Decizia civilă nr. 58/2013. Ordonanță președințială

Comentarii

0

ROMÂNIA

T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _

Cod operator date cu caracter persona 11553

DECIZIA CIVILĂ NR. 58/A/2013

Ședința publică din data de 8 iulie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: V. L. O. JUDECĂTOR: I. P.

GREFIER: A. ZAH

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta SC T. P. T. S. împotriva ordonanței președințiale nr. 8579/2013 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, privind și pe intimatele SC U.

H. T. SA, SC C. F. S. și SC M. B. SA.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei, domnul av. Răzvan Neamț, asociatul intimatei SC C. F. S., domnul Schmidt M. și reprezentanta intimatei SC M. B. SA, doamna av. Gidro - Stanca I., lipsind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, la solicitarea instanței, domnul Schmidt M. arată că are calitatea de administrator statutar al societății SC C. F. S. .

Reprezentantul apelantei depune la dosar dovada de îndeplinire a obligațiilor stabilite în sarcina societății pe care o reprezintă, respectiv dovada îndeplinirii procedurii de citare cu intimata SC U. H. T. SA prin intermediul unei societăți de curierat rapid, în copie conformă cu originalul.

Instanța pune în vedere reprezentantului apelantei să depună la dosar dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina acesteia, în original.

Reprezentantul apelantei depune la dosar originalul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare cu intimata SC U. H. T. SA prin intermediul unei societăți de curierat rapid, o copie a acestor înscrisuri comunicându-i-se și reprezentantei intimatei SC M. B. SA.

La solicitarea instanței, față de dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina sa de către apelantă, reprezentanta intimatei SC M. B. SA arată că apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită pentru acest termen de judecată inclusiv cu intimata SC U. H. T. SA.

Instanța, deliberând, reține că procedura de citare este legal îndeplinită pentru acest termen de judecată cu toate părțile.

Reprezentanta intimatei SC M. B. SA învederează instanței că la acest moment nu poate preciza dacă apelul dedus judecății a fost motivat în termen.

Instanța arată că din oficiu nu se invocă nici o excepție.

Reprezentanta intimatei SC M. B. SA arată că nu are excepții de invocat la acest moment.

Reprezentantul apelantei arată că la data de 4 iulie 2013, partea lipsă din grilaj adaptată conform notelor de ședință depuse la dosar a fost completată, sens în care

depune la dosar o planșă fotografică, precum și filmarea operațiunii pe un CD, un exemplar din aceste înscrisuri comunicându-li-se și părților prezente în instanță.

Reprezentanta intimatei SC M. B. SA arată că nu înțelege ce reprezintă înscrisurile depuse la dosar de către partea adversă la acest termen de judecată, sens în care solicită anumite explicații din partea reprezentantului părții adverse.

Reprezentantul apelantei arată că va da anumite explicații cu privire la înscrisurile depuse în probațiune doar la solicitarea instanței.

Instanța atrage atenția reprezentantei intimatei SC M. B. SA că apelanta a arătat deja că fotografiile prezintă imagini privind montarea la loc a jumătății lipsă din grilaj.

Reprezentantul apelantei învederează instanței că în speță s-a pus în discuție inexistența altei soluții tehnice decât cea existentă în acest moment în ceea ce privește grilajul, motiv pentru care societatea pe care o reprezintă a solicitat părerea cu privire la acest aspect la 2 firme de specialitate de pe raza municipiului C. -N. . În acest sens depune la dosar corespondența purtată cu aceste 2 societăți, inclusiv 2 soluții tehnice propuse de către acestea de natură să nu împieteze absolut cu nimic aerisirea acelui spațiu. De asemenea depune la dosar răspunsul primit din partea M. ului Culturii - Direcția Județeană pentru Cultură C., urmare a celor 9 adrese transmise de către societatea pe care o reprezintă și prin care se solicita anumite explicații cu privire la grilajul din speță. Afirmă că în cuprinsul acestei adrese se menționează faptul că acel grilaj nu a fost niciodată autorizat la solicitarea niciunui proprietar sau utilizator al spațiului, câte un exemplar din înscrisurile depuse la dosar comunicându-li-se și părților prezente în instanță.

Instanța, din oficiu, pune în discuția reprezentantului intimatei SC C. F. S., față de împuternicirea aflată la fila 118 din dosarul de fond în care este indicată calitatea acestuia de asociat în cadrul societății SC C. F. S., dacă între timp a dobândit și calitatea de administrator al acesteia.

Domnul Schmidt M. arată că deține calitatea de asociat al intimatei SC C. F.

S. și că din greșeală a arătat că deține calitatea de administrator.

Instanța, din oficiu, față de precizarea domnului Schmidt M. în sensul că are calitatea de asociat în cadrul societății SC C. F. S. și față de prevederile art. 84 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă potrivit cărora persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii, invocă, din oficiu, excepția lipsei calității de reprezentant a numitului Schmidt M. pentru intimata SC C. F. S. .

Domnul Schmidt M. arată că nu deține calitate de consilier juridic, iar consilierul juridic al intimatei SC C. F. S. nu s-a putut prezenta în instanță. În ceea ce privește excepția pusă în discuție din oficiu, învederând instanței că dorește să-și exprime punctul de vedere cu privire la cauza dedusă judecății, susținând că poate da numite informații pe care le cunoaște cel mai bine în vederea soluționării apelului.

Reprezentantul apelantei solicită instanței admiterea excepției invocate din oficiu. Reprezentanta intimatei SC M. B. SA solicită instanței admiterea excepției invocate din oficiu. De asemenea arată că, în ipoteza în care excepția invocată din oficiu va fi admisă, nu cunoaște dacă procedura de citare cu intimata SC C. F. S. este legal

îndeplinită pentru acest termen de judecată.

Instanța, deliberând, față de prevederile Legii nr. 31/1990, întrucât împuternicitul intimatei SC C. F. S., numitul Schmidt M., are calitatea de asociat în cadrul

societății menționate, apreciază că acesta are și calitatea de reprezentant legal al intimatei, astfel că respinge excepția lipsei calității de reprezentant invocată din oficiu.

De asemenea instanța acordă părților cuvântul cu privire la probatoriul ce urmează a fi administrat în speță.

Reprezentantul apelantei și reprezentantul intimatei SC C. FASHION S. învederează instanței că nu mai au cereri în probațiune.

Reprezentanta intimatei SC M. B. SA arată că nu și-a dat seama dacă reprezentantul apelantei a încheiat, având în vedere faptul că în cererea scrisă depusă la dosar acesta a solicitat și alte probe.

Instanța atrage atenția reprezentantei intimatei SC M. B. SA că reprezentantul apelantei a arătat că nu mai are cereri în probațiune.

Reprezentanta intimatei SC M. B. SA depune la dosar dovada achitării de către societatea pe care o reprezintă a onorariului avocațial, precum și un set de planșe fotografice cu privire la varianta inițială a grilajului din speță și cu privire la variata actuală, după demontarea lui, remedierea clapetelor și remontarea la loc.

Reprezentantul apelantei și reprezentantul intimatei SC C. F. S. arată că li s-a comunicat câte un exemplar din planșele fotografice depuse la dosar de către reprezentanta intimatei.

Reprezentanta intimatei SC M. B. SA, față de înscrisurile depuse la dosar de către apelantă la acest termen de judecată, respectiv față de cele 2 variante tehnice de evacuare a aerului, apreciază că acest aspect reprezintă în fapt o modificare sau o precizare a cererii de emitere a ordonanței președințiale, ceea ce ar fi inadmisibil în calea de atac a apelului însă, având în vedere că societatea pe care o reprezintă nu are nimic împotrivă ca, în ipoteza în care există o altă soluție tehnică reală de evacuarea a aerului să o pună în aplicare, solicită un nou termen de judecată pentru a verifica, împreună cu un specialist, în ce măsură cele 2 variante sunt fezabile și dacă într-adevăr acestea asigură evacuarea aerului din spațiul din litigiu. Susține această cerere de amânare cu atât mai mult cu cât în ipoteza în care cele 2 variante sunt fezabile, pentru punerea lor în aplicare se impun eliberarea unor avize sau autorizații de către autoritățile competente.

Reprezentantul intimatei SC C. F. S. arată că pentru astfel de soluții tehnice ca cele depuse la dosar de către reprezentantul apelantei nu se eliberează avize și autorizații. Învederează instanței că are cunoștință cu privire la acest aspect întrucât el însuși a solicitat eliberarea unor avize și autorizații pentru astfel de soluții pentru un alt spațiu pe care îl deține, într-o situație similară. În acest sens arată că a primit din partea arhitectului din cadrul Primăriei, respectiv din partea domnului P. Virgil, o consultare orală, acesta comunicându-i faptul că soluțiile sunt inacceptabile. De asemenea susține că există alte soluții tehnice care implică Primăria într-un plan general de rezolvare a zonei pietonale din centrul municipiului, respectiv așa numita " Curte Engleză";.

Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de către reprezentanta intimatei SC M. B. SA, respectiv cererea de amânare în vederea analizării soluțiilor tehnice comunicate la acest termen de judecată și pentru încheierea unei eventuale tranzacții între părți.

Reprezentanta intimatei SC M. B. SA arată că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă încă de la început, însă partea adversă a refuzat orice fel de discuții în acest sens.

Reprezentantul apelantei arată că este pentru prima dată când intimata SC M. B. SA prin reprezentant acceptă necesitatea, respectiv posibilitatea schimbării grilajului din speță. Se opune cererii de amânare formulată de către partea adversă pentru studierea soluției tehnice întrucât prin înscrisurile depuse la dosar societatea pe care o reprezintă nu și-a modificat în fapt acțiunea, nu-și întregește acțiunea și nu solicită ca prin admiterea cererii de emitere a ordonanței președințiale să se dispună punerea în aplicare de către intimate a vreunei soluții tehnice din cele 2 indicate la acest termen de judecată. Învederează instanței că societatea pe care o reprezintă a contractat firme de specialitate de pe piața locală în sisteme de ventilație și de aerisire pentru a demonstra ceea ce s-a discutat în fața instanței de fond, în sensul că în fața Judecătoriei C. -N. s-a susținut de către intimate că nu există o altă soluție tehnică și că apelanta nu a propus în fapt o altă soluție tehnică cu privire la acest grilaj. Arată că prin înscrisurile depuse la dosar dorește doar să demonstreze că există posibilități tehnice, iar în ceea ce privește susținerile reprezentantului intimatei SC C. FASHION S. potrivit cărora aceste posibilități tehnice au fost studiate cu alte ocazii, respectiv că s-a solicitat domnului P. Virgil părerea cu privire la aceste posibilități tehnice, apreciază că acestea sunt în fapt simple afirmații. Învederează instanței că ori reclamanta, în ipoteza în care se va admite cererea, ori proprietarii spațiului sau utilizatoarea spațiului, în funcție de soluția ce se va pronunța, va trebuie să efectueze demersuri concrete, având în vedere calitatea de monument istoric al clădirii, prin care să solicite instituțiilor abilitate eliberarea de autorizații, raportat la faptul că grilajul din speță efectuat din tablă este montat fără nici un aviz, respectiv ori reclamanta, în ipoteza în care se va admite cererea, ori proprietarii spațiului sau utilizatoarea spațiului, în funcție de soluția ce se va pronunța, vor trebuie să-și asume demersuri concrete de întocmire a unei documentații tehnice, inclusiv în fața Primăriei municipiului C. -N. și în fața instituțiilor abilitate cu realizarea anumitor lucrări la monumentele istorice din care să rezulte cu claritate ce instalație dorește să efectueze. Afirmă că va fi exclusiv culpa și va suporta instituția respectivă care nu va înțelege să avizeze un articol din documentația tehnică care va fi depusă și arată că acele avizări nu se discută la colț de stradă cu domnul arhitect P., domn care a avut nevoie de 9 adrese din partea societății pe care o reprezintă pentru a confirma faptul că acel grilaj este o construcție improvizată neautorizată, cu atât mai mult cu cât imobilul are calitatea de monument istoric. În concluzie, învederează instanței că se opune cererii de amânare formulate de către reprezentanta intimatei SC M. B. SA, întrucât nu solicită ca prin ordonanța președințială instanța să aleagă una din cele 2 soluții tehnice propuse la acest termen de judecată.

În replică, reprezentanta intimatei SC M. B. SA arată că la fila 5 din cererea introductivă, apelanta menționează faptul că măsura dispusă va menține funcționalitatea și destinația de gură de aerisire a spațiului respectiv, urmând doar să asigure o evacuare pe verticală a aerului evacuat din subsolul imobilului care să nu afecteze desfășurarea activității pe terasa amenajată de către partea adversă. Afirmă că susținerile reprezentantului apelantei nu sunt reale, întrucât și în fața instanței de fond a solicitat că partea adversă să prezinte o altă soluție tehnică cu privire la grilaj decât cea existentă în prezent și arată că la acest moment grilajul nu este confecționat din lamele de tablă de Coca-Cola, ci este realizat din niște lamele care se mișcă în momentul la care iese aerul și care nu se ridică mai mult de 45 de grade. Reprezentanta intimatei SC M. B. SA mai arată că nu se poate judeca decât pe o soluție concretă, apreciind că instanța nu

poate pronunța o ordonanță președințială prin care societatea pe care o reprezintă să fie obligată să-și modifice modul de ieșire a aerului din spațiul din speță fără a se da o soluție tehnică, în caz contrar afirmând că hotărârea nu ar putea fi pusă în aplicare. Învederează instanței că la momentul la care se va pronunța o hotărâre, această hotărâre trebuie să se pronunțe inclusiv în ceea ce privește soluția tehnică, cu atât mai mult cu cât în speță este vorba despre o clădire care are calitatea de monument istoric, iar orice acțiune asupra unui monument istoric care poate să ducă la distrugerea acestuia reprezintă chiar o infracțiune. Față de aceste aspecte, apreciază că în fapt instanța nu se poate pronunța cu privire la cererea introductivă decât doar după ce un expert ar preciza care este în fapt soluția tehnică aplicabilă în speță. Învederează instanței că și în ipoteza în care partea adversă nu înțelege să susțină cererea privind pronunțarea instanței și cu privire la soluția tehnică ca și petit al acțiunii, partea pe care o reprezintă are dreptul de a depune la dosar înscrisuri emanând de la anumite persoane de specialitate cu privire la soluțiile tehnice propuse de către apelantă. Arată că susține cererea de amânare,cu atât mai mult cu cât apelanta a avut posibilitatea să-i comunice din timp înscrisurile depuse la dosar la acest termen de judecată, având în vedere faptul că răspunsul celor 2 societăți comerciale a fost primit de către partea adversă la data de 26 iunie 2013, respectiv 27 iunie 2013 și afirmă că societatea pe care o reprezintă nu se face vinovată de o eventuală prelungire a litigiului.

Instanța, deliberând, reține că, față de opoziția apelantei la acordarea unui nou termen de judecată în vederea soluționării litigiului pe calea unei tranzacții, cauza nu se află în stare de amânare și raportat la caracterul urgent al cauzei, nu se impune amânarea acesteia. În ceea ce privește înscrisurile depuse la acest termen de judecată la dosar, reține că acestea nu sunt emanate de la partea adversă, ci privesc soluții tehnice în ce privește problema în discuție, motiv pentru care respinge cererea de amânare formulată de către intimata SC M. B. SA.

Reprezentanta intimatei solicită, în probațiune, încuviințarea administrării probei cu cercetare la fața locului, apreciind că această probă este relevantă în speță pentru a se constata situația de fapt.

Instanța pune în discuție cererea în probațiune formulată de către reprezentanta intimatei SC M. B. SA.

Reprezentantul intimatei SC C. F. S. nu se opune cererii formulate de către reprezentanta intimatei SC M. B. SA.

Reprezentantul apelantei învederează instanței că în fața instanței de fond, societatea pe care o reprezintă a solicitat administrarea probei privind cercetarea la fața locului, însă părțile adverse s-au opus administrării ei. În principiu, arată că nu are nimic împotriva ieșirii instanței la fața locului însă apreciază că această probă este inutilă în speță întrucât nu are extrem de mare importanță în ce măsură o deranjează pe apelantă acel jet de aer. Susține această poziție procesuală cu atât mai mult cu cât apreciază că societatea pe care o reprezintă a făcut dovada modului în care se folosește acea instalație de aerisire, la dosar existând înscrisuri în acest sens. Apreciază că cercetarea la fața locului este inutilă având în vedere și răspunsul primit din partea Direcției de Monumente, răspuns prin care se confirmă faptul că acel grilaj nu a fost avizat și autorizat niciodată de către comisia de monumente pentru a fi instalat pe un imobil monument istoric. Învederează instanței că, pe de o parte, nu este necesară administrarea probei privind cercetarea la fața locului, iar pe de altă parte apreciază că

în speță se impune admiterea procedurii inițiată de către societatea pe care o reprezintă care vizează doar înlocuirea acelui grilaj. De asemenea solicită instanței ca, în ipoteza în care se va admite cererea în probațiune privind cercetarea la fața locului, să se aibă în vedere și modul în care se acționează acea ventilație, având în vedere faptul că acea ventilație are anumiți potențiometri prin intermediul cărora se poate regla intensitatea jetului de aer, în funcție de voința părții. Reiterează poziția procesuală exprimată anterior, în sensul că, la acest moment, puterea jetului de aer a devenit o chestiune auxiliară, față de răspunsul Direcției de Monumente care impune înlocuirea instalației.

Instanța, după deliberare, față de prevederile art. 255, art. 998 alin. 3 și art. 265 din Noul cod de procedură civilă, precum și ale art. 341 alin. 2 din Noul cod de procedură civilă, încuviințează părților proba cu înscrisurile și fotografiile depuse la dosar și respinge cererea formulată de către intimata SC M. B. SA privind proba cu cercetarea la fața locului, apreciind că aceasta nu este concludentă soluționării cauzei față de proba cu fotografiile depuse la dosar și întrucât ar implica un termen mai lung pentru soluționarea cauzei, fiind astfel inadmisibilă față de prevederile art. 998 alin. 3 din Noul cod de procedură civilă.

Părțile prezente în instanță arată că nu mai au cereri de formulat în probațiune.

Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă faza probatorie și acordă părților cuvântul pe fond.

Reprezentantul apelantei solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat, iar pe cale de consecință modificarea hotărârii pronunțate de către instanța de fond în sensul admiterii cererii de emitere a ordonanței președințiale. Apreciază că prin răspunsul primit din partea Direcției Județene pentru Cultură C. instanța s-a lămurit cu privire la realitatea existentă la fața locului și au fost infirmate susținerile părților adverse. Totodată apreciază că instanța urmează a analiza cât de relevante sunt în acest moment susținerile părții pe care o reprezintă, care afirmă că activitatea pe care o desfășoară autorizat este împiedicată câteodată incorect de către intimate, având în vedere faptul că în zilele în care plouă acea instalație de aerisire nu funcționează. Arată că, în fapt, apelanta nu a dorit, respectiv nu a urmărit, nu urmărește și nu va urmări să împieteze în vreun fel aerisirea spațiului situat la subsolul imobilului din speță, acesta fiind dreptul exclusiv al reclamantei să și-l aerisească și este în fapt o necesitate confirmată de către Direcția Județeană pentru Cultură C. pentru de a se ventila spațiul, însă partea pe care o reprezintă dorește ca ventilația acestui spațiu să se realizeze printr- o soluție tehnică profesionistă care să asigure deplină ventilație a spațiului și să nu împieteze asupra modului în care apelanta își desfășoară activitatea. Învederează instanței că susținerile părților adverse potrivit cărora grilajul prezentat în planșele fotografice depuse la dosar este unica soluție tehnică, respectiv unica soluție admisă și permisă în centrul orașului C. -N. pentru un imobil construit în anul 1700 sunt hilare, iar această ilaritate se păstrează de ani de zile și a fost cultivată în mod permanent de către societățile intimate care nu au făcut nici un demers concret în acest sens. Arată că deși părțile sunt de acord că imobilul din speță reprezintă un monument istoric, astfel încât toate lucrările efectuate la spațiul respectiv trebuiau avizate, ani întregi aceste aspecte nu le-au deranjat pe intimate și nu au făcut nici un demers pentru a le schimba. În concluzie, solicită admiterea cererea de emitere a ordonanței președințiale așa cum a fost formulată, apreciind că fie finalitatea aceste ordonanțe, fie finalitatea procesului pe fond va fi de natură să înlocuiască o soluție anormală existentă la acest moment. În ceea

ce privește planșele fotografice depuse la dosar, arată că la acest moment este greu de spus dacă pe apelantă o deranjează acel aer care este evacuat din spațiul situat în subsolul imobilului direct pe terasa deținută de către societate, însă apreciază că acel aer este deranjant pentru domnișoarele care circulă pe stradă, precum și pentru copiii și pentru animalele care trec prin zonă, aceștia fiind în fapt speriați de curentul respectiv. Susține că tot ceea ce solicită societatea pe care o reprezintă este schimbarea acestei situații și reglementarea improvizației actuale care, pe lângă faptul că este nefuncțională, este și urâtă. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, învederează instanței că acestea urmează a fi solicitate de către apelantă pe cale separată.

Reprezentantul intimatei SC C. FASHION S., în ceea ce privește avizul care trebuia emis de către Direcția Monumentelor Istorice, arată că în cuprinsul răspunsului Direcției Județene pentru Cultură C. depus la dosar de către apelantă nu este menționată în fapt societatea de la care a cumpărat spațiul. În acest sens susține că toată instalația de ventilație din speță a fost cumpărată de către societatea pe care o reprezintă de la societatea care a folosit spațiul înainte ei, deținând documente în acest sens, respectiv facturi. Învederează instanței că acest spațiu este folosit după revoluție, începând cu anul 1996, iar societățile care l-au folosit nu figurează în cuprinsul înscrisului despre care a făcut vorbire, motiv pentru care apreciază că în speță se impunea să se primească un răspuns de la Comisia monumentelor istorice în care să se menționeze dacă acele societăți care au folosit spațiul și l-au ventilat, inclusiv societatea care a vândut instalația de ventilație, au solicitate emiterea vreunui aviz. Arată că societatea pe care o reprezintă, având documentele de cumpărare a instalației de ventilație, nu a mai verificat dacă la instalarea acesteia existau sau nu avize de la comisia monumentelor istorice. Învederează instanței că societățile care au vândut societății pe care o reprezintă instalația de ventilație, inclusiv gurile de aerisire, respectiv de evacuare a aerului, nu figurează în răspunsul primit de către apelantă de la Direcția Județeană pentru Cultură C. deși susține că acel spațiu a fost utilizat de cel puțin 3 societăți comerciale și nu se referă la firma de la care intimata a cumpărat instalația de aer condiționat și de ventilație, motiv pentru care apreciază că există posibilitatea ca acea societate să fi solicitat emiterea avizelor și autorizațiilor impuse de lege. Afirmă că acest aspect privind existența sau inexistența autorizațiilor emise de către comisia monumentelor istorice nu face parte din problematica în discuție, problema fiind în fapt dacă această ventilație împiedică funcționarea terasei deținute de către apelantă, momentul la care partea adversă a descoperit că o deranjează această ventilație și dacă apelanta a solicitat societății pe care o reprezintă vreo întâlnire în vederea soluționării problemei pe cale amiabilă. Învederează instanței că ventilația funcționează de peste 3 ani, iar societatea pe care o reprezintă a închiriat acest spațiu, plătind în acest sens o anumită chirie. Susține că problemele cu apelanta au apărut în fapt la momentul la care intimata SC C. F. S. a făcut demersuri pentru a primi legal dreptul de a folosi exact această terasă din speță, în acest sens înțelegând să invoce un ordin al Primăriei municipiului C. -N. care prevede că atribuirea unor spații de pe domeniul public se dau numai proprietarilor sau chiriașilor imobilului de la numărul respectiv. Astfel, arată că terasa despre care face vorbire se află amplasată în Piața U. la nr. 10, în timp ce apelanta deține o astfel de terasă în Piața U. nr. 9 și susține că, până la acest moment, societatea pe care o reprezintă nu a solicitat dreptul de a folosi terasa amplasată în Piața

U., nr. 10, clubul pe care intimata SC C. F. S. l-a amenajat nefiind mediu funcțional

din cauza umidității. Învederează instanței că la acest moment s-a ajuns la rezolvarea problemei umidității, ventilația fiind în fapt obligatorie pentru a pune clubul în funcțiune, motiv pentru care societatea pe care o reprezintă a formulat o cerere către Primăria municipiului C. -N. pentru a permite folosința de drept a terasei începând cu anul viitor. Față de cele menționate, afirmă că în fapt la acel moment au apărut problemele cu apelanta, întrucât la acel moment a apărut pericolul deschiderii clubului situat la subsolul imobilului din speță, respectiv a funcționalității lui ca și spațiu comercial de alimentație publică și implicit pierderea terasei de către partea adversă, terasă care urmează a fi atribuită de drept societății pe care o reprezintă. De asemenea susține că din aspectele invocate anterior rezultă și cererea de urgență formulată de către apelantă, întrucât la momentul la care intimata SC C. F. S. nu va mai reuși să ventileze spațiul din speță se va amâna deschiderea localului, el nefiind în stare de funcționare datorită umidității din subsol. În ceea ce privește grilajul prezentat în planșele fotografice depuse la dosar, arată că acel grilaj a fost parțial distrus de către apelantă, în acest sens afirmând că și societatea pe care o reprezintă deține dovezi. Învederează instanței că acel grilaj funcționează gravitațional, însă în momentul în care el este distrus nu mai funcționează în axul lui, de acolo apărând în fapt și acele poze cu grilajul dat peste cap întrucât paletele au fost forțate. Față de aceste aspecte, arată că societatea pe care o reprezintă a demontat o parte din grilaj pentru că nu-și mai îndeplinea funcțiune, a îndreptat o serie de palete și, ulterior, l-a montat înapoi. Cu privire la felul în care apelanta a așteptat soluția ce urma a se pronunța de către instanță, arată că partea adversă nu a așteptat ca instanța să se pronunțe cu privire la apelul dedus judecății, ci a montat ilegal un panou neautorizat, la o distanță suficient de mică ca să obtureze ventilația, motiv pentru care solicită ca apelanta să precizeze dacă există vreo autorizație de la Primăria municipiului C. -N. pentru montarea panoului pe domeniul public, în zona de trecere pietonală, fără nici o autorizație. Afirmă că atitudinea apelantei este samavolnică, având în vedere faptul că aceasta a considerat că este în drept să-și folosească presiunile pentru a folosi acea terasă în scopuri comerciale, drept pe care partea adversă îl va pierde de la anul. Învederează instanței că el personal a avut o discuție cu apelanta pentru soluționarea problemei pe cale amiabilă și apreciază că la aceste discuții trebuie să participe și autoritățile legale, respectiv reprezentanții Primăriei municipiului C. -N. . În concluzie, solicită respingerea apelului.

Reprezentanta intimatei SC M. B. SA solicită instanței respingerea apelului, iar pe cale de consecință menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală, precum și obligarea apelantei la plata sumei de 2.480 lei reprezentând cheltuieli de judecată potrivit facturii pe care o depune la dosar. Arată că există în Piața U. din C. -N. 2 cluburi, respectiv pe o parte este situat C. ul Vertigo, iar pe cealaltă parte C. ul Diesel, aceiași asociați ai C. ului Diesel închiriind un spațiu în pivniță lângă C. ul Vertigo, respectiv în Piața U. nr. 10. Învederează instanței reglementarea Primăriei municipiului C. -N. cu privire la spațiile situate pe domeniul public constă în faptul că cel care are o unitate de alimentație publică într-un imobil are dreptul să închirieze partea de trotuar din fața acelui imobil. În acest sens, arată că C. ul Vertigo și-a închiriat spațiul din fața imobilului nr. 9 unde deține un spațiu comercial și a închiriat și în fața imobilului cu nr. 10 unde intimata SC C. F. S. nu a solicitat autorizație pentru a funcționa cu o terasă. Învederează instanței că în cursul acestui an intimata SC C. F. S. a solicitat un certificat de urbanism, fapt dovedit de înscrisurile

depuse la dosar, iar în cuprinsul acestui certificat se arată că distanța de la zid până la terasă, respectiv până la prima masă trebuie să fie de cel puțin 3 metri pentru a permite accesul pietonal. Arată că urmare a faptului că intimata SC C. F. S. a solicitat eliberarea unei autorizații de funcționare apelanta, care și-a extins terasa inclusiv în fața imobilului cu nr. 10, a intrat în alertă și atunci au început în fapt problemele între părți. Apreciază că reprezentantul apelantei nu este de bună credință întrucât ea nu a solicitat încheierea vreunei tranzacții între părți, ci susține că ea a vorbit cu reprezentantul C. ului Vertigo, respectiv cu asociatul acestui club și cu apărătorul apelantei înainte de primul termen de judecată stabilit în fașa Judecătoriei C. -N. . Afirmă că dacă părțile nu vor ajunge să discute și să facă un armistițiu în această zonă, acestea vor ajunge să-și facă șicane din ce în ce mai grave, în acest sens solicitând în fapt să aibă o discuție cu partea adversă. Susține că nu s-a rugat și nu se roagă nici la acest moment de apelantă, apreciind că pe calea unei ordonanțe președințiale nu se poate rezolva problema ivită între părți și apreciază că în fapt ordonanța este făcută fără un suport logic și juridic. Ca atare, își menține poziția procesuală în sensul că părțile trebuie să ajungă la un armistițiu și nu să se mențină un conflict, însă afirmă că apărătorul apelantei a refuzat orice fel de discuție. Învederează instanței că în speță nu se poate pune problema că cei care ventilează spațiul de jos vor să facă concurența terasei care funcționează și afirmă că în acțiune introductivă apelanta solicită să se dispună fie înlocuirea sau acoperirea grilajul montat la gura de aerisire, prin efectuarea unei lucrări provizorii astfel încât curentul de aer să nu fie direct evacuat pe suprafața terasei până la obținerea autorizațiilor și avizelor necesare în vederea realizării lucrării finale, fie autorizarea reclamantei să facă în contul intimatei aceste lucrări, iar în finalul cererii apelanta solicită ca aerul să fie evacuat pe verticală. Arată că la acest termen de judecată partea adversă a declarat că în fapt nu ar dori acoperirea, motiv pentru care apreciază că apelanta renunță implicit la cererea menționată anterior și că partea adversă nu știe exact care este soluția tehnică pe care să o solicite din moment ce la dosar apelanta a depus 2 variante de soluții tehnice dintre care una, din câte a înțeles, este aproape identică cu cea actuală, în sensul că propune evacuarea aerului la un unghi de 45 de grade înspre trotuar. În aceste condiții, arată că ea nu înțelege ce dorește în fapt apelanta în prezentul dosar. În ceea ce privește condițiile unei ordonanțe președințiale, arată că apelanta susține că aparența dreptului ar fi în favoarea acesteia pentru că aceasta deține autorizație de funcționare a terasei și prin exercitarea abuzivă a dreptului societății pe care o reprezintă de a ventila spațiul pe care îl deține în acel imobil la subsol se deranjează clienții părții adverse de pe terasă și se împiedică dreptul acesteia de folosință a localului. În ceea ce privește urgența, învederează instanței că apelanta afirmă că nu are nici o importanță că această terasă funcționează de 3 ani și cel puțin de la acel moment spațiul deținut de intimata SC M. B. SA este ventilat, iar în ceea ce privește vremelnicia, apelanta susține că instanța de fond a interpretat greșit obiectul cererii întrucât acesta nu este identic cu cel al acțiunii de fond, întrucât prin cererea de emitere a ordonanței președințiale se solicită o lucrare provizorie, în timp ce în acțiunea de fond se solicită o lucrare definitivă și că fondul nu este prejudiciat având în vedere faptul că se solicită o măsură provizorie până la obținerea avizelor și autorizațiilor. Față de aceste aspecte invocate, apreciază că apelanta dorește în fapt modificarea soluției de ventilație, fără avize și autorizații din partea organelor competente. Cu alte cuvinte, arată că după ce la acest termen de judecată apelanta a depus la dosar un răspuns primit

din partea Direcției Județene pentru Cultură C. incomplet, în sensul că în cuprinsul adresei emise de către apelantă nu au fost trecute toate societățile care au funcționat în spațiul respectiv pentru a se afla dacă vreuna dintre acestea a solicitat emiterea autorizațiilor și avizelor prevăzute de lege, tot la acest termen de judecată partea adversă solicită modificarea acelui grilaj nelegal cu o altă variantă provizorie tot ilegală, având în vedere faptul că în cuprinsul cererii de emitere a ordonanței președințiale nu se solicită vreun aviz sau vreo autorizație. În ceea ce privește aparența dreptului, arată că la dosar s-au depus o serie de fotografii și un proces verbal întocmit de către un executor judecătoresc, motiv pentru care a verificat și a constatat că dispozițiile Noului cod de procedură civilă permit executorului judecătoresc să iasă la fața locului și să constate situația de fapt fără a avea încuviințarea judecătorului. Cu privire la procesul verbal depus la dosar, arată că executorul judecătoresc sesizat de către apelantă a menționat în cuprinsul acestuia că a constatat că este vorba despre un grilaj provizoriu, motiv pentru care susține că aceste mențiuni reprezintă în fapt o apreciere ale executorului judecătoresc, iar în cea ce privește mențiunile privind discuțiile purtate la fața locului, apreciază că în fapt executorul judecătoresc a administrat probe. Pe de altă parte, arată că executorul judecătoresc a anexat la procesul verbal încheiat fotografii care au fost realizate în cursul dimineții, având în vedere umbra și faptul că terasa este goală, deși pe ele apare menționată ora 13,00, iar raportat la acest aspect afirmă că aceste fotografii au fost realizate în mod tendențios pentru a convinge instanța că la ora 13,00 această terasă este goală. Învederează instanței că și societatea pe care o reprezintă a solicitat unui executor judecătoresc să iasă la fața locului, acesta constatând că scaunele de pe terasă sunt la o distanță mai mică de 3 metri față de perete, aspect vizibil și pe fotografiile atașate la dosar, precum și faptul că există un jet de aer a cărui intensitate se poate regla. Față de aceste aspecte, apreciază că instanța trebuie să rețină din procesul verbal întocmit de către executorul judecătoresc și depus la dosar doar ceea ce era în competența acestuia, respectiv doar constatările vizând o situație de fapt. În ceea ce privește un eventual deranj al clienților aflați pe terasă, învederează instanței că din fotografiile depuse la dosar chiar de către apelantă, reiese că cele mai ocupate mese sunt cele din dreptul ventilației, respectiv mesele aflate în fața imobilului cu nr. 10 și nu din dreptul imobilului cu nr. 9. În ceea ce privește susținerile apelantei potrivit cărora unei domnișoare care a trecut prin fața gurii de ventilație căreia i s-a ridicat fusta sau că un câine a fost speriat, arată că aceste aspecte nu privesc obiectul prezentului dosar, iar apelanta nu are calitatea de a reprezenta pietonii de pe stradă. Învederează instanței că la dosar s-au depus niște poze din care rezultă că angajații societății pe care o reprezintă au demontat anumite lamele din grilaj și susține că aceste lamele au fost în fapt distruse și scoase pentru a se filma anumite boxe de către partea adversă, aceste aspecte rezultând chiar din filmul depus la dosar de către aceasta. În acest sens, arată că angajații intimatei SC M. B. SA au scos lamelele deteriorate, le-au îndreptate și ulterior le-au fost remontate, aceste lamele funcționând la acest moment normal pentru ca aerul să poată fi evacuat din spațiu. Susține că aspectul privind existența sau nu a autorizației pentru acest grilaj nu poate face obiectul unei ordonanțe președințiale întrucât această ventilație a fost achiziționată în cursul anului 2005 și ea funcționează de mai bine de un deceniu, iar faptul că această ventilație este sau nu autorizată se va stabili în acțiunea de fond. Pentru aceste motive, arată că aparența de drept, respectiv a dreptului societății pe care o reprezintă de a-și ventila spațiu în această modalitate și dreptul apelantei de a

folosi terasa, puse în cumpănă, este cert în favoarea intimatei, cu atât mai mult cu cât apelanta nu a dovedit faptul că clienții acesteia ar fi deranjați de jetul de aer. În ceea ce privește condiția urgenței, învederează instanței că atât terasa, cât și ventilația funcționează de cel puțin 3 anii de zile și susține că pentru ca această condiție să fie îndeplinită este necesar ca situația invocată să fie o situație de noutate care pune într-un fel sau altul în pericol un drept al apelantei. Ori, afirmă că în speță nu se poate discuta despre o astfel de noutate având în vedere faptul că ambele părți au recunoscut că această situație există de cel puțin 3 ani de zile, respectiv că apelanta este cea care și-a așezat terasa în fața imobilului închiriat de către societatea pe care o reprezintă și că în acel moment exista această variantă de ventilație. În ceea ce privește condiția vremelniciei, arată că partea adversă solicită obligarea intimatei să modifice grilajul până când se va pronunța instanța de fond și se vor obține avizele și autorizațiile necesare, respectiv partea adversă dorește ca instanța să dispună o măsură provizorie, fără nici un fel de aviz sau autorizație din partea organelor competente să dea astfel de avize sau fără nici un fel de opinie tehnică autorizată care să spună că modul în care este evacuat aerul din spațiu la acest moment este incorect și că acest aer trebuie evacuat în altă direcție pentru că este posibil și este benefic în primul rând pentru clădire. Afirmă că intervenția asupra monumentelor istorice reprezintă o infracțiune, astfel încât apreciază că instanța nu poate dispune nici o modificare asupra unui monument istoric fără aceste avizele prevăzute de lege. Susține această poziție procesuală cu atât mai mult cu cât domnul arhitect P. Virgil a precizat că este necesar ca spațiul din speță să fie ventilat și este benefic pentru monumentul istoric,.-Reiterează poziția procesuală exprimată anterior, în sensul că apreciază că nu se poate dispune pe calea unei ordonanțe președințiale, vremelnic, vreo măsură de modificare a acestei situații fără să existe nici un fel de bază că este incorectă ventilația actuală și că ar fi benefică o altă variantă. În ceea ce privește neprejudicierea fondului, afirmă că și în fața instanței de fond a susținut că în cuprinsul ordonanței președințiale există un petit în plus față de acțiunea de fond, respectiv petitul privind acoperirea grilajului, motiv pentru care apreciază că practic apelanta solicită ca instanța să dispună același lucru care se solicită și prin acțiunea de fond, cu diferența că în speță măsura se solicită a fi vremelnică, până la momentul la care se va pronunța instanța de fond. Față de cele menționate, apreciază că nici această condiție nu este îndeplinită, respectiv prin admiterea acțiunii așa cum este ea formulată în mod cert s-ar prejudicia fondul cauzei. Apreciază că și în ipoteza în care ar fi admisă cererea de emitere a ordonanței președințiale nu se vor rezolva problemele dintre părți și susține că dacă apelanta dorea să facă vreo dovadă a prejudiciului cauzat, aceasta trebuia să depună la dosar dovada că nu încasează nici un ban urmare a activității desfășurate pe terasa din speță.

Reprezentantul apelantei solicită instanței cuvântul în replică, apreciind că reprezentanta intimatei invocă aspecte care nu au legătură cu prezenta cauză.

Reprezentanta intimatei SC M. B. SA afirmă că toate aspectele invocate au legătură cu prezentul apel întrucât este vorba despre dovezile administrate de partea adversă. Pentru toate aceste motive și pentru cele exprimate în cuprinsul întâmpinării, solicită instanței respingerea apelului.

În replică, reprezentantul apelantei solicită instanței ca, în ipoteza în care se contestată în vreo modalitate sau alta autorizația, amplasarea și dimensiunile terasei deținute de către societatea pe care o reprezintă, redeschiderea dezbaterilor pentru a

depune la dosar, în copie, autorizația de construcție și documentația realizată de către Primăria municipiului C. -N. cu privire la instalarea acestei terase.

Instanța, deliberând, respinge cererea de redeschidere a dezbaterilor formulată de către reprezentantul apelantei și acordă acestuia cuvântul în dezbatere, în replică.

Reprezentantul apelantei, în replică, în ceea ce privește susținerile reprezentantul intimatei SC C. F. S. potrivit cărora grilajul din speță este autorizat de către o altă firmă, învederează instanței că atât cele 9 adrese transmise Direcției Județene pentru Cultură C. de către societatea pe care o reprezintă, cât și răspunsul primit din partea acestei instituții arată că acel grilaj montat în partea stângă, diferit față de grilajul montat în partea dreaptă, nu a fost avizat niciodată, aceasta fiind starea de fapt reală, stare constatată și de către o instituție abilitată care putea aviza acea construcție. Afirmă că în ipoteza în care intimatele doreau să demonstreze că alte societăți de la care acestea au cumpărat acel grilaj dețineau autorizație, puteau să depună la dosar aceste dovezi, motiv pentru care susține că acel grilaj nu are nici o autorizație emisă în favoarea nici unei societăți. În ceea ce privește susținerile potrivit cărora s-a cumpărat sistemul de ventilație, arată că într-adevăr acel sistem de ventilație a fost cumpărat de către intimata SC C. F. S., însă afirmă că una este sistemul de ventilație și alta este grilajul, respectiv sistemul de ventilație reprezintă tubulatură, cabluri și ventilatoare, în timp ce în speță este vorba despre o placă de metal montată pe o gaură de pe imobil care nu are nici o legătură cu sistemul de ventilație. Învederează instanței că la dosar există documentație prin care intimata SC M. B. SA a solicitat încă din anul 2011 intimatei SC U. H. T. SA, în calitate de proprietar al spațiului din speță, să-i permită să instaleze pe acea gură de aerisire un sistem de ventilație cu clapete gravitaționale, înscris ignorat în totalitate de instanța de fond, iar intimata SC U. H. T. SA a fost de acord cu această solicitare, cu mențiunea că a atras atenția intimatei SC M. B. SA că pentru montarea unui astfel de sistem este nevoie de avizul Departamentului monumentelor istorice. Având în vedere cele menționate, apreciază că acela este momentul, contextul și societatea care a instalat grilajul din speță. Afirmă că, în continuare, părțile adverse au invocat aspecte care nu au legătură cu prezenta cauză, însă reprezentantul intimatei SC

C. F. S. nu a menționat faptul că de vreo câteva ori a lovit cu picioarele instalația deținută de societatea pe care o reprezintă, respectiv acel panou publicitar. Învederează instanței că, în încercarea de a împiedica acel jet de aer, societatea pe care o reprezintă a amplasat " un panou publicitar depus fără autorizație pe spațiul public"; potrivit susținerilor reprezentantului intimatei SC C. F. S., panou care în realitate reprezintă o capră de lemn cu un afiș care a fost amplasat în fața gurii de aerisire, acest afiș fiind în fapt lovit cu picioarele de către reprezentantul părții adverse. Cu privire la acest panou, susține că el, în realitate, nu împiedica ieșirea aerului, iar în ceea privește afirmațiile făcute de către reprezentanta intimatei SC M. B. SA cu privire la pozele realizate de către executorul judecătoresc, arată că în speță se discută despre cererea privind emiterea unei ordonanțe președințiale prin care se solicită înlăturarea unui grilaj și nu despre ora la care au fost realizate acele poze. Cu privire la aceste aspecte arată că este sarcina societății pe care o reprezintă ca în cadrul dosarului de fond să solicite, în ipoteza în care va putea să și dovedească, producerea unui prejudiciu patrimonial de către intimată prin nefolosirea parțială a terasei. Afirmă că susținerile părților adverse nu au nici o legătură cu cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale, ordonanță prin care se solicită înlocuirea unui grilaj realizat din tablă de conservă. În ceea ce

privește susținerile privind problemele și șicanele dintre părți, precum și afirmațiile despre istoricul terasei, arată că nu înțelege care sunt acțiunile sau inacțiunile de care apelanta este învinuită și care sunt șicanele de care societatea pe care o reprezintă se face vinovată față de intimata SC M. B. SA. Arată că părțile adverse au afirmat că apelanta a început aceste șicane și acest proces pentru a evita autorizarea unei terase în cursul anului viitor, iar cu privire la aceste afirmații apreciază că ele nu sunt dovedite și oricum nu se discută despre acea terasă, ci doar despre o porțiune din acea terasă. Susține că prin prezentul litigiu se solicită în fapt înlocuirea grilajului din speță, iar la dosar s-a depus o adresă emisă de către Primăria municipiului C. -N. prin care se arată că societatea SC C. F. S. nu a funcționat niciodată și nu avut aviz de funcționare. Arată că intimata SC C. F. S. poate solicita câte avize de funcționare dorește, iar dacă Primăria municipiului C. -N. le va admite cererea, indiferent de opinia sau de acțiunile societății pe care o reprezintă, intimata își va putea deschide terasa despre care a făcut vorbire. În ceea ce privește discuțiile vizând necesitatea urgenței, precum și discuțiile cu privire la faptul că acea instalație de ventilație este veche, afirmă că în speță nu are importanță vechimea acestui sistem, urgența care justifică cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată și care-i dă dreptul societății pe care o reprezintă să solicite o măsură provizorie fiind simplu de demonstrat și este logică, în sensul că urgența ține de intensitatea cu care se dă drumul la jetul de aer. Apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, în fiecare zi, având în vedere aspectele de natura celor surprinse în filmările și fotografiile depuse la dosar și susține că, în ipoteza în care în speță s-ar fi administrat proba privind cercetarea la fața locului, reprezentantul intimatei SC C. F. S. ar fi arătat că jetul de aer este foarte slab. Cu privire la susținerile reprezentantei intimatei SC M. B. SA potrivit cărora clienții societății pe care îi reprezintă nu sunt deranjați de acest jet de aer, apreciază că aceste discuții sunt aberante.

În contrareplică, reprezentanta intimatei SC M. B. SA, apreciază că apărătorul apelantei face în fapt o parodie din prezentul dosar.

Instanța pune în vedere reprezentantei intimatei să se refere doar la cauza dedusă judecății și atrage atenția acesteia că nu a fost oprită în timpul pledoariei.

Reprezentanta intimatei SC M. B. SA afirmă că nu l-a atacat personal pe reprezentantul apelantei. În contrareplică, învederează instanței că nu a susținut niciodată că avizul necesar ar fi fost acordat unei alte firme, ci a susținut că este posibil ca o altă firmă care a funcționat înainte în acea locație să fi obținut acel aviz. Susține această poziție procesuală având în vedere și înscrisul depus la dosar de către apelantă în cuprinsul căruia nu figurează alte societăți comerciale decât cele care sunt parte din prezentul dosar, deși apreciază că în răspunsul primit din partea Direcției Județene pentru Cultură C. trebuia să figureze și societatea de la care s-a închiriat spațiul din speță și s-a cumpărat sistemul de ventilație.

Reprezentanta intimatei SC M. B. SA arată că din filmul depus la dosar de către apelantă rezultă că aceasta a îndoit paletele grilajului din speță pentru a putea filma boxele respective. Arată că la momentul la care s-au scos aceste palete ale grilajului pentru a fi îndreptate, s-a creat în acel loc o gaură pe unde a ieșit un jet puternic de aer, acela fiind în fapt momentul la care a fost deranjat atât cățelul, cât și domnișoara în fustă, aceste aspecte neavând însă nici o legătură cu prezentul apel, cu atât mai mult cu cât ei nu sunt clienții terasei deținute de către apelantă. Afirmă că, în fapt, datorită

faptului că s-au scos acele palete din grilaj, aerul a urcat în sus și a deranjat trecătorii, iar în ceea ce privește paletele grilajului, arată că aceste palete nu permit ieșirea aerului la un unghi mai mare de 45 de grade. Învederează instanței că la dosar există fotografii din care rezultă că apelanta nu respectă cei 3 metri dintre perete și o prima masă amplasată pe terasă, deși acești 3 metri despre care face vorbire sunt menționați în cuprinsul certificatului de urbanism deținut de către societatea pe care o reprezintă. De asemenea arată că partea adversă a afirmat că administrarea probei privind cercetarea la fața locului este inutilă în speță întrucât instanța nu va putea constata că acel jet de aer deranjează clienții de pe terasă, iar cu privire la aceste susțineri învederează instanței că în ipoteza în care ele ar fi reale, atunci la mesele aflate în apropierea găurii de aerisire nu ar exista niciodată clienți.

Instanța reține cauza pentru pronunțarea deciziei.

T. UL,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin ordonanța președințială nr. 8579/2013 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC T.

P. T. S., împotriva pârâtelor SC U. H. T. SA si SC C. FLASCH S., ca fiind îndreptată în contra unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a fost respinsă ca inadmisibila cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamanta împotriva pârâtei SC M. B. SA, a fost obligată reclamanta să achite pârâtei SC M. B. SA cheltuieli de judecată de 2976 lei, si s-a luat act că pârâtele SC U. H. T. SA si SC C. FLASCH S. nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC U. H. T. SA si SC C. FLASCH S. invocate de acestea prin întâmpinare, instanța reține că prin contractul de închiriere nr. 2809/_ prelungit prin actul adițional nr.107 din data de_, societatea SC U. H. T. a transferat posesia si folosința subsolului imobilului din C.

-N., P-ta U. nr.10 catre S.C. M. B. S.A. pana la data de_, iar contractele depuse se reclamanta sunt incheiate de mai mult timp, sunt contracte de comodat, vizeaza alte spatii, de la o alta adresa, respectiv o terasa, nu sunt in derulare asa cum se poate vedea si din continutul lor la durata contractului. SC C. FLASCH S. nu a desfasurat nici un fel de activitate in subsolul imobilului din P-ta U. 10, apartinand U.

T. H. SA, de cand a intervenit contractul de inchiriere intre aceasta si M. B. SA pana in prezent. Pentru aceste motive, evident că exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtelor SC U. H. T. SA si SC C. FLASCH S. invocate de acestea prin întâmpinare este întemeiată, rațiune pentru care ea va fi admisă.

Conform art. 996, alin. (1) din Noul Cod de Procedură Civilă "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparență de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara."; Prin urmare, ordonanța președințială se poate emite doar dacă se îndeplinesc următoarele condiții: urgența, aparența de drept, interesul, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului cauzei. În speță, nu există un drept al reclamantei care să primeze în această situație și pentru care s-ar impune admiterea acțiunii. Ea a preluat

acest sistem de ventilație cu mult timp în urmă, de la fostul chiriaș al spațiului, sistemul de ventilație fiind montat de acesta când nici nu se punea problema deschiderii unei terase în fața clădirii, monument istoric. Aparența de drept în favoarea căreia dintre părți există-a reclamantei care și-a instalat terasa de 3 ani de zile sau a pârâtei care deține spațiul în folosință continuă din 2005, spațiul făcând parte dintr-un imobil care este monument istoric și care este protejat de lege împotriva oricăror modificări care i-ar aduce vreun prejudiciu. Urgență există atunci când prevenirea unei pagube sau păstrarea unui drept nu se poate face eficient printr-o acțiune de drept comun, ea trebuie să rezulte din fapte concrete, din împrejurări noi care produc un prejudiciu reclamantului și care trebuiesc înlăturate deîndată pentru a nu se produce prejudicierea.

Cererea de ordonanță președințială nu poate fi admisă dacă partea a lăsat să treacă un timp mai îndelungat de la săvârșirea faptului prejudiciabil până la introducerea cererii respective, întrucât în acest mod partea ar fi mărturisit implicit că litigiul nu are caracter de urgență. S. ul de ventilație despre care face reclamanta vorbire și care face obiectul prezentului dosar funcționează de mai bine de un deceniu cu mici întreruperi, el fiind achiziționat în 2005 conform contractului nr. 3398/_ privind achiziționarea ultimului sistem de ventilație. Reclamanta nu poate să introducă după 3 ani de zile o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale susținând că doar din acest an clienții sunt deranjați, iar până acum nu au fost, deoarece din fotografiile de la dosar reiese faptul că terasa este plină și că oamenii sunt așezați inclusiv la mesele din dreptul gurilor de ventilație fără a se arăta deranjați de acestea. Pe lângă cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale, reclamanta a formulat și o acțiune pe dreptul comun sub nr._, având ca obiect aceleași petite ca cele specificate în ordonanța președințială. Curios este că cererea de emitere a ordonanței președințiale are un petit în plus față de acțiune prin care se solicită obturarea gurilor de aerisire. Solicitarea reclamantei, pe lângă faptul că depășește limitele unui comportament normal ar duce la prejudicierea ei și la distrugerea în totalitate a spațiului aflat la subsol unde există un club în curs de amenajare care nu poate funcționa fără sistem de ventilație.

Pe calea unei ordonanțe președințiale nu se poate analiza fondul dedus judecății, ea nu rezolvă însuși fondul litigiului, ci examinează numai aparența de drept. Dar, dacă reclamanta solicită pe calea ordonanței președințiale realizarea acelorași acte pe care le solicită și pe calea acțiunii de drept comun este evident că se tinde înspre rezolvarea fondului cauzei pe calea acestei acțiuni sau eventual preconstituirea de probe, ceea ce nu poate fi primit. Din înscrisurile depuse la dosar și din adresa de la Direcția Județeană pentru Cultură rezultă că golurile de ventilație sunt cele istorice astfel încât nu pot fi modificate, ventilatoarele, respectiv sistemul de ventilație este montat de mai bine de un deceniu și nu poate fi dezafectat întrucât ar duce la deteriorarea întregului imobil, prezența acestui sistem de ventilație este benefică monumentului istoric și nu poate fi înlăturat. Văzând actele dosarului, apărările părților, dispozițiile art. 996 și urm Cod Procedură Civilă, doctrina pe tema instituției în discuție, prima instanță a apreciat că cerințele imperativ avute în vedere de legiuitor nu sunt îndeplinite în cauză, rațiune pentru care cererea de față trebuie respinsă ca inadmisibilă. In temeiul art. 274 C. proc. civ., reclamanta a fost obligată să achite pârâtei SC M. B. SA cheltuieli de judecată de 2976 lei și va lua act că pârâtele SC U. H. T. SA si SC C. FLASCH S. nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs apelanta S.C. T. P. T. S.R.L., solicitând schimbarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii cererii de emitere a ordonantei presedintiale asa cum a fost formulată.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că instanța in mod greșit a apreciat ca nu sunt întrunite condițiile pentru emiterea ordonanței presedintiale. În ce privește aparenta dreptului, apelanta a arătat că a formulat cererea de emitere a ordonanței presedintiale, in considerarea dreptului apelantei de a-si desfășura in mod nestingherit activitatea pe terasa sezoniera amplasata in fata imobilului din Piața U. nr. 9-10. Aparenta acestui drept este dovadita de faptul ca apelanta deține autorizația pentru amenajarea si funcționarea terasei sezoniere nr. 306 din_, eliberata de Primăria Municipiului C. N., respectiv ca îsi desfășoară activitatea cu respectarea limitelor impuse de aceasta. In mod greșit a procedat instanța la compararea dreptului apelantei de a-si exercita activitatea cu dreptul paratei S.C. M. B. S.A. de a-si ventila spațiul situat la subsolul imobilului in cauza. În mod evident, in cererea cu care a fost investită instanța de fond, nu se poate pune problema prevalentei unui drept sau a celuilalt, nicio dispoziție legala neprocedand la o ierarhizare a drepturilor, astfel incat sa se poată stabili care drept este cel mai important. Ceea ce reglementează, insa, legiuitorul si ceea ce trebuia sa analizeze instanța este modalitatea in care părțile trebuie sa-si exercite drepturile, cu buna-credinta, cu respectarea limitelor acestora, astfel incat sa nu prejudicieze drepturile celorlalți (art. 14 alin. (1), art. 15 si art. 1349 alin. (1) din Codul civil).

In concret, relevant in prezenta speța nu este a sti care dintre drepturi este mai important, ci care dintre drepturi pare ca este exercitat cu rea-credinta si intr-un mod excesiv si nerezonabil, cu obstructionarea dreptului celeilalte parti. Astfel, in primul rând, instanța a inteles greșit obiectul cererii. Apelanta nu a solicitat niciodată desființarea sistemului de ventilație, oprirea ventilației, împiedicarea ei, obturarea sau modificarea gurilor de ventilație, ceea ce ar fi putut sa duca la "distrugerea in totalitate a spațiului de la subsol";. Ceea ce s-a solicitat a fost strict si exclusiv inlocuirea, acoperirea grilajului exterior de la una dintre gurile de ventilație, astfel incat direcționarea aerului evacuat sa rax se facă pe terasa apelantilor, fara ca măsura solicitată sa influențeze, sa ingreuneze sau sa impiedice ventilarea spațiului de la subsolul imobilului. Măsura astfel solicitata nu a urmărit (si nici nu poate sa aibă drept consecința), îngradirea dreptului

S.C. M. B. S.A. de a-si ventila in bune condiții spațiul, ci doar ca aceasta ventilație sa fie făcuta astfel încât sa nu afecteze activitatea apelantei, lucru de altfel in mod evident posibil din punct de vedere al soluțiilor tehnice ce pot fi adoptate.

In ce privește urgenta, apelanta a arătat că este irelevanta data la care s-a montat sistemul de ventilație, atâta vreme cat evacuarea aerului se produce in prezent si aceasta are consecințe negative actuale in ceea privește activitatea sa. In acest sens,s-a arătat faptul ca parata S.C. M. BOLCK S.A. este cea care are controlul asupra aparatului de ventilație, astfel ca poate oricând (si o si face) sa modifice intensitatea evacuării aerului după bunul plac. In mod surprinzător, parata considera necesar sa-si ventileze la capacitate maxima spațiul, exclusiv in zilele cu soare in care exista clienți pe terasa apelantei, in tot restul timpului sistemul de ventilație fiind oprit, ceea ce dovedește ca in realitate aceasta parata nu urmărește ventilarea spațiului ce ii deține (si in care nu desfășoară nicio activitate comerciala de mulți ani), ci sicanarea activității desfășurata de noi pe terasa. Pentru a ilustra si mai bine reaua-credinta si modul abuziv in care S.C. M.

B. S.A. înțelege sa-si exercite dreptul de folosința asupra subsolului in cauza, apelanta a arătat ca aceasta a amplasat pe interior, in celalalt gol de aerisire inclusiv boxe prin care a difuzat la volum maxim muzica (manele), astfel incat aceasta sa fie auzita pe terasa apelantei. In acest context, apelanta a criticat si măsura instanței de a respinge ca inutila proba constând in cercetarea la fata locului propusa de apelantă, singura care ar fi asigurat perceperea nemijlocita de către instanța a unor aspecte esențiale in prezenta cauza, referitoarea la degajarea aerului pe suprafața terasei sale, intensitatea acestuia, efectele negative asociate acesteia (zgomot si miros).

In ce privește vremelnicia măsurii solicitate, apelanta a arătat că si sub acest aspect instanța a interpretat greșit obiectul cererii sale. Apelanta a precizat clar in cererea formulata, ca solicita efectuarea unei lucrări provizorii cu privire la grilajul in cauza, lucrare ce sa asigure atât funcționalitatea spațiului de la subsol cat si a terasei ce îi aparține, pana la obținerea tuturor avizelor si autorizațiilor necesare realizării lucrării finale, având in vedere calitatea de monument istoric al imobilului in cauza. Apelanta nu a solicitat nicidecum efectuarea unei lucrări definitive, care de altfel nici nu ar putea fi efectuata de indata, intrucat implica urmarea unor proceduri prealabile de avizare si autorizare, data fiind calitatea de monument istoric a imobilului. In contradicție cu cele susținute de parata S.C. M. B. S.A. si reținute de instanța, grilajul existent in prezent a fost montat "deproba" si in lipsa autorizațiilor si avizelor obligatorii de S.C. M. B. S.A. in cursul anului 2011 si nu a fost achiziționat de aceasta societate in anul 2005 ca parte a sistemului de ventilație de la precedentul chiriaș din imobil- S.C. COMSIS SERVICE

S.R.L. Aceste aspecte reies cu puterea evidentei din corespondenta purtata intre chiriașul S.C. M. B. S.A. si proprietara imobilului S.C. U. H. T. S.A. (Adresa nr. 55/_ si răspunsul la aceasta) prin care chiriașul solicita acordul proprietarului pentru instalarea "de proba" a respectivului grilaj. E important a menționa inclusiv faptul ca in mod corect proprietarul imobilului S.C. U. H. T. S.A. a atenționat chiriașul ca având in vedere calitatea de monument istoric al imobilului orice intervenție asupra acestuia -instalarea grlajului- era necesar sa fie avizata de către Direcția Județeană pentru Cultura C., lucru care insa nu s-a intamplat, deoarece S.C. M. B.

S.A. nu a solicitat niciodată opinia acestei instituții cu privire la grilajul montat.

Realitatea realizării de lucrări de parata- inclusiv "mărirea unui sol de aerisire din peretele exterior si montarea in solul nou creat a unui exhaustor (ventilator pentru scoaterea aerului) "- asupra imobilului inchiriat fara deținerea autorizațiilor si avizelor necesare a fost costatata si sancționată de S. control urbanism si disciplina in construcții al Municipiului C. -N., prin Procesul-verbal de contravenție nr. 225/_ (depus la dosar, dar ignorat de instanța). Procesul-verbal a fost atacat cu plângere contravenționala de S.C. M. B. S.A., respinsa irevocabil in Dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. .

In ce privește neprejudecarea fondului, apelanta a arătat că în mod greșit retine instanța ca petitele din cererea de emitere a ordonanței de plata si acțiunea de fond sunt identice, când prin cea dintâi cerere s-a solicitat luarea unei masuri provizorii, care sa asigure atât funcționalitatea terasei cat si ventilarea in condiții optime a spațiului de la subsol, pana la obținerea avizelor si autorizațiilor necesare pentru realizarea lucrării finale, iar prin acțiunea de fond s-a solicitat luarea unei masuri definitive in acest sens.

În drept, apelul a fost întemeiat pe prevederile art. 999 alin. 1 si art. 470 alin. 5 Cod proc.civ.

Intimata S.C. U. H. T. S.A., deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.

Intimata S.C. C. F. S.R.L. nu a depus întâmpinare la dosar, dar asociatul acesteia Schmidt M. s-a prezentat la termenul de judecată din_, solicitând respingerea apelului si invocând apărările mentionate în practicaua acestei decizii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la_, intimata S.C. M. B. S.A.a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata, arătând în apărare că toate motivele invocate de apelantă sunt nefundamentate si contradictorii, neavând suport nici în probe și nici în legislația actuală.

Aparența de drept corespunde dreptului pe care îl are una dintre părți. In orice caz, nu există un drept al reclamantei care să primeze în această situație și pentru care s- ar impune admiterea acțiunii. Intimata a preluat acest sistem de ventilație cu mult timp în urmă, de la fostul chiriaș al spațiului, sistemul de ventilație fiind montat de acesta când nici nu se punea problema deschiderii unei terase în fața clădirii, monument istoric. Se pune întrebarea în aceste condiții, în favoarea căreia dintre părți există aparența de drept, a reclamantei care și-a instalat terasa de 3 ani de zile sau a intimatei care deține spațiul în folosință continuă din 2005, spațiul făcând parte dintr-un imobil care este monument istoric și care este protejat de lege împotriva oricăror modificări care i-ar aduce vreun prejudiciu. Prejudiciul ar fi suportat în acest caz de către intimată care dacă nu ar folosi sistemul de ventilație ar deteriora întreg subsolul prin igrasia care s-ar produce. Pentru a exista o aparență de drept în favoarea reclamantei ar fi trebuit sa facă dovada că terasa amenajată respectă limitele pentru care a fost autorizată (3 metri de la perete) și ca funcționarea acesteia este lezată într-un fel sau altul prin exercitarea abuzivă a dreptului, respectiv obligației de a ventila clădirea monument istoric. Or, din actele depuse la dosar nu rezultă sub nici o formă acest lucru.

Dimpotrivă, intimata a demonstrat prin actele depuse la dosar și prin adresa de la Direcția Județeană pentru Cultură că golurile de ventilație sunt cele istorice astfel încât nu pot fi modificate, că ventilatoarele, respectiv sistemul de ventilație este montat de mai bine de un deceniu și nu poate fi dezafectat întrucât ar duce la deteriorarea întregului imobil si că prezenta acestui sistem de ventilație este benefică monumentului istoric si nu poate fi înlăturată. Procesul-verbal întocmit de SCPEJ Adam și Oszoczki, care ar fi trebuit să se limiteze la a constata o situație de fapt, conform art. 364 NCPC își permite să facă aprecieri care depășesc cu mult competența executorului precizând că grilajul de aerisire este o lucrare improvizată astfel încât curentul de aer este aruncat pe terasa reclamantei. Menționează, de asemenea unele declarații ale unor angajați ai U. care nu pot fi încadrate în noțiunea de constatare a unei stări de fapt, iar apoi menționează că s-au efectuat fotografii care fac parte integrantă din procesul-verbal și care denotă faptul că toate reținerile sunt subiective având în vedere că procesul-verbal este încheiat la ora 13, iar fotografiile anexate care prezintă terasa reclamantei sunt făcute în jurul orei 9 dimineața (a se vedea umbra umbrelelor și a scaunelor) cu scopul evident de a denatura adevărul.

Cu aceeași putere doveditoare, dar fără a depăși competența executorului, intimata a solicitat prezența unui executor judecătoresc la fața locului care a constatat că există aceste două guri de aerisire, însă doar una este funcțională, iar după ce s-a dat sistemul de ventilație la maxim, deși s-a simțit una aer mai puternic ieșind prin gura de

aerisire niciunul din clienții terasei nu s-a simțit deranjat. Mai mult, terasa se află la 2, 70 m distanță de gurile de aerisire, deși trebuia să se afle la o disntață de 3 metri cel puțin, iar aerul ieșit prin acestea se dispersează și nu are posibilitatea de a ajunge la scaune, neputând produce un disconfort clienților. A depus, de asemenea, fotografii realizate la o oră la care terasa clubului este aproape în fiecare seară sau după masă arhiplină fără ca vreun client să se arate deranjat de sistemul de ventilație de la subsolul clădirii, dar acest aspect este omis de reclamantă fiindcă nu este în interesul acesteia (a se vedea pozele anexate la întâmpinarea depusă în judecarea fondului cauzei).

Intimata a mai arătat că a demarat și este în curs de autorizare a unei terase în fața imobilului cunr. 10 din P-ța U. care va fi amplasată lângă terasa clubului Vertigo, și care va fi aferentă clubului care va fi deschis în subsolul clădirii, depunând la fond, în acest sens, toată documentația de autorizare. In certificatul de urbanism eliberat se specifică faptul că terasa trebuie să fie amplasată la o distanță de cel puțin trei metri de clădire pentru a nu îngreuna traficul pietonal. Reclamanta nu respectă această condiție, întrucât terasa acesteia este amplasată la 2, 70 m de clădire. însă, și în aceste condiții aerul nu ajunge la terasa reclamantei și nu are cum să deranjeze clienții acesteia.

Reclamanta are cunoștință despre existența acestei viitoare terase și suntem convinși că prin aceste acțiuni promovate încearcă subminarea și îngreunarea instalării acesteia, întrucât i-ar afecta activitatea comercială prin concurența impusă.

Apelanta susține că instanța a înțeles greșit obiectul cererii pentru că ei nu doresc desființarea, oprirea, împiedicarea, opturarea sau modificarea gurilor de ventilație, ci doresc înlocuirea sau acoperirea grilajului exterior, astfel încât direcționarea aerului evacuat să nu se facă pe terasă, iar măsura solicitată să nu influențeze, îngreuneze sau împiedice ventilarea spațiului. In primul rând, înlocuirea sau acoperirea grilajului nu se poate face decât cu avizul Direcției Județene pentru Cultură, care nu și-a dat acordul în acest sens. Acoperirea grilajului echivalează cu opturea acestuia. Aerul nu este evacuat pe terasă, ci pe trotuar, până la terasa apelantei trebuind să existe o distanță de trei metri. Dacă ar fi cineva deranjat de evacuarea aerului aceștia ar fi pietonii care circulă pe stradă, situație inexistentă. Apelanta solicită o măsură provizorie până la obținerea avizelor și autorizațiilor fără să indice varianta tehnică a fi posibil adoptată, fără existența acestor avize și autorizații, susținând doar că acest lucru este în mod evident posibil din punct de vedere tehnic.

Urgența este de esența ordonanței președințiale și este ridicol a se sustine că este irelevant că sistemul de ventilație s-a montat de peste 10 ani și că terasa funcționează de trei ani atât timp cât "evacuarea aerului se produce în prezent și are consecințe negative actuale", consecințe negative care nu au fost dovedite sub nici o formă. La acest punct se fac o serie de afirmații gratuite și anume, că intimata ar ventila spațiul doar când este soare pentru că numai atunci sunt clienți pe terasă fiind notoriu că terasele sunt pline și când nu este soare și de multe ori, chiar și când plouă. S-a depus un cd care s-ar dori a fi o probă împotriva intimatei, în care se observă cum cei care filmează distrug pur și simplu grilajul de ventilație pentru a filma două boxe (puse de muncitorii care lucrau în subsol și care evident nu au legătură cu obiectul dosarului). Ceea ce rezultă din acest film este faptul că starea actuală a grilajului se datorează intervenției apelantei.

Se critică măsura instanței de a respinge ca inutilă proba cu cercetarea la fața locului pentru că numai așa ar fi putut percepe efectele negative asociat ventilației, zgomot și miros. Susținerea apare pentru prima dată acum și oricum existența eventuală

a zgomotului și mirosului nu ar putea fi înlăturată prin modificarea direcției aerului. Din analiza art. 996 NCPC rezidă faptul că există urgență atunci când prevenirea unei pagube sau păstrarea unui drept nu se poate face eficient printr-o acțiune de drept comun. De asemenea, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, din împrejurări noi care produc un prejudiciu reclamantului și care trebuiesc înlăturate deîndată pentru a nu se produce prejudicierea. În altă ordine de idei, "prejudicii iminent" semnifică împrejurarea că el încă nu s-a produs, dar se va produce cu siguranță, dacă situația avută în vedere se perpetuează. Mai mult, urgenta trebuie apreciată în cadrul ordonanței președințiale în raport cu situația existentă în momentul judecării, putându- se admite doar în măsura în care există într-adevăr o prejudiciere a reclamantului, aceasta persistă și are un caracter de noutate. Și, nu în ultimul rând, cererea de ordonanță președințială nu trebuie admisă dacă partea a lăsat să treacă un timp mai îndelungat de la săvârșirea faptului prejudiciabil până la introducerea cererii respective, întrucât în acest mod partea ar fi mărturisit implicit că litigiul nu are caracter de urgență. Or, sistemul de ventilație despre care face reclamanta vorbire și care face obiectul prezentului dosar funcționează de mai bine de un deceniu cu mici întreruperi, el fiind achiziționat de către intimata în 2005, sens în care s-a depus contractul nr. 3398/_ privind achiziționarea ultimului sistem de ventilație, moment la care nici măcar nu

exista ideea de a se înființa C. ul Vertigo sau vreo terasă în această zonă.

De mai bine de 2 ani sistemul de ventilație funcționează încontinuu pentru a preveni o eventuală igrasie, după cum am precizat și anterior, iar în tot acest timp reclamanta nu a specificat niciodată vreo nemulțumire față de acest sistem. Din acest punct de vedere condiția urgenței nu este îndeplinită întrucât reclamanta și-a instalat terasa cunoscând existența acestui sistem de ventilație care funcționa la aceeași parametrii si cu aceeași putere si la momentul instalării terasei - respectiv vara anului 2010 - în aceste condiții nici nu poate fi vorba de o presupusă prejudiciere. Reclamanta nu poate să introducă după 3 ani de zile o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale susținând că doar din acest an clienții sunt deranjați, iar până acum nu au fost. Este absolut evidentă reaua-credință a reclamantei și abuzul pe care îl face prin această cerere. Mai mult, pozele depuse relevă cu claritate faptul că terasa este plină și că oamenii sunt așezați inclusiv la mesele din dreptul gurilor de ventilație fără a se arăta deranjați de acestea.

În ce priveste vremelnicia, intimata a arătat că susține apelante că instanța a interpretat greșit obiectul cererii reținând că este identică cu cea de drept comun având chiar un petit în plus ce are ca scop opturarea gurilor de aerisire și că diferența între cele două acțiuni constă în faptul că în aceasta se solicită o lucrarea provizorie fără avize și autorizații, iar prin cealaltă efectuarea unei lucrări definitive autorizate. Este cert că, singura diferență între cele două este existența avizelor și autorizațiilor. Este de asemenea cert că nici lucrarea provizorie nu poate fî făcută decât cu avize și autorizații și că oricine încalcă aceste dispoziții săvârșește o infracțiune. La fel de cert este și faptul că apelante nu dă nici o soluție practică care ar satisface-o. Iar o hotărâre care ar relua petitele nu ar putea fi pusă în executare. Se susține în continuare că grilajul existent este de probă și tară autorizație, că nu este parte din sistemul pe care l-am cumpărat în 2005 pentru că am fi solicitat în 2011 acordul SC U. pentru montarea de probă a unui grilaj (nu a respectivului grilaj) primind un răspuns în sensul că este necesară autorizarea. Interpretarea acestor acte este evident denaturată. Neprimind acordul SC U., intimata nu a instalat nici un grilaj de probă. Direcția Județeană pentru Cultură C., la sesizarea

apelantei, a comunicat că grilajul există de mai bine de un deceniu, gurile de ventilație sunt cele istorice, iar grilajul nu poate fi demontat. Peste constatarea făcută de instituția competentă, constatarea unui angajat al Primăriei, tot la solicitarea apelantei nu poate produce efecte juridice. Această constatare nu se referă, de altfel, la grilajul exterior care face obiectul prezentei ordonanțe.

În ce priveste neprejudecarea fondului, intimata a arătat că având în vedere că petitele din cele două acțiuni sunt identice, cu excepția limitelor temporale și a solicitării de a acoperire din ordonanță este evident că se solicită dispunerea același măsuri în ambele acțiuni. Se afirmă că nu s-a solicitat opturarea gurilor de ventilație și că nu acesta este obiectul cererii, deși nu se vede care este diferența între acoperire și opturare și nici nu există.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată prevederile art. 364, art. 471 alin. 5, art.

480, art. 996 si urm. Cod proc.civ.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a prevederilor art. 479 alin. 1 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 996 alin. 1 si 5 Cod proc.civ., ";instanta de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenta de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";, iar ";pe cale de ordonantă presedintială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond si nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situatiei de fapt";. Aceste prevederi legale stabilesc condițiile speciale de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, respectiv aparenta de drept, caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, urgența și conditia ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul. Totodată, din reglementarea legală a ordonantei presedintiale rezultă că toate conditiile de admisibilitate a acesteia trebuie să fie întrunite cumulativ.

Măsura solicitată de către apelantă la fond constă în obligarea pârâtelor să înlocuiască sau să acopere grilajul actual montat la gura de aerisire, cea mai apropriată de strada N., aflată pe fatada imobilului din C. -N., Piata U. nr. 10, prin efectuarea unei lucrări provizorii, care să asigure functionalitatea de aerisire a spatiului aflat la subsol, astfel încât curentul de aer să nu fie evacuat direct pe suprafata terasei detinute de apelantă, până la obtinerea tuturor autorizatiilor si avizelor necesare în vederea realizării lucrării finale în acord cu caracteristicile si detaliile imobilului monument istoric, Casa Teleki, a imobilului în cauză, si autorizarea acesteia, în cazul în care pârâtele nu-si îndeplinesc obligatia în termen de 24 de ore de la data aducerii la cunostinta acestora a dispozitiilor ordonantei presedintiale, să o aducă ea la îndeplinire pe cheltuiala pârâtelor.

Fată de obiectul cererii astfel formulate, tribunalul constată că în mod corect a fost respinsă aceasta de către prima instantă.

În ce priveste solutia primei instante de respingere a cererea formulată de reclamanta SC T. P. T. S., împotriva pârâtelor SC U. H. T. SA si SC C. FLASCH S., ca fiind îndreptată în contra unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, tribunalul constată că, desi apelanta a solicitat prin apelul formulat, schimbarea hotărârii în sensul admiterii cererii de ordonantă presedintială asa cum a fost formulată,

totusi în motivele de apel, aceasta nu critică această parte din sentintă, neinvocând motive de netemeinicie sau nelegalitate a hotărârii primei instante în această privintă.

În ce priveste aparenta dreptului, tribunalul retine că dreptul invocat de către apelantă, fată de continutul cererii acesteia, este dreptul ca pe suprafata terasei detinute de către aceasta, functionând în dreptul imobilului situat în mun. C. -N., Piata U. nr. 10, să nu fie evacuat în mod direct curentul de aer rezultat din functionarea instalatiei de aerisire a spatiului aflat la subsolul imobilului mentionat. Din însăsi formularea cererii de ordonantă presedintială de către apelantă rezultă cu claritate că aceasta nu solicită oprirea aerisirii spatiului aflat la subsol, ci dimpotrivă efectuarea unei lucrări provizorii, care să asigure functionalitatea de aerisire a spatiului aflat la subsol, care însă să satisfacă cerinta de a nu permite evacuarea curentul de aer rezultat din functionarea instalatiei de aerisire a spatiului de la subsol, direct pe terasa apelantei. Prin urmare, raportat la obiectul cererii cu care a fost investită prima instantă, tribunalul retine că în ce priveste aparenta dreptului, este corectă sustinerea apelantei că nu se impune a se pune în balantă dreptul apelantei la a-si exercita activitatea, cu dreptul intimatei S.C. M. B. S.A. la a ventila spatiul imobilului în cauză. Aparenta dreptului poate fi verificată doar cu privire la dreptul invocat de către reclamantă si a cărui protejare se urmăreste prin măsura solicitată prin cererea de emitere a ordonantei presedintiale, respectiv cu privire la dreptul pârâtelor a cărui existentă s-ar nega pe această cale de către reclamantă. Or, în spetă, apelanta nu a negat dreptul intimatelor la aerisirea spatiului, ci doar dreptul ca această aerisire să se facă prin emanarea curentului

de aer de la subsolul imobilului în cauză, direct pe terasa sa.

Din motivarea cererii de ordonantă presedintială rezultă cu claritate că dreptul invocat de către apelantă este cel de a-si desfăsura activitatea pe terasa detinută de către acesta, în dreptul imobilului situat în mun. C. -N., Piata U. nr. 10, fără tulburări cauzate de aerisirea spatiului de la subsolul aceluiasi imobil realizată prin grilajul montat la gura de aerisire, cea mai apropriată de strada N. . Astfel, în motivele cererii de ordonantă presedintială s-a invocat faptul că aerul evacuat de instalatia aflată în spatiul de la subsol este evacuat sub forma unei coloane de aer puternice, ce ajunge la nivelul terasei apelantei, împiedicând desfăsurarea în conditii normale a activitătii acesteia, datorită discomfortului si prafului creat.

Asadar, stabilirea faptului că în favoarea reclamantului există aparenta de drept, impune în spetă stabilirea împrejurării că, în aparentă, aerul evacuat prin grilajul de aerisire în cauză împiedică desfăsurarea în conditii normale a activitătii apelantei, mai precis că în aparentă, mentinerea în functiune a acelui grilaj în conditiile actuale creează, în aparentă, discomfortului si praf pe terasa apelantei, ceea ce împiedică desfăsurarea activitătii acesteia în dreptul grilajului în cauză, pe terasa acesteia. Or, tribunalul constată că aparenta unei astfel de situatii de fapt nu a fost probată în cauză, sarcina probei sub acest aspect, a situatiei de fapt la nivel de aparentă, apartinând apelantei, potrivit dispozitiilor art. 249 Cod proc.civ.

Astfel, în procesul verbal întocmit în temeiul art. 364 alin. 1 Cod proc.civ., de Societatea civilă profesională de executori judecătoresti asociati Adam Dragos si Oszoczki Andras la_ în dosarul nr. 113/2013, este mentionat faptul că prin unul din grilajele de aerisire a spatiului de la subsolul clădirii situate în mun. C. -N., Piata

1. nr. 10, curentul de aer puternic este aruncat pe terasa apelantei. Nu este mentionat însă în cuprinsul acestui proces verbal, desi aceasta reprezintă o situatie de fapt si prin

   urmare putea fi constatată de către executorul judecătoresc în conditiile art. 364 alin. 1 Cod proc.civ., la ce nivel de intensitate putea fi perceput acel curent de aer pe partea de terasă a apelantei aflată în dreptul grilajului respectiv, împrejurare relevantă dată fiind distanta dintre grilaj si terasa apelantei, care în aparentă, fată de actele de la dosar si sustinerile părtilor, este de 2,7 - 3 m. Nici împrejurările de fapt precizate în motivele de apel, în sensul că acest curent de aer avea atribute negative zgomot si miros nu au fost constatate prin procesul verbal mentionat, desi privesc aspecte ce puteau fi percepute de către executorul judecătoresc. Nu s-a probat astfel că utilizarea grilajului de aerisire în spetă producea zgomot ce putea fi perceput în mod deranjant de pe terasa apelantei din dreptul grilajului, si nici faptul că acel curent de aer avea un miros neplăcut ce putea fi perceput de pe terasa respectivă.

   Nici din fotografiile sau filmele depuse de părti la dosar, având natura juridică a unor mijloace materiale de probă potrivit art. 341 alin. 2 Cod proc.civ., nu rezultă aparenta faptului că aerul emanat din grilajul în cauză ar fi perceput în mod deranjant pe terasa apelantei în dreptul acestuia. Nu prezintă relevantă sub acest aspect efectul pe care acest curent de aer îl produce asupra trecătorilor ce folosesc portiunea de trotuar dintre acel grilaj si terasa apelantei, câtă vreme în spetă acest efect nu pare a fi de natură a justifica concluzia că acel curent de aer produce efecte deranjante pe terasa apelantei.

   Din probele administrate în cauză nu a rezultat astfel aparenta faptului că desfăsurarea activitătii pe terasa apelantei ar fi împiedicată sau afectată în dreptul grilajului în cauză. Aparenta dreptului, în conditiile anterior arătate, nu este deci în favoarea apelantei, neîntrunirea acestei conditii de admisibilitate justificând prin sine solutia primei instante, dată fiind necesitatea întrunirii cumulative a tuturor conditiilor de admisibilitate mentionate, pentru a putea fi emisă ordonanta presedintială.

   În ce priveste conditia urgentei, tribunalul retine că, în cauza de fată, aceasta este subordonată aparentei dreptului, întrucât doar în măsura în care se aprecia că desfăsurarea activitătii în dreptul grilajului în spetă pe terasa apelantei era, în aparentă, afectată de functionarea acelui grilaj de aerisire, se putea analiza dacă se impunea luarea de urgentă a măsurii solicitate de către apelantă. Astfel, câtă vreme nu s-a probat aparenta producerii unui prejudiciu, nu se poate vorbi de urgenta în luarea măsurilor pentru încetarea activitătii prejudiciabile. Chiar trecând peste acest considerent, tribunalul retine că în cauza de fată nu s-a probat întrunirea conditiei urgentei, întrucât chiar dacă s-a solicitat luarea unei măsuri pentru prevenirea unei pagube iminente, ce ar consta în pierderea unei părti din câstigul pe care apelanta l-ar realiza din desfăsurarea activitătii acesteia pe terasa respectivă, totusi nu s-a probat faptul că o astfel de pagubă nu ar putea fi reparată în viitor, respectiv că ar exista riscul insolventei intimatei căreia i se reprosează culpa în starea de fapt invocată de către apelantă.

   În ce priveste conditia vremelniciei măsurii solicitate, retine că apelanta a solicitat efectuarea unei lucrări provizorii, până la obtinerea tuturor autorizatiilor si avizelor necesare în vederea realizării lucrării finale în acord cu caracteristicile si detaliile imobilului monument istoric, Casa Teleki, a imobilului în cauză. Din modul de formulare a cererii rezultă că măsura solicitată apare a fi provizorie sub aspectul că aceasta ar fi dispusă, ca interventie asupra unui monument istoric, în lipsa autorizatiilor si avizelor necesare, până la obtinerea acestor autorizatii si lucrări pentru efectuarea unei lucrări finale. Nu s-a precizat însă de către apelantă despre ce lucrare finală ar fi vorba. Admiterea cererii astfel formulate ar presupune o prejudecare a fondului, în

   sensul că s-ar statua necesitatea efectuării unei lucrări finale, statuându-se și faptul că lucrarea existentă este necorespunzătoare din punct de vedere al exercitării drepturilor apelantei de a-și desfășura activitatea pe terasa în cauză. Dispunerea măsurii astfel solicitate ar fi deci oprită de cerința neprejudecării fondului, statuată de art. 996 alin. 5 Cod proc.civ.

   În motivarea cererii de ordonanță președințială, apelanta arătase că măsura solicitată nu este o măsură definitivă, urmând să dureze doar până la soluționarea litigiului de fond, în speță dosarul înregistrat sub nr._ al Judecătoriei C. -N. (fila 5, dosar fond). Or, după cum rezultă cu claritate din petitul cererii de ordonanță președințială, apelanta nu a solicitat primei instanțe luarea unei măsuri provizorii până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N., ci luarea unei măsuri provizorii până la efectuarea unei lucrări definitive, fără a preciza despre ce lucrare definitivă ar fi vorba.

   Cât privește împrejurarea că grilajul actual reprezintă sau nu o lucrare realizată după sau în lipsa obținerii autorizațiilor și avizelor necesare dată fiind calitatea de monument istoric a imobilului, tribunalul reține că aceasta nu prezintă relevanță, întrucât acțiunea nu este formulată în baza legislației speciale în materia protecției monumentelor istorice, pentru apărarea interesului general, ci pentru apărarea intereselor apelantei și a dreptului acesteia de a-și desfășura în mod nestingherit activitatea pe porțiunea de terasă aflată în dreptul acestui imobil. Chiar dacă s-ar reține că în aparență acel grilaj a fost montat fără respectarea legislației speciale în materia protecției monumentelor istorice, această împrejurare nu are legătură cu funcționalitatea și nici cu funcționarea concretă a acestuia, de aceasta din urmă plângându-se apelanta prin demersul procesual al acesteia. Dealtfel, chiar măsura provizorie solicitată de apelantă ar presupune efectuarea, însă provizorie, a unei lucrări fără respectarea legislației speciale în materie, ceea ce nu s-ar putea susține a fi în interesul monumentului istoric în cauză.

   În ce privește cerința neprejudecării fondului, tribunalul reține că nici aceasta nu este întrunită întrucât, după cum s-a arătat, măsura provizorie s-a solicitat a fi dispusă până la efectuarea unei lucrări definitive, ceea ce ar presupune stabilirea împrejurării că o lucrare definitivă este necesară și că deci lucrarea actuală nu poate fi menținută.

   Pentru considerentele arătate, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod proc.civ., va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanta S.C. T. P. T. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele S.C. U. H. T. S.A., S.C. C. F. S.R.L., S.C. M. B. S.A., împotriva ordonanței președințiale nr. 8579/2013 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o va menține în întregime.

   Față de prevederile art. 453 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părtii care a câstigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată";, având în vedere si dispozitiile art. 451 alin. 1 si art. 452 Cod proc.civ., întrucât apelanta nu a avut câștig de cauză, fiind în culpă procesuală, tribunalul va obliga apelanta la plata către intimata S.C. M. B. S.A. a sumei de 2480 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocatial conform facturii nr. 16/_ si a extrasului privind ordinul de plată electronic nr. 49/_ (filele 83-84).

   PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

   DECIDE:

   Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanta S.C. T. P. T. S.R.L., cu sediul procesual ales la Cabinet avocat Razvan N. u, în mun. C. -N., str. B. nr. 1, et. 3, jud. C., în contradictoriu cu intimatele S.C. U. H. T. S.A., cu sediul în mun. T.

   , str. A. A. B. nr. 1, jud. Timiș, S.C. C. F. S.R.L., cu sediul în mun. C. -N. ,

   Piața U. nr. 17, jud. C., S.C. M. B. S.A., cu sediul în mun. C. -N., Piața U. nr. 17, jud. C., împotriva ordonanței președințiale nr. 8579/2013 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o menține în întregime.

   Obligă apelanta la plata către intimata S.C. M. B. S.A. a sumei de 2480 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

   Irevocabilă.

   Pronunțată în ședință publică azi,_ .

   PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

2. L. O. I. P. A. Zah

Fiind în concediu de odihnă semnează grefier șef

Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L./6ex./_ Judecător fond: S. I.

Judecătoria Cluj-Napoca

← Decizia civilă nr. 148/2013. Ordonanță președințială		Decizia civilă nr. 88/2013. Ordonanță președințială →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Încheierea civilă nr. 3067/2013. Ordonanță președințială Decizia civilă nr. 192/2013. Ordonanță președințială Decizia civilă nr. 1627/2013. Ordonanță președințială Decizia civilă nr. 148/2013. Ordonanță președințială Decizia civilă nr. 88/2013. Ordonanță președințială Sentința civilă nr. 1013/2013. Ordonanță președințială Sentința civilă nr. 7262/2013. Ordonanță președințială Decizia civilă nr. 331/2013. Ordonanță președințială