Decizia civilă nr. 701/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMANIA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIE CIVILĂ NR.701
Ședința publică din 18 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător Judecător: C. N. C. Judecător: DP
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de O. de C. și P. I.
S.,
cu sediul în Z., str. C.Coposu, nr. 31/A, împotriva sentinței civile nr. 19 din 15 ian. 2013, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta recurentului pârât, O. de C. și P. I. S. - c.j. Oana Florian, precum și reprezentanta intimatei reclamante G. A. S. - c.j. Meseșan S.
.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată iar taxele judiciare de timbru stabilite în sarcina recurentei pârâte au fost achitate.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului formulat.
Reprezentanta recurentului pârât, O. de C. și P. I. S. -
c.j. Oana Florian, arată că O. de C. și P. I. S., se află amplasat în apropierea cabinetului doctorului Olah M. a cărei mașină a fost avariată de căderile abundente de zăpadă. Arată totodată că pe acoperișul O.C.P.I. S., există amplasate parazăpezi iar conducerea nu și-a putut asuma răspunderea să trimită angajații din cadrul instituției pentru a îndepărta zăpada de fiecare dată când au avut loc căderi abundente de zăpadă. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond ca fiind nefondată, pentru motivele relatate pe larg în motivarea cererii de recurs și reiterate în fața instanței, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Intimatei reclamant G. A. S. c.j. Meseșan S., solicită menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe întrucât, arată că O.C.P.I. nu a efectuat nici o diligență în sensul de a curăța zăpada, iar cu ocazia dezbaterilor pe fond, pârâtul O.C.P.I. a confirmat faptul că zăpada a căzut de pe clădirea în care aceștia își au sediul. Pentru motivele relatate pe larg prin întâmpinare și susținute în fața instanței, solicită respingerea recursului declarat de
O.C.P.I. S. și menținerea ca temeinică a sentinței instanței de fond. Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin Sentința civilă nr. 19 din 15 ianuarie 2013 a Judecătoriei Z. a fost admisă cererea reclamantei SC G. A. SA B., împotriva pârâtului O. de C. și P. I. S. și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 8247,61 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul marca Ford Fiesta, cu nr. de înmatriculare_ .
De asemenea, pârâtul a fost obligat și la plata către reclamantă a sumei de 609 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele: Imobilul în care își are sediul pârâtul OCPI S. se află în proprietatea
Agenției Naționale de C. și P. I. și din anul 2007 este dat în folosința gratuită a pârâtului OCPI S., după cum rezultă din CF 7758 Z. depus la dosar la filele 81-83.
După cum rezultă din fotoplanul depus la dosar de pârât (f56) precum și din planșele foto depuse la dosar de reclamantă (f.65-78), între acest imobil și imobilul proprietatea numiților Olah Geza și Olah M. nu există gard care să delimiteze limita de proprietate, astfel că picătura streașinei imobilului aflat în folosința gratuită a pârâtului cade pe proprietatea numitei Olah M. .
În data de_, numita Olah M. a parcat autoturismul proprietatea sa cu nr. de înmatriculare_, în curtea imobilului său menționat anterior, situat pe str. C. Coposu nr. 31, iar autoturismul a fost avariat ca urmare a unor căderi de zăpadă de pe acoperișul clădirii învecinate ce sa află în folosința gratuită a OCPI.
Această stare de fapt rezultă din declarația martorului Olah M., consemnată și atașată la dosar la filele 24-25, din planșele foto (65-78) și este confirmată și de pârâtul OCPI care, cu ocazia dezbaterilor pe fond, a confirmat faptul că zăpada a căzut de pe acoperișul clădirii aflate în folosința sa. Deși inițial, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a lăsat să se întrevadă că există posibilitatea ca zăpada să fi căzut chiar de pe acoperișul clădirii proprietatea numitei Olah M., totuși pe parcursul judecării cauzei nu a insistat asupra acestei apărări care de altfel a fost infirmată de probele administrate în cauză, în special de planșele foto depuse la dosar, din care se poate observa cu ușurință diferența de nivel dintre aleea pietonală bordurată amplasată la baza imobilului proprietatea numitei Olah M., alee ce asigură accesul în respectiva clădire (unde se află și sediul profesional al numitei Olah M. ), și restul curții aparținând acesteia, diferență de nivel care face dificilă parcarea pe alee respectivă.
Tot prin întâmpinare pârâtul arată că numita Olah M., deși cunoștea riscul alunecării de zăpadă de pe acoperiș, sau cel puțin putea să anticipeze aceste pericol, nu și-a luat nici o măsură de siguranță, parcând autoturismul în apropierea zidului clădirii OCPI. Nici această apărare a pârâtului nu poate fi reținută de către instanță, atât pentru motivele prezentate anterior cât și din pricina faptului că, dacă ar fi parcat pe aleea pietonală ar fi blocat accesul pacienților la cabinetul medical situat în clădirea respectivă. De asemenea nu se poate omite un aspect deosebit de important, respectiv că numita Olah M. și-a parcat autoturismul în propria curte, pe care are dreptul să o amenajeze și să o folosească după cum crede de cuviință, nefiind responsabilitatea acesteia paza clădirii învecinate.
Pârâtul OCPI a mai arătat prin întâmpinare că reprezentantul OCPI S. nu a fost chemat la fața locului la constatarea daunei și că procesul verbal de constatare
a fost încheiat în lipsa sa, aspect infirmat de către martorul audiat (f.84) care a declarat în fața instanței că pârâtul a fost imediat anunțat și drept urmare la fața locului s-a deplasat un angajat din cadrul pârâtului care a ajutat martora să îndepărteze zăpada de pe autovehicul. Faptul că procesul verbal de constatare a daunei nu a fost încheiat în prezența pârâtului, deși ar fi fost recomandabil să se procedeze în acest nod, nu afectează valabilitatea acestuia câtă vreme starea de fapt reținută în cuprinsul său se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, ba mai mult, pârâtul nu a contestat avariile reținute în cuprinsul acestuia, fiind fără relevanță faptul că nu este menționată în cuprinsul respectivului proces verbal persoană răspunzătoare de pagubă, identificarea acesteia putându-se face și ulterior, în urma identificării persoanei care deține paza juridică a imobilului respectiv.
Ca urmare a producerii accidentului descris anterior, autoturismului proprietatea numitei Olah M., marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare_, i-a fost avariat plafonul, tapițeria precum și capota motorului, potrivit procesului verbal de constatare a daunelor (6) procesului verbal suplimentar de constatare a daunelor (f.8-9), facturii fiscale nr.3357/_ emisă de SC Szabo Service SRL (f.11), documentului de introducere în reparație a vehiculului (f.12) și calculului de reparație în sistem Audatex (f.13-15),
Ca urmare a faptului că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat la societatea reclamantă aceasta a plătit asiguratului Olah M. daune în valoare de 8247,61 lei, conform ordinului de plată nr. 7590/_ (f.7), în baza Contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor nr. 850126374 încheiat la data de_ (f.18), cu actul adițional încheiat la data de_ (f.19), cu valabilitate de la data de_ până la data de_ .
Daunele în cuantum de 8247,61 lei rezultă din procesul verbal de constatare a daunelor (6), procesul verbal suplimentar de constatare a daunelor (f.8-9), factura fiscală nr.3357/_ emisă de SC Szabo Service SRL (f.11), documentul de introducere în reparație a vehiculului (f.12), calcul reparație în sistem Audatex (f.13-15).
Cauza producerii avariilor la autovehiculul cu nr de înmatriculare_, proprietatea asiguratului Olah M., rezultă din declarația martorului Olah M., consemnată și atașată la dosar la filele 24-25, din planșele foto (65-78) și a fost confirmată și de pârâtul OCPI care cu ocazia dezbaterilor pe fond a confirmat faptul că zăpada a căzut de pe clădirea în care își are sediul și constă căderea de zăpadă de pe acoperișul clădirii ce sa află în folosința gratuită a pârâtului OCPI
Cu privire la legea aplicabilă, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului civil ";Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale, sunt supuse dispozițiilor legii in vigoare la data producerii, ori după caz, a săvârșirii lor";.
Față de aceste dispoziții, instanța urmează să verifice condițiile răspunderii civile delictuale invocate de către reclamantă și prevăzute de art. 1376 cod civil potrivit căruia " (1) Oricine este obligat sã repare, independent de orice culpã, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.";
Potrivit art 1378 Cod civil " În înțelesul dispozițiilor art. 1.375 și 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercitã în mod independent
controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu
.";
Prima instanța a mai reținut că, raportat la dispozițiile legale menționate anterior, pârâtul O. DE C. ȘI P. I. S. deține paza clădirii de pe acoperișul căreia a căzut zăpada, cu consecința avarierii autovehiculului asigurat, în condițiile în care, potrivit extrasului CF depus în copie la dosar (f.81-83), clădirea în cauză se află în proprietatea Agenției Naționale de C. și P. I. iar din anul 2007 este dată în folosința gratuită a pârâtului OCPI S. ,
Pentru a se exonera de răspunderea care îi revine, paznicul lucrului trebuie să facă dovada: a) faptei victimei însăși; b) faptei unei terțe persoane pentru care nu este ținut a răspunde; c)cazului de forță majoră, simpla dovadă a cazului fortuit nefiind suficientă.
Ori în speța de față pârâtul nu a făcut dovada intervenției nici unuia din cazurile de exonerare de răspundere.
Căderea zăpezii nu se poate încadra ca fiind un caz de forță majoră, deoarece forța majoră se caracterizează prin aceea că este o împrejurare externă, cu caracter excepțional, fără relație cu lucrul care a provocat dauna sau cu însușirile sale naturale, absolut invincibilă și absolut imprevizibilă.
Practica judecătorească în materie, anterioară intrării în vigoare a Noului Cod civil a ales varianta concepției obiective a răspunderii paznicului juridic al lucrului, chiar în acele situații în care, în mod evident acestuia nu i se poate imputa vreo vină, mergându-se pe prezumția de responsabilitate, ce corespunde unei necesități sociale de protecție a victimei prejudiciului, concepție ce a fost consacrată de Noul cod civil care stabilește răspunderea celui responsabil de prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa independent de orice culpă a sa.
Instanța de fond mai reține că, în temeiul art. 2210 Cod civil, în limita sumei de 8247,61 lei plătită cu titlu de despăgubiri civile, reclamanta se poate îndrepta împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, în cauza de față pârâtul OCPI, fiind indubitabil că
zăpada a căzut de pe clădirea ce se afla în acel moment în paza juridică a acestuia. Față de aceste considerente, prima instanța, în temeiul art.22 din Legea
136/1995 și 2210 cod civil rap. la art.1376 Cod civil., a admis în întregime cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâtul O. de C. și P. I. S., solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată.
În motivare, recurentul consideră că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală. Reiterând apărările invocate prin întâmpinare, în fața primei instanțe, recurentul pârât arată că imobilul în care își are sediul se află în proprietatea Agenției Naționale de C. și P. I., fiind construită în anul 1978 și că între aceasta și proprietatea numitului Olah Geza nu există gard care să delimiteze limita de proprietate. Numita Olah M. are cabinetul în clădirea învecinată și, de cel puțin cinci ani de zile, își parchează adeseori autoturismul cu nr. de înmatriculare_ sub streașina clădirii în care își are sediul pârâtul. Spațiul dintre zidurile celor două clădiri este destul de îngust, de aproximativ 4 m, putând fi parcat un singur autoturism.
În iarna anului 2012 precipitațiile sub formă de zăpadă au fost abundente, iar conducerea OCPI S. a luat toate măsurile necesare pentru îndepărtarea zăpezii, ori de câte ori a fost necesar. Pe acoperișul clădirii OCPI S. există montate parazăpezi, iar conducerea instituției a luat toate măsurile necesare îndepărtării zăpezii de pe acoperiș, solicitând intervenția echipajelor din cadrul departamentului pentru situații de urgență, atunci când căderile de zăpadă au fost abundente.
Incidentul soldat cu avarierea autovehiculului proprietatea numitei Olah M. producându-se în data de_, în jurul orei 09.00 după o noapte în care a nins din abundență Numita Olah M., deși cunoștea riscul alunecării de zăpadă de pe acoperiș, sau cel puțin putea să anticipeze aceste pericol, nu și-a luat nici o măsură de siguranță, parcând autoturismul în apropierea zidului clădirii OCPI.
Reprezentantul OCPI S. nu a fost chemat la fața locului la constatarea daunei și a faptului că zăpada a căzut de pe acoperișul clădirii în care își are sediul pârâtul, procesul verbal de constatare fiind încheiat în lipsa pârâtului care a fost înștiințat de către societatea reclamantă despre incident abia în cursul lunii aprilie 2012, când reclamanta a solicitat pârâtului să plătească contravaloarea despăgubirii plătite asiguratului Olah M. .
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 1357 C.civ.. Astfel, instituția pârâtă nu a săvârșit nicio faptă care să cauzeze dauna autoturismului asigurat și nimeni nu a aruncat zăpadă pe autoturism. Nu există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, iar căderea zăpezii este un fenomen natural, pentru care nu se poate reține vinovăția pârâte. De altfel, instanța de fond a și reținut faptul că pârâtei nu i se poate imputa vreo vină.
De asemenea, situația din speță nu se regăsește în niciuna dintre ipotezele prevăzute la art. 58 lit.a-d din Legea 136/1995, care se referă la cazurile în care asigurătorul poate exercita acțiunea în regres.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ., art. 1357 C.civ. și Legea 136/1995.
Intimata reclamantă SC G. A. SA B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat. În esență, reclamanta arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, apreciind în mod corect că vinovăția în producerea evenimentului din data de_ aparține în mod exclusiv pârâtului. În acest caz sunt incidente dispozițiile art. 1376 și art. 1378 Cod civil. Pârâtul deține paza clădirii de pe acoperișul căreia a căzut zăpada ce a avariat autoturismul asigurat, astfel că este ținut să răspundă pentru prejudiciul cauzat, câtă vreme nu a făcut dovada intervenției vreuneia dintre cauzele exoneratoare de răspundere. Acțiunea în regres exercitată de asigurator se întemeiază pe prevederile art. 2210 Cod civil.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, T. apreciază că recursul pârâtului O. de cadastru și P.
I. S. este, în parte, întemeiat, pentru următoarele motive:
În mod corect a reținut prima instanță că temeiul legal al acțiunii în regres exercitată de reclamantă, în calitate de asigurător, se regăsește în dispozițiile art.
2210 Cod civil, potrivit căruia, "în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.";. Așadar, contrar susținerilor recurentului, legea nu limitează dreptul de regres al asigurătorului doar la cazurile în care poate fi antrenată răspunderea delictuală pentru fapta proprie, răspundere condiționată de vinovăția autorului faptei prejudiciabile, permițând-o în toate situațiile în care o formă de răspundere civilă poate fi antrenată, singura excepție prevăzută de textul legal fiind cea a asigurărilor de persoane.
În ce privește însă temeiul legal al răspunderii pârâtului, T. apreciază că în mod greșit prima instanță a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 1376 alin.1 și art. 1377 Cod civil, care reglementează răspunderea pentru prejudicii cauzate de lucruri în general. În realitate, în speță își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 1379 alin.1 Cod civil, care reglementează o formă specială de răspundere obiectivă pentru prejudiciul cauzat de lucruri. Potrivit acestui text legal, cel care ocupă un imobil, chiar fără nici un titlu, răspunde pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau aruncarea din imobil a unui lucru. În concret, în cazul de față avarierea autoturismului asigurat nu s-a produs de imobilul în sine folosit de pârât, ci de zăpada care a căzut de pe acoperișul clădirii.
În conformitate cu prevederile art. 1380 Cod civil, în cazul prevăzut de art. 1379 Cod civil, nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseși ori a unui terț sau este urmarea unui caz de forță majoră. Așadar, legea prevede trei cauze exoneratoare de răspundere, respectiv fapta victimei, fapta terțului și forța majoră.
Cu privire la acest aspect, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că în speță prejudiciul nu a fost cauzat de un caz de forță majoră, deoarece căderea ninsorii în luna februarie nu poate fi considerată ca fiind un fenomen excepțional și, de asemenea, nici alunecarea zăpezii de pe acoperișurile clădirilor în perioada de iarnă nu poate fi privită ca un eveniment cu caracter de excepție, imprevizibil și invincibil.
Dar, în mod neîntemeiat prima instanță nu a reținut culpa parțială a victimei în cauzarea prejudiciului, constând în lipsa totală de prevedere a pericolului ce ar putea rezulta prin parcarea autoturismului sub streașina clădirii pârâtei, în condițiile în care, dat fiind anotimpul în care a avut loc evenimentul, căderile de zăpadă de pe acoperiș erau previzibile. Așadar, proprietara autoturismului asigurat trebuia și putea să prevadă riscul la care își supune bunul prin parcarea lui în acel loc. Această neglijență a victimei constituie o cauză exoneratoare de răspundere, conform art. 1380 C.civ., transferând proprietarului autoturismului asigurat o parte din răspunderea pentru repararea prejudiciului produs.
T. apreciază contribuția victimei la cauzarea pagubei ca fiind de 50%, astfel că dreptul de regres al reclamantei va fi limitat doar la partea de 50% ce revine pârâtului, în calitate de locatar al imobilului de pe acoperișul căruia a căzut zăpada.
În acest sens prevederile art. 1371 alin.1 C.civ. dispun că ";în cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o";.
În consecință, T. apreciază că, fără vreo justificare legală, prima instanță a înlăturat în totalitate apărarea pârâtului referitoare la culpa proprietarului
- conducător auto al bunului asigurat.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 304 ind.1 C.pr.civ. și art. 312 alin.1, 2 și 3 C.pr.civ., T. va admite în parte recursul declarat de pârâtul
O. de cadastru și P. I. S., împotriva Sentinței civile nr. 19/_ a Judecătoriei Z., pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC G. A. SA
împotriva pârâtului OCPI S., obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 4123,80 lei, reprezentând despăgubiri.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., intimata reclamantă va fi obligată să plătească recurentului pârât și suma de 153 lei, reprezentând cheltuieli parțiale de judecată în recurs, constând în jumătate din contravaloarea timbrajului.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE L E G I I :
D E C I D E :
Admite recursul declarat de O.C.P.I. S. contra sentinței civile nr. 19 din_ a Judecătoriei Z. .
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond admite în parte cererea reclamantei SC G. A. SA împotriva pârâtului OCPI S. și obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 4123,80 lei reprezentând despăgubiri.
Obligă intimata la 153 lei, cheltuieli de judecată în favoarea recurentei. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. I. - D. C. N. C. DP H. V.
În concediu de odihnă În concediu de odihnă În concediu de odihnă Președinte instanță în CO Președinte instanță în CO Semnează Semnează judecător delegat Semnează judecător delegat prim-grefier
S. M. S. M. D. C.
Red.H.I./_
Dact._
Jud. fond: R. I. R. Ex. 2
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 486/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 560/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
