Decizia civilă nr. 551/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 551/R/2013
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE - S. I. JUDECĂTOR - C. G. JUDECĂTOR - V. L. G. GREFIER - DP
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurentul C. V. împotriva sentinței civile nr.197/_ pronunțate de către Judecătoria Gherla, în contradictoriu cu intimata SC M. R. E. SRL, cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei, d-na avocat Bârlă N. P. a, cu împuternicire avocațială depusă la acest termen și reprezentantul intimatei, d-l avocat
C. B., cu împuternicire avocațială la dosar. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a înregistrat la data de_ întâmpinare din partea intimatei, din care un exemplar se comunică reprezentantei recurentei.
Reprezentanta recurentei depune timbre judiciare de 4 lei.
Ambii reprezentanți ai părților arată că nu au de formulat cereri în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri în probațiune sau excepții de invocat, tribunalul declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentantal recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de intimată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, timbrele judiciare și onorariul avocațial, sens în care depune o chitanță. În susținerea poziției, arată că instanța de fond a pronunțat o soluție nefondată, întrucât din probele administrate, respectiv mărturia martorului Susan I. Dorel a rezultat fără dubiu că oferta nu i-a fost prezentată de către intimată recurentului, acesta nefiind pus în legătură cu proprietarul apartamentului. Susține că în mod netemeinic, a înlăturat această declarație și a admis acțiunea intimatei, fără ca această să fie dovedită. De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că anexa convenției a fost încheiată într-un singur exemplar, păstrat în arhiva Agenției, recurentul semnând în alb și neinsistând să se completeze pe loc adresele pe care urma să le vadă prin intermediul Agenției. Totodată, arată că pe convenția încheiată, numele proprietarului imobilului cumpărat este Cătinaș Marcel, în realitate recurentul a cumpărat de la Susan I. D. . Consideră că Agenția a acționat cu rea- credință, necompletând în totalitate convenția pe loc, neeliberându-i recurentului la data completării un exemplar, mai apoi completând în tabel adresa imobilului pe care l-a cumpărat, pentru a-și însuși pe nedrept o sumă de bani, care nu a fost calculată conform clauzelor convenției.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial, la dosar fiind depusă chitanța în acest sens. În susținerea poziției, arată că recurentul a dat dovadă de rea-
credință, deoarece nu recunoaște faptul că a dorit pe parcursul derulării litigiului rezolvarea pe cale amiabilă prin propunerea unei eșalonări prin intermediul a plății datorate prin intermediul unui angajament de plată. Apreciază că toate criticile aduse de recurent sentinței recurate nu sunt întemeiate, instanța de fond în mod corect a reținut că între părți s-a semnat o convenție de intermediere, că intimata și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale, fiind îndreptățită să solicite obligarea recurentului la executarea obligației sale corelative de plată a comisionului.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 197/2013 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei G., a fost admisă acțiunea formulata de reclamanta SC M. R. E. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C. V. și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 892,8 euro, reprezentând comisionul datorat pentru serviciile prestate de reclamantă în temeiul contractului seria M, nr. 393/_, precum și a dobânzii legale aferente acestui debit începând cu data de_ și până la achitarea integrală a debitului. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1938 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârât a fost încheiată convenția de prestării servicii seria M nr. 393/_ . Principala obligație a reclamantei născută din convenția încheiată a fost aceea de a intermedia vânzarea unui apartament cu o cameră, în suprafață de aproximativ 35 mp, cu o valoare de 25.000-35.000 euro. Principala obligație a pârâtului a fost aceea de a plăti un comision de 2% + TVA din prețul de tranzacționare al imobilului prezentat de agenție, în cazul perfectării vânzării. Potrivit clauzelor contractuale, comisionul era datorat și în ipoteza în care contractul era încheiat de către o rudă sau afin al pârâtului.
În aceeași dată pârâtul, însoțit de fiica sa C. A. -M., au vizualizat apartamentul situat în C. -N., Calea Turzii, nr. 241D, ap. 45, parter, aflat în oferta reclamantei. La data de 23 martie 2010, fiica pârâtului, C. Ilcaș A. -M. a cumpărat imobilul pentru prețul de 30.500 euro.
În consecință, în temeiul art. 1169, din Codul civil de la 1864, pârâtul este dator să plătească un comision de 2% + TVA din prețul de tranzacționare al imobilului, respectiv din suma de 36.000 euro, care se ridică la suma de 892,8 euro. De altfel, pârâtul a și recunoscut debitul, semnând la data de_ un angajament de plată.
Împrejurarea că între reclamantă și martorul Susan I. Dorel nu a existat un contract scris de intermediere pentru imobilul în discuție este irelevantă, întrucât din chiar depoziția acestuia rezultă că între domnia sa și reclamantă există o relație de colaborare în legătură cu intermedierea vânzării apartamentelor. În consecință, instanța a reținut că între reclamantă și martor a existat o convenție de intermediere generică, încheiată în mod valabil în formă verbală (fiind în materie comercială) astfel că nu se poate susține că imobilul în discuție a fost inclus în oferta reclamantei în mod nelegal. Chiar dacă martorul susține că nu a existat o relație de colaborare cu reclamanta în cazul imobilului în discuție, instanța urmează să înlăture aceste susțineri, având în vedere intervalul relativ lung de timp între momentul includerii imobilului în oferta reclamantei și data cumpărării imobilului de către fiica pârâtului (aproximativ 5 luni) precum și numărul mare de apartamente construite de martor, care fac posibilă realizarea unor erori. În plus de aceasta, atât timp cât pârâtul a luat legătura personal cu martorul, acesta din urmă nu avea de unde să cunoască împrejurarea că pârâtul a luat la cunoștință de ofertă de la reclamantă. Iar în aceste condiții
a apreciat în mod just că în speță convenția de intermediere generică dintre reclamantă și martor nu mai producea efecte.
În aceste condiții, instanța a apreciat că debitul de 892,8 euro reprezintă o creanță certă, existența acesteia rezultând din cuprinsul contactului seria M nr. 393/_, lichidă, câtimea acesteia fiind determinată în același înscris și exigibilă la datele prevăzute în angajamentul de plată, acceptat de reclamantă.
În consecință, pârâtul va trebui să achite reclamantei întreg debitul de 892,8 euro.
În ceea ce privește dobânda legală pretinsă de reclamantă instanța constată că în temeiul dispozițiilor art. 43, C. com. (în vigoare la momentul contractării) precum și a dispozițiilor art. 2 din legea nr. 9/2000, aceasta este îndreptățită la a primi dobânda legală aferentă debitului, începând de la data exigibilității creanței (în materie delictuală și comercială debitorul fiind pus de drept în întârziere). Cu toate acestea, reclamanta a pretins dobânzi doar începând cu data de_, astfel că în temeiul principiului disponibilității, dobânzile vor fi acordate doar începând cu această dată.
Dobânda legală se va calcula conform art. 3, alin. 2 din OG nr. 13/2011, conform cărora, "rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale";.
Având în vedere faptul că întregul cuantum al dobânzilor nu poate fi calculat de instanță întrucât nu se cunoaște data la care va fi executată obligația, sarcina calculării acestora va reveni, în temeiul art. 3712, alin. 2, C. proc. civ., executorului judecătoresc (în ipoteza în care obligația stabilită prin prezenta hotărâre nu va fi executată de bunăvoie de pârâți).
Din aceste motive, instanța a admis acțiunea formulata de reclamanta SC M. R.
E. SRL și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 892,8 euro, reprezentând comisionul datorat pentru serviciile prestate de reclamantă în temeiul contractului seria M, nr. 393/_, precum și a dobânzii legale aferente acestui debit începând cu data de_ și până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art. 274, C. proc. civ., instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1938 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul C. V., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță ca nefondată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurentul a arătat că din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorului Susan I. Dorel rezultă fără dubiu că oferta nu i-a fost prezentată de către intimată. Reprezentatul societății imobiliare, dna. M. Cosmina Eugenia, a completat prima fila din convenția de prestări servicii pe baza cârtii de identitate pe care i-am prezentat-o, iar pe anexa, a completat doar numele si datele de identificare ale persoanelor care îl insoteau pe recurent, punandu-l pe acesta sa semneze in alb pe tabelul care ar fi trebuit sa conțină adresele prezentate. Agenția nu i-a prezentat recurentului oferta pe care a achizitionat-o si nu l-a pus in legătura cu proprietarul. Despre oferta din C. N. str. Calea Turzii nr. 241D ap. 45 Jud. C., recurentul susține că a aflat din ziarul Piața de la A la Z si a contactat proprietarul, cu care a fixat o întâlnire la care s-a dus insotit doar de cei doi copii ai săi. Fostul proprietar al apartamentului, martorul SUSAN I. D., a confirmat faptul ca agenția nu a intermediat aceasta oferta, ca recurentul l-a sunat personal, ca s-au întâlnit, i-a prezentat apartamentul, i-a comunicat prețul de pornire - 32000 euro, iar in urma negocierilor au stabilit prețul final al apartamentului la suma de 30.500 euro. De asemenea, au convenit modalitatea de plata a
prețului. De altfel, pe convenția încheiata, ca proprietar figurează un anume Marcel Catinas si nu Susan I. D. .
Instanța de fond nu a avut in vedere faptul ca Anexa convenției a fost încheiata intr- un singur exemplar, păstrat in arhiva agenției, ca recurentul a semnat in alb si ca nu a insistat sa se completeze pe loc adresele pe care urma sa le vizioneze prin intermediul agenției asa cum rezulta chiar din convenția de intermediere, agenția imobiliara creându-si astfel posibilitatea de a completa ulterior adresele imobilelor, printre care asa cum s-a arătat si după cum rezulta din probele administrate, a fost completata si adresa imobilului pe care fiica recurentului 1-a achiziționat, agenția urmărind in mod nemeritat încasarea comisionului chiar daca nu si-a îndeplinit obiectul convenției si nu a realizat intermedierea. Recurentul a arătat că nu cunoaște exact când s-au completat adresele din tabelul conținut in anexa convenției de prestări servicii, insa cu siguranța apartamentul pe care agenția pretinde ca i 1-a prezentat nu i-a fost prezentat de către agenție. S-a concluzionat ca adresele au fost completate cu mult după ce recurentul a achiziționat apartamentul. De altfel, Doamna M. Cosmina i-a relatat recurentului faptul că o data la 2-3 ani verifica la cartea funciara, cine si unde si-a cumpărat apartamente si apoi le cere comisioanele. De aici recurentul a inteles ca adresa a fost completata după mult timp, poate chiar după 2 ani.
De altfel, se poate observa faptul ca scrisul de pe prima pagina a convenției diferă de scrisul din tabel.
Instanța poate observa ca pe convenție numele proprietarului imobilului cumpărat este Marcel Catinas, când in realitate recurentul a cumpărat imobilul de la dl. Susan I. D.
. Recurentul a arătat că nu-l cunoaște pe domul Catinas, nu l-a văzut niciodată si nici nu a auzit de acesta. De asemenea, nici prețul de oferta notat pe convenție nu corespunde realității.
Conform art. 1171 Cod Pr. Civ., in cadrul contractului sinalagmatic, obligațiile sunt reciproce si interdependente. Atâta timp cat agenția nu a găsit oferta potrivita si nu si-a îndeplinit obiectul contractului, recurentul susține că nu datorează comisionul, iar plata efectuata ar reprezenta plata nedatorata, conform art. 1341 Cod Civil.
In mod netemeinic instanța de fond a înlăturat depoziția martorului, care a specificat ca deși acesta a colaborat cu agenția imobiliara pentru vânzarea altor imobile, fiind constructor si dezvoltator imobiliar, intermedierea vânzării acestui apartament nu s-a realizat prin serviciile agenției imobiliare M. R. E., astfel ca oferta nu putea face parte din baza de date a agenției imobiliare, acesta nefiind contactat de către agenția reclamanta nici pentru vânzare si nici pentru plata comisionului.
Recurentul consideră ca agenția a acționat cu rea credința, necompletand in totalitate convenția pe loc, neeliberandu-i la data completării un exemplar din convenție si mai apoi completând in tabel adresa imobilului pe care l-a cumpărat, pentru a-si insusi in mod nedrept o suma de bani, care nu a fost calculata conform clauzelor convenției.
Conform pct. V al convenției, comisionul se achita din prețul de tranzacționare al apartamentului, adică din suma de 30500 euro. Pretenția ridicata de către reclamanta, s-a raportat la suma de 36000 euro. Astfel, in loc de suma de 756,4 euro, reclamanta solicita obligarea recurentului la plata comisionului de 893 euro, adică cu 136 euro mai mult, dovedind din nou reaua-intentie de a incasa in mod nejustificat si necuvenit diverse sume de bani.
In conformiate cu punctul V al convenției, "Beneficiarul nu este obligat la plata comisionului către Agenție in cazul in care nu încheie vreo convenție de înstrăinare având ca obiect vreuna din proprietățile imobiliare prezentate de către aceasta";. Instanța de fond a luat in considerare doar Angajamentul de plata semnat de recurent sub presiunea exercitata de către reprezentanta agenției, care l-au amenințat ca in situația in care nu va achita de buna voie contravaloarea comisionului, va fi obligat la plata unei sume enorme de bani.
De asemenea, reclamanta nu s-a prezentat la ultima infatisare, depunand in aceeași zi prin registratura instanței documentele incuviintate in probatiune, respectiv convenția de intermediere in original, angajamentul de plata, procese verbale de constatare, statutul societații, cu toate ca in conformitate cu art. 139 Cod pr. Civ., reclamantul prin reprezentant era obligat sa aibă asupra sa la ședința precedenta inscrisul in original, sau sa le depună pana la termenul incuviintat de instanța. Deoarece probele au ajuns la dosar după închiderea fazei probatorii, recurentul, prin reprezentant, a inteles sa renunțe la verificarea de scripte si la înscrierea in fals și a solicitat decăderea reclamantului din administrarea probelor si considerate ca dovedite susținerile recurentului. Cu toate acestea, instanța de fond, in mod nelegal nu a facut aplicarea art. 174 Cod pr. Civila și, mai mult, a inlaturat in mod netemeinic declarația martorului si a admis acțiunea reclamantei, fara ca aceasta sa fie dovedita.
Prin întâmpinare, intimata S. M. R. E. S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea sentinței pronunțata de instanța de fond ca fiind temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata in recurs.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că în mod corect instanța de fond, in urma aprecierii probatoriului din prezenta cauza, a admis acțiunea formulata si a obligat paratul-recurent la plata către intimată a sumei de 892.8 Euro, reprezentând comisionul datorat pentru serviciile prestate de aceasta in temeiul contractului seria M, nr. 393/_ precum si a dobânzii legale aferente acestui debit incepand cu data de_ si pana la achitarea integrala a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a apreciat criticile aduse de către recurent impotriva sentinței civile, ca fiind neintemeiate. Recurentul da dovada in continuare de rea credința deorece nu recunoaște ceea ce este evident si ceea ce rezulta, fara urma de dubiu, din probele existente in dosarul cauzei, cu atât mai mult cu cat recurentul a dorit pe parcursul derulării litigiului rezolvarea pe cale amiabila a conflictului prin propunerea unei eșalonări a plați datorate prin intermediul unui angajament de plata.
Recurentul critica soluția instanței de fond, invocând declarația unui martor si a faptului ca ar fi semnat contractul de intermediere "in alb";. Intimata considera ca in mod corect, instanța de fond, analizând întregul probatoriu a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 1169 Cod civil, cu atât mai mult cu cat recurentul a recunoscut debitul, prin angajamentul de plata semnat la data de_ . Nu corespunde așadar adevărului, susținerea recurentului ca agenția nu i-a găsit oferta potrivita si ca nu si-a indeplinit obiectul contractului, atâta timp cat a vizionat acest apartament prin intermediul intimatei iar ulterior imobilul a fost achiziționat de fiica recurentului. Mai mult, atât fiica recurentului cat si fiul acestuia au fost prezenți la vizionare si au semnat contractul de intermediere in calitate de participanți la vizionare la rubrica: alte persoane care au insotit beneficiarul.
Din dovezile existente la dosarul cauzei rezulta ca la data de_, intimata i-a prezentat recurentului C. V., care a fost insotit de fiul C. Marius si fiica C. Ilcas
A. M., imobilul situat in C. -N., Calea Turzii nr. 241D, bl. 1, sc. 1, ap. 45, jud. C., pentru care proprietarul imobilului solicita un preț de 36.000 Euro. Ulterior, fiica paratului a achiziționat imobilul de mai sus prin contract de vânzare cumpărare autentic, in prezent având domiciliul la aceasta adresa.
Intimata considera ca semnarea unui contract de vânzare cumpărare autentic in aceste condiții intra sub incidența clauzelor contractuale care preved ca "beneficiarul nu va folosi informațiile cuprinse in anexa prezentei convenții pentru încheierea oricărei convenții de înstrăinare privind proprietățile imobiliare prezentate de agenție fara plata comisionului sau in interesul altor persoane."; Totodată, la art V din Convenție este reglementata situația in care "Comisionul va fi datorat Agenției si daca asupra unuia din
imobilele înscrise in anexa se va incheia chiar si fara știrea Agenției orice convenție de instrainare privind proprietățile imobiliare prezentate de Agenție, de către Beneficiar in nume propriu, in numele unei rude sau afin a Beneficiarului...";.
S-a apreciat ca prin actele depuse la dosarul cauzei intimata a făcut dovada celor susținute, care sunt coroborate si cu recunoașterea debitului de către parat prin intermediul angajamentului de plata, astfel ca nu se poate vorbi de o plata nedatorata deoarece toate actele poarta semnătura recurentului, atât fiica recurentului cat si fiul acestuia au fost prezenți la vizionarea imobilelor, iar ulterior fiica a achiziționat apartamentul prezentat de intimată.
Mai mult, data fiind prezenta personala a fiicei paratului care a vizionat impreuna cu acesta imobilul in cauza si ulterior 1-a si achiziționat, intimata considera ca este evidenta intenția de eludare a obligației de plata.
In aceasta situație, la data de_, intimata a demarat o prima procedura de conciliere directa, prevăzuta de art. 720 indice 1 Cod Pr. Civ., in vederea soluționării pe cale amiabila a litigiului existent intre parti. Paratul nu a dat curs acestei invitații, dar ulterior fiind citat la Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr._ cu termenul la data de 11.09:2012, s-a prezentat la sediul reclamantei si a solicitat negocierea comisionului datorat precum si eșalonarea plații, semnând in acest sens un angajament de plata. Cu toate ca paratul a semnat angajamentul de plata nu si-a respectat nici obligațiile din acest angajament. Pentru acest motiv am decis promovarea prezentei acțiuni.
Intimata considera ca cel care nu a fost consecvent si perseverent in susținerile sale a fost recurentul, aspect care nu vine decât sa intareasca reaua credința a recurentului si intenția lui de eludare a obligației de plata.
S-a arătat că în mod corect instanța de fond a analizat cauza si a luat in considerare toate aspectele importante, cum ar fi principala obligație a intimatei a fost aceea de a intermedia vânzarea unui apartament care sa corespunda cerințelor recurentului pe când principala obligație a recurentului a fost de a plați un comision de 2%+tva din prețul de tranzacționare a imobilului prezentat de agenție. De asemenea, instanța de fond a reținut in mod corect ca potrivit clauzelor contractuale comisionul este datorat si in ipoteza in care contractul de vânzare cumpărare era încheiat de o ruda sau afin al recurentului.
S-a apreciat că toate criticile formulate de recurent sunt neintemeiate, deoarece instanța in mod corect a reținut ca intre recurent si intimată s-a semnat o convenție de intermediere, ca intimata si-a indeplinit obligatiile contractuale, fiind indreptatita sa ceara in instanța obligarea recurentului la executarea obligației sale corelative de plata a comisionului. Obligația recurentului având ca obiect plata unei sume de bani, este posibila executarea silita in natura acesteia, facandu-se aplicarea dispozitiilor art. 1516 alin 1 Cod Civil. Pe de alta parte, recurentul nu si-a respectat obligațiile asumate prin Convenția de prestări servicii - pentru intermediere cumpărare seria M nr. 393 incheiata la data de _
, cu privire la oferta prezentata de intimata agenție imobiliara si anume de a nu
folosi informațiile cuprinse in anexa contractului pentru incheierea de acte privind transferul proprietății fara plata comisionului. Pentru acest motiv, intimata considera ca recurentul nu i-a comunicat intenția sa de a cumpăra imobilul prezentat tocmai pentru a nu plati comisionul datorat. Adoptând aceasta conduita, recurentul si-a propus, cu rea credința, sa nu plătească comisionul datorat intimatei. Din actele existente la dosar rezulta in mod vădit ca recurentul nu si-a executat obligațiile contractuale asumate, incalcand astfel prevederile art. 14 si 1270 alin. 3 Cod civil, împotrivit cărora exercitarea drepturilor civile in general si a clauzelor contractuale in special trebuie făcuta cu buna credința.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
În mod temeinic instanța de fond a reținut faptul că între intimata SC M. R. E. SRL și recurentul C. V. a fost încheiată convenția de prestării servicii seria M nr. 393/_, potrivit căreia recurenta s-a obligat să intermedieze vânzarea unui apartament cu o cameră, în suprafață de aproximativ 35 mp, cu o valoare de 25.000-35.000 euro, iar recurentul să plătească un comision de 2% + TVA din prețul de tranzacționare al imobilului prezentat de agenție, în cazul perfectării vânzării. Potrivit clauzelor contractuale, comisionul era datorat și în ipoteza în care contractul era încheiat de către o rudă sau afin al pârâtului.
De asemenea, la 19 aprilie 2012, recurentul C. V. a semnat un script intitulat
"Angajament de plată";, prin care s-a obligat să plătească intimatei SC M. R. E. SRL suma de 900 euro, echivalent în lei, cu titlul de comision pentru serviciile de intermediere de care a beneficiat în baza contractului de intermediere seria M nr. 393/_, sumă care urma să fie achitată în șase tranșe egale de 150 euro, ultima dintre acestea fiind scadentă la data de 25 octombrie 2012.
Prin recursul formulat recurentul a criticat hotărârea instanței de fond pentru motive de netemeinicie, motive ce se circumscriu dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, respectiv faptul că instanța de fond a înlăturat în mod netemeinic depoziția martorului Susan I. Dorel, precum și în ceea ce privește cuantumul comisionului la plata căruia a fost obligat.
În ceea ce privește înlăturarea depoziției martorului Susan I. Dorel, tribunalul reține că în mod corect temeinic și legal instanța de fond a argumentat motivele care au stat la baza înlăturării acestei depoziții din ansamblul probator administrat la dosarul cauzei, iar pe de altă parte aprecierea probelor se face de către instanță liber, dar nu arbitrar, prin raportare la toate probele administrate, prin coroborarea acestora.
Deși recurentul a contestat faptul că datorează intimatei reclamante comisionul stabilit prin convenția de prestării servicii seria M nr. 393/_, susținere întemeiată pe depoziția martorului Susan I. Dorel, recurentul pârât a semnat la 19 aprilie 2012 un angajament de plată prin care se obliga să plătească intimatei reclamante suma de 900 euro, echivalent în lei, reprezentând comision datorat pentru serviciile de intermediere prestate de către intimată potrivit convenției de prestării servicii seria M nr. 393/_ . Ori acest angajament de plată reprezintă un act juridic unilateral prin care intimatul reclamant a recunoscut atât prestarea serviciilor cât și cuantumul comisionului pe care îl datorează, acest angajament reprezentând manifestarea sa de voință efectuată cu intenția de a produce efecte juridice, act care nu a fost contestat de către recurentul pârât și față de care nu s-a solicitat constatarea nulității acestuia.
Potrivit art. 1191 alin. 2 Cod civil, " nu se va primi niciodată o dovada prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul ";, iar pe de altă parte declarația martorului propus de tul recurent nu se coroborează cu alte probe administrate în dosar.
T. ul achiesează susținerilor recurentului că în cadrul contractului sinalagmatic obligațiile părților sunt reciproce și interdependente, însă prin angajamentul de plată din 19 aprilie 2012 pârâtul recurent a recunoscut atât existența obligației sale de a achita un comision pentru serviciile prestate cât și întinderea acestuia, astfel că sub acest aspect susținerile sale cu privire la neexecutarea contractului de către intimata reclamantă și cuantumul comisionului datorat sunt neîntemeiate. Mai mult, deși recurentul a invocat reaua credință a intimatei reclamante atât cu privire la încheierea și cât și la executarea contractului, acesta nu a făcut dovada acesteia, obligație pe care o avea raportat la dispozițiile art. 1169 cod civil cât și prin raportare la prezumția de bună credință a reclamantei intimate.
Raportat la aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 304, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul C. V. în
contradictoriu cu intimata SC M. R. E. SRL împotriva sentinței civile nr. 197/_ pronunțate de Judecătoria Gherla în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurentul căzând în pretenții, tribunalul va obliga recurentul C. V. să plătească în favoarea intimatei SC M. R. E. SRL suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu avocațial (fila 14).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurentul C. V. în contradictoriu cu intimata SC
M. R. E. SRL împotriva sentinței civile nr. 197/_ pronunțate de Judecătoria Gherla în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească în favoarea intimatei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
S. | I. C. G. | V. | L. G. DP |
Red.CG/MM 2 ex./_
Judecător fond: Gîlcă M. I., Judecătoria Gherla, județul C. .
| ← Decizia civilă nr. 956/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 515/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
