Decizia civilă nr. 1627/2013. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA nr. 1627/2013
Ședința publică din data de 5 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: F. -IANCU M. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind examinarea cererii formulate de reclamanta L. O. I., în contradictoriu cu pârâta C. DE I. T. S., având ca obiect suspendarea executării hotărârii din 11 martie 2013, adoptată de adunarea generală a asociaților societății pârâte, prin care s-a aprobat excluderea reclamantei din structura de asociere a societății pârâte, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr._, pe calea ordonanței președințiale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor reclamantei d-l avocat Florin Bulieris, cu împuternicire avocațială depusă la dosar la acest termen, lipsind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cauza fiind soluționată fără citarea părților, conform art. 998 alin. 2 teza I NCPC.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța în ceea ce privește procedura de citare a părților, reține incidența dispozițiilor art. 998 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, ținând cont de urgența cererii, de intervalul de timp scurs între momentul înregistrării cererii și momentul stabilirii instanței competente material, reținând și faptul că pârâta are cunoștință despre conținutul cererii reclamantei și a formulat apărări atât prin întâmpinare cât și prin note de ședință.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar, în probațiune, un set de înscrisuri, respectiv copia întâmpinării și a cererii reconvenționale formulate de pârâtă în dosarul nr._, un extras din tabloul UNPIR, notificarea din _
, respectiv_ prin care reclamanta a solicitat să-i fie comunicate motivele radierii din tabloul UNPIR precum și reînscrierea de îndată în acest tablou, răspunsul UNPIR nr. 1869/_ și deciziile de impunere emise de ANAF ca urmare a adresei de sistare din_ . De asemenea, depune la dosar concluzii scrise și arată că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul, nemaifiind formulate alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului reclamantei pentru dezbaterea cauzei pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință să se dispună suspendarea executării hotărârii din 11 martie 2013, adoptată de adunarea generală a asociaților societății pârâte, prin care s-a aprobat excluderea reclamantei din structura de asociere a societății pârâte, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr._ . Arată că hotărârea din_ este expresia unui abuz de majoritate, întrucât excluderea unui asociat poate fi dispusă numai prin hotărâre judecătorească. Menționează că pârâta acceptă faptul că excluderea dintr-o societate civilă cu durată determinată are natura unei rezilieri unilaterale și parțiale care, de regulă trebuie să fie judiciară, precum și faptul că art. 12 lit. i din actul constitutiv nu poate fi interpretat ca fiind pact comisoriu de ultim grad, întrucât actul constitutiv este convenit în
anul 2006, așadar contractul s-a născut sub imperiul Codului civil de la 1865. De asemenea, arată că nicio prevedere a actului constitutiv nu relevă intenția semnatarilor de a înlătura intervenția unei instanțe judecătorești ori alte formalități, iar părțile aveau posibilitatea să prevadă în cuprinsul contractului de societate cazurile în care excluderea unui asociat poate fi efectuată fără
intervenția unei instanțe, însă o astfel de clauză nu există. Precizează, de asemenea, faptul că necesitatea circumscrierii cazurilor și condițiilor de excludere este reliefată în cadrul modelului de contract de societate prezentat în Statutul profesiei care prevede posibilitatea părților de a introduce clauze specifice privind retragerea forțată, retragerea voluntară, etc. Totodată, arată că, convenția semnatarilor actului constitutiv se completează cu legea, iar textul art. 12 lit. i din actul constitutiv nu diferă cu nimic de o clauză contractuală care ar stipula ca o parte contractantă poate cere rezilierea când cealaltă parte își încalcă obligațiile contractuale, iar doctrina și jurisprudența au fost unanime în a aprecia că asemenea stipulații, care doar repetă art. 1021 C.civ. din 1864 nu sunt pacte comisorii de gradul IV. Arată, de asemenea, că efectul unei hotărâri a adunării generale poate fi doar acele de a legitima activ societatea sau pe unui din asociați într-o procedură judiciară de excludere; de altfel, inclusiv pârâta dovedește inconsecvență / incertitudine cu privire la natura art. 12 lit. i) din actul constitutiv, aspect probat de cererea reconvențională formulată de pârâtă în dosarul nr._ prin care a solicitat instanței să dispună rezilierea parțială a contractului de societate. Menționează, de asemenea, că motivele excluderii sunt vădit nefondate și speculative, întrucât reclamanta și-a îndeplinit în mod corespunzător și la timp activitățile ce îi reveneau în calitate de coordonator al departamentului de audit al societății, iar în ceea ce privește lipsa activității de identificare clienți, arată că acest aspect reprezintă o simplă afirmație nesusținută a societății pârâte, întrucât reclamanta s-a implicat în activitatea de ofertare. Menționează totodată că este firească neimplicarea reclamantei în activitatea de gestionare a dosarelor, în condițiile în care ocupa funcția de coordonator a departamentului de audit al societății. Arată că nici un moment în cursul anului 2012, reclamantei nu i s-a atras atenția, nu a fost criticată cu privire la lipsa de implicare în activitățile de identificare de clienți și de gestionare a dosarelor, aceste critici fiind formulate pentru prima oară în 2013, moment la care intențiile asociaților de a o exclude din societate au devenit evidente. În ceea ce privește pretinsa activitate deficitară a reclamantei pe parcursul anului 2012, arată că până în momentul excluderii nu a recepționat vreo critică sau observație cu privire la deficiențe în activitatea de audit iar în ceea ce privește pretinsa blocare a activității prin blocarea deciziilor AGA din 2013 arată că în cursul anului 2013 nu au existat propuneri de hotărâri a căror neadoptare ar fi dus la blocarea activității. Consideră că nesuspendarea executării hotărârii de excludere ar face dificilă, costisitoare dacă nu chiar imposibilă repunerea părților în situația anterioară adoptării hotărârii de excludere chiar și în situația în care hotărârea de excludere ar fi ulterior anulată. Arată că adoptarea hotărârilor urmărite, precum și anularea celor
1.500 de părți sociale deținute de reclamantă ar prejudicia-o în mod evident și neechivoc, fiind foarte dificilă, costisitoare și de durată, dacă nu chiar imposibilă repunerea părților în situația anterioară adoptării hotărârii de excludere. Nu solicită cheltuieli de judecată în prezentul litigiu.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra cererii.
T R I B U N A L U L :
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la 1 aprilie 2013 sub nr._, reclamanta L. O. I., practician în insolvență, asociat al pârâtei societate profesională cu răspundere limitată C. DE I. T., cu o cotă de 15% beneficii și pierderi, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. DE I. T. S., pe calea ordonanței președințiale, suspendarea executării hotărârii din 11 martie 2013, adoptată de Adunarea Generală a Asociaților societății profesionale cu răspundere limitată C. DE I. T. prin care s-a aprobat excluderea sa din structura de asociere a societății profesionale cu răspundere limitată pârâte, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr._ . A solicitat judecarea cauzei fără citarea părților și pronunțarea unei hotărâri executorii fără somație și fără trecerea vreunui termen.
În motivarea cererii sale, a arătat că a formulat acțiune în anularea hotărârii din 11 martie 2013, înregistrată sub nr._ .
A descris contextul adoptării hotărârii AGA de excludere, arătând că deține calitatea de asociat fondator al Societății C. DE I. T. S. (în continuare CITR) și că până la 1 ianuarie 2012 a făcut parte din consiliul de coordonare (organ de administrare al societății), iar în continuare s-a ocupat de coordonarea departamentului de audit al societății. CITR a fost înființată de către reclamantă și d-l Andrei Cionca (asociați fondatori) în baza OUG nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, și funcționează în baza actului constitutiv, societatea având personalitate juridică.
A arătat că, în conformitate cu art. 7 din OUG nr. 86/2006, actul constitutiv semnat de asociații fondatori are natura unui contract de societate. A învederat că la momentul formulării cererii, structura de asociere CITR este formată din următorii asociați: d-l Cionca Andrei-V., d-l Lotrean Radu-L. ,
d-l Godîncă-Herlea Vasile, d-na Anghelof Lăcrămioara Andreea, d-l Vizental Rudolf P. și reclamanta L. O. I., structura de organizare a societății fiind descrisă în organigrama societății.
A mai arătat că la data de 5 martie 2013, d-l Lotrean Radu-L. a solicitat convocarea adunării generale a asociaților CITR, având ca punct unic pe ordinea de zi aprobarea excluderii asociatei reclamante din structura de asociere. Potrivit convocatorului, motivele principale ale excluderii subsemnatei proveneau "din activitatea deficitară sau lipsa de activitate a Oanei L. pe parcursul 2012 si blocarea activității curente prin blocarea deciziei AGA în 2013";. Prin cererea de clarificări pentru asigurarea dreptului său la apărare, transmisă la data de 8 martie 2013, reclamanta a solicitat asociatului care a convocat adunarea generală să îi comunice în scris clarificări cu privire la motivele principale invocate pentru a justifica excluderea sa. De asemenea, a solicitat să îi comunice dacă mai există și alte motive subsidiare care să justifice această propunere, însă solicitarea sa de a i se oferi clarificările solicitate anterior ședinței AGA a rămas fără răspuns.
Cu privire la propunerea de excludere, a arătat că și-a exprimat punctul de vedere atât oral, cat și în scris în cadrul ședinței AGA din data de 11 martie 2013. A învederat că unele dintre motivele invocate pentru a justifica excluderea sa i-au fost aduse la cunoștință pentru prima dată în cadrul ședinței. A subliniat faptul că în finalul procesului verbal al ședinței este consemnată hotărârea asociaților săi (în continuare "hotărârea de excludere";), în sensul că s-a aprobat excluderea sa din structura de asociere a CITR.
A apreciat că hotărârea de excludere a fost "pregătită"; îndelung de către asociații săi și se înscrie "firesc"; într-un context atent pregătit de către aceștia în ultimele luni
A sintetizat activitatea statutară a pârâtei din 2012, pe care a apreciat-o caracterizată prin: întrunirea consensului societar și adoptarea de către asociați a unor hotărâri care au avut ca obiect distribuiri proporționale de sume către fiecare dintre asociați, inclusiv către reclamantă, executarea selectivă de către (ori din dispoziția) consiliul(ului) de coordonare a acestor hotărâri prin efectuarea de plăți numai către asociații săi (a apreciat că excepțiile, adică situațiile în care s-au făcut plăți și către ea nu sunt notabile), încercări ale asociaților săi de a obține acordul reclamantei asupra unor hotărâri pregătite în intimitatea grupului celorlalți cinci asociați, fără consultarea sa, inclusiv întocmirea de către asociați a unui act constitutiv modificat subtil prin care se reglementa, diferit și fără aprobare statutară, o evaluare anticipată a părților sociale în caz de excludere, plăți substanțiale succesive (distribuiri, împrumuturi, avansuri) făcute de către (ori din dispoziția) consiliul(ului) de coordonare către asociații săi (între care sunt și membrii aceluiași consiliu) fără a exista aprobări ale adunării generale, nerecunoașterea succesivă a dreptului său de informare și a celui de control asupra activității societății, inclusiv împiedicarea sa de a-și îndeplini atribuțiile specifice de audit. A apreciat că în timpul anului 2012 intențiile asociaților săi puteau fi doar prezumate, și doar
spre sfârșitul anului, când insistențele sale de a-i fi respectate drepturile de asociat au devenit deranjante, asociații săi au început să-i ceara verbal să se retragă din societate și au condiționat plata sumelor ce i se cuveneau conform aprobărilor statutare de acordul său pentru retragere în condiții patrimoniale ridicole. A arătat că, în continuare, în primele luni ale anului 2013, intenția asociaților săi de a o exclude din societate a devenit un scop afirmat verbal la fiecare întâlnire în care își afirma drepturile și solicita respectarea acestora. A arătat că în succesiunea evenimentelor din 2013 au ieșit la iveală, pe de o parte, strădania de a-și preconstitui argumente și probe în vederea adoptării unei hotărâri de excludere, iar pe de altă parte, obstinația de a-i nega dreptul la informare, dreptul de control și drepturile patrimoniale. Astfel, a arătat că asociații săi au continuat în ultimele 2 luni să acționeze concertat și să convoace în mod repetat adunarea generală a asociaților, cu reiterarea acelorași chestiuni de o aparentă importanță pentru societate și să încerce să obțină din partea sa o ratificare a plăților pe care le-au făcut deja în 2012 fără aprobări statutare, și să ignore cererile sale de a-și fundamenta propunerile făcute în adunări și să refuze să-i pună la dispoziție informațiile si documentele financiare și fiscale ale asocierii și să refuze sa participe la ședințele adunărilor generale convocate de reclamantă pentru a clarifica situația financiară și neregulile făcute de consiliul de coordonare.
A apreciat că scopul acestor fapte și acte juridice transpare fără dubiu: să o pună în alternativa deopotrivă nefavorabilă de a fi de acord cu hotărâri care îi afectau grav drepturile și interesele personale sau să fie acuzată că se opune hotărârilor propuse de ei ceea ce, în opinia lor, ar conduce la blocarea activității societății.
Referitor la condițiile de admisibilitate a cererii, a invocat în primul rând aparența de drept, pe care a apreciat-o în favoarea sa. A arătat că argumentele privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii de excludere sunt expuse în cuprinsul cererii în anulare nr._, urmând să fie analizate de către instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.
Cu titlu de aparență de drept, a invocat faptul că asocierea este bazată pe un contract de societate (actul constitutiv), astfel încât excluderea unui asociat este expresia unei rezilieri parțiale a contractului și poate opera numai convențional sau, prin excepție, în cazurile anume reglementate în actul constitutiv și / sau legea specială sau în dreptul comun. A arătat că, în
condițiile în care atât în actul constitutiv, cât și în Legea speciala nu sunt prevăzute cazuri / condiții de excludere a unui asociat dintr-o societate profesională cu răspundere limitată, devin incidente prevederile art. 1529 coroborate cu prevederile art. 1021 C.civ. din 1864 (dreptul comun), potrivit cărora, rezilierea parțială a contractului de societate poate fi cerută "înaintea justiției"; și "numai când există juste motive: în cazul când unul dintre asociați nu-și "îndeplinește îndatoririle sale _";. În continuare, în conformitate cu alin. 2, alin. 2 din art. 1529, aprecierea "motivelor juste"; este lăsată la "prudența judecătorilor";.
A învederat că hotărârea de excludere adoptată de ceilalți asociați are natura juridică a unei rezilieri unilaterale a contractului de societate, or, în condițiile în care în actul constitutiv nu există derogări de la legea specială și de la dreptul comun, este lipsit de echivoc faptul că excluderea sa din CITR (care reprezintă o reziliere parțială a contractului de societate) poate fi obținută doar pe cale judiciară. A subliniat că modul abuziv în care asociații săi au acționat (concertat) în vederea excluderii sale este întărit și de atitudinea acestora față de
încercările reclamantei de a convoca AGA a CITR, cu scopul de a obține informațiile financiare ale societății, precum și explicații privind sumele de bani încasate de asociații săi în cursul anului 2012, adunări care au fost boicotate de aceștia, încălcând-i reclamantei drepturile ce îi reveneau în calitate de asociat CITR. A apreciat evident faptul că aceștia urmăreau izolarea sa, exercitând presiuni evidente cu scopul de a forța retragerea sa din societate.
A mai arătat că, chiar și fără a se stabili în această procedură dacă motivele de excludere sunt ori nu sunt întemeiate, se poate observa, tot la nivel de aparență, că excluderea necesită o statuare judecătorească ce lipsește și care, în opinia asociaților reclamantei, nu ar fi necesară. De aici, atitudinea asociaților de a o considera exclusă, în alte cuvinte, lipsită de drepturile și obligațiile statutare. A apreciat că tocmai suspendarea efectelor hotărârii este de natură să amâne dezlegarea dreptului dedus judecații.
Referitor la urgența suspendării hotărârii de excludere, a arătat că pornește de la prezumția că asociații rămași în structura de asociere a CITR se vor comporta ca și cum hotărâarea de excludere ar fi legală, sens în care a apreciat că este iminentă adoptarea unor hotărâri AGA fără convocarea, participarea și aprobarea sa, situație în care nu își va putea exercita drepturile ce îi revin în calitatea de asociat al CITR, în aceste condiții fiind evidentă prejudicierea sa. A arătat că prezumția de mai sus se bazează pe însuși textul hotărârii care, în final, dă mandat consiliului de coordonare să negocieze cu reclamanta desocotirea, or, dacă ar fi acceptat ca este nevoie de o hotărâre
judecătorească de excludere, ar fi mandatat consiliul de coordonare pentru a demara o acțiune judiciară specifică. A mai arătat că dacă prezumția pe care și-a asumat-o mai sus ar fi greșită, atunci o ordonanță președințială de suspendare a executării hotărârii de excludere nu ar afecta în nici un fel raporturile juridice dintre părți.
A învederat că acest demers are scopul de a nu permite adoptarea unor hotărâri AGA ale CITR fără convocarea și participarea sa la ședințe, întrucât prin obiectul aprobărilor se poate anticipa că-i vor fi vătămate drepturile și va ajunge într-o situație vădit defavorabilă, de a fi nevoită să conteste o sumă de hotărâri statutare care îi nesocotesc drepturile. Pe parcursul anului 2013, asociații săi au urmărit în mod constant să ratifice retroactiv plățile substanțiale succesive (distribuiri, împrumuturi, avansuri) făcute de către (ori din dispoziția) consiliul(ului) de coordonare către aceștia fără a exista aprobări ale adunării generale.
În continuare, a arătat că, după cum reiese din înscrisurile anexate cererii, o altă măsură urmărită (abuziv) de ceilalți asociați era adoptarea unor hotărâri de prelungire și relocare a liniei de credit motivat de lipsa de lichidități necesare pentru continuarea activității CITR și a filialelor CITR. A învederat că ea s-a opus motivat adoptării unor astfel de hotărâri, după cum a arătat și în pozițiile scrise, a considerat ca nefiind necesară prelungirea creditului în condițiile în care societatea CITR ar deține fonduri suficiente pentru a activa, dacă asociații săi ar restitui sumele de bani încasate cu titlu de împrumuturi, avansuri (neaprobate de AGA). A învederat, însă, că solicitările sale în acest sens au fost considerate abuzive de către asociații săi, ceea ce denotă că interesul era personal al acestora și nu era vorba despre interesul societății. În aceste condiții, a arătat că, din punctul său de vedere, adoptarea hotărârilor AGA urmărite de către asociația ar avea ca rezultat evident interesul lor personal, și, implicit, prejudicierea societății, repunerea părților în situația anterioara fiind greu de obținut (daca nu chiar imposibil) de către reclamantă.
A mai arătat că, având în vedere fie și doar obiectul convocărilor AGA din 2013 (când anumite teme au revenit obsesiv pe ordinea de zi la cererea asociaților săi) este îndreptățită să considere că (spre exemplu) vor adopta hotărâri pentru crearea de cote de industrie pentru unii asociați, că vor aproba tranzacții financiare deja făcute, pe care reclamanta nu a fost de acord să le voteze, respectiv tranzacții financiare viitoare care, odată puse în executare, ar avea ca și efect schimbări patrimoniale majore în CITR, care, implicit, o vor afecta personal, prin prejudiciile materiale și morale intervenite, care nu ar putea fi înlăturate în ipoteza anulării hotărârii de excludere.
A mai arătat că aceste aspecte sunt întărite de dorința asociaților săi de a aproba retroactiv activități / plăți efectuate în cursul anului 2012, pentru care existau deja hotărâri AGA adoptate în anul 2012, hotărâri care au fost în parte și preferențial executate, aspecte care rezulta fără echivoc din înscrisurile anexate cererii (convocări AGA din cursul anului 2013 și propuneri de hotărâri formulate de consiliul de coordonare a CITR aferente ședințelor AGA din 2013.)
Cu titlu exemplificativ, a arătat că asociații săi au încercat, în cursul anului 2013, să adopte hotărâri AGA ale CITR privind stabilirea de cote de industrie (de muncă) aferente asociaților "activi"; (în condițiile în care reclamanta
nu intra în categoria asociaților "activi";, deși a avut atribuțiuni îndeplinite) pentru anul 2012, și cu toate că societatea CITR a fost constituită cu aport în numerar, munca depusă de fiecare din asociați nefiind acceptată ca fiind cotă de participare ori de repartizare.
A învederat că, practic, ceilalți asociați urmăreau o modificare a actului constitutiv al CITR în condițiile în care actul constitutiv nu prevede cote (preferențiale) de industrie, cu unicul scop de a crește cota de participare a asociaților vizați în detrimentul reclamantei, situație în care, în mod evident, reclamanta ar fi prejudiciată. A arătat că s-a opus motivat adoptării unei astfel de Hotărâri, fiind fără echivoc faptul că această propunere încălca prevederile actului constitutiv și ale hotărârilor AGA în vigoare în anul 2012, întrucât drepturile aferente anului 2012 trebuiau acordate în același an. A concluzionat în sensul că adoptarea unei astfel de hotărâri ar prejudicia-o în mod evident, creșterea cotei de participare a asociaților rămași având ca efect scăderea cotei sale de participare.
În ceea ce privește crearea cotelor de industrie pentru perioada 2013-2015 pentru membrii consiliului de coordonare, a învederat că adoptarea unei astfel de hotărâri este iminentă, dorința asociaților săi în acest sens rezultând fără putința de tăgadă din convocatoarele AGA din 2013 precum și din propunerile de hotărâre aferente ale consiliului de coordonare pregătite pentru ședințele AGA
din 2013. Or, adoptarea și executarea unei astfel de hotărâri ar avea ca și consecință directă scăderea cotei de participare a reclamantei în societatea CITR, drepturile sale în calitate de asociat fiind în mod evident afectate printr-o astfel de hotărâre. Mai mult, a apreciat că se poate anticipa inclusiv aprobarea unor cesiuni de părți sociale către terțe persoane, situație în care reclamantei, în mod evident, nu i-ar fi recunoscut dreptul de preemțiune în achiziționarea părților sociale. Apreciind evidentă acționarea concertată a celorlalți asociați, a considerat iminent pericolul ca aceștia să urgenteze adoptarea hotărârilor AGA urmărite, renunțând inclusiv la formalitățile impuse de actul constitutiv privind termenul de convocare a AGA (5 zile anterior ședinței). În aceste condiții, chiar și în ipoteza în care reclamanta ar obține anularea hotărârii de excludere, ar fi nevoită să atace hotărâri AGA adoptate fără convocarea sa și fără votul său (fără întrunirea unanimității), pentru a încerca obținerea repunerii părților în situația anterioară. Mai mult, a arătat că va avea posibilitatea de a ataca hotărârile AGA ulterioare dacă le va cunoaște și doar prin raportare la legalitatea acestora, nu și pentru netemeinicie, fiind cu atât mai evidentă dificultatea unor astfel de demersuri juridice. A mai precizat că în ipoteza în care ar fi adoptate și executate hotărârile AGA urmărite, chiar și daca s-ar dispune anularea hotărârii de excludere cu consecința recunoașterii în continuare a calității de asociat în CITR, ea nu ar putea adopta în contra asociaților săi (dar în interesul societății) hotărâri care să aibă ca și efect repunerea părților în situația anterioară, fiind evident că asociații săi care acționează s-ar opune oricărei propuneri venite din partea sa.
Cu titlu exemplificativ, a învederat că în cursul anului 2013 a convocat de doua ori AGA CITR cu scopul de a obține informațiile financiare ale societății, precum și explicații privind plățile făcute către ceilalți asociați, însă de fiecare data ședințele AGA având pe ordinea de zi solicitările mai sus indicate au fost boicotate de asociații mei (care acționau în mod concertat), invocând diferite pretexte care să justifice neparticiparea lor: lipsa asociaților din localitate (deși în alte situații își asigurarea reprezentarea prin mandatar), timp insuficient pentru a furniza informațiile solicitate (deși solicitările subsemnatei nu erau noi), lipsa de interes a reclamantei privind aceste informații etc. (deși în calitate de asociat avea interesul să i se comunice situația financiară a societății).
A apreciat că, în condițiile în care asociații i-au încălcat în mod flagrant drepturile aferente calității de asociat anterior excluderii abuzive, poziția lor în privința unor eventuale propuneri de adoptare a unor hotărâri AGA care să aibă ca și efect repunerea părților în situația anterioară ar fi una de respingere.
Revenind, a apreciat că, în cazul intervenirii unor hotărâri AGA care ar avea ca și finalitate încheierea unor tranzacții cu terțe persoane (instituții de credit, alte societăți), ea nu ar mai avea posibilitatea de a obține desființarea tranzacțiilor încheiate cu terțe persoane, fiindu-i dificil (dacă nu chiar imposibil) să probeze o eventuală rea-credință a terților cocontractanți la data încheierii tranzacțiilor, în condițiile în care aceștia nu ar avea cunoștința despre situația
internă a CITR.
A apreciat că, în ipoteza în care hotărârile preconizate ar fi executate (a anticipat că acest lucru se va întâmpla în cel mai scurt timp posibil), s-ar putea regăsi în situația în care demersurile judiciare de anulare a hotărârilor ulterioare ar fi ineficiente/lipsite de interes, terții de bună-credință cu care ar contracta CITR fiind protejați de eventualele demersuri judiciare. A apreciat la fel de
important pericolul inducerii în eroare a terților de bună-credință cu care CITR ar urma să intre în raporturi contractual, fiind evident că aceștia ar intra în raporturi contractuale cu CITR fără a avea cunoștință despre situația internă a societății, de posibilitatea anulării hotărârilor AGA în baza cărora s-a contractat
și de eventualele procese în care ar fi atrași ca urmare a încheierii unor astfel de tranzacții cu CITR. A mai arătat că nu trebuie exclusă varianta în care asociații rămași (acționând concertat) au știut că hotărârea de excludere este nelegală (nefiind de competența AGA să excludă un asociat) anticipând demersurile juridice ale reclamantei, fiind conștienți de faptul că, inclusiv în situația în care s-ar dispune anularea hotărârii de excludere, aceștia ar avea la dispoziție timpul necesar pentru a adopta hotărârile AGA urmărite fără a întâmpina "dificultăți"; din partea reclamantei.
A concluzionat în sensul că și această condiție de admisibilitate a cererii este îndeplinită, fiind fără echivoc că în lipsa suspendării efectelor hotărârii de excludere, atât reclamanta cât și societatea ar fi prejudiciate în mod "ireversibil";, adoptarea hotărârilor urmărite de ceilalți asociați și încheierea unor tranzacții care ar decapitaliza societatea CITR în baza acestor hotărâri fiind iminente.
Referitor la vremelnicia suspendării hotărârii de excludere, a arătat că suspendarea provizorie a efectelor hotărârii de excludere ar avea ca și efect însăși evitarea "pericolului"; iminent, nereprezentând o măsură ireversibilă și neexistând riscul prejudecării fondului prin pronunțarea ei. A arătat că suspendarea nu va însemna invalidarea hotărârii și nici o pronunțare asupra legalității ei.
În drept, a invocat prevederile OUG nr. 86/2006, art. 1021, art. 1529 C.civ. din 1864, art. 217 N.C.civ., art. 194, art. 996 și urm. NCPC.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Prin sentința civilă nr. 1031/4 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ fără citarea părților, conform art. 998 alin. 2 NCPC, corectată în ceea ce privește erorile materiale prin încheierea pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2013, Tribunalul Specializat C. a admis excepția propriei necompetențe materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C. .
Dosarul nr._ a fost înregistrat pe rolul Tribunalului C. la 16 aprilie 2013.
Instanța civilă nespecializată a dispus citarea părților, iar pârâta și-a exprimat poziția procesuală asupra cererii reclamantei inițial prin notele de ședință depuse la 22 aprilie 2013, iar apoi prin întâmpinarea depusă la 30 aprilie 2013, solicitând admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului C. - secția civilă și prin urmare, constatarea conflictului negativ de competență, iar pe fond respingerea cererii ca inadmisibilă / neîntemeiată.
În motivarea apărărilor sale pe fond, pârâta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 996 NCPC, instanța poate dispune pe calea ordonanței președințiale măsuri provizorii pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente sau pentru înlăturarea piedicilor unei executări, iar în cazul de față, în susținerea cererii de emitere a ordonanței președințiale s-a invocat necesitatea evitării unei pagube potențiale a reclamantei prin executarea hotărârii AGA atacate.
A apreciat că niciuna din cele două condiții legale de emitere a ordonanței președințiale nu este îndeplinită în cauză, motiv pentru care se impune respingerea cererii.
Referitor la aparența dreptului, a arătat că aceasta nu este în favoarea reclamantei. A învederat că condiția legală primordială pentru admisibilitatea cererii este aparența dreptului reclamantei. În concret, aceasta presupune ca adoptarea hotărârii AGA a cărei suspendare se cere, să fie aparent nelegală și neîntemeiată, fără a fi nevoie de o analiză detaliată a situației de fapt și, respectiv, de drept care a generat măsura dispusă de asociați. A învederat că
hotărârea nu este numai în aparență legală și temeinică, dar și pe fondul ei, fiind luată în limitele actului constitutiv, cu unanimitatea voturilor asociaților.
A apreciat incontestabil faptul că prin hotărârea adoptată în data de 11 martie 2013 de către adunarea generală a asociaților săi s-a aprobat excluderea reclamantei din structura de asociere a societății. Hotărârea a fost adoptată cu unanimitate de voturi, în temeiul art. 12.1, lit. i din actul constitutiv al pârâtei, ce reglementează expres posibilitatea AGA de excludere a unui asociat, și cu respectarea art. 11.6 din același act. Potrivit acestei din urmă dispoziții,
"hotărârile adunărilor generale se iau prin votul unanim al asociaților";. Având în vedere că s-a pus în discuție excluderea unui asociat, la vot au participat doar ceilalți asociați, tocmai pentru a evita conflictul de interese evident. Interpretând dispoziția prevăzută în art. 11.6 din actul constitutiv al pârâtei în litera, iar nu în spiritul ei, s-ar ajunge la situația în care, deși posibilitatea excluderii unui asociat îi este recunoscută legal și convențional, AGA să nu o poată exercita în concret - obținerea unui consens al tuturor asociaților cu privire la acest aspect fiind evident utopică.
A mai arătat că, potrivit art. 12.1, lit. i din actul constitutiv, una dintre principalele atribuții ale adunării generale a asociaților este "excluderea asociatului/asociaților";. Această dispoziție reia în mod fidel clauza cu același obiect prevăzută la art. 12 lit. h din modelul contractului de societate al societății civile profesionale cu răspundere limitată prevăzut la anexa nr. 6 (partea 2) din Statutul din 29 septembrie 2007 privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență.
A învederat că modelul de contract cuprinde dispozițiile minimale pe care trebuie să le conțină actul constitutiv al unei societăți de tipul pârâtei, dispoziții suficiente per se pentru a se asigura înființarea și funcționarea legală a societății. Legea recunoaște AGA posibilitatea excluderii unui asociat prin simpla stipulare a acestei atribuții în actul constitutiv al societății. A apreciat că nu sunt necesare circumscrieri sau detalieri suplimentare pentru ca o astfel de prevedere să aibă eficiență. În consecință, și prevederea cuprinsă în art. 12.1, lit. i din actul constitutiv este suficientă pentru a fundamenta, cel puțin aparent, excluderea unui asociat din societate printr-o hotărâre AGA. Ea are valoarea unui pact comisoriu, convenit de toți cei șase asociați, cu efectul rezilierii convenționale parțiale a contractului de societate. A mai arătat că decizia celorlalți asociați de a o exclude pe reclamantă din structura de asociere a pârâtei este o măsură necesară și justificată, fiind unicul remediu prin care se poate asigura continuarea existenței pârâtei.
A arătat că principalele motive ale excluderii, așa cum au fost ele explicitate și prin hotărâre, sunt determinate pe de o parte de lipsa de activitate a reclamantei pe parcursul anului 2012 în cadrul societății, iar pe de altă parte de faptul extrem de grav al blocării activității curente a societății în anul 2013, prin împiedicarea voită a luării deciziilor AGA. A învederat că, în concret, pe parcursul anului 2012, reclamanta, deși deține calitatea de practician în insolvență, nu s-a implicat în activitatea curentă a pârâtei decât la un singur nivel - activitatea de audit - care a fost desfășurată minimal și fără rezultate.
În condițiile în care s-a constatat această lipsă de performanță și lipsă de rezultate a activității de audit, s-a încercat reorganizarea departamentului prin includerea lui justificată pe elementele de oportunitate și de costuri în departamentul de pregătire profesională. Reclamanta a blocat însă reorganizarea departamentului, votând împotriva acestei hotărâri în cadrul ședinței AGA. Mai mult decât atât, lipsa de implicare în orice activitate a societății s-a constatat și la nivel de ofertare, cât timp reclamanta nu a direcționat către CITR nici măcar un caz sau să fi atenționat cu privire la intenția de a intra în insolvență a
vreunei debitoare ori de dificultățile vreunei societăți din C. cu care pârâta să demareze o activitate de consultare, aceasta în situația în care reclamanta a avut timp să se implice și să participe la numeroase întruniri de afaceri, fiind un bun cunoscător al mediului de afaceri - așa cum se arată clar pe site-ul Euroconsult & Audit, societate la care deține funcția de managing partner.
A învederat că această lipsă de implicare în orice activitate a societății pârâte CITR este justificată și de faptul că reclamanta desfășoară activități concurențiale cu pârâta prin menționata societate Eurocount & Audit SRL, societate ce proclamă printre serviciile desfășurate și servicii de insolvență, respectiv consultanță pe preinsolvență, reorganizare/redresare și administrare specială.
A apreciat neîndoielnic faptul că obligația de fidelitate și neconcurență incumbă oricărui asociat, însuși elementul affectio societatis fiind afectat în mod direct în caz de nerespectare. Obligația de neconcurență (interdicția concurenței neloiale), de altfel este reglementată legal prin art. 40 din OUG nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, între toate formele de exercitare a profesiei și cu atât mai mult ea este aplicabilă practicianului în cadrul propriei forme asociative de exercitare a profesiei. Aceeași obligație de neconcurență este instituită și prin art. 1903 N.C.civ. în sarcina asociaților și este o aplicare practică a principiului bune-credințe și a scopului legal al oricărei societăți și anume cooperarea asociaților în vederea derulării unei activități.
În plus, a apreciat că folosirea exagerată și fără explicații plauzibile a dreptului de vot în cadrul adunărilor asociaților și abuzarea de regula unanimității pentru blocarea unor decizii pun în pericol însăși siguranța pârâtei. Chiar dacă reclamanta a susținut cu fermitate că va propune alte soluții pentru anumite chestiuni cu privire la care a votat împotriva, nici până la data formulării întâmpinării nu a prezentat o astfel propunere.
A învederat că toate aceste aspecte învederează dispariția elementului affectio societatis între reclamantă, pe de o parte, și ceilalți asociați, pe de altă parte, ceea ce a condus la numeroase neînțelegeri și certuri care au afectat în mod evident viata societății. Mai mult, lipsa elementului affectio societatis dintre asociați, dar și a lipsei de temeinicie a actualei cereri este confirmată și de faptul că, în data de 17 aprilie 2013, ulterior formulării acestei cereri, printr-un fax primit de la Eurocount & Audit, pârâta a fost informată de intenția reclamantei de a cesiona toate părțile sociale deținute de aceasta, reprezentând un procent de 15% din capitalul social al pârâtei. Ca urmare a excluderii reclamantei din societate, reclamanta urmează să primească contravaloarea participațiilor sale, astfel cum va fi aceasta determinată de părți prin bună învoială (consiliul de coordonare a fost deja mandatat expres în vederea discutării desocotirii cu reclamanta, fost asociat) sau, în caz contrar, urmând a fi stabilită de instanță, prin dispunerea unei noi expertize de evaluare a societății CITR.
A arătat că, cu alte cuvinte, drepturile reclamantei sunt pe deplin protejate, neexistând nici un risc de vătămare/atingere a acestora, fostul asociat având la îndemână procedurile legale pentru garantarea unei desocotiri reale și corecte, în măsura în care nu va accepta evaluarea de 153.000 euro prezentată deja de societate, pentru partea sa din capitalul social, deținută anterior excluderii.
Cu privire la urgența suspendării hotărârii AGA, a arătat că nici această cerință nu este justificată. A învederat că, în motivarea urgenței suspendării hotărârii AGA, reclamanta invocă riscul ca ceilalți asociați să profite de absența ei și să adopte hotărâri AGA prejudiciabile atât pentru domnia sa, cât și pentru pârâtă, invocând, de asemenea, și dificultatea anulării ulterioare a unor astfel de
hotărâri. Astfel, reclamanta susține că demersul său are scopul de a nu permite adoptarea unor hotărâri AGA ale CITR fără convocarea și participarea sa la ședințe, întrucât prin obiectul aprobărilor se poate anticipa că-i vor fi vătămate drepturile și va ajunge într-o situație vădit defavorabilă, de a fi nevoită să conteste o sumă de hotărâri statutare care îi nesocotesc drepturile. A mai arătat că, în concret, reclamanta invocă de fapt necesitatea prevenirii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. A apreciat că numai acest argument nu constituie o justificare suficiență pentru a îndreptăți suspendarea executării unei hotărâri AGA ce reprezintă voința unanimă a tuturor celorlalți 5 asociați, atâta timp cât nu s-a invocat și dovedit că actualii asociații ar fi încercat sau ar fi gata să inițieze adoptarea unor astfel de hotărâri. A subliniat că, pentru a se afla în situația unor hotărâri vătămătoare pentru reclamantă, ar trebui ca deciziile asociaților să vatăme societatea însăși, numai astfel aducându-se implicit și o atingere a drepturilor reclamantei, în cazul în care instanța ce judecă conflictul de fond dintre părți ar aprecia că aceasta nu ar fi pierdut calitatea de asociat îndreptățit la dividende. A apreciat că numai temerea că ceilalți asociați ar putea adopta hotărâri prejudiciabile pentru societate (și implici pentru ei înșiși) nu justifică îndeplinirea condiției urgenței prin prisma condițiilor reglementate de art. 996 NCPC. A concluzionat în sensul că reclamanta nu a dovedit prin nicio probă administrată producerea unei pagube iminente, toată argumentația sa bazându-se pe simple afirmații și temeri nejustificate, care nu pot forma convingerea instanței cu privire la temeinicia demersului dedus judecății.
A mai arătat că reclamanta a notificat pârâtei și celorlalți asociați intenția de a cesiona părțile sale sociale, astfel încât urgența invocată de aceasta nu mai este justificată. Temerea că asociații ar putea adopta hotărâri prejudiciabile pentru societate nu mai subzistă, câtă vreme bunul-mers al pârâtei nu mai prezintă interes pentru reclamantă, intenția sa de cesionare fiind, conform propriei declarații, una fermă.
A mai arătat că măsura suspendării executării unei hotărâri AGA trebuie să fie o măsură excepțională, deoarece echivalează cu o imixtiune a instanței în viața societății.
În drept, pârâta a invocat art. 3 și art. 1903 N.C.civ., art. 8, art. 226, art. 228 din Legea nr. 71/2011, art. 135, art. 136 și art. 996 NCPC, art. 40 din OUG nr. 86/2006, art. 12 din Anexa 6 (partea 2) din Statutul din 29 septembrie 2007 privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, precum și principiile în care își are sediul materia.
Pentru a dovedi justificarea, dar și aparența de legalitate a hotărârii AGA a cărei executare s-a solicitat a fi suspendată și modalitatea în care reclamanta a înțeles să se manifeste față de societate, atât anterior, cât și ulterior luării hotărârii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, iar pentru a clarifica poziția reclamantei în legătură cu dorința acesteia de a ieși din societate, a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 239/30 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr. _
, Tribunalul Cluj a admis excepția propriei necompetențe materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat C. . A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Curții de Apel C. în vederea soluționării acestui conflict.
Prin sentința civilă nr. 20/17 mai 2013, C. ea de Apel C., secția I civilă, a stabilit în favoarea Tribunalului Specializat C. competența de soluționare a cauzei.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la 30 mai
2013.
Astfel cum s-a reținut și în practicaua prezentei ordonanțe președințiale, instanța, ținând cont de urgența cererii, de intervalul de timp scurs între momentul înregistrării cererii și momentul stabilirii instanței competente material și ținând cont și de faptul că pârâtei i s-a comunicat o copie a cererii reclamantei, iar pârâta și-a exprimat deja apărările pe calea notelor scrise și a
întâmpinării depuse în dosarul Tribunalului C., a dispus soluționarea cauzei fără citarea părților, în conformitate cu dispozițiile art. 998 alin. 2 NCPC.
În ceea ce privește proba cu interogatoriul reclamantei, solicitată de pârâtă, instanța are în vedere faptul că teza probatorie avansată de pârâtă în justificarea acestei probe - dorința reclamantei acesteia de a ieși din societate - nu prezintă nicio relevanță în cauză, instanța fiind învestită cu verificarea condițiilor de formă și de fond ale pronunțării unei ordonanțe președințiale de suspendare a unei hotărâri AGA de excludere a unui asociat al unei S. înființate în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 86/2006, măsură care are caracterul unei sancțiuni de drept societar, și nu cu privire la o eventuală retragere a reclamantei din S. .
Cu titlu preliminar, tribunalul reține că, prin raportare la data sesizării sale (inițiale), 1 aprilie 2013, normele procedurale aplicabile prezentei cereri sunt cele cuprinse în noul Cod de procedură civilă, Legea nr. 134/2010, actualizată.
În ceea ce privește normele de drept material aplicabile în prezentul litigiu, tribunalul are în vedere faptul că societatea profesională cu răspundere limitată pârâtă a fost înființată în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 86/2006, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, Legea nr. 287/2009, însă, astfel cum rezultă din actul constitutiv actualizat al pârâtei depus în dosarul Tribunalului
C. (f.23-28), asociații pârâtei (inclusiv reclamanta) au semnat actul constitutiv actualizat al pârâtei la data de 6 aprilie 2012. Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2001 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare (1 octombrie 2011), precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. În același sens, tribunalul are în vedere faptul că hotărârea adunării generale a asociaților pârâtei atacată în dosarul nr._ a fost adoptată la data de 11 martie 2013. În consecință, normele de drept material aplicabile în prezentul litigiu sunt Noul Cod Civil, ca lege generală, și, respectiv, OUG nr. 86/2006 și Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență din 29 septembrie 2007, republicat în M.Of. nr. 678/6 octombrie 2010, actualizat, ca acte normative speciale. Natura de act normativ a noului cod civil și natura de act normativ a Ordonanței de Urgență nr. 86/2006 sunt în afara oricărei discuții. Cât privește Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, tribunalul are în vedere faptul că și acest act juridic are caracter normativ, reglementând profesia și exercitarea profesiei de practician în insolvență.
Analizând ansamblul materialului probator scris aflat la dosar, tribunalul reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 996 alin. 1 NCPC, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Verificând întrunirea condițiilor arătate în aliniatul precedent, judecătorul sindic reține următoarele:
Condițiile urgenței, a existenței unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și a neprejudecării fondului sunt îndeplinite în speță.
În conformitate cu art. 26 din actul constitutiv al pârâtei, … asociatul exclus din societate … are la dispoziție un termen de 3 luni pentru cesionarea părților sale sociale, în condițiile prevăzute în titlul VI al actului constitutiv, iar în cazul în care, la expirarea acestui termen, cesiunea nu a avut loc, părțile sociale se vor anula, iar statutul se va modifica corespunzător. Art. 26 din actul constitutiv al pârâtei reia literal dispozițiile art. 25 din modelul actului constitutiv al S. cuprins în anexa nr. 6 a Statutului privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență.
Hotărârea AGA atacată a fost adoptată de pârâtă la data de 11 martie 2013, iar data judecării prezentei cereri, 5 iunie 2012, este foarte apropiată de momentul expirării termenului de 3 luni prevăzut de art. 26 alin. din actul constitutiv al pârâtei, 11 iunie 2013, moment la care părțile sociale ale reclamantei ar urma să fie anulate. Actul constitutiv al pârâtei nu conține prevederi referitoare la o eventuală desocotire între asociații rămași în structura de asociere a pârâtei și asociatul ale cărui părți ar fi anulate în cazul neefectuării cesiunii în termen de 3 luni de la excludere, asemenea prevederi fiind stabilite prin actul constitutiv doar pentru situația retragerii unui asociat sau pentru situația decesului unui asociat. Asemenea prevederi nu se regăsesc nici în Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență
În consecință, reclamanta exclusă din structura de asociere a pârâtei se află în situația în care, dacă nu s-ar lua măsura suspendării executării hotărârii AGA atacate, părțile sale sociale ar fi anulate la data de 11 iunie 2013. Coroborând acest fapt cu singura soluție de obținere de către reclamantă a contravalorii părților sale sociale - cesiunea în condițiile art. 23-24 din actul constitutiv, act juridic distinct de hotărârea AGA de sancționare a reclamantei cu excluderea din structura de asociere a pârâtei, prin care reclamanta și-ar manifesta, din proprie inițiativă și irevocabil, voința juridică de a pierde calitatea de asociată a pârâtei, tribunalul reține că reclamanta a făcut atât dovada
faptului că neluarea măsurii suspendării executării hotărârii AGA atacate ar conduce la pierderea dreptului său de a obține contravaloarea părților sale sociale, cât și dovada urgenței situației în care se află, momentul anulării părților sociale ale reclamantei fiind iminent - 11 iunie 2013.
Cât privește caracterul provizoriu al măsurii solicitate și neprejudecarea fondului, tribunalul are în vedere faptul că, în prezentul cadru procesual, nu se pun în discuție legalitatea și/sau temeinicia hotărârii AGA adoptate de pârâtă la 11 martie 2013, iar efectele unei ordonanțe de admitere a cererii ar fi limitate în timp până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr._ .
Referitor la aparența de drept, tribunalul are în vedere faptul că actul juridic atacat în dosarul nr._ este hotărârea adunării generale a asociaților pârâtei din data de 11 martie 2013, prin care reclamanta a fost exclusă din structura de asociere a pârâtei. Astfel cum s-a arătat mai sus, asocierea reclamantei și a practicienilor în insolvență Cionca Andrei-V., Lotreanu Radu-L., Godîncă-Herlea Vasile, Anghelof Lăcrămioara Andreea și Vizental Rudolf P. s-a efectuat în cadrul S. C. DE I. T., în temeiul actului constitutiv actualizat din 6 aprilie 2012, act juridic încheiat sub imperiul noului Cod civil. În consecință, tribunalul nu poate primi susținerile reclamantei referitoare la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 1529 din Codul civil din 1864, care, de altfel, nu se referă la excluderea unui asociat, ci se referă la desființarea societății civile.
În schimb, tribunalul reține aplicabilitatea în speță a prevederilor legii speciale - art. 12 lit. h din modelul actului constitutiv al S. cuprins în anexa 6 a Statutului privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în
insolvență, care prevede că atribuția excluderii unui asociat al S. revine adunării generale a asociaților S., art. 21 din OUG nr. 86/2006 (strict din perspectiva existenței instituției juridice a excluderii unui asociat dintr-o S. ), respectiv a legii generale, art. 1.928 din noul Cod civil, care prevăd că la cererea unui asociat din cadrul unei societăți simple, instanța judecătorească, pentru motive temeinice, poate hotărî excluderea din societate a oricăruia dintre asociați.
Analizând natura juridică a excluderii unui asociat dintr-o societate civilă (inclusiv o S. ), tribunalul reține că excluderea reprezintă o sancțiune de drept societar, care intervine ca urmare a nerespectării de către asociatul a cărei excludere s-a solicitat a obligațiilor care îi revin în această calitate. Ea reprezintă corespondentul, în planul contractelor multilaterale (cum este și contractul de societate profesională cu răspundere limitată reglementat de OUG nr. 86/2006), a instituției rezoluțiunii, care operează doar în sfera contractelor sinalagmatice. După cum rezoluțiunea presupune o neexecutare culpabilă de către un cocontractant a obligațiilor asumate prin contract, și excluderea din societate presupune neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate de asociat prin actul constitutiv.
Prin cererea sa și prin concluziile depuse la dosar, întemeiate pe dispozițiile Codului civil din 1864, reclamanta a susținut că excluderea sa din cadrul S. putea interveni doar pe cale judiciară, voința asociaților neputând produce efectul juridic al excluderii sale din S. în absența unui pact comisoriu de grad IV.
Tribunalul nu poate primi, de plano, aceste concluzii, chiar dacă le-ar transpune, mutatis mutandis, în sfera de aplicare a noului Cod civil. În primul rând, tribunalul reține că norma cuprinsă în art. 1.928 NCC nu este una
imperativă. Comparând dispozițiile art. 1.928 NCC cu cele ale art. 1529 din Codul civil din 1864 și cu cele ale art. 1021 din Codul civil din 1864, tribunalul reține că niciuna dintre aceste norme nu prevede posibilitatea unui alt tip de excludere / desființare, respectiv rezoluțiune parțială a unui contract de societate, respectiv contract sinalagmatic. Cu toate acestea, practica judiciară a consacrat pactele comisorii, de la cel mai puțin energic, de gradul I, până la cel mai energic, de gradul IV, care exclude cu totul intervenția instanței de judecată. Dacă practica judiciară a admis posibilitatea unei desființări private a unei convenții pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate de către una dintre părți, a fortiori legiuitorul putea scoate atribuția de excludere a unui asociat din sfera competenței instanței de judecată și putea să o atribuie organului decizional al societății profesionale cu răspundere limitată. Or, aceasta este soluția adoptată de legiuitorul român pentru S. constituită în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 86/2006, soluție consacrată în legislația secundară adoptată de UNPIR - Statutul privind organizarea și exercitarea
profesiei de practician în insolvență.
În consecință, excluderea unui asociat din structura de asociere a unei S. constituite în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 86/2006 pârâtei prin intermediul unei hotărâri a adunării generale a asociaților S. reprezintă, de principiu, o măsură legală.
Așa cum s-a arătat, însă, mai sus, excluderea unui asociat reprezintă o sancțiune de drept societar, iar aplicarea unei sancțiuni presupune existența unui cadru normativ bine determinat, fie prin lege (inclusiv prin practica judiciară), fie pe cale convențională. Dacă, în cazul excluderii unui asociat pe cale judiciară, noul Cod civil oferă garanția aprecierii motivelor de excludere de către un tribunal imparțial în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, OUG nr. 86/2006, aparent, nu
pare să ofere astfel de garanții exprese, deoarece nici în cuprinsul normelor sale, nici în cuprinsul art. 12 lit. h din modelul de act constitutiv al S. nu cuprinde vreo referire la condițiile aplicării sancțiunii excluderii unui asociat. Desigur, această aparentă lipsă de garanții ar putea fi suplinită prin complinirea acestei lacune de reglementare prin dispoziții convenționale suplimentare în cuprinsul actului constitutiv, în condițiile în care modelul actului constitutiv al S. constituite în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 86/2006 reprezintă un act juridic cadru, care, în măsura în care conține norme supletive, poate fi modificat, dar și completat și adaptat de către practicienii în insolvență care se asociază în cadrul S. .
În speță, însă, verificând aparența de drept a hotărârii AGA de excludere a reclamantei din structura de asociere a pârâtei, tribunalul nu a identificat, în cadrul normativ reprezentat de actul constitutiv al pârâtei, condițiile aplicării sancțiunii excluderii pârâtei, pentru a verifica aparența de legalitate a acestei măsuri. Desigur, limitele analizei legalității actului atacat în cadrul procedurii ordonanței președințiale nu permit o analiză a temeiniciei măsurii excluderii (această analiză va fi, desigur, efectuată în dosarul nr._ ), ci doar o verificare a aparenței de legalitate a acesteia, examen sumar pe care tribunalul nu îl poate efectua datorită caracterului extrem de lacunar al prevederilor din actul constitutiv al pârâtei referitoare la excluderea unui asociat.
În consecință, punând în balanță posibilitatea pierderii de către reclamantă a drepturilor sale, mai sus analizate, și consecințele suspendării executării hotărârii AGA pârâtei, tribunalul reține că necesitatea protecției drepturilor reclamantei prevalează față de necesitatea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor de sancționare a reclamantei cuprinse în hotărârea AGA a pârâtei, hotărâre a cărei aparență de legalitate tribunalul nu o poate verifica, din motivele mai sus arătate.
În consecință, în temeiul art. 996 NCPC, tribunalul va admite cererea formulată de reclamanta L. O. I. în contradictoriu cu pârâta C. DE I.
T. S. și, în consecință, va dispune suspendarea executării hotărârii din 11 martie 2013, adoptată de adunarea generală a asociaților societății pârâte C. DE I. T. S., prin care s-a aprobat excluderea reclamantei L. O. I. din structura de asociere a societății pârâte, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr._ .
În conformitate cu dispozițiile art. 996 alin. 2 NCPC, efectele ordonanței vor fi provizorii, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr._ .
Ținând cont de solicitarea reclamantei și reținând urgența situației, mai sus analizată, tribunalul va pronunța ordonanța executorie fără somație sau trecerea vreunui termen, în temeiul art. 996 alin. 3 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII ORDONĂ:
Admite cererea formulată de reclamanta L. O. I., CNP 2., domiciliată în C. -N., str. T., nr. 16, bl. H4, ap. 14, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. DE I. T. S., cu sediul în C. -N., str.
D., nr. 48, et. 6, jud. C., înregistrată în RFO 0253/2006, CIF RO21057514, cont bancar_ L01301202D67484XX și, în consecință:
Dispune suspendarea executării hotărârii din 11 martie 2013, adoptată de adunarea generală a asociaților societății pârâte C. DE I. T. S., prin care s-a aprobat excluderea reclamantei L. O. I. din structura de
asociere a societății pârâte, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr._ .
Provizorie, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr._ .
Executorie fără somație sau trecerea vreunui termen. Nedefinitivă.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Specializat C. .
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
F. -Iancu M. | F. | B. |
Thred./FIM/4 ex./06.05.13
| ← Decizia civilă nr. 192/2013. Ordonanță președințială | Decizia civilă nr. 148/2013. Ordonanță președințială → |
|---|
