Decizia civilă nr. 88/2013. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. unic _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 88/2013
Ședința publică din data de_ Completul este compus din: PREȘEDINTE: D. M. D. JUDECĂTOR: C. G. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta S.C. G. S.R.L. împotriva ordonanței președințiale nr.8648/_, pronunțate de către Judecătoria C. - N.
, în dosarul nr._, privind și pe intimații C. R. C., B. N., R. I. R. și C. A. V. .
La apelul nominal efectuat în cauză, la prima strigare, se prezintă reprezentantul apelantei, d-l avocat Mirel I. și reprezentantul intimaților C. R. C., B. N. și
R. I. R., d-l avocat Grigore P., în substituirea d-lui avocat M. Răzvan Lăpușan, lipsind intimatul C. A. V. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la data de 23 septembrie 2013 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimaților C. R. C., B. N. și R. I.
R., transmisă prin fax.
Reprezentantul intimaților comunică reprezentantului apelantei un exemplar din întâmpinare.
De asemenea, se constată că apelanta a fost citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă apelului, în cuantum de 5 lei și timbre judiciare în cuantum de 0,3 lei.
Reprezentantul apelantei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă apelului.
Reprezentantul intimaților nu se opune.
T. ul, deliberând, încuviințează cererea reprezentantului apelantei și lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul apelantei, d-l avocat Mirel I. și reprezentantul intimaților C. R. C., B. N. și R. I. R., d-l avocat Grigore
P., în substituirea d-lui avocat M. Răzvan Lăpușan, lipsind intimatul C. A. V. .
Reprezentantul apelantei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă apelului și solicită un nou termen pentru studierea întâmpinării comunicate azi.
Reprezentantul intimaților se opune cererii de amânare pentru studierea întâmpinării, arătând că nu s-au invocat motive noi, fiind identice cu cele formulate prin întâmpinarea depusă în primă instanță.
T. ul, în urma deliberării, în temeiul art.999 N.c.p.c., respinge ca nefondată cererea de amânare formulată de către reprezentantul apelantei.
Reprezentantul apelantei solicită în probațiune încuviințarea probei cu expertiza topografică, în sensul de a se stabili, pe o porțiune determinată, ce lucrări ar fi necesare, raportat la obiectul ordonanței președințiale.
Reprezentantul intimaților solicită decăderea apelantei din proba cu expertiza topografică, invocând în acest sens excepția tardivității, întrucât această cerere nu a fost formulată în cuprinsul cererii de apel.
Reprezentantul apelantei solicită respingerea excepției tardivității cererii în
probațiune, aratând că se dorește continuarea procedurii făcute la instanța de fond și nu este o nouă probă.
Reprezentantul intimaților arată că este eronată susținerea că proba solicitată este o continuare a probațiunii, întrucât nu s-a solicitat în fața instanței de fond efectuarea unui astfel de raport de expertiză și că, dimpotrivă, reprezentantul apelantei s-a opus cererii în probațiune în fața instanței de fond și a fost vorba doar de o simplă adresă către expert și nu de un raport de expertiză.
Reprezentantul apelantei arată că în fața instanței de fond s-a încercat ca probele să fie administrate cât mai repede, datorită caracterului urgent al cauzei.
Instanța, în urma deliberării, raportat la dispozițiile art.470 N.c.p.c., admite excepția tardivității probei cu expertiza topografică, invocată de către reprezentantul intimaților, având în vedere, pe de o parte, faptul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea acestei probe, astfel că nu poate fi apreciată ca o continuare a probațiunii, iar pe de altă parte, faptul că în cererea de apel nu se face referire la expertiza topografică.
Reprezentantul intimaților invocă excepția inadmisibilității apelului, raportat la dispozițiile art.478 alin.3 din N.c.p.c., arătând că prin cererea de apel se tinde la modificarea obiectului cererii introductive și la o modificare a cauzei.
Reprezentantul apelantei solicită respingerea excepției, arătând că nu s-a modificat nici obiectul și nici cauza prin cererea de apel.
T. ul, în urma deliberării, raportat la dispozițiile art.478 din N.c.p.c., apreciază ca nefondată excepția inadmisibilității cererii de apel invocată de către reprezentantul intimaților, având în vedere faptul că, în ceea ce privește temeiul juridic al cererii, este o chestiune care antamează considerentele avute în vedere de către prima instanță și raportat la acest aspect, apreciază că, cauza demersului juridic nu este schimbată. Referitor la schimbarea obiectului cauzei, invocată de către reprezentantul intimaților, raportat la modul în care a fost redactată cererea de apel și la conținutul cererii introductive, apreciază că este vorba, eventual, de o omisiune a menționării exprese de trimitere la acea autorizație de construire și nu de o modificare a obiectului.
Reprezentanții părților prezente arată că nu au alte cereri în probațiune.
T. ul, în urma deliberării, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților prezente în dezbateri judiciare.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, anularea ordonanței președințiale și admiterea cererii pe fond, în sensul de a se stabili un termen pentru începerea lucărilor de edificare, cu caracter vremelnic, fiind îndeplinite toate condițiile emiterii ordonanței președințiale.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Arată că nu sunt îndeplinite condițiile emiterii ordonanței președințiale. În ceea ce privește aparența unui drept, raportat la motivele indicate, arată că nu există un raport obligațional între părți. În ceea ce privește caracterul vremelnic, arată că se propune realizarea unor lucrări care sunt eminamente permanente, întrucât au stat la baza unei autorizații de construire și nu au caracter vremelnic. Referitor la neprejudecarea fondului, arată că se solicită stabilirea unei date până la care să fie pusă în executare o obligație și nu se poate stabili un termen fără a se prejudicia fondul, în sensul de a se determina dacă acea obligație există sau nu.
În replică, reprezentantul apelantei arată că raportul obligațional derivă din dosarul cu nr._ al Judecătoriei C. -N. .
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin ordonanța președințială nr.8648/2013 pronunțată la data de 27 iunie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea
formulată de reclamanta SC Respinge ca inadmisibila cererea formulată de reclamanta SC G.
S., în contradictoriu cu pârâții C. R. C., B. N. I., R. I. R., C. A.
V. și a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecata de 2480 lei în favoarea pârâților C. R. C., B. N. I. si R. I. R. .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit art. 996, alin.
(1) din Noul Cod de Procedură Civilă "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparență de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara..";
Prin urmare, ordonanța președințială se poate emite doar dacă se îndeplinesc următoarele condiții: urgența, aparența de drept, interesul, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului cauzei.
S-a reținut că în speță, nu sunt indeplinite conditiile stabilite de art. 996 alin. 1 si 5 din Codul de procedura Civila. e poate vorbi mai întâi de inexistenta unui drept detinut de catre reclamanta in contradictoriu cu pârâții, deci, nu este indeplinita conditia existentei in favoarea reclamantului a aparentei unui drept detinut in contradictoriu cu paratii.
Evident ca masura stabilirii unui termen pentru inceperea executarii lucrarilor de edificare a zidului de sprijin nu poate fi considerata o masura provizorie, in sensul art. 996 alin. 1. In mod firesc, stabilirea unui termen cu titlu imperativ, pana la care sa fie indeplinita o obligatie, nu poate fi considerata o masura provizorie tocmai raportat la faptul ca stabilirea scadentei unei obligatii nu poate fi considerata o masura temporara, care si-ar produce efectele doar pentru un anumit timp.
O obligatie nu poate fi considerata a nu prejudicia fondul litigiului dintre parti, ci din contra reprezinta stabilirea, in mod definitiv, a scadentei unei obligatii de a demara anumite lucrari. Nu poate fi restabilita situatia de fapt anterioara, ulterior impunerii si respectarii acestui termen.
Desi reclamanta face referire la prevederile art. 1415 Cod Civil, cu privire la stabilirea pe cale judecatoreasca a unui termen, acest text legal nu este incident in prezenta speta, deoarece este conditionata de existenta unui raport obligational. Mai mult, prevederile art. 1415 alin. 3 fac trimitere in mod expres la raporturile obligationale contractuale, din care ar rezulta in sarcina debitorului o obligatie pentru care nu s-a stipulat scandenta.
Vzând și răspunsul expertului la solicitarea instanței, instanța de fond a apreciat că nu sunt indeplinite conditiile pentru admiterea prezentei cereri, fiind imposibila la acest moment stabilirea a unui termen pentru inceperea lucrarilor pentru consolidarea versantului dintre cele doua terenuri invecinate apartinand partilor cu interese contrare din prezentul litigiu.
În cauză se fac demersurile necesare pentru identificarea metodei optime de consolidare a versantului, in conditiile in care expertul judiciar numit, Fosti V. imir, apreciaza ca solutiile propuse anterior nu mai subzista, raportat la schimbarea continua a starii terenului si totodata la necesitate identificarii unei solutii distincte de consolidare, in functie de specificul fiecarei portiuni. În cauză nu sunt întrunite prin urmare cerințele urgenței, aparenței de drept, caracterului vremelnic și neprejudecării fondului cauzei, rațiune pentru care instanța a respins ca inadmisibilă cererea dedusă judecății.
In temeiul art. 274 C. proc. civ., reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2480 Ron, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, apelanta SC G. S., solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanță.
În motivarea apelului apelanta a arătat că în mod greșit a interpretat instanța de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.996 alin.1 și alin.5 C.pr.civ., fiind greșită interpretarea privind existența sau nu a raportului juridic contractual, de aici derivând greșit aplicabilitatea sau nu a dispozițiilor privind ordonanța președințială. În speță nu este vorba despre un raport contractual, cu despre o răspundere delictuală. Nimeni nu poate
contesta faptul că în cadrul răspunderii civile delictuale nu ar fi incidente dispozițiile privind ordonanța președințială.
Apelanta a arătat că probele existente la dosar sunt elocvente în ceea ce privește paguba iminentă care nu s-ar putea repara, având în vedere faptul că dacă lucrările de consolidare nu sunt efectuate s-ar putea ajunge la pierderea de vieți omenești. Solicitarea din cadrul ordonanței președințiale se referă la măsurile urgente care trebuie luate de către intimați până la finalizarea acțiunii având ca obiect obligație de a face înregistrată pe rolul instanței, măsura solicitată nefiind una definitivă și care ar prejudeca fondul. Apelanta a arătat că a solicitat stabilirea termenului pentru începerea lucrărilor temporare, cu caracter nedefinitiv dar urgent, de consolidare a versantului, până când se va stabili în instanța de fond care sunt lucrările cu caracter permanent care se impun a fi efectuate.
Prin întâmpinare, intimații C. R. C., B. N. I. și R. I. R. au solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat și, pe cale de consecință, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale intimații au arătat că prin apelul formulat sunt nerespectate prev. art.478 NCPC, raportat la faptul că prin cererea de apel se tinde la modificarea obiectului cererii introductive, pentru a se încerca înlăturarea inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței președințiale, potrivit art.996 alin.1 și 5 NCPC.
Astfel, prin cererea cu care a fost învestită instanța de fond, apelanta a solicitat fixarea unui termen pentru începerea de către intimați a lucrărilor urgente, necesare, stabilite prin certificatul de urbanism și autorizația de construire, precum și prin rapoartele geotehnice care fac parte din autorizația de construcție pentru consolidarea imobilului proprietatea intimaților, inscris in CF 5240 Baciu, nr. cadastral 997 si CF 5241, nr. cadastral 998, unde aceștia au edificat un ansamblu de locuințe. In schimb, incercand sa inlature inadmisibilitatea cererii introductive si modificând in mod consecutiv obiectul cererii deduse judecații in fata primei instanțe, apelanta arata prin apelul formulat ca este admisibila cererea de ordonanța presedintiala pentru luarea unor masuri de consolidare cu caracter nedefinitiv dar urgent, care ar fi provizorii si anterioare unor masuri definitive de consolidare a versantului, in funcție de soluțiile tehnice care vor fi stabilite de expert.
Totodată, intimații a arătat că apelanta considera in mod greșit nelegala hotărârea primei instanțe, fara insa a critica in mod direct si motivat considerentele reținute de instanța de fond pentru a aprecia ca cererea de emitere a ordonatei de plata este inadmisibila, nefiind indeplinite condițiile stabilite de art. 996 alin. 1 si 5 NCPC. Astfel, hotărârea instanței de fond, prin care se retine inadmisibilitatea cererii introductive este corectă, instanța de fond reținând in mod corect ca este inadmisibila cererea formulata de către apelantă raportat la inexistenta unui drept deținut de către apelanta in contradictoriu cu intimații. Astfel, deși se face referire la o obligație stabilita in sarcina intimaților prin inscrisuri care nu sunt depuse la dosarul cauzei astfel incat sa fie probata temeinicia susținerilor apelantei, aceasta neputând justifica calitatea procesuala activa pentru a pretinde existenta unui drept deținut in contradictoriu cu intimații, in vederea stabilirii unui termen pentru edificarea lucrărilor de construcție a zidului de sprijin. Pe cale de consecința, in mod judicios a apreciat instanța de fond ca nu este indeplinita condiția existentei in favoarea apelantei a aparentei unui drept deținut in contradictoriu cu intimați. In plus, intimații au arătat că măsura stabilirii unui termen pentru inceperea executării lucrărilor de edificare a zidului de sprijin nu poate fi considerata o măsura provizorie, in sensul art. 996 alin. 1. In mod firesc, stabilirea unui termen (chiar si in lipsa unei obligații stabilite in sarcina intimaților, a cărei creditor sa fie apelanta), cu titlu imperativ, pana la care sa fie indeplinita o obligație, nu poate fi considerata o măsura provizorie tocmai raportat la faptul ca stabilirea scadentei unei obligații nu poate fi considerata o măsura temporara, care si-ar produce efectele doar pentru un anumit timp. Obiectul cererii introductive din prezentul dosar este incompatibil cu respectarea prevederilor art. 996 alin. 5 Cod Pr. Civ intrucat stabilirea unui termen fix la care sa fie scadenta o obligație nu poate fi considerata a nu prejudicia fondul litigiului dintre parti, ci
din contra reprezintă stabilirea, in mod definitiv, a scadentei unei obligații de a demara anumite lucrări. Totodată, odată stabilit un termen in sarcina intimaților (pentru realizarea unor lucrări pentru care, din păcate, pana la acest moment nu au putu fi identificate masurile optime concrete de realizare, in condiții care sa nu amplifice starea de pericol), ca urmare a admiterii cererii de ordonanța presendintiala, situația de fapt anterioara nu ar mai putea fi restabilită, ulterior impunerii si respectării acestui termen (in măsura in care ar fi posibil, raportat la condițiile concrete de la fata locului).
Totodată, raportat la situația de fapt, intimații au învederat că nu se poate considera, astfel cum susține apelanta, ca instabilitatea versantului dintre cele doua terenuri este o consecința a culpei exclusive a intimaților, care au edificat pe terenul din amonte blocuri de locuințe fara sa procedeze la construirea unui zid de sprijin pentru consolidarea versantului creat ca urmare a lucrărilor de excavare efectuate de către apelanta pentru nivelarea terenului sau. Din contra, astfel cum retine si instanța in motivarea sentinței civile nr. 18554/2012, pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr._, de care apelanta intelege sa se prevaleze in susținerea cererii sale, in nici un caz nu poate fi exclusa culpa reclamantei in ceea ce privește instabilitatea versantului, ci dimpotrivă instanța retine o culpa comuna, dat fiind faptul ca inițial versantul ce trebuie consolidat nu a fost in aceasta stare, cauzata de sapaturile proprietarilor din aval (in speța apelanta) care se puteau proteja cu soluții simple si costuri reduse.
Referitor la starea de pasivitate a intimaților la care face referire in mod nefondat apelanta s-a arătat că nu poate fi reținuta, in condițiile in care intimații au efectuat masuri penru a asigura posibilitatea consolidării versantului. In acest sens, s-a arătat ca acțiunea promovata in dosarul nr._ al Judecătoriei C. N. (nesolutionata definitiv si irevocabil având in vedere apelul declarat de unul din parați, Luca V. ) a avut ca si petit inclusiv obligarea proprietarilor terenurilor invecinate (inclusiv a intimatei) sa permită accesul pe terenul lor pentru realizarea zidului de sprijin pentru consolidarea versantului creat intre terenurile vecine aparținând partilor litigante. Totodată, raportat la culpa comuna in ceea ce privește instabilitatea versantului (intrucat si pe terenul proprietatea apelantei s-au efectuat lucrări de excavare, creandu-se o diferența de nivel semnificativa fata de terenul intimaților, aflat in amonte, fara sa se ia nici o măsura pentru consolidarea versantului creat) intimații au apreciat ca se impune ca, raportat la obligațiile rezultând din raporturile de vecinătate, costurile sa fie suportate atât de proprietarii terenurilor din amonte, cat si de cei din aval, intrucat aceștia au contribuit, in mod cumulativ, prin lucrări de excavare realizate in scopul edificării unor construcții, la schimbarea situației inițiale a terenurilor.
Astfel, s-a subliniat ca instanța de fond a reținut in mod corect ca nu sunt indeplinite condițiile de admisibilitate stabilite de art. 996 NCPC, raportat la faptul ca nu sunt identificate masurile tehnice necesare pentru edificarea zidului de sprijin, astfel incat sa nu fie amplificata stabilitatea versantului, astfel cum rezulta din răspunsul formulat de expertul tehnic Fosti V. imir, astfel ca inclusiv in ipoteza in care s-ar pronunța o hotărâre judecătoreasca pentru stabilirea unui termen pentru inceperea lucrărilor, ar fi imposibila respectarea acesteia, din moment ce nu exista premisele necesare demarării acestor lucrări de construire, nefiind identificata o soluție tehnica optima pentru construirea zidului de sprijin.
Analizând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de emitere a unei ordonanțe președențiale raportat și la dispozițiile art. 1415 alin. 2-3 Cod civil, apelanta reclamantă SC G. S. a solicitat instanței de fond, în contradictoriu cu intimații pârâți, fixarea unui termen pentru începrea de către pârâții intimați a lucrărilor urgent și necesare stabilite prin certificatul de urbanism, autorizația de construcție și rapoartele geotehnice, pentru consolidarea imobilului proprietatea pârâților înscris în CF nr. 5240 Baciu sub nr. cad. 997 și CF 5241 Baciu sub nr. cad. 998.
Potrivit art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă, Instanța de judecată, stabilind că în
favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din analiza textului acestor dispoziții legale rezultă că există patru condiții specifice de admisibilitate a ordonanței președințiale, anume urgența, caracterul vremelnic al măsurii solicitate pe această cale, prin măsura luată să nu se prejudece fondul și existența unei
"aparențe"; de drept în favoarea reclamantului, aceste condiții trebuind îndeplinite cumulativ. Condiția urgenței, prima condiție de admisibilitate a acestei proceduri, este o chestiune de fapt care este interpretată în mod concret de către instanța de fond, raportat la circumstanțele cauzei. Ori raportat la înscrisurile depuse în fața primei instanțe, respectiv planșele fotografice, raportul de expertiză întocmit în dosarul_, procesul verbal de inspecție încheiat de ISC sub nr. 7027/_, precum și completarea la raportul de expertiză întocmită de expertul Fosti V. imir, reiese starea de urgență alegată în cauză, taluzul de
pământ necesitând efectuarea unor lucrări de protecție.
În ceea ce privește condiția privitoare la existența unei "aparente de drept"; in favoarea reclamantului, această condiție trebuie analizată în mod prioritar de către instanță, aceasta din urma fiind ținută să nu dispună nicio măsură provizorie până ce nu își crează convingerea că în favoarea reclamantului exista "aparenta de drept";. Limitele cercetarii privind aparenta dreptului sunt chiar limitele indicate referitoare la "pipăirea fondului";.
Analizând motivele invocate de către reclamant, tribunalul reține că în cauză există o aparență a dreptului alegat în favoarea sa, căci obligația de a proceda la stabilizarea terenului a fost stabilită în sarcina pârâților în studiul geotehnic care a stat la baza emiterii autorizației de construire, obligație a cărei nerespectare a stat și la baza dispoziției de suspendare a lucrărilor, astfel că acestă condiție este îndeplinită în cauză.
În ceea ce privește cea de a doua condiție de admisibilitate, și anume cea care prevede ca măsura ordonată de instanță să fie vremelnică, în mod corect a reținut instanța de fond că această condiție nu este îndeplinită, căci stabilirea unui termen nu este o măsură temporară, stabilirea unui termen fiind o măsură definitivă. Mai mult, instituirea unui termen pentru a se începe o serie de lucrări neprecizate este de natură a prejudecat și fondul cauzei, stabilind un termen judiciar pentru executarea unei obligații de către pârâții intimați, obligație care nu are cun conținut determinat sau determinabil la momentul formulării cererii saul al pronunțării hotărârii.
Chiar și în ipoteza în care s-ar fi considerat îndeplinite condițiile de admisibilitate, raportat la temeiul de drept material invocat de către apelanta reclamantă, raportat la dispozițiile art. 9 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea este neîntemeiată, fapt reținut de altfel și de către instanța de fond. Astfel, reclamanta apelantă a investit instanța de fond cu o cerere privind stabilirea unui termen de executare a unei obligații întemeiată pe dispozițiile art. 1415 Cod civil, ori după cum temeinic a reținut instanța de fond această dispoziție se referă stabilirea pe cale judecătorească a unui termen în cadrul unui raport contractual, ori în cauză raportul dintre părți are o natură juridică delictuală iar dispoziția legală pe care apelanta reclamantă și-a întemeiat cererea nu este aplicabilă.
Mai mutl, în mod temeinic a subliniat instanța de fond faptul că la momentul peronunțării nici măcar nu era identificată o metodă optimă de consolidare a versantului, din ultimele opinii tehnice depuse la dosar reieșind că soluțiile propue anterior nu mai subzistă datorită modificării continue a stării terenului și a particularității fiecărei porțiuni de versant care implică o metodă particularizată de consolidare. Ori reclamanta nu a solicitat luarea unor măsuri determinate de natură a încetini sau preveni erodarea versantului până la găsirea acestor metode ci a solicitat fixarea unui termen în vederea efectuării unor lucrări stabilite prin certificatul de urbanism, autorizația de construire și rapoartele geotehnice ce fac parte din autorizația de construire, respectiv a unor lucrări care nu sunt de actualitate raportat la finalitatea avută în vedere chiar de către apelantă.
Pentru toate aceste motive, raportat la dispozițiile art. 476 și 480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de către apelanta SC G. S. în contradictoriu cu intimații C. R. C., B. N. I., R. I. R., împotriva ordonanței președințiale nr.8648/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr._ pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul formulat de către apelanta SC G. S., cu sediul in Sibiu, strada Europa Unita, nr. 6, judetul Sibiu, CUI RO 15783830, inregistrata in Registrul Comertului sub nr. J_, în contradictoriu cu intimații C. R. C., B. N. I. ,
R. I. R., cu domiciliul procesual ales in C. N., strada A. DP nr. 24 jud. C. și C. A. V., cu domiciliul in C. N., strada L. nr. 2, ap. 3, jud. C., împotriva ordonanței președințiale nr.8648/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
D. M. D. | C. | G. | A. VLAIC |
Red.CG/MM 7 ex./_
Judecător fond:S. I., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 58/2013. Ordonanță președințială | Sentința civilă nr. 1013/2013. Ordonanță președințială → |
|---|
