegație de reprezentare aflată în dosarul Tribunalului Sălaj, fila 26.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin încheierea de ședință din data de_ pronunțată de Secția I Civilă din cadrul Curții de A. C., cauza a fost transpusă spre soluționare la Secția a II a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, din cadrul aceleiași instanțe.
Reprezentanta apelantei-pârâte depune la dosar copia ordinului de plată din care rezultă că virarea sumei de 42098,27 lei către reclamanta O. E., cu titlu de daune.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 7208C.pr.civ. și art. 282 al. 1 teza II C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelanților-reclamanți solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 6063 din data de_, pronunțată de Tribunalul Sălaj, astfel cum acesta a fost formulat, învederând instanței că prezenta cale de atac vizează cuantumul daunelor morale acordate de către prima instanță. În acest sens solicitarea de majorare a cuantumului daunelor morale a fost formulată ca urmare a faptului că, raportat la sumele acordate de către instanța de fond, nu sunt direct proporționare cu prejudiciul suferit de către reclamanți, instanța nu a ținut cont de situația concretă, respectiv pierderea suferită de către apelanții-reclamanți și de legătura afectivă dintre aceștia și defuncta S. M. lena.
Sumele solicitate de către reclamanți se situează la nivelul la care acestea se acordă potrivit jurisprudenței constante a curților de apel.
Totodată, în măsura în care apelul declarat de către reclamanți va fi admis, solicită obligarea pârâtei la plata penalităților de 0,1% pe zi de întârziere, raportat la sumele ce vor fi acordate prin hotărârea ce va fi pronunțată de către instanța de apel, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată -_ și până la plata efectivă a sumelor stabilite cu titlu de daune morale.
De asemenea solicită acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform dovezii pe care o depune la dosar.
Reprezentanta apelantei-pârâte solicită respingerea apelului declarat de către reclamanți pentru motivele evocate în cuprinsul întâmpinării, învederând totodată că este drept și moral ca persoana vătămată să beneficieze de daune morale pentru suferința fizică și morală suferită, însă instanța de judecată, în virtutea rolului activ, are obligația de a statua ca despăgubirile acordate să nu constituie venituri nejustificate pentru persoanele vătămate prin fapte ilicite.
Față de susținerile că daunele acordate sunt derizorii, apărătorul apelantei- pârâte solicită a se observa cuantumul în care aceste daune au fost solicitate și cuantumul acordat de prima instanță, tocmai pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.
Totodată solicită a fi respinsă solicitarea de acordare a penalităților de 0,1% pe zi de întârziere, raportat la prevederile art. 36 al. 1 din Ordinul CSA nr. 5/2010 potrivit căruia despăgubirea se plătește de către asigurător în maxim 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, iar potrivit art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010, dacă asigurătorul nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 (…)se aplică o penalizare de 0,1% calculată pentru fiecare zi de întârziere. În ipoteza în care pârâta ar fi obligată la plata penalităților, din cele două texte legale rezultă că termenul de la care se pot solicita penalități se raportează la termenul de 10 zile de la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, iar nu de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Susține reprezentanta apelantei-pârâte că, deși în cuprinsul sentinței apelate se precizează că ar fi existat o conduită pasivă a societății pârâte, pe parcursul desfășurării litigiului societatea a încercat soluționarea pe cale amiabilă a pretențiilor reclamanților, prezentând mai multe oferte în acest sens, care însă au fost refuzate. Ca atare nu se poate reține că pârâta a dat dovadă de o conduită pasivă. Mai mult daunele materiale au fost achitate în cuantumul solicitat și nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la cuantumul sumelor plătite cu titlu de daune materiale.
Față de toate aceste considerente solicită respingerea apelului promovat de către reclamanți, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Sălaj, cu privire la daunele morale, ca temeinică și legală și respingerea solicitării de acordare a penalităților, fără plata cheltuielilor de judecată.
În ce privește apelul declarat de către pârâta SA Ț. A. S. reprezentantul apelanților-reclamanți solicită a fi respins, arătând că art. 36 al. 1 din Ordinul CSA nr. 5/2010 și următoarele prevăd obligația societății asigurătoare de a soluționa cererea în termen de 90 de zile, iar dacă nu sunt obiecții cu privire la documentele depuse în dosarul de daune să achite despăgubirea pe care o consideră necesară, urmând ca pentru diferența dintre suma solicitată de păgubiți și cea oferită de asigurător, păgubitul are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată.
Ulterior convocării la conciliere directă societatea a rămas în pasivitate, nu a formulat obiecții sau oferte. În aceste condiții, având în vedere și faptul că nu a dat curs cererii și nici nu a înțeles să achite sumele cu care au fost de acord să despăgubească pe reclamanți, se impune acordarea penalităților de la data înregistrării cererii de chemare în judecată . Mai mult, potrivit art. 2208 NC.Civ., societatea de asigurare avea posibilitatea acordării necondiționată a sumelor cu titlu de despăgubiri asupra cărora părțile nu au formulat obiecțiuni, iar pentru diferență se pot adresa instanței de judecată.
În concluzie, apreciază că soluția pronunțată de către Tribunalul Sălaj este una legală și temeinică, motiv pentru care solicită a fi respins apelul declarat de către pârâtă.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6063 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj s-a admis în parte acțiunea reclamanților S. D., SS și O. E. și a fost obligată pârâta SA Ț. A. S. B. la 18.925 lei daune materiale, către reclamantul S. D., la c/v în lei a sumei de câte
15.000 euro către reclamanții S. D. și SS și a sumei de 7000 euro către reclamanta O. E., cu penalități de întârziere de 0,1% calculate pentru fiecare zi de întârziere începând cu 2 aprilie 2012 până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligată pârâta la 4000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.26(1) din Legea nr.136/1995 asiguratorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat iar potrivit art.49.2 din ordinul nr.11/2007 al Comisiei de Supraveghere a A. lor în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească se iau în calcul toate prejudiciile rezultate în urma decesului unei persoane, astfel: "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: 2. în caz de deces: a) cheltuieli de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete realizate și alte cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct.1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului";.
Având în vedere că reclamantul S. D. a făcut dovada daunelor materiale suportate prin chitanță și factură, reprezentând masa pentru înmormântare (f.28), taxă IML C. de ridicare a corpului defunctei (f.28) - 155 lei și monumentul funerar - 16.130 (f.30), în sumă totală de 18.925 lei, pârâta a fost obligată la plata acestei sume.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamanți în calitate de soț, fiu și mamă a defunctei - victima accidentului, instanța a avut în vedere dispozițiile art.49 alin.1 din Ordinul nr.8/2008, raportat la gravitatea urmărilor faptei - decesul persoanei, șocul emoțional în urma pierderii soției, mamei, fiicei a persoanei dragi cu care au trăit o viață armonioasă în strânsă legătură afectivă, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză (f.63,64) elemente care au dus la o schimbare în plan psihic-afectiv și familial.
Criteriile directoare sunt cele de mai sus în aprecierea și individualizarea prejudiciului, în materia daunelor morale, principiul refacerii integrale și repunerea părților în situația anterioară neavând decât prin excelență un caracter aproximativ, prin stabilirea unei sume care să-i permită victimei să găsească o alinare.
De asemenea, Înalte Curte de C. și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr.1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate. Astfel, atât
instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabile, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.
În conformitate cu art.49 pct.1 lit.f) și a art.49 pct.2 lit.d) din Ordinul 5/2010 de punere în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule este prevăzut că, stabilirea despăgubirilor reprezentând daune morale în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie să fie: "în conformitate cu legislația și jurisprudența din România";.
Despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral, real și efectiv produc victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.
În acest context instanța a apreciat și în baza art.998, 999 cod civil a obligat pârâta la contravaloarea în lei a sumei de câte 15.000 Euro către reclamantul S. D. și SS, soțul respectiv fiul victimei și a 7000 Euro către reclamanta O. E. - mama defunctei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere instanța a dispus obligarea pârâtei la plata acestora începând cu data introducerii acțiunii -_ și până la achitarea integrală a debitului, având în vedere prevederile art.37 din Ordinul CSA nr.5/2010 care sancționează conduita pasivă a societăților de asigurare care nu soluționează cererile de despăgubire formulate de către persoanele prejudiciate prin obligarea acestora la penalități de 0,1% pe zi aplicate la sumele pe care le datorează cu titlu de despăgubire.
Ori anterior înaintării acțiunii între părți s-a purtat o corespondență (f.67-
68) prin care reclamantul a solicitat plata unei sume iar pârâta nu a fost de acord cu aceasta. Pe de altă parte nici măcar daunele materiale dovedite prin acte justificative nu au fost achitate pentru a se putea considera că pârâta a respectat prevederile art.36 din Ordinul CSA nr.5/2010 conform căruia despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maxim 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de asigurător. Nu au fost de asemenea achitate măcar daunele morale în
măsura disponibilității pârâtei,rezultate din aceeași corespondență purtată (f.67-
68) prin care au arătat sumele propuse a fi acordate pe cale amiabilă,condiție în care aplicabile devin prevederile art.37 din Ordinul CSA nr.5/2010 privind plata penalităților de întârziere.
În baza art.274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la 4000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți,constând din taxă de timbru și onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SA Ț. A.
B.
solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate nr.6063 pronunțată în data de 06 decembrie 2012, respectiv diminuării despăgubirilor civile acordate de instanța de fond.
Prin Hotărârea civila nr.6063 pronunțată în data de 06 decembrie 2012 de Tribunalul Sălaj, prima instanța obliga parata sa plătească în favoarea reclamanților S. D. si SS cate 15.000 Euro pentru fiecare reprezentând daune morale și la plata sumei de 7.000 Euro in favoarea reclamantei O. precum si penalități de întârziere de 0.1% calculate pe fiecare zi de întârziere incepand cu 2 aprilie 2012 pana la achitarea integrala a debitului.
După cum a arătat și în fata instanței de fond, consideră că valoarea despăgubirilor civile dispuse de către instanța de fond este foarte mare, prin urmare solicită să se reducă considerabil sumele la care societatea pârâtă a fost obligată prin Sentința civila pronunțată de Tribunalul Sălaj.
In literatura de specialitate, precum și în practica judiciară s-au cristalizat două criterii orientative a cuantumului despăgubirilor pentru repararea daunelor morale: criteriul gravității si criteriul echității. Mai mult, contravaloarea daunelor morale nu trebuie în nici un caz să constituie venituri nejustificate pentru victime.
De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere, la soluționarea prezentei cauze nivelul real al prejudiciului pe baza elementelor probatorii care fac dovada întinderii lui administrate la cererea părților.
Prin urmare, răspunderea societății de asigurare este limitată prin lege conform prevederilor art.27 din Ordinului CSA 5/2010 privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, în vigoare la data producerii evenimentului conform cărora "Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:
cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
de un caz de forță majoră;
din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate, cu excepția situațiilor prevăzute la ort 26 alin. (2) pct 5;
din culpa exclusivă a unei terțe persoane;
prejudiciile suferite de conducătorul vehiculului răspunzător de producerea accidentului;
prejudiciile produse bunurilor aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA deținut de aceeași persoană fizică sau juridică și condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică;
prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
partea din prejudiciu care depășește limitele de despăgubire stabilite prin polița de asigurare RCA, produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;
amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului;
cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă;
sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredințat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;
prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător și persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;
prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul poate dovedi că persoanele prejudiciate știau că vehiculul respectiv era furat;
prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalațiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalații de lucru;
prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;
prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului;
prejudicii cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac sau război;
pretențiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparație."
În ceea ce privește principiile ce guvernează răspunderea civilă delictuală, acestea trebuie aplicate astfel încât să se ajungă la stabilirea unei despăgubiri menite a repune victimele în situația anterioară producerii faptului prejudiciabil, însă cu respingerea oricărei intenții de îmbogățire fără justă cauză. Având în vedere sumele acordate de către instanța de fond în cauza de față, putem concluziona că acest principiu de drept a fost încălcat, valoarea acestora fiind exagerat de mare în comparație cu practica judiciară care cunoaște despăgubiri acordate cu sume mult mai reduse în spețe asemănătoare.
În conformitate cu prevederile art.14 Cod procedură penală și ale art. 1.357 Cod civil, repararea pagubei se face în conformitate cu dispozițiile legii civile, astfel încât pentru admisibilitatea cererilor de despăgubiri trebuie îndeplinite toate condițiile cerute pentru a se obține repararea prejudiciului. în primul rând, prejudiciul să fie cert atât în privința existenței, cât și în privința posibilităților de evaluare. Caracterul cert al prejudiciului decurge din posibilitatea obiectivă a determinării cuantumului lui ori de însușirea sa de a fi determinabil în condițiile concrete ale cauzei. Este cert prejudiciul actual, deja produs la data la care se pretinde repararea lui. în demersul de stabilire a întinderii daunei materiale, învederam onoratei instanțe că nu este admisibilă repararea prejudiciului eventual, care prin lipsa de certitudine nu justifică acordarea despăgubirilor. In al doilea rând, este necesar ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă. în măsura în care părțile civile au fost despăgubite parțial înainte de momentul pronunțării hotărârii, despăgubirea trebuie diminuată cu acele sume. În al treilea rând, stabilirea prejudiciului nu se face prin apreciere, ci pe bază de probe concludente și pertinente, administrate la cererea părții interesate.
În cuprinsul Legii nr.136/1995 nu există nicio dispoziție care să stabilească responsabilitatea asigurătorului de răspundere civilă pentru faptele inculpatului în alte condiții decât cele stipulate în contractul de asigurare. Conform prevederilor art.54, alin.2 din Legea nr.136/1995 "drepturile persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligațiilor acestuia, stabilită de lege."
Referitor la penalitățile de întârziere, acordate de instanța de fond, in valoare de 0.1% pe zi incepand cu 2 aprilie 2012 pana la achitarea integrala a debitului le consideram nejustificate deoarece potrivit art.36. din Ordinul CSA nr.5/2010 invocat de reclamanți "(1) Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească
definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească." coroborat cu prevederile art.37. "Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la ort. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere." rezultă că aceste pretenții sunt inadmisibile.
După cum se poate observa, termenul de la care s-ar putea solicita penalități de întârziere este de 10 zile de la data primirii hotărârii judecătorești definite, iar nicidecum de la data solicitată de reclamanți, respectiv data înregistrării cererii.
In drept s-a invocat dispozițiile: Ordinul nr.5/2010 privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Împotriva aceleiași hotărâri au declarat apel și reclamanții S. D. ,
S. D. și O. E.
solicitând sa se admită apelul subsemnaților, iar prin hotărârea ce se va pronunța sa se modifice in parte sentința apelata obligând societatea de asigurare la plata sumelor pe care le-au solicitat prin Cererea de chemare in judecata.
Întrucât apreciază ca sumele ce le-au fost acordate cu titlu de daune morale sunt derizorii raportat la prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului mamei, soției, respectiv fiicei reclamanților, prezentul apel are ca obiect aceste sume.
Solicita sa se modifice in parte Sentința Civila nr 6063/2012, si prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligată intimata parata la plata următoarelor sume:
-echivalentul in lei a sumei de 35.000 euro, apelantului S. D. - aceasta suma reprezentând diferența dintre suma solicitata prin cererea de chemare in judecata si suma acordata de către Instanța de fond
-echivalentul in lei a sumei de 35.000 euro, apelantului SS D. - aceasta suma reprezentând diferența dintre suma solicitata prin cererea de chemare in judecata si suma acordata de către Instanța de fond
-echivalentul in lei a sumei de 28.000 euro, apelantei O. E. -aceasta suma reprezentând diferența dintre suma solicitata prin cererea de chemare in judecata si suma acordata de către Instanța de fond
- penalități de 0,1% pe zi aplicate la sumele solicitate prin petitele anterioare calculate începând cu data inregistrarii cererii de chemare in judecata respectiv_ si pana la plata integrala a sumelor datorate
In fapt despăgubirile acordate cu titlu de daune morale de către Instanța de fond, sunt derizorii raportat atât la întinderea prejudiciului suferit cat si la practica Instanțelor de judecata in aceasta materie, inclusiv a Curții de A. C. .
Repararea pecuniară a prejudiciului nepatrimonial se bazează pe justețe, adevăr, dreptate și nepărtinire. Atunci când alte măsuri reparatorii nu pot fi acordate, reparația bănească este singura în măsură să ofere victimei prejudiciate o satisfacție pe cât posibil adecvată prejudiciului nepatrimonial suferit. A lipsi victima mediată și de această satisfacție înseamnă a o pune într-o situație inechitabilă, înseamnă negarea suferinței acesteia și nedreptățirea ei.
Daunele morale acordate urmăresc să asigure victimei o alinare în condiții de viață mai confortabile, să permită acesteia ca, la un moment dat, sa poată realiza un transfer de afectivitate, să permită celui prejudiciat anumite avantaje de natură a atenua suferințele morale, să-si procure alte avantaje in viață.
În privința criteriilor de stabilire a despăgubirilor reprezentând daune morale, înalta Curte de C. și Justiție a fost constantă în a decide că acestea se stabilesc prin apreciere, în raport cu consecințele negative suferite de victimă pe plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, perpetuarea în timp a acestor consecințe, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.
Probele administrate in prezenta cauza, respectiv înscrisurile si proba testimoniala, au relevat tragedia familiei S. :
antul S. D. in vârsta de 59 ani- un sot doborât de aceasta tragedie, rămas văduv dupa o căsnicie de 27 ani, incercand sa fie in același timp tata si mama pentru fiul sau si un sprijin din toate punctele de vedere pentru soacra sa
O. E. in vârsta de 82 ani. Este evident ca viata acestuia s-a schimbat in mod radical, iar perspectiva unei batrineti petrecute in singurătate ii provoacă pesimism, iritabilitate, retragere socială, inchidere în sine, diminuarea interesului față de propria persoană.
Depozițiile martorilor l-au prezentat pe reclamantul SS D. ca fiind un tanar atașat de familia sa, profund afectate de dispariția mamei, caci eforturile tatălui de a-l înconjura cu dragoste si devotament, deși admirabile nu pot suplini legătura speciala dintre o mama si o fiu.
Pierderea unui copil este cea mai mare drama pe care o poate suferi o persoana, iar cand părintele are vârsta reclamantei O. E. timpul nu poate atenua durerea resimțita. Pe de alta parte pentru apelanta, fiica sa era principalul punct de sprijin in aceasta perioada de final a vieții sale.
Apreciază ca la cuantificarea daunelor morale, Instanța de fond nu a avut in vedere aceste aspecte, altfel nu se explica sumele derizorii care le dau senzația ca tragedia suferita de familia reclamanților este socotita ca un fapt banal si fara importanta.
Solicită a se constata ca sumele solicitate de către reclamanți sunt decente, si fara a constitui o îmbogățire fara just temei, ar constitui o recunoaștere simbolica a suferinței reclamanților, a rolului important pe care defuncta S. Mgdalena Ana l-a avut in cadru! familiei sale.
In măsura in care Instanța va admite apelul reclamanților solicită obligarea intimatei parate si la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi, prevăzute de art 37 din Ordinul 5/2010 emis de CSA.
Asa cum a reținut si Instanța de fond, penalitățile de 0,1% pe zi aplicate la sumele pretinse li se cuvin in temeiul art. 36 al 1, art 37 din Ordinul 5/2010 emis de CSA coroborate cu art 20 al 3 din Legea nr 136/1995 in vigoare la data producerii evenimentului rutier (text abrogat prin intrarea in vigoare a Noului Cod Civil si preluat integral in art.2208 al 1 al acestui act normativ)
Art 36. al 1 din Ordinul 5/2010 emis de CSA, prevede ca asigurătorul trebuie sa achite despăgubirea cuvenita persoanei prejudiciate in termen de 10 zile de la depunerea ultimului act necesar soluționării dosarului de dauna.
In situația in care in baza înscrisurilor existente la dosarul de dauna nu poate fi stabilita răspunderea civila delictuala a asiguratului, asigurătorul poate respinge cererea de despăgubire urmând ca printr-o hotărâre judecătoreasca sa fie stabilita obligația societății de asigurare de a achita despăgubirile solicitate. In aceasta varianta asigurătorul are obligația de a achita despăgubirile in termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii judecătorești rămasa definitive.
Din probele administrate rezulta ca antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului paratei nu a fost pusa la indoiala si nici contestata de către parata.
Mai mult parata a făcut reclamanților oferte de despăgubire pe care nu le-a onorat intrucat a condiționat in mod nelegal achitarea acestora de renunțarea reclamanților la orice alte pretenții. Din probele administrate rezulta ca parata trebuia sa le achite sumele solicitate cel mai târziu la implinirea termenului de 10 zile calculat de la data la care a primit cererea de despăgubire si convocarea la conciliere directa.
Art. 20 al 3 din Legea nr. 136/1995,(actualul art. 2208 al 1 din Noul Cod Civil) prevede ca In situația in care părțile nu se inteleg asupra cuantumului indemnizației de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de către asigurător înainte ca acesta sa se fi soluționat prin negocieri sau de către Instanța judecătoreasca " Parata deși a fost de acord cu o parte din sumele solicitate cu titlu de despăgubire de către reclamanți nu si-a indeplinit obligația legala de a face plata acestor sume. In virtutea dreptului la dispoziție reclamanții solicită aplicarea penalităților de întârziere incepand cu data înregistrării cererii de chemare in judecata. Art 37 din Ordinul 5/2010 prevede ca: " Dacă asigurătorul RCA nu /si îndeplinește obligajile în termenele prevăzute la art. 36 sau si le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere"
Pentru aceste motive solicită sa se admită apelul reclamanților și să se modifice Sentința Civila nr 6063/2012 cu privire la întinderea daunelor morale acordate.
Reclamanții intimați S. D., SS D. și O. E. au formulat întâmpinare la apelul formulat de către pârâta SC A. T. A. SA.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Cu titlu preliminar, prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți, aprilie 2011, și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, Curtea reține că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Codul civil din 1864, ca lege generală, completat de celelalte legi speciale în vigoare înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod Civil.
Starea de fapt reținută în cauză și necontestată de părți vizează producerea, la data de 8 aprilie 2011, a unui accident rutier în urma căruia numita S. M. lena -Ana, soție respectiv mamă și fiică a reclamanților, a suferit traumatisme fizice care au condus la decesul acesteia în_ .
Astfel, numitul Kiss R. în timp ce conducea autoturismul marca "Ford Mondeo"; cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, datorită oboselii a ațipit la volan și a pătruns pe contrasens izbindu-se de autoturismul marca "Opel Vivara"; cu nr. de înmatriculare_ aparținând de SC Piramyd Development Holding SRL C. -N. condus regulamentar de numitul S. I. -George, care transporta 5 persoane la Centrul de Dializă din Z.
, printre care și pe S. M. lena-Ana, după care s-a izbit într-un alt autoturism cu nr. de înmatriculare_, aparținând SC Cento Trans SRL Bădăcin, condus de numitul Bulzan Ștefan care circula regulamentar în spatele vehiculului avariat.
Întrucât conducătorul auto vinovat de producerea accidentului a decedat, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.
Având în vedere că vinovatul de producerea accidentului a decedat și era asigurat în momentul producerii acestuia la pârâta SC A. Ț. A. SA B.
, reclamanții au solicitat obligarea acesteia la despăgubiri.
Pârâta a făcut o ofertă la despăgubiri în sumă de 5.230 lei pentru daunele materiale și de 46.000 lei pentru daunele morale, sumă cu care reclamanții nu au fost de acord.
Instanța de fond, apreciind că reclamantul S. D. a făcut dovada daunelor materiale suportate prin acte justificative - chitanțe și facturi, reprezentând masa pentru înmormântare, taxă IML C. de ridicare a corpului defunctei- 155 lei și monumentul funerar - 16.130 lei, în sumă totală de 18.925 lei, a obligat-o pe pârâta la plata acestei sume.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că aprecierile instanței de fond în ceea ce privește cuantumul daunelor materiale sunt pe deplin justificate, toate sumele acordate fiind justificate prin documente de plată astfel încât nu se impune diminuarea lor. De altfel, din motivarea apelului declarat de către asigurătorul SC
A. Ț. A. SA nu rezultă că s-ar fi formulat critici de netemeinicie sub acest aspect, fiind vizat doar cuantumul daunelor morale acordate.
În conformitate cu art.49 pct.1 lit.f) și a art.49 pct.2 lit.d) din Ordinul 5/2010 de punere în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, stabilirea despăgubirilor reprezentând daune morale în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie să fie :
"în conformitate cu legislația și jurisprudența din România";.
Tribunalul a reținut corect că despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral, real și efectiv produc victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.
În acest context instanța a apreciat acordarea unei sume de câte 15.000 Euro către reclamantul S. D. și SS, soțul respectiv fiul victimei și a
7.000 Euro către reclamanta O. E. - mama defunctei este menită a acoperi prejudiciul moral produs acestora prin accidentul rutier.
Sub aspectul cuantumului daunelor morale, Curtea consideră că trebuie avute în vedere suferințele deja trăite de reclamanți și dificultățile ulterioare pe care le vor suporta aceștia ca urmare a problemelor de adaptare la noua realitate faptică rezultată din decesul unei persoane foarte apropiate lor.
Este real faptul că nici unul dintre aceste prejudicii suferite de reclamanți nu cunoaște criterii legale de evaluare, aprecierea instanței fiind suverană în această materie (desigur, cu corectivul principiului disponibilității în procesul civil).
În speță, sumele acordate de către instanța de fond nu pot fi considerate ca apropiindu-se de limitele unei juste compensații acordate reclamanților pentru suferințele lor și urmările accidentului.
În absența unor norme legale care să stabilească plafoane precise de despăgubiri, Curtea nu poate lua în considerare decât la nivel pur orientativ hotărârile altor instanțe în cazuri similare. Cu toate acestea, însă, invocarea de către părți a unor hotărâri judecătorești apare lipsită de relevanță în contextul de față, din coroborarea acestor hotărâri nefiind posibilă conturarea unei practici în acest sens cu atât mai mult cu cât stările de fapt deduse judecății sunt imposibil de comparat, natura suferințelor fiind profund diferită de la caz la caz. Pe de altă parte, acordarea de despăgubiri pentru daune morale în cazul decesului vizează un eveniment consumat, în timp ce acordarea de daune morale cu titlu de
pretium doloris, prejudiciu de agrement,
prejudiciu estetic (pretium pulchritudinis
), prejudiciul juvenil (pretium juventutis
) vizează compensarea unor prejudicii care își produc efectele pe întreaga durată de viață a victimei.
Nu pot fi avute în vedere nici argumente ce țin de oportunitate prin raportare la contextul economic actual. Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 261 alin. 1 C.proc.civ., hotărârea se pronunță în numele legii, iar stabilirea soluției se face pe baza probelor administrate și în limitele legii, nu în considerarea efectelor economice pe care un profesionist în materia asigurărilor pretinde că le-ar avea hotărârea asupra stării sale economice. Trecând peste acest aspect, diferența de forță economică între părțile prezentului proces și încheierea contractelor de reasigurare între asiguratori sunt, desigur, argumente care reduc considerabil pertinența argumentelor invocate de pârâtă în finalul întâmpinării sale.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea apreciază că se impune majorarea daunelor morale acordate reclamanților apelanți la câte 25000 euro în favoarea reclamanților S. D. și SS D. și respectiv 17000 euro în favoarea reclamantei O. E. .
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, acestea se cuvin in temeiul art. 36 al 1, art. 37 din Ordinul 5/2010 emis de CSA coroborate cu art 20 al 3 din Legea nr. 136/1995 in vigoare la data producerii evenimentului rutier.
Art. 36. al 1 din Ordinul 5/2010 emis de CSA, prevede ca asigurătorul trebuie sa achite despăgubirea cuvenita persoanei prejudiciate in termen de 10 zile de la depunerea ultimului act necesar soluționării dosarului de dauna.
Art. 20 al 3 din Legea nr. 136/1995 prevede ca în situația in care părțile nu se înțeleg asupra cuantumului indemnizației de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de către asigurător înainte ca acesta să se fi soluționat prin negocieri sau de către instanța judecătoreasca ". Așa cum arată de altfel și reclamanții, parata a fost de acord cu o parte din sumele solicitate cu titlu de despăgubire fără însă a-și îndeplini obligația legală de a face plata acestor sume.
Cum art. 37 din Ordinul 5/2010 prevede ca: " Dacă asigurătorul RCA nu-si îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere".
Acordarea acestor penalități de la data cererii de chemare în judecată apare, așadar, judicioasă.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 și urm. Cod proced. civilă, Curtea va admite apelul declarat de S. D., SS D. și O. E. împotriva sentinței civile nr. 6063 din_, pronunțată în dosarul nr._ al
Tribunalului Sălaj pe care o va schimba în parte în sensul că va majora cuantumul daunelor morale acordate reclamanților la câte 25.000 euro în favoarea reclamanților S. D. și SS D. și respectiv 17.000 euro în favoarea reclamantei O. E., cu penalități de 0,1% pe zi întârziere, începând cu_ și până la achitarea integrală a debitelor.
Vor fi menținute restul dispozițiilor apelate.
Va fi respins apelul pârâta SA Ț. A. S. împotriva aceleiași hotărâri.
În baza art. 274 Cod proced. civilă, Va fi obligată intimata pârâta SA Ț. A. S. la plata în favoarea apelanților persoane fizice a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial -f.3.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de S. D., SS D. și O. E. împotriva sentinței civile nr. 6063 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj pe care o schimbă în parte în sensul că majorează cuantumul daunelor morale acordate reclamanților la câte 25000 euro în favoarea reclamanților S. D. și SS D. și respectiv 17000 euro în favoarea reclamantei O. E., cu penalități de 0,1% pe zi întârziere, începând cu_ și până la achitarea integrală a debitelor.
Menține restul dispozițiilor apelate.
Respinge apelul pârâta SA Ț. A. S. împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă intimata pârâta SA Ț. A. S. la plata în favoarea apelanților persoane fizice a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2013.
Președinte,
D. M.
Judecător,
M. H.
Grefier,
D. C.
Red.M.H./dact.L.C.C.
6 ex./_ Jud.fond: K. M.
| ← Încheierea civilă nr. 3421/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 3188/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
