Decizia civilă nr. 178/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 178/R
Ședința publică din 15 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. P.
J. ecător M. H.
J. ecător C. G.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta - reclamantă M. I., domiciliată în B. M., str. G. C., nr. 23/13, jud. M.
, împotriva sentinței civile nr. 8167/_ pronunțată de judecătoria B. M. în dosarul cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimații - pârâți Ș. M. G. și S. C. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenta lipsă M. I., av. M. F., iar în reprezentarea intimaților se prezintă av. Topan Tudor, în substituirea av. R. Stănilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură Ș. M. G., de către intimatul notă de cheltuieli.
Reprezentantul intimaților depune la dosarul cauzei delegație de substituire.
Reprezentanta recurentei arată că nu are alte cereri, nici nu invocă motive prealabile.
Reprezentantul intimaților arată că nu are alte cereri, nici nu invocă motive prealabile.
Deliberând, instanța reținând că nu s-au formulat cereri, nici nu s-au invocat chestiuni prealabile, raportat la actele și lucrările dosarului, acordă cuvântul părților în dezbaterea cauzei.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției invocate a lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ș. M. . De asemenea, solicită admiterea recursului formulat, modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii, pentru considerentele pe larg expuse în motivele de recurs. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxele judiciare atât la fond cât și în recurs și onorariu avocațial la fond.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului formulat, pentru considerentele expuse prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 8167 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins cererea formulată de reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâții Ș. M. G. și SC C. S. .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta M. I., a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul Ș. M.
G., a se dispune obligarea pârâtului să-i restituie suma de 80.000 lei lunar, pe care i-a împrumutat-o în două tranșe, respectiv suma de 50.000 lei în luna februarie 2008 și 30.000 lei în luna martie 2008. Cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în luna februarie, respectiv martie 2008, era angajată în calitate de farmacistă la SC C. S., a cărui administrator era pârâtul Ș. M. G. .
Între părți erau relații de prietenie și amiciție, reclamanta fiind cea care l-a ajutat să deschisă farmacie, la data deschiderii, a apelat la sprijinul și ajutorul reclamantei pentru a pune bazele acesteia, solicitare la care a răspuns ajutându-l în acest scop.
În luna februarie 2008 pârâtul i-a solicitat ajutorul, cerându-i să-i împrumute o sumă de bani pentru a putea plăti furnizorii. Astfel, i-a împrumutat suma de 50.000 lei pe o perioadă de șase luni.
În luna martie 2008 pârâtul i-a mai solicitat reclamantei un nou împrumut pentru același motiv, reclamanta împrumutându-i suma de 30.000 lei, urmând ca pârâtul să-i restituie suma la același termen.
Date fiind relațiile de prietenie dintre părți și încrederea pe care a avut-o față de pârât în momentul când i-a împrumutat banii părțile nu au încheiat nici un contract și nici nu i-a cerut vreo chitanță, dar de fiecare dată când i-a dat banii au fost prezente mai multe persoane care pot afirma susținerile reclamantei.
Ulterior, la împlinirea termenului de șese luni reclamanta i-a cerut pârâtului să-i restituie banii, însă acesta a refuzat, motivat de faptul că reclamanta și-a dat demisia.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1576, art. 1484 Cod civil.
Pârâtul Ș. M. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și nefondată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că nu a avut nici un raport contractual cu pârâta. Afirmațiile din cuprinsul motivării acțiunii introductive sunt aberante și neadevărate, nu s-a putut pune problema ca pârâta să-l ajute să își deschidă farmacia C. deoarece societatea comercială și punctele de lucru sunt înființate de mai multă vreme.
Este adevărat faptul că reclamanta a lucrat în cadrul societății SC C.
S., însă pârâtul nu i-a împrumutat niciodată nici o sumă de bani, acesta fiind și motivul pentru care nu există contract sau chitanță.
Totodată, pârâtul a arătat că acțiunea este inadmisibilă motivat de lipsa înscrisului constatator, situație în care nu se poate proba cu martori sau vreun alt mijloc de probă.
La data de_ reclamanta a formulat precizare de acțiune prin care a chemat în judecată și pe pârâta SC C. S. .
În motivarea precizării de acțiune reclamanta a arătat că a împrumutat pârâtului Ș. M. G. suma de 80.000 lei pentru ca acesta în calitate de administrator al SC C. S. să-și plătească furnizorii la care era restant, Pharm Expert S. și SC Fildas S. . Pârâta a fost invitată la conciliere, conform art. 7201Cod procedură civilă, însă nu a dat curs invitației.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1576-1583 Cod civil.
În probațiune s-a depus procesul verbal încheiat în data de_ ca urmare a convocării la conciliere.
Pârâta SC C. S. nu a formulat întâmpinare însă reprezentantul acesteia, prezent fiind în fața instanței, a solicitat respingerea cererii reclamantei ca nefondată și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În cauză au fost administrate proba testimonială, fiind audiată martora Vanca Roșu Ancuța F. (f.41), proba cu interogatoriul pârâtului Ș. M. G. (f.24), proba cu înscrisuri, sens în care au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: proces verbal de conciliere (f. 31), declarația legalizată sub nr. 5679/_ (f.88), contract individual de muncă (f. 89), Anexa 1 la contractul de muncă (f.90), fișa postului (f. 91), a fost întocmit un raport de expertiză în specialitatea contabilitate (f.56-78).
Judecătoria Baia Mare reține următoarele:
Reclamanta, prin acțiunea promovată și precizată ulterior, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 80.000 lei reprezentând împrumut acordat pârâtului Ș. M. G. pentru ca acesta în calitate de administrator al SC C.
S. să-și plătească furnizorii la care avea restanțe la plata facturilor, respectiv SC Pharma Expert S. și SC Fildas S. .
Martora Vanca Roșu Ancuța F. audiată în cauză a relatat că, la rugămintea reclamantei, a dus-o pe aceasta cu mașina la serviciu reclamanta susținând faptul că are asupra sa o sumă mare de bani pe care i-a cerut-o administratorul societății C. . Martora a mai arătat că reclamanta a intrat într-un birou împreună cu pârâtul ca să-i dea banii promiși, martora relatând că nu a văzut dacă cei 500 milioane lei au fost predați sau nu făcând doar afirmația că a presupus că banii despre care i-a spus reclamanta că i-ar fi avut în poșetă se aflau la aceasta. De asemenea, martora arată că între reclamantă și pârât exista o relație de prietenie, reclamanta fiind angajată pe postul de farmacist diriginte, instanța apreciind că din modul cum a fost dată această mărturie nu rezultă în mod implicit imposibilitatea preconstituirii unui înscris invocată de către reclamantă pentru dovedirea împrumutului, împrumutătorul nereușind astfel să facă dovada că în momentul încheierii contractului a existat o imposibilitate, fie și morală, de a se preconstitui un înscris, simpla relație de prietenie/amiciție nu este în măsură a impune aplicarea textului 1198 Cod civil.
Pârâtul Ș. M. G., cu ocazia administrării probei cu interogatoriul, a declarat că nu a împrumutat suma de 80.000 lei de la reclamantă, că între
reclamantă și pârât nu există o relație prietenie, ci a existat doar o relație de tipul șef-subaltern.
Astfel, în cauză reclamanta nu a făcut dovada încheierii unui contract de împrumut între părți așa cum prevăd dispozițiile legale în materie, respectiv dispozițiile art. 1191 Cod civil: "dovada actelor juridice al căror obiect depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozitul voluntar, nu se poate face decât prin act autentic sau act sub semnătură privată";, în speță instanța constatând că nu există nici una dintre situațiile de excepție prevăzute de art. 1197 și art. 1198 Cod civil, respectiv neexistând nici un început de dovadă scrisă în sensul împrumutului; și de asemenea nefăcându-se dovada că, creditorului nu i-a fost cu putință a-și procura o probă scrisă despre obligația ce pretinde sau a conserva dovada luată.
Mai mult, în condițiile în care pârâții nu au recunoscut existența și întinderea debitului, reclamanta s-a prevalat, în dovedirea pretențiilor, doar de susținerile sale și declarația martorei, martoră care nu a văzut dacă suma în litigiu a fost predată pârâtului.
Nici lucrarea de expertiză întocmită în cauză nu dovedește existența raportului juridic, respectiv a contractului de împrumut invocat de reclamantă. Astfel, în concluziile raportului de expertiză se arată că din cele trei sume încasate cu titlu de restituire avans, respectiv aport de la Ș. M. G., nu au fost efectuate plăți către furnizorii Farmaexpert și Fildas, arătând în continuare în concluzii că nu are suficiente date pentru a indica cu ce titlu au intrat în cont sumele de 500 mil. lei, respectiv 300 mil. lei, neputându-se face nici măcar identificarea acestora în perioada ianuarie-martie 2008, societatea având o serie de încasări din mai multe surse: vânzare mărfuri, încasare facturi emise către clienți, credite bancare, aport și restituire avans de la d-l Ș. M. și încasări dobânzi bancare. Instanța constată astfel că expertul nu a putut identifica exact sumele pretins împrumutate de către reclamantă, dar și în situația în care astfel de sume au intrat în contul societății sub nici o formă nu se poate stabili cu ce titlu au intrat în respectivul cont.
Conform art. 1169 cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Reclamanta nu a reușit să dovedească existența raportului juridic, cu toate că sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 1169 Cod civil, astfel încât instanța urmează a respinge acțiunea civilă formulată de aceasta.
Întrucât pârâții nu au depus la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de judecată solicitate instanța va respinge cererea formulată de aceștia de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurenta M. I. solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței civile recurate, în sensul admiterii acțiunii formulate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct.9 cod pr.civ.
În motivare se arată, în esență, faptul că în mod greșit judecătoria a reținut că nu s-a făcut dovada contractului de împrumut întrucât, martora Vanca Roșu Ancuța F., audiată în cauză, a relatat atât existența relațiilor de prietenie dintre reclamantă, angajată ca farmacist diriginte la SC C. S. și Ș.
M. G., administratorul acestei societăți comerciale, cât și faptul că reclamanta a adus de acasă suma de 50000 lei, arătând că reclamanta a intrat într-un birou împreună cu pârâtul ca să-i dea banii solicitați cu titlu de împrumut pentru achitarea unor datorii ale SC C. S. către diverși furnizori, sumă care a intrat în contul societății, prin depunere în numerar de către administratorul acestei societăți comerciale, fapt evidențiat prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, ce scoate în evidență că depunerea s-a făcut fictiv cu titlu de restituire avans în condițiile în care nu rezultă momentul când a încasat pretinsul avans. Suma împrumutată a fost de 80.000 lei, predată în două tranșe, raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză evidențiind și a doua tranșă, de 27000 lei intrată în contul societății, în aceleași condiții.
Intimata SC C. S., prin întâmpinare, solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, învederând faptul că, pe de o parte, declarația martorei Vanca Roșu Ancuța F., aflată în relații de prietenie cu reclamanta, nu poate fi avută în vedere întrucât aceasta a fost angajata intimatei până în momentul în care raporturile de muncă au încetat când aceasta a fost bănită că sustrăgea sume de bani de la societate, iar pe de altă parte, depoziția acesteia nu dovedește existența contractului de împrumut, susținerile sale fiind simple presupuneri. Mai mult, în concluziile raportului de expertiză se arată că în perioada februarie-martie 2008, societatea a avut o serie de încasări substanțiale care îi permiteau să-și plătească furnizorii.
În final se evidențiază contradictorialitatea susținerilor recurentei, cu privire la persoana căreia i-ar fi împrumutat sumele de bani.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos.
Raportul juridic dedus judecății în prezenta cauză a constat într-un contract de împrumut, respectiv în neexecutarea obligației de restituire de către debitor.
Contractul de împrumut de consumație propriu-zis este un contract real și unilateral, ceea ce presupune atât dovedirea acordului de voință, cât și a faptului material al predării bunului împrumutat.
Dovada actului juridic (a acordului de voință) este supusă regulilor generale prevăzute de art.1191 Cod civil (respectiv, dacă suma împrumutată depășește 0,025 lei, dovada se poate face numai prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată). Aceste dispoziții nu sunt imperative, părțile de comun acord putând să se abată de la ele astfel cum se arată în mod expres în al. 3 art. 1191 C.civ.. În același sens sunt și prevederile art. 1197 C.civ. care arată că, prin excepție, sunt admisibile și alte probe când există un început de dovadă scrisă.
Art. 1198 C.civ. enumeră câteva cazuri în care se consideră că întocmirea unui înscris nu este posibilă, enumerare care însă nu este limitativă, practica judiciară unanim recunoscută arătând un alt caz, respectiv imposibilitatea morală de a preconstitui un înscris în cazurile existenței unor raporturi de încredere între părți.
Distinct de cele mai înainte menționate urmează a se reține că pârâții, prin întâmpinare și avocat, s-au opus categoric la admiterea probelor solicitate de către reclamantă, respectiv interogatoriul și proba cu martori.
Acțiunea formulată de reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile art.1576 C.civ., care reglementează contractul de împrumut, motivând că a împrumutat-o pe intimata SC C. S., la care era angajată ca farmacist diriginte, cu suma de 80000 lei, necesară achitării unor datorii către diverși furnizori, împrumut dat la solicitarea administratorului societății - Ș. M. G., cu care avea relații apropiate de încredere și prietenie.
Sub aspectul sarcinii probei, T. apreciază că potrivit art.1169 Cod civil, dovada existenței contractului de împrumut revine împrumutătorului, respectiv reclamantei iar debitorului - pârâtei - îi revine sarcina de a face dovada contrară. Sarcina probei faptului material al remiterii banilor incumbă reclamantei și în condițiile în care aceasta îl dovedește, revine părții adverse sarcina de a înlătura această probă, prin faptul pozitiv contrar sau printr-un fapt conex.
În ceea ce privește faptul material al remiterii/primirii banilor a cărui dovadă poate fi făcută cu orice mijloc de probă, tribunalul reține că, deși prin răspunsul la interogatoriul administrat pârâtul Ș. M. G. a negat acest lucru, faptul contrar nu a rezultat din probe, respectiv, nici din depoziția martorei audiate, potrivit căreia, aceasta nu a văzut cei 500 milioane lei invocați, ori dacă au fost predați, făcând doar afirmația că a presupus că banii despre care i-a spus reclamanta că i-ar fi avut în poșetă se aflau la aceasta, dar nici din expertiza contabilă efectuată în cauză, care confirmă încasările din perioada vizată a SC C. S., prin depunerea de către pârâtul Ș. M. G., iar nu de către reclamantă, în numerar sau prin virament bancar direct în contul societății a unor sume de bani cu titlu de restituire avans și aport, dar și încasări din mai multe alte surse.
Recurenta-reclamantă nu au putut prezenta un înscris doveditor al convenției pretins încheiate din care să rezulte voința și consimțământul SC C.
, ori a administratorului societății - Ș. M. G., de a fi împrumutată.
În lipsa unui înscris care să probeze contractul de împrumut instanța de fond a apreciat ca nefiind reale susținerile reclamantei de imposibilitate morală de preconstituire a unei dovezi scrise, dată fiind simpla relație de prietenie/amiciție pentru raportul dintre reclamantă și administratorul societății comerciale, relație confirmată de martora Vanca Roșu Ancuța F. și care nu este justificată pentru incidența dispozițiilor art.1198 cod civ., înlăturând practic proba testimonială pentru dovada contractului invocat.
apreciază că proba scrisă preconstituită este prevăzută de lege în domeniul actelor voluntare pentru a evita incertitudinea privind drepturile și obligațiile părților. Imposibilitatea de preconstituire a probei constituie o excepție, care trebuie interpretată restrictiv, așa încât se aplică doar în acele situații în care relațiile ce exista în mod obișnuit între părți ar fi incompatibile cu solicitarea de a încheia un înscris constatator, deoarece ar rezulta o lipsă de încredere din partea celui ce pretinde înscrisul, de natură să afecteze relațiile părților în viitor.
Prima instanță, în lipsa altor probe, în mod corect a considerat că simpla relație de amiciție nu justifică imposibilitatea preconstituirii înscrisului, mai ales pentru o sumă așa de mare ca cea pretinsă în acțiune, nefiind o situație incompatibilă cu cerința de a se încheia un înscris.
De altfel, chiar dacă s-ar considera acest raport ca fiind de natură să împiedice preconstituirea înscrisului, având în vedere relația dintre cei doi (conturată în decursul celor aproape 7 ani în care reclamanta a fost angajată la această firmă) pretins caracterizată prin încredere, tribunalul reține faptul că martora audiată nu a probat existența contractului de împrumut invocat, aceasta nu a perceput cu propriile simțuri acordul de voință al părților în ceea ce privește convenția invocată, nu a văzut sumele de bani pretins deținute de reclamantă, ori remiterea acestor bani, aspectele relevate de aceasta cu privire la contractul invocat nefiind o percepție personală ci indirectă, respectiv, din cele ce i-au fost prezentate numai de către reclamantă.
Prin răspunsurile la interogatoriu, pârâtul Ș. M. G. a considerat relația avută cu reclamanta ca fiind cea dintre un șef și subaltern, pârâții considerând depoziția martorei ca fiind părtinitoare în condițiile în care este prietenă cu reclamanta și a fost angajata intimatei până în momentul în care raporturile de muncă au încetat când aceasta a fost acuzată că sustrăgea sume de bani de la societate, martora confirmând acuzația ce i s-a adus de către administrator, privind pretinsa sustragere, inclusiv calitatea reclamantei de nașă a sa de cununie.
Pe de altă parte, în lipsa dovezilor privind existența unei convenții de împrumut, a faptului ca reclamanta a dat suma de bani pretinsă cu acest titlu pârâtei, nu prezintă relevanță împrejurarea că suma depusă, într-un alt cuantum, în contul societății de care administratorul SC C. S., ar proveni de la reclamantă. Deci, chiar în măsura în care s-ar aprecia, din studiul probelor, că suma de bani depusă de pârât în contul societății a provenit de la reclamantă, atât timp cât aceasta nu a probat îndeplinirea condițiilor de fond și formă necesare valabilității convenției în condițiile dispozițiilor art.1576 si 969 C.civ., acțiunea în pretenții formulată apare ca neîntemeiată.
Așadar, din probele administrate în cauză, nu a reieșit că pârâta a primit cu titlu de împrumut suma de 80000 lei de la reclamantă și nici că s-a îndeplinit o cerință esențială pentru validitatea contractului de împrumut și anume tradițiunea bunului împrumut.
Față de toate aceste considerente, se apreciază că judecătoria a făcut o cercetare corectă a fondului cauzei și, nefiind incidente motive de nelegalitate a sentinței potrivit art. 304 Cod proc.civila, se va respinge recursul ca nefondat.
Nefiind depuse la dosarul cauzei dovada cheltuielilor de judecată solicitate în recurs, T. va respinge cererea formulată de intimați privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. I., domiciliată în B. M., str. G. C., nr. 23/13, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 8167/_ pronunțată de judecătoria B. M., în dosar nr._ .
Respinge cererea pârâților S. C. S. și Ș. M. G., cu domiciliul procesual ales în B. M., bd. Republicii, nr. 3/1, jud. M., privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
M. P.
M. H.
C.
G.
G. ier,
H.
Red. C.G./T.red. C.G.
_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND C. C. P.
| ← Decizia civilă nr. 560/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 956/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
