Decizia civilă nr. 1571/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIE CIVILĂ NR. 1571/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: T. B.
Pe rol fiind cererea formulată de creditoarea SC SS în contradictoriu cu debitoarea C. N. având ca obiect somarea debitoarei la plata sumei în cuantum de 35.985,90 lei cu titlu de contravaloare prestări servicii, penalități de întârziere și plata dobânzii legale, având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta creditoarei, d-na avocat Coroi A. -M. na, cu împuternicire avocațială depusă la acest termen de judecată, lipsind reprezentantul debitoarei.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu creditoarea SC SS
, însă viciul de procedură se acoperă prin prezența reprezentantei acesteia. Procedura de citare cu debitoarea C. N. este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, raportat la data formulării cererii intoductive,_, și ținând cont de dispozițiile art. 5 din OUG nr. 119/2007 coroborate cu disp art. 286 alin.1 din OUG nr. 34/2006 în vigoare anterior modificării susvenite prin OUG nr. 77 din_ și prevederile art. 159 indice alin. 1 și 2 Cpr.civ., instanța apreciază că este competent general, material și teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății și nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile, cereri în probațiune de formulat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta creditoarei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, să se emită de către instanță o ordonanță de plată prin care să se debitoarea la plata sumei de 35.985,90 lei, reprezentând contravaloarea diferenței de preț rămas neachitat, conform facturii fiscale seria VL nr.43 din data de 8 octombrie 2009 și penalități de întârziere aferente debitului restant, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.2 alin.1 din OUG nr.119/2007. În continuare, arătă faptul că obligația de plată are un caracter cert, lichid și exigibil, fiind scadentă, astfel cum rezultă și din prevederile art.7.2 din contractul 1591/_, arătând faptul că societatea SC SS și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale astfel cum rezultă din raportul de activitate privind îndeplinirea sarcinilor prevăzute în contractul de prestări servicii nr.1591/_ . Depune la dosar concluzii scrise și solicită acordarea de cheltuieli de judecată ocazionate cu judecarea prezentului litigiu reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial, conform chitanței nr.14 din 29 aprilie 2013.
La interpelarea instanței, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de debitoare, reprezentanta creditoarei solicită respingerea acesteia, apreciind că s-a strecurat o eroare materială la momentul formulării acțiunii, care prin raportare la prevederile art.137 al.2 Cod.proc.civ., nu reprezintă o modificare a cererii, fiind vorba doar de o greșeală materială asupra căruia s-a revenit ulterior.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, constată că prin cererea în anulare formulată de debitoarea C. N. în contradictoriu cu creditoarea SC SS s-a solicitat, raportat la dispozițiile art. 13 alin. 1 din OUG nr. 119/2007, anularea ordonanței de plată reprezentată de sentința civilă nr. 10835/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ .
În motivarea cererii debitoarea a susținut că, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 1 din OUG nr. 119/2007 coroborate cu dispozițiile art.
12 pct.12.2 din convecția părților, a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului de soluționare a cererii de emitere a somației de plată formulată de creditoare, excepție care a fost respinsă în ciuda dispozițiilor art. 286 din OUG nr. 34/2006 aplicabile în speță și prin raportare la care, competența de soluționare în primă instanță a fondului cererii, și drept urmare și acelei întemeiate pe prevederile OUG NR. 119/2007, revine instanței specializate.
Drept urmare s-a solicitat anularea ordonanței de plată și trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Specializat C., ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 105 C.pr.civ., soluționarea cererii făcându-se o instanță necompetentă material.
Prin sentința civilă nr. 5713/01 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă cererea în anulare formulată de debitoare împotriva încheierii civile din data de_ și a sentinței civile nr. 10835/_ ambele pronunțate în dosar nr._, s-a dispus anularea acestora motivat pe faptul că soluționarea cererii s-a făcut cu încălcarea normelor de competență materială prev. de art.286 din OUG nr. 34/2006 și, admițându- se excepția necompetenței materiale invocată de debitoare s-a dispus declinarea competenței în favoarea instanței specializate.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Specializat C. la data de 09 mai 2013 sub nr._, cererea dedusă judecății fiind cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea SC SS în contradictoriu cu debitoarea PRIMĂRIA COMUNEI N., în condițiile prevăzute de OUG. NR. 119/2007.
Prin cererea formulată de creditoare s-a solicitat somarea debitoarei la plata sumei în cuantum de 35.985,90 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea facturii fiscale nr. 43/_, respectiv contravaloare unor servicii prestate conform contractului nr. 1591/_ și a penalităților de întârziere în cuantum de 16.997,90 lei calculate până la data de_, actualizate cu până la data plății efective, creditoarea solicitând obligarea debitoarei și la plata dobânzii legale. S-a solicitat și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a susținut că a prestat în favoarea debitoarei serviciile stabilite prin contractul încheiat, prevăzute în cuprinsul art. 3, constând în consultanță pentru afaceri și management și servicii conexe, inginerie specializată și aplicată, prețul stabilit în sarcina debitoarei beneficiar fiind de 36.000 lei.
Referitor la plata prețului creditoarea a susținut că urma să se facă prin achitarea unui avans în cuantum de 30% după semnarea contractului iar restul la predarea documentelor privind serviciul de consultanță, de către prestator.
S-a mai susținut că a fost achitat avansul și că, pentru diferența de preț în cuantum de 29.988 lei, a fost emisă factura fiscală nr. 43/_
achitată parțial de debitoare prin OP nr. 672/_ în sumă de 5.000 lei și OP nr. 217/_ în sumă de 6.000 lei, rămânând neachitată diferența de 18.988 lei pentru care s-a formulat cererea dedusă judecății.
Creditoarea susține că și-a îndeplinit propriile obligații stipulate contractual, fapt consemnat în cuprinsul raportului de activitate înregistrat la Primăria N. sub nr. 3355/_, în baza căruia a fost emisă factura nr. 43/2009, factură care nu a fost achitată integral de debitoare.
Creanța este apreciată ca fiind certă, lichidă și exigibilă, îndeplinind cerințele prevăzute de art. 2 alin.1 din OUG nr. 119/2007, factura fiind acceptată la plată prin aplicarea semnăturii primarului și achitarea ei parțială, caracterul lichid rezultând din faptul că are determinată câtimea creanței, iar exigibilitatea din cuprinsul dispozițiilor art. 7.2 din convenția părților, conform cărora scadența obligației de plată a fost determinată ca fiind 28 de zile de la emiterea facturii.
Creditoarea consideră că, prin neîndeplinirea obligației de plată, debitoarea dă dovada de rea-credință întrucât a invocat în cuprinsul adresei nr. 4311/_ încheierea unui act adițional din data de_ care ar
justifica neplata prețului.
Se apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 969 C.civ. și că actul adițional încheiat este "dezis prin voința părților";, atâta timp cât primarul a semnat factura a cărei contravaloare se solicită a se achita și s- au făcut plăți parțiale în baza contractului încheiat. Se consideră că plata facturii în litigiu a fost acceptată tacit prin plata parțială și că acceptarea tacită reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În justificarea pretențiilor au fost invocate și dispozițiile art. 1073 C.civ. prin raportare la care creditorul este îndreptățit la dezdăunare în situația în care debitorul nu-și îndeplinește obligația de plată către creditor.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere, creditoarea a arătat că a emis facturi în sarcina debitoarei pentru plata acestora și că au fost avute în vedere cuantumul penalităților stabilite contractual și data scadenței obligației de plată ce-i revenea debitoarei prevăzută prin convenția părților.
C. N. a depus la dosar întâmpinare la cererea formulată de creditoare, înregistrată la registratura Tribunalului C., la data de_, invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. de soluționare a cererii, excepția lipsei calității procesuale active a primăriei, considerând că aceasta nu are personalitate juridică și excepția prescripției dreptului de a cere recunoașterile dreptului pretins. Pe fondul cererii, s-a solicitat respingerea cererii formulate, motivat pe faptul că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 20alin. 1 din OUG nr.119/2007, creanța invocată de creditoare neavând un caracter cert, lichid și exigibil.
S-a mai arătat că factura nr. 43/2010 a fost acceptată parțial la plată în limita plății efectuate și că punctul de vedere el debitoarei este cel cuprins în adresa nr. 4311/_ al cărui conținut este invocat și în speță.
La data de 27 august 2012 creditoarea a înregistrat la Tribunalul Cluj un înscris intitulat cerere precizatoare arătând că dintr-o eroare materială a menționat în cererea introductivă în calitate de debitor Primăria Comunei N. solicitând instanței să citeze în calitate de debitor C. N. care este, conform dispozițiilor art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001, semnatara contractului de achiziție nr. 1591/2008, ca achizitor.
La data de 30 mai 2013, după admiterea cererii în anulare formulată de debitoare și declinarea competenței de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată în favoarea instanței specializate, creditoarea a depus la
dosar un înscris intitulat "CONCLUZII SCRISE"; invocând în esență în susținerea cererii aceleași aspecte menționate și în cuprinsul cererii introductive.
Analizând cererea formulată de creditoare, prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 119/2007 tribunalul specializat o va respinge ca fiind nefondată considerând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de norma legală invocată raportat la următoarele considerente:
Între creditoare și debitoare s-a încheiat, în condițiile prevăzute de art. 19 din OUG nr. 34/2006, la data de_ contractul de prestări servicii nr.
1.591 în baza căruia creditoarea în calitate de prestator s-a obligat să presteze în favoarea debitoarei, având calitatea de beneficiar,servicii de consultanță pentru management și servicii conexe, inginerie specializată și inginerie aplicată în conformitate cu obligațiile stabilite convențional, perioada de derulare a contractului fiind de 12 luni, cu începere de la data de_ și până la data de_ (art. 3 și 5 ).
În cuprinsul articolului 4 din contract părțile au reglementat de comun acord modalitatea de plată a prețului stabilit în sarcina beneficiarului, 30% din prețul total de 36.000 lei plus TVA urmând să fie achitat în avans, la data emiterii facturii, după semnarea contractului, iar diferența de 70 % la predarea documentelor privind serviciul de consultanță, de către prestator, pentru obiectivul stabilit de părți în anexa 1. Creditoarea a susținut că debitoarea și-a îndeplinit obligația de a achita avansul de 30
% din prețul total, fără însă a-și îndeplini obligația de a achita integral diferența de preț pentru care a fost emisă factura fiscală nr. 43/_ în valoare totală de 29.988 lei.
Astfel, din totalul contravalorii facturii fiscale mai sus menționate se recunoaște de către creditoare plata sumei de 5.000 lei conform OP nr. 672/_ și a sumei în cuantum de 6.000 lei conform OP nr. 217/_ . debitoarea confirmă susținerile creditoarei privind plățile efectuate considerând că pentru diferența de preț factura nu a fost acceptată, făcând trimitere la adresa nr. 4311/_ comunicată creditoarei în cuprinsul căreia se făcea referire, în justificarea refuzului de plată, la actul adițional încheiat între părțile litigante la data de_, înregistrat sub nr. 159 de creditoare și sub nr. 2870/_ de către debitoare, depus la dosarul nr._ la filele 19-20, în baza căruia părțile, de comun acord, au înțeles să rezilieze contractul de prestări servicii nr.1591/_, începând cu data înregistrării acestuia la registratura Primăriei N., fără nici o pretenție bănească.
Actul adițional la care s-a făcut mențiune mai sus este opozabil ambelor părți contractante, purtând semnătura și ștampila ambelor părți prin reprezentanții legali ai acestora, fapt de altfel necontestat.
Prin raportare la starea de fapt mai sus reținută ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar necontestate de părți, instanța consideră că în cauză nu sunt întrunite prevederile art. 2 alin. 1 din OUG. nr. 119/2007 în vigoare la data formulării cererii și nașterii raporturilor deduse judecății, pentru a fi emisă în sarcina debitoarei o ordonanță de plată în baza căreia aceasta să fie obligată să achite sumele solicitate de creditoare cu titlu contravaloare servicii neachitate, a penalităților contractuale și a dobânzii legale.
În conformitate cu dispozițiile enunțate, legiuitorul a reglementat fără echivoc, necesitatea ca pretențiile formulate de creditor, creanța solicitată să
îndeplinească cumulativ o serie de condiții, ordonanță de urgență aplicându-
se creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte încheiate între profesioniști.
Chiar dacă în cazul în speță creditoarea a făcut dovada faptului că a încheiat cu debitoarea un contract de prestări servicii în baza căruia aceasta și-a asumat obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate de creditoare prin încheierea contractului de prestări servicii nr. 1591/07.07.208 nu a făcut dovada îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de lege, și anume a caracterului cert, lichid și exigibil al creanței. Aceasta deoarece prin actul adițional încheiat la data de_ părțile au hotărât rezilierea contractului, adică desființarea lui pentru viitor, începând cu data înregistrării lui la registratura primăriei,_, părțile statuând prin această convenție nou încheiată că nu mai au nici un fel de pretenție bănească un față de alta.
Actul adițional reprezintă la fel ca și contractul de prestări servicii convenția părților astfel încât, prin raportare la dispozițiile art. 969 C.civ. produce efecte între părți de la dat de_, convențiile legal făcute având putere de lege între părțile contractante ce se impun a fi executate cu bună credință.
Drept urmare, tribunalul apreciază că refuzul debitoarei de a achita suma solicitată de creditoare cu titlu de contravaloare servicii prestate în baza contractului ale cărui efecte au încetat de la data de_ nu poate fi considerată abuzivă ci pe deplin justificată față de acordul părților de a nu mai avea pretenții bănești rezultate din contract.
Inexistența creanței certe, lichide și exigibile în ceea ce privește pretențiile reprezentând debit principal are drept consecință și respingerea cererilor accesorii formulate de creditoarea reprezentând penalități de întârziere și dobânda legală.
Față de considerentele mai sus reținute, prin raportare la dispozițiile art. 9 și 10 din OUG. nr. 119/2007 cererea formulată de creditoare și precizată prin înscrisul înregistrat la data de_ se va respinge ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII ORDONĂ:
Respingerea cererii precizate formulată de creditoarea SC SS cu sediul în municipiul R. V., str. Splaiul I. nr. 10, bl. 11, sc. A, ap. 14, județul V. în contradictoriu cu debitoarea C. N., cu sediul în comuna N., sat N., nr. 63, județul C. având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată de obligare a debitoarei la plata sumei de 35.985,90 lei cu titlu de contravaloare prestări servicii, penalități de întârziere și a dobânzii legale.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. T. B.
| ← Sentința civilă nr. 996/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 | Sentința civilă nr. 6539/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 → |
|---|
