Decizia civilă nr. 184/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 184/2013
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de pârâtul F. DE P. A V. S. împotriva sentinței civile nr. 755 din data de_ pronunțată de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții L. I.
, L. D. T. și pârâta SC E. R. A. R. SA, având ca obiect
-pretenții.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimatele-reclamante au depus la dosarul cauzei concluzii scrise, iar la data de_ apelantul a depus concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 755 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. :
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E. R. A.
R. SA și, în consecință:
S-a respins cererea formulată de reclamanta L. I. A., în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a reclamantei minore L. D. T., în măsura în care este formulată împotriva pârâtei SC E. R. A. R. SA, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta L. I. A., în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a reclamantei minorei L. D.
T., împotriva pârâtului F. DE P. A V. S., asociație profesională, și, în consecință:
A fost obligat pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantei L. I. A. următoarele sume de bani:
suma de 7871 lei, reprezentând daune materiale (contravaloare produse și servicii funerare) cauzate reclamantei de decesul soțului său, defunctul L. MIHAI SIMION I. în urma accidentului auto din data de 13 august 2009.
suma de 500.000,00 lei, reprezentând daune morale pentru suferințele provocate de decesul soțului său, defunctul L. MIHAI SIMION I., în urma accidentului auto din data de 13 august 2009.
lunar, până la data de 12 a fiecărei luni, câte 1226 lei, reprezentând daune materiale periodice, începând cu data
introducerii cererii, 23 martie 2011, pe toată durata vieții
reclamantei L. I. | A. . | |||
5. A fost obligat pârâtul F. | DE P. | A V. | S. | să plătească |
reclamantei minore L. D. T., reprezentată de mama sa, reclamanta L. I.
A., suma de 500.000,00 lei, reprezentând daune morale pentru suferințele provocate de decesul tatălui său, defunctul L. MIHAI SIMION I. în urma accidentului auto din data de 13 august 2009.
A fost obligat pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantei L. I. A. și, respectiv, reclamantei minore L. D. T. penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății sumelor arătate la pct. 4, lit. a și b și, respectiv, pct. 5, calculate începând cu data de 12 iulie 2012 și până la data plății integrale a acestor despăgubiri materiale și morale
A fost obligat pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantei L. I. A. penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății sumelor arătate la pct. 4, lit. c, calculate începând cu data de 12 iulie 2012 pentru despăgubirile periodice arătate la pct. 4, lit. c scadente anterior acestei date și, respectiv, de la scadența fiecărei despăgubiri periodice arătate la pct. 4, lit. c scadente după data de 12 iulie 2012 și până la data plății integrale a fiecărei despăgubiri periodice arătate la pct. 4, lit. c.
S-au respins, ca neîntemeiate, pretențiile suplimentare ale reclamantelor
L. I. A. și L. D. T. .
A fost obligat pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantelor L. I. A. și L. D. T. suma de 5.000,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu titlu preliminar, tribunalul a avut în vedere faptul că acțiunea a fost introdusă la data de 23 martie 2011 și are ca obiect pretenții derivate din raporturi juridice născute între părți în temeiul unui accident rutier din anul 2009, materializate într-un dosar de daună deschis de FPVS în 2010.
Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul a reținut că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Legea nr. 136/1995, ca lege specială și de Codul civil din 1864, ca lege generală.
Astfel cum rezultă din rezoluția de NUP din 16 martie 2010 dată în dosarul nr. 870/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj (f.40-42), în data de
13 august 2009, în jurul orei 11:20, agentul șef adjunct de poliție L. Mihai Simion I., șeful Postului de poliție T., aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-a deplasat cu autoturismul din dotarea postului de poliție, marca Dacia Logan, având nr. de înmatriculare MAI 28505, purtând însemnele poliției, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, cu dosare cu propunerea de începere a urmăririi penale și alte dosare. În timp ce conducea autoturismul pe DN 1 E 60, sensul de mers dinspre C. -Napoca spre Turda, a frânat brusc pentru a evita impactul cu un autoturism — neidentificat până în prezent, care circula din sens contrar, intrat pe contrasens, angajat într-o depășire neregulamentară, deși axul drumului era delimitat cu linie continuă dublă. Concomitent cu frânarea, agentul de poliție L. Mihai Simion I. a virat brusc spre dreapta pentru a evita impactul
cu autoturismul intrat pe contrasens, apoi, pentru a nu lovi autoturismele care circulau pe prima bandă a sensului său de mers, a virat din nou la stânga spre banda a doua, a intrat în tangaj, apoi în derapaj intrând pe contrasens și lovind frontal autoturismul Ford cu numărul de înmatriculare_, care circula regulamentar. Parchetul a avut în vedere faptul că în procesul-verbal de cercetare a cauzelor și împrejurărilor producerii evenimentului rutier din 13 august 2009 se reține în subcapitolul "Cauza producerii evenimentului rutier"; că vinovat de producerea accidentului ar putea fi conducătorul autoturismului neidentificat, ca urmare a nerespectării regulilor de circulație.
Rezoluția mai sus arătată se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organele de urmărire penală la 13 august 2009 (f.43-47), în care s-a arătat că din declarațiile martorilor reiese că accidentul s-a produs în următoarele împrejurări: în timp ce agentul șef adjunct L. MIHAI SIMION I. conducea autospeciala marca DACIA LOGAN cu nr. MAI 25805, deplasându-se din direcția C. -Napoca spre Turda, la km 452+200, în afara localității, a frânat brusc {pentru a evita impactul cu un autoturism care circula din contrasens și care a intenționat să facă o depășire neregulamentară (triplare) dar a revenit în banda de circulație când a observat autoturismul de poliție), a pierdut controlul asupra direcției, a derapat spre stânga și a intrat în coliziune cu autoturismul marca FORD cu nr._, care circula din direcția Turda spre C. -Napoca, fiind condus de numitul MIHĂILESCU OVIDIU CONSTANTIN.
În urma accidentului au rezultat: vătămarea corporală gravă și apoi decesul agentului de poliție, avansat post-mortem la gradul de subinspector; vătămarea corporală a conducătorului auto Mihăilescu Ovidiu Constantin și a pasagerului Temmel Karl Siegfried aflați în autoturismul Ford; avarierea celor două autoturisme.
Verificând în acest context incidența răspunderii civile delictuale, tribunalul a reținut că, în conformitate cu art. 998 sau art. 999 C.civ. din 1864, aceasta este condiționată de întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, culpa autorului faptei ilicite și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Desigur, constatările tribunalului în ceea ce privește faptele care vor fi analizate în continuare sunt incidentale, conform art. 17 C.proc.civ., și nu pun în discuție o eventuală răspundere contravențională sau penală a conducătorului autoturismului de culoare neagră, rămas neidentificat, instanța specializată limitându-se la a analiza condițiile răspunderii civile delictuale.
Din probele scrise mai sus, tribunalul a reținut întrunirea tuturor celor patru condiții ale răspunderii civile delictuale, după cum urmează:
Conducătorul autoturismului de culoare neagră rămas neidentificat, prin efectuarea manevrei de depășire a unui alt autoturism, aflat la rândul său în depășire (triplare) - fapta ilicită, a încălcat atât dispozițiile art. 45 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, care prevăd că conducătorul vehiculului care se angajează în depășire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în fața sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră, cât și cele ale art. 120 lit. i din HG nr. 1391/2006 (RAOUG nr. 195/2002), care prevăd că este interzisă depășirea atunci când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus ….
Fapta ilicită a conducătorului autoturismului de culoare neagră de a efectua manevra de triplare l-a determinat pe d-l L. Mihai Simion I. să efectueze manevrele mai sus arătate: frânare, virare dreapta și apoi virare stânga, cu consecința pierderii controlului autovehiculului cu nr. de înmatriculare MAI 28505, care a intrat în coliziune directă cu autoturismul marca Ford cu nr. _
fiind condus de numitul Mihăilescu Ovidiu Constantin, coliziune urmată de vătămarea corporală gravă, absorbită ulterior de moartea d-lui L. Mihai Simion
I. .
În acest context, tribunalul a reținut că, din perspectiva reclamantelor L.
I. A., soția d-lui L. Mihai Simion I., și L. D. T., fiica minoră a d-lui L. Mihai Simion I., doar provocarea de către conducătorul autoturismului de culoare neagră a pierderii vieții d-lui L. Mihai Simion I. reprezintă fapta ilicită care le-a cauzat prejudiciile materiale și morale a căror acoperire au solicitat-o, iar raportul de cauzalitate pretins de reclamante privește doar legătura dintre provocarea pierderii vieții d-lui L. Mihai Simion I. și prejudiciile materiale și morale suferite de ele. Tribunalul a analizat întreaga succesiune a faptelor doar din perspectiva lanțului cauzal, dovedit pe deplin, așa cum s-a arătat mai sus, însă a reținut că secvența cauzală relevantă în speță este doar cea finală, între fapta ilicită a conducătorului autoturismului de culoare neagră de a provoca pierderea vieții d-lui L. Mihai Simion I. și prejudiciile materiale și morale suferite de reclamante.
În ceea ce privește culpa conducătorului autoturismului de culoare neagră, tribunalul a reținut, din aceleași probe, că desfășurarea evenimentelor, mai sus descrisă, atestă că conducătorul autoturismului de culoare neagră nu a urmărit provocarea morții d-lui L. Mihai Simion I., deși putea și trebuia să prevadă rezultatul faptei sale, pe care însă nu l-a acceptat, considerând fără temei că nu se va produce, elemente specifice culpei cu prevedere.
Cât privește prejudiciile suferite de reclamante, tribunalul a avut în vedere următoarele probe:
În ceea ce privește daunele materiale, tribunalul a reținut că reclamanta L.
I. A. a justificat efectuarea următoarelor cheltuieli: 1760 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 504/2 septembrie 2009, emisă pentru prestarea de servicii funerare de către SC VESP SRL (f.35), 675,85 lei reprezentând contravaloarea notei de plată emise de SC RA. SRL pentru serviciile prestate (servicii de alimentație publică) (f.36), 205,85 lei reprezentând contravaloarea bonului fiscal emis de SC CC OVIDIU SRL la 2 septembrie 2009 (mărfuri alimentare) (f.37), 599,28 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 29506714/4 septembrie 2009 emise de ROLAND IMPEX SRL pentru bunurile livrate (mărfuri alimentare) (f.38), respectiv 4630,30 lei reprezentând
contravaloarea facturii fiscale 3270/4 septembrie 2009 emise de SC GOSPODINA CENTRAL SRL pentru serviciile prestate (servicii de alimentație publică) (f.39), în total 7871 lei.
Tot în categoria daunelor materiale, din coroborarea declarațiilor martorelor Lazăr M. I. (f.125) și Todea A. Ancuța (f.126), tribunalul a reținut că reclamantele au suferit o depreciere severă a nivelului lor de trai datorată pierderii veniturilor lunare ale d-lui L. Mihai Simion I., acesta fiind singurul membru al familiei care avea calitatea de salariat. Coroborând adresa nr. 533164/18 octombrie 2011 emisă de IPJ C. (f.71) cu decizia nr. 157299/20 noiembrie 2009 a Casei de Pensii a MAI (f.27) și cu cupoanele de pensie, respectiv cu cuponul de alocație de la f. 25-26, tribunalul a reținut că media veniturilor d- lui L. Mihai Simion I. în perioada ianuarie - iulie 2009, înainte de accident, era de 2827,43 lei, familia larg realizând venituri lunare de 2827,43 lei + 42 lei (alocația reclamantei minore), rezultând un venit net / membru de familie de 956,48 lei. Raportând acest venit net / membru de familie la numărul persoanelor rămase în familia L. (cele două reclamante), tribunalul a reținut că menținerea veniturilor nete pentru cele două reclamante la nivelul anterior accidentului reclamă complinirea sumelor pe care acestea le realizează la
momentul pronunțării hotărârii: pensia de urmaș de 645 lei + alocația reclamantei minore de 42 lei cu suma de 1225,96 lei lunar (rotunjit 1226 lei).
În ceea ce privește restul pretențiilor reclamantelor reprezentând daune materiale (10.000 lei pentru ridicarea unui monument funerar), tribunalul a reținut că acestea nu au fost dovedite. Chestiunea notorietății costurilor ridicării unui monument funerar este precedată de dovedirea materializării intenției de a ridica un astfel de monument, element de fapt pentru dovedirea căruia simpla depunere a unor oferte de preț (f.78-79) nu este suficientă.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, tribunalul a reținut că, din perspectiva reclamantei L. I. A., moartea d-lui L. Mihai Simion I. reprezintă pierderea soțului, la șapte ani după căsătorie și la trei ani după nașterea fiicei lor, în condițiile în care la momentul accidentului d-l L. Mihai Simion I. avea vârsta de 32 de ani, iar reclamanta încă nu împlinise vârsta de 31 de ani. În ceea ce o privește pe reclamanta minoră L. D. T., tribunalul a reținut că aceasta și-a pierdut tatăl la vârsta de trei ani și jumătate.
În acest context, tribunalul a reținut că are sarcina de a analiza toate consecințele faptei ilicite, în funcție de planurile în care se produc și să contureze cât mai fidel întinderea acestor efecte, fără a avea pretenția sau exigenta de a stabili cu exactitate întreaga dimensiune a prejudiciului moral, deoarece în materia daunelor morale, principiul refacerii integrale și a punerii părților în situația anterioară nu poate avea decât prin excelență un caracter aproximativ (în speță repunerea părților în situația anterioară este în mod evident imposibilă), prin stabilirea unei sume care să le permită reclamantelor să găsească o alinare a suferințelor lor.
Dacă, în general, jurisprudența în materie analizează în materia daunelor morale impactul faptei ilicite în planurile: familial, profesional, social, psihologic și corporal, în prezenta speță tribunalul a reținut necesitatea efectuării acestei analize doar în planurile: familial, profesional și psihologic, planurile rămase, cel social și cel corporal, prezentând relevanță doar la analiza daunelor morale cuvenite victimelor directe ale unor fapte ilicite.
Tribunalul a reținut că, pentru reclamante, planul familial reprezintă spațiul unde urmările faptei ilicite se manifestă cu precădere. Astfel, după decesul d-lui L. Mihai Simion I. reclamantele își vor continua viața de familie fără soț, respectiv fără tată, lipsa defunctului dezechilibrând grav mediul familial în care reclamanta minoră D. T. va crește lipsită de ocrotirea și afecțiunea unuia dintre părinți, iar reclamanta L. I. A. își va continua viața de zi cu zi
fără afecțiunea și sprijinul soțului.
În analiza planului familial și a consecințelor pe care fapta ilicită le produce în acest plan, tribunalul nu s-a putut opri la prejudicial actual, în primul rând pentru că un prejudiciu afectiv nu se consuma instantaneu, ci el se propagă în timp prin stările, senzațiile sau amintirile negative pe care le va provoca reclamantei minore la vârsta la care va conștientiza absența definitivă din viața sa a tatălui, iar în al doilea rând pentru că trebuie luate în calcul și șansele reclamantelor de a evolua în respectivul plan, de a-și găsi sau regăsi stabilitatea, de a forma sau repara relațiile alterate, șanse reduse considerabil în cazul concret ca urmare a faptei ilicite, astfel cum reiese din declarațiile martorei Todea
A. Anuța, care s-a referit explicit la faptul că reclamanta L. I. A. nu și-a refăcut viața alături de vreo altă persoană.
Analizând impactul faptei ilicite în planul profesional, tribunalul a reținut că reclamanta L. A. I. nu era angajată în muncă la momentul decesului soțului său, dată fiind dificultatea de a găsi un loc de muncă în mediul rural și dată fiind configurarea rolurilor celor doi soți în familie, potrivit căreia soțul reclamantei era cel care, în virtutea funcției sale și a abilităților sale profesionale,
era principalul susținător financiar al familiei. Odată cu decesul acestuia, perspectivele profesionale ale reclamantei, și așa sever limitate, se îngustează și mai tare, întrucât reclamanta va trebui să aloce o parte și mai însemnată a timpului său creșterii fiicei lor, fapt care va afecta semnificativ orice încercare a sa de a se realiza profesional.
Cât privește urmările faptei ilicite în planul psihologic, tribunalul a reținut că acesta poate fi delimitat, la rândul său, în alte două planuri care îl alcătuiesc: planul mental și planul emoțional. Planul mental se distinge de planul emoțional prin faptul că acesta se refera la sănătatea mentală, ca valoare umană protejată, la integritatea psihică a persoanei, care poate fi lezată prin evenimente de natură a altera starea de confort psihologic. Planul emoțional cuprinde totalitatea sentimentelor aparținând unei persoane. Delimitarea prezintă importanță atât în evaluarea prejudiciului cu privire la întinderea sa, cât și în posibilitatea de a face o analiză in concreto a existenței acestuia. Planul emoțional poate fi evaluat cel mult pe baza prezumțiilor, spre exemplu prezumția că între membrii familiei există relații de afectivitate. Instanța nu poate vizualiza trăirile sufletești ale persoanei pentru a putea individualiza prejudiciul, însă poate deduce din starea de fapt (căderile nervoase ale reclamantei L. A. I., menționate expres de martora Todea A. Anuța, f.126), folosind prezumțiile, existența unui prejudiciu în acest plan. Deși sentimentele formează un plan aparte, care se manifestă cel mult în comportamentul persoanei față de alte persoane, acestea pot produce prin intensitatea lor și modificări la nivel mental. Astfel, prin lezarea sentimentelor de afectivitate psihicul poate fi afectat, nefiind capabil să se adapteze la suferința cauzată de prejudiciul pierderii soțului sau tatălui.
În cazul concret analizat, putem discuta în plan emoțional despre atingeri aduse încrederii în șansele de reușită pe viitor (ca văduvă, respectiv orfană), în forțele proprii, influențate de lipsa soțului / tatălui, cauzată prin fapta ilicită. Totodată, se poate include aici și suferința cauzată prin schimbările intervenite în viețile reclamantelor prejudiciate, succesiunea de evenimente în raport cauzal cu fapta ilicită de natură a altera starea de bine sau armonia familiala, relațiile între reclamante și cu membrii familiei extinse. Avansând în studiul implicațiilor afective ale traumei, se poate stabili un prejudiciu și la acest nivel prin devierea cursului normal al vieții, prin reducerea șanselor de împlinire în orice plan. În plan mental, incontestabil, au loc schimbări drept consecință a traumei traversate de victime, trauma de a se își vederea familia lipsită de soț / tată și eforturile de a-și accepta noul mod de viață. Acest proces poate presupune terapie și consiliere și, implicit, un prejudiciu prin lezarea integrității psihice.
Toate aceste atingeri aduse vieții reclamantelor au condus tribunalul la concluzia că fapta ilicită a deteriorat fundamental viața fiecăreia dintre reclamante, în toate planurile mai sus analizate, motiv pentru care tribunalul a apreciat că sumele solicitate de reclamante cu titlu de daune morale, câte
500.000 lei pentru fiecare reclamantă, sunt pe deplin justificate.
Pentru motivele mai sus expuse, tribunalul nu și-a putut însuși soluția și considerentele sentinței civile nr. 12670/21 septembrie 2012, nedefinitivă, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B. în dosarul nr._ (f.119- 123).
În ceea ce privește persoana căreia îi revine obligația de a plăti reclamantelor tribunalul a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 999 C.civ. din 1864, această sarcină cade asupra conducătorului autoturismului de culoare neagră, rămas neidentificat (astfel cum rezultă din adresa din 5 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj de la f.49).
În consecință, tribunalul nu a putut reține în cauză vreun temei pentru atragerea răspunderii pârâtei SC E. R. A. R. SA, care este
asiguratorul RCA al d-lui Mihăilescu Ovidiu Constantin, conducătorul autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare_, fapt care o lipsește pe SC E. R. A. R. SA și de calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Pentru acest motiv, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E. R. A. R. SA, și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamanta L. I. A., în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a reclamantei minore L. D. T., în măsura în care este
formulată împotriva pârâtei SC E. R. A. R. SA, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Dimpotrivă, tribunalul a reținut că pârâtul F. DE P. A V. S. are atât calitate procesuală pasivă, cât și obligația de a le despăgubi pe reclamante, cu sumele arătate mai sus pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 61 din Legea nr. 136/1995, F. de protecție a victimelor străzii, este constituit în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării/înregistrării, precum și de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule. F. de protecție a victimelor străzii este destinat plăților de despăgubiri pentru vătămări corporale sau decese, dacă autorul a rămas neidentificat … .
În conformitate cu dispozițiile art. 3 din Ord. CSA nr. 1/2008 dacă autorul accidentului rămâne neidentificat, F. acordă despăgubiri numai pentru vătămări corporale sau decese …. Accidentul de vehicul cu autor neidentificat este accidentul în care vehiculul agresor a intrat în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care l-a avariat, după care a părăsit locul accidentului ... (4) F. intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului. Totuși,
F. va notifica persoanelor obligate la despăgubire faptul ca a fost avizat pentru soluționarea cazului de dauna și, în măsura în care acestea au despăgubit efectiv persoanele păgubite pentru prejudiciile suferite înainte de finalizarea procedurii de soluționare a dosarului, F. își va înceta intervenția.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Ord. CSA nr. 1/2008, cuantumul prejudiciului suferit de persoanele păgubite prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României se stabilește în strictă conformitate cu prevederile normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare în R. la data producerii accidentului
Astfel cum rezultă din adresa din 5 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj de la f.49, accidentul în care și-a pierdut viața d-l L. Simion Mihai I. este un accident cu autor neidentificat, iar daunele mai sus analizate au solicitate de reclamante în legătură cu decesul d-lui L., fără a solicita daune cu privire la vreun bun avariat în accident.
Referitor la interpretarea noțiunii de accident de vehicul cu autor neidentificat, tribunalul nu a putut primi interpretarea restrictivă pe care o susține pârâtul FPVS.
În conformitate cu art. 251alin. 10, lit. b din Legea nr. 32/2000, FPVS se constituie în scopul … b) de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule …
Ord. CSA nr. 1/2008, act normativ cu forță inferioară legii, prin definiția restrictivă a accidentului de vehicul cu autor neidentificat, adaugă la condițiile impuse de art. 251din Legea nr. 32/2000, având în vedere faptul că o atare
interpretare literală ar permite doar persoanelor fizice cu care autovehiculul agresor rămas neidentificat a intrat în coliziune directă să formuleze cereri împotriva FPVS, orice cerere formulată de o persoană care conducea un autovehicul cu care autovehiculul agresor rămas neidentificat a intrat în coliziune directă fiind inadmisibilă în accepțiunea propusă de FPVS.
Ținând cont de rolul și de funcția pe care FPVS le are în sistemul național român de asigurări, care imprimă raportului victimă - FPVS un caracter vertical, precum și de jurisprudența CJUE stabilită prin decizia pronunțată în cauza C- 63/01 (Evans), care stabilește că revine instanței naționale sarcina de a verifica cât de serioasă este atingerea adusă dreptului unei victime a unui accident de vehicul cu autor neidentificat, dacă sistemul național de compensare a acestor victime este afectat de o transpunere incorectă a dispozițiilor Directivei 84/5 și dacă această transpunere incorectă este de natură a aduce prejudicii acestor victime, tribunalul a reținut că dispozițiile Legii nr. 32/2000 asigură victimelor accidentelor de vehicul cu autor necunoscut o protecție suficientă, care ar fi însă redusă nepermis dacă s-ar aplica literal art. 3 alin. 2 din Ord. CSA nr. 1/2008.
Or, ierarhia internă a normelor juridice nu permite derogarea de la dispozițiile unei norme juridice cu forță superioară printr-o normă juridică cu forță inferioară, astfel că tribunalul, aplicând art. 3 alin. 2 din Ord. CSA nr. 1/2008, l-a interpretat în spiritul Legii nr. 32/2000 și al Directivei nr. 84/5, care nu disting între victimele aflate într-un alt autovehicul sau victimele care au suferit prejudicii ca urmare a unui accident fără coliziune directă și cele cu care autoturismul agresor rămas neidentificat a intrat în coliziune directă.
Concluzionând, tribunalul a reținut că, dată fiind caracteristica accidentului din 13 august 2009 de a fi fost provocat de un autovehicul "agresor"; (termen pe care, de asemenea, Legea nr. 32/2000 nu îl prevede și pe care Ord. CSA nr. 1/2000 nu îl explică, noțiunea de agresiune exercitată de un obiect, chiar condus de către o persoană, fiind străină logicii), pârâtul FPVS are obligația de a le despăgubi pe reclamante pentru daunele cauzate de decesul d-lui L., în aceleași condiții în care ar răspunde și un asigurator RCA. Pentru aceste motive, tribunalul nu și-a putut însuși soluția și considerentele sentinței civile nr. 12670/21 septembrie 2012, nedefinitivă, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
B. în dosarul nr._ .
În conformitate cu prevederile art. 49, pct. 2 din Ord. CSA nr. 20/2008 (în vigoare la data producerii accidentului, 13 august 2009), la stabilirea despăgubirilor în cazul … decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:
.. 2. în caz de deces: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului; d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din R. .
Astfel cum rezultă din coroborarea prevederilor art. 49, pct. 2 din Ord. CSA nr. 20/2008 cu principiul reparării integrale a prejudiciului, toate sumele mai sus stabilite se încadrează în limitele legale de despăgubire stabilite de Ord. CSA nr. 20/2008 și vor fi puse în sarcina pârâtului FPVS în temeiul art. 251alin. 10, lit. b din Legea nr. 32/2000. În acest context, tribunalul nu a putut primi susținerea pârâtului FPVS în sensul că nu poate fi obligat la plata de sume periodice, neexistând nicio interdicție legală în acest sens, nici pentru FPVS, nici pentru asiguratorii RCA.
Tribunalul a mai avut în vedere și faptul că pârâtul FPVS, după depunerea de către reclamante a ultimului act necesar efectuării plății, declarația prevăzută de art. 46 lit. b din Ord. CSA nr. 20/2008, la 12 iulie 2012, a continuat să refuze în mod nejustificat plata daunelor solicitate. În consecință, în temeiul art. 37 din Ord. CSA nr. 20/2008, tribunalul a acordat reclamantelor și penalitățile de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății sumelor scadente anterior acestei date și, respectiv, de la scadența fiecărei despăgubiri periodice scadente după data de 12 iulie 2012 și până la data plății integrale a fiecărei despăgubiri periodice.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, pe fond, tribunalul a admis în parte cererea formulată de reclamanta L. I. A., în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a reclamantei minorei L. D. T., împotriva pârâtului
F. DE P. A V. S. și, în consecință, a obligat pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantei L. I. A. următoarele sume de bani:
a) suma de 7871 lei, reprezentând daune materiale (contravaloare produse și servicii funerare) cauzate reclamantei de decesul soțului său, defunctul L. MIHAI SIMION I. în urma accidentului auto din data de 13 august 2009; b) suma de 500.000,00 lei, reprezentând daune morale pentru suferințele provocate de decesul soțului său, defunctul L. MIHAI SIMION I., în urma accidentului auto din data de 13 august 2009; c) lunar, până la data de 12 a fiecărei luni (data imediat anterioară datei producerii accidentului), câte 1226 lei, reprezentând daune materiale periodice, începând cu data introducerii cererii, 23 martie 2011, pe toată durata vieții reclamantei L. I. A. . Desigur, aceste despăgubiri periodice vor putea fi modificate, în viitor, pe cale judiciară, în măsura în care circumstanțele în care au fost acordate s-ar modifica.
Subsecvent, tribunalul l-a obligat pe pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantei minore L. D. T., reprezentată de mama sa, reclamanta L. I. A., suma de 500.000,00 lei, reprezentând daune morale pentru suferințele provocate de decesul tatălui său, defunctul L. MIHAI SIMION
I. în urma accidentului auto din data de 13 august 2009.
Astfel cum s-a arătat mai sus, tribunalul l-a obligat pe pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantei L. I. A. și, respectiv, reclamantei minore L. D. T. penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății sumelor arătate mai sus, la lit. a și b și, respectiv, în aliniatul anterior, calculate începând cu data de 12 iulie 2012 și până la data plății integrale a acestor despăgubiri materiale și morale, respectiv l-a obligat pe pârâtul F. DE P. A
V. S. să plătească reclamantei L. I. A. penalități de 0,1% pentru
fiecare zi de întârziere a plății sumelor arătate mai sus la lit. c, calculate începând cu data de 12 iulie 2012 pentru despăgubirile periodice arătate la lit. c scadente anterior acestei date și, respectiv, de la scadența fiecărei despăgubiri periodice arătate la mai sus la lit. c, scadente după data de 12 iulie 2012 și până la data plății integrale a fiecărei despăgubiri periodice arătate mai sus la lit. c.
În temeiul art. 1169 C.civ. din 1864, coroborat cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ., a respins, ca neîntemeiate, pretențiile suplimentare ale reclamantelor
L. I. A. și L. D. T. .
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului FPVS, care a căzut în pretenții, precum și caracterul opțional al reducerii cheltuielilor în cazul admiterii în parte a cererii în condițiile art. 276 C.proc.civ., tribunalul, reținând că pretențiile reclamantelor au fost respinse într- un cuantum nesemnificativ, l-a obligat pe pârâtul F. DE P. A V. S. să plătească reclamantelor L. I. A. și L. D. T. suma de 5.000,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând întregul onorariu avocațial achitat de reclamante.
În conformitate cu prevederile art. 278, pct. 2 și 31C.proc.civ., prezenta hotărâre a fost declarată executorie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul F. DE P. A V.
S.
solicitând schimbarea in totalitate a hotărârii apelate si judecarea din nou a fondului cauzei, iar pe cale de consecința respingerea acțiunii formulata de reclamanți ca netemeinica.
Pentru admiterea apelului invoca motive de procedura si motive de fond pe care intelegem sa le prezentam in cele ce urmează:
Având in vedere ca apelul vizează atat motive de procedura, cat si motive legate de judecta fondului cauzei, va proceda la prezentarea cu prioritate a motivelor legate de procedura a căror analiza si soluționare ar face de prisos redudecarea fondului a cauzei
1 .Instanța de fond nu a arătat care este temeiul legal pentru care a incadrat evenimentul rutier ca fiind un accident cu autor necunooscut .Pentru acest motiv intelege sa invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului apelant. Astfel, învederează ca la judecata fondului instanța reținut in considerentele hotărârii apărările formulate de pârâtul apelant prin intampinare, insa nu a arătat care este temeiul legal in baza căruia evenimentul din data de_ a fost catalogat ca un accident cu autor necunoscut.
Reluând aspectele de fapt, menționează ca in data de_, pe DN1 E60,intre localitatile C. -Napoca si Turda a avut loc un eveniment rutier in care au fost implicate autovehiculele marca Dacia Logan înmatriculata cu nr. MAI 28505, condus de soțul reclamaantei, defunctul L. Mihai Simion I., autoturismul marca Ford cu nr. de inmatriculare_, condus de dl Mihailescu Ovidiu Constantinn, asigurat RCA la SC Eurions R. SA si un autovehicul rămas neidentificat.
In timp ce conducea pe drumul menționat defunctul a frânat brusc pentru a evita impactul cu un autovehicul care circula din sens contrar, intrat pe contrasens si angajat intr-o depășire neregulamentara. Concomitent cu frânarea conducătorul autoturismului cu nr. MAI 28505 a virat brusc dreapta pentru a evita impactul cu autoturismul intrat in depășire, apoi a virat dreapta moment in care a pierdut controlul si a lovit frontal autoturismul marca Ford.
Acestea sunt circumstantele in care a avut loc evenimentul in care numitul
Mihai Simion I. si-a pierdut viata iar moștenitorii acestuia au inteles sa formuleze cerere de chemare in judecata împotriva F. ui De P. A V. S.
. A inteles pârâtul sa invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a FPVS pentru următoarele motive:
Potrivit art. 3 alin.l din Ordinul 1/2008 pentru punerea in aplicare Normelor privind FPVS" F. acorda despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, daca vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule "
Astfel, accident cu vehicul cu autor neidentificat este accidentul in care vehiculul agresor a intrat in coliziune directa cu persoana accidentata sau cu bunul pe care a avariat, dupa care a părăsit locul accidentului.
Conform Art. 75. din Codul Rutier Accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții:
s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori si-a avut originea într-un asemenea loc;
a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale;
în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare;
s-a produs ca urmare a încălcării unei reguli de circulație.
Ca urmare suntem cu toții de acord ca ne aflam in fata unui accident rutier insa nu putem vorbi despre un accident cu autor necunoscut si mai mult nu putem vorbi de vinovăția șoferilor implicați.
Desi in nici un act nu a fost stabilita vinovăția autoturismului negru neidentificat, nu avem o expertiza tehnica care sa stabileasca vinovăția sau gradul de vinovăție a celor doi conducători.
Tribunalul ca instanța de fond interpretează ca nu poate retine apărarea FPVS deoarece in opinia Tribunalului ar insemna ca o atare interpretare literala ar permite doar persoanelor fizice cu care autovehiculul agresor rămas neidentificat a intra in coliziune directa sa formuleze cerere împotriva FPVS.
Este corect aceasta interpretare pe care o inaltura instanta de fond. Nu a fost constituit F. pentru acordarea tuturor situațiilor in care asigurătorul nu plătește sau exista o situatie exceptionala.
Atâta vreme cat nu a fost stabilita si nu a fost atribuita vinovăția unui conducător auto nu intelege cum poate fi obligat F. despăgubirilor morale si materiale pentru simplu fapt ca exista aceasta entitate.
Daca si instanța de apel considera ca F. are calitate procesuala pasiva va puncta câteva aspecte si asupra daunelor materiale si a celor morale.
La stabilirea cuantumului daunelor morale solicitare de reclamanți instanța a reținut dispozițiile art. 6 din Ordinul CSA nr. 1 /2008 si art. 24 alin 3 din ordinul CSA nr. 8/2008 menționând ca prejudiciul suferit de persoanele păgubite prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României se stabilește in stricta conformitate cu prevederile normelor privind aplicarea legii in domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Cu privire la stabilirea daunelor materiale instanța trebuia sa aiba in vedere cheltuielile dovedite conform Ordinului CSA NR. 21/2009 (in vigoare la data producerii accidentului ) F. garantează plata despăgubirilor cuvenite probate cu documente justificative.(art. 47 si art. 49 pct. 1 din Ordinul 21/2009)
Referitor la despăgubirile morale solicitate de reclamanți, solicită sa se constate ca sunt exagerate. Potrivit legislației in vigoare, acordarea despăgubirilor pentru daunele morale suferite de anumite persoane in urma accidentelor rutiere, se face in conformitate cu legea romana in vigoare si cu jurisprudenta.
Atat instanța suprema din R., cat si C. ea Europeana a Drepturilor Omului, stabilesc cu valoare de principiu, ca aprecierea judecătorului privind evaluarea daunelor morale este subiectiva, dar despăgubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa.
In acest sens, tendința Curții Europene este de a limita daunele morale acordate, asa cum reiese din hotărârile pronunțate in cauzele Baumann vs. Franța, Labita vs. Italia, Lavents vs. Letonia, Freimanis si Lidums vs. Letonia, Diamantides vs. Grecia, Y.B. si alții vs. Turcia.
Pentru studiul practicii instanțelor judecătorești din R. au fost utilizate doar informații publice, aflate pe portalul "Jurindex- Indexul jurispudenței naționale", disponibil pe pagina de internet "http://www.jurisprudenta.org/". Astfel, după cum se arată pe respectiva Studiu privind daunele morale/nepatrimoniale 7 pagină, "JURINDEX este un serviciu public gratuit, dezvoltat de Tribunalul Vrancea, sub egida Consiliului Superior al Magistraturii, persoane juridice de drept public, în vederea îmbunătățirii accesului publicului la justiție, a creșterii transparentei sistemului judiciar și a consolidării relației de încredere, transparență și responsabilitate dintre justiție și cetățean
Pentru a permite procesarea statistică a datelor colectate, au fost definite anumite criterii de clasificare, după cum urmează:
Anul producerii prejudiciului moral;
Rezultatul faptei ilicite (deces / vătămare corporală);
Numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (pentru cazurile de vătămare corporală);
Existenta unei infirmități posttraumatice (pentru cazurile de vătămare corporală);
Vârsta persoanei vătămate;
Relația civilă / de rudenie a persoanei prejudiciate în raport cu persoana decedată;
Cuantumul despăgubirilor acordate, pentru prejudiciul moral (aferente unei vinovății de 100% în sarcina făptuitorului);
Forma vinovăției (intenție sau culpă);
Datele de identificare ale respectivei decizii In caz de vătămare corporala:
Având în vedere că în motivările hotărârilor judecătorești sunt reținute în general cu privire la leziunile victimei, doar concluziile raportului de expertiză medico-legală, prin care sunt indicate numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării si, după caz, existenta unei infirmități, pierderea unui organ sau a unei funcții, s-a considerat că studiul jurisprudentei disponibile s-a realizat prin centralizarea datelor în raport cu acești factori generali, urmând ca ulterior, pentru o mai fină apreciere a gravității diferitelor tipuri de leziuni, rezultatele cercetării statistice să fie pe mai departe detaliate, rafinate, prelucrate în colaborare cu IML.
In aceste condiții, s-a procedat la determinarea mediei aritmetice a rezultatelor pentru leziuni ce au necesitat mai puțin sau mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, datele obținute fiind urmatoarele:
- Media generală a despăgubirilor acordate pentru daune morale pentru fiecare zi de îngrijiri medicale necesară vindecării, este de 344 de lei (Pentru vătămări ce au necesitat mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, media rezultată este de 301 lei / zi).
Cand se va aprecia asupra cuantumului despăgubirilor solicită a se avea in vedere si faptul ca prin despăgubiri nu se urmărește oferirea unui grad de satisfacție mai mare decât cel avut inainte de evenimentul rutier
Trebuie sa se aibă in vedere si faptul ca intre Fond si persoana vinovata de producerea accidentului nu exista nici un raport juridic ,F. nu incaseaza nici o prima de 1a aceasta pentru a prelua riscul in baza unui contract, asa cum fac asigurătorii.
Este clar ca existenta garantului, caci acesta este rolul F. ui, trebuie avuta in vedere doar in ceea ce privește celeritatea dezdaunarii părtii prejudiciate si apreciem ca nu trebuie apreciata solvabilitatea garantului pentru acordarea acestor daune. Nu contesta existenta unui suferințe iar ca atare trebuie compensate material - nu exista dubiu in acest sens -insa, pe de alta parte, acesta compensație trebuie sa fie una rezonabila si nu un mijloc de imbogatire.
Asa cum a menționat si in fata instanței de fond aduce si in fata instanței de apel faptul ca F., este obligat sa recupereze ceea ce a plătit de la vinovat, in cazul in care acesta este indentificat, căruia ii incumba, in drept si in fapt, obligația de dezdaunare.
F. este o asociație profesionala non profit, constituita prin transpunerea in legislația romaneasca a mai multor directive europene, finanțata prin varsaminte din primele incasate de societățile de asigurare autorizate sa emită polița RCA in R. . Cat despre obligarea pârâtului la plata penalităților incepand cu data de 12 iulie 2012 intelege sa invoce prevederile art. 36 din Ordinul 20/2008 care prevăd urmatoarele: "despăgubirilor se efectueaza despre de către asigurătorul RCA in maximum 15 zile de la data la care asiguratorul a definitivat
investigatia necesara evaluării sumei pe care este obligat sa o plătească sau de 1a data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătoreasca definitiiva cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat sa o plătească.
Art. 37 din ordinul menționat stipulează ca: " Daca asigurătorul RCA nu isi indeplineste obligațiile in termenul prevăzut la art. 36 sau si le Îndeplinește defectuos, inclusiv daca diminuează nejustificat despăgubirea cuvenita, care se plateste de asigurator, se aplica o penalizare de 0,1% calculata pentru fiecare zi de intarziere. Ca urmare, obligarea paratei la plata penalităților in cuantum de 0,1 % pe zi de intarziere incepand cu data de 12 iulie 2012 (data la care a dedus ca FPVS nu a incheiat o tranzacție cu reclamanta) este netemeinica si nelegala.
Posibilitatea inchiderii litigiului pe cale amiabila nu este si obligatorie, atat timp cat părțile nu cad de acord asupra sumelor solicitate ca si despagubiri. Este dreptul părtilor de a semna o tranzacție sau de a aduce litigiul in fata instanței, lucru ce s a si intamplat in speța.
Astfel, neaflandu-ne in nici una dintre cele doua situatii prevăzute de lege solicita inalturarea acestei obligații căzuta in sarcina pârâtului.
Pentru toate motivele de mai sus, considera ca pârâtul apelant a prezentat suficiente probe la dosarul cauzei din care rezulta fara putința de tăgada ca nu are calitatea procesuala pasiva, aspect pe care intelege sa il invoce pe cale de exceptie. Pe de alta parte, reclamantele nu au prezentat probe din care sa rezulte nu doar convingerea, ci chiar certitudinea, ca pârâtul apelant poate fi ținut sa răspundă pentru prejudiciul suferit de reclamante ca urmare a evenimentului descris la punctele anterioare.
In concluzie, solicita instanței de apel admiterea exceptiei privind lipsa calității procesuale a pârâtului apelant, iar in cazul in care se va considera ca aceasta este netemeinica sa se admită apelul pentru motivele invocate si sa se dispună schimbarea in totalitate a hotărârii apelate intrucat aceasta este netemeinica si rejudecand fondul cauzei sa se respingă cererile reclamantelor intimate ca netemeinice.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 282 si urmat. C.proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantele intimate L. I. A. si L.
D. T.
prin reprezentant legal L. I. A. au solicitat respingerea apelului declarat împotriva Sentinței Civile nr. 755/2013 a Tribunalului Specializat C., si pe cale de consecința menținerea acesteia ca fiind legala si întemeiata.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, C. ea constată următoarele:
Prezenta cauză are ca temeiuri de drept Legea nr. 136/1995, Legea nr. 32/2000 precum si Ordinul CSA nr. 20/2008 si nr. 1/2008, acte normative care prevăd ipotezele în care cererea de acordare a despăgubirilor morale si materiale se adresează F. ui de P. a V. S. .
Potrivit art. 61 din Legea 136/1995: "Se constituie F. de protecție al victimelor străzii, în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării / înregistrării, precum și de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule".Altfel spus, F. intervine în vederea despăgubirii victimelor unui accident atunci când autorul nu este identificat sau nu are asigurare.
În speța dedusă judecății, autorul a rămas neidentificat, acest accident de circulație făcând obiectul unui dosar penal cu autor necunoscut. În acest sens, din "Procesul verbal de cercetare la fata locului" rezultă că patru persoane identificate ca martori au susținut că accidentul de circulație s-a produs ca urmare a faptului ca un autoturism de culoare neagră a efectuat o manevră de depășire neregulamentară, o triplare, astfel ca a pătruns pe contrasens. Prin
adresa din data de_, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Cluj arata ca s-a dispus în dosarul penal nr. 161/P/2010 începerea urmăririi penale fata de AN cu privire la săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpa si vătămare corporala grava.
Nu poate fi reținut argumentul apelantei, întemeiat pe dispozițiile art. 3 alin. 2 "...accidentul de vehicul cu autor neidentificat este accidentul în care vehiculul agresor a intrat in coliziune directă cu persoana accidentată, după care a părăsit locul accidentului", legiuitorul nefăcând vreo distincție între accidentele produse prin coliziune directă și cele care au avut loc fără a exista un impact direct.
Directiva Parlamentului European nr. 2009/103/CE prevede, la art. 25:
,,În cazul în care nu este posibilă identificarea vehiculului sau în cazul în care în termen de 2 luni care curge de la accident este imposibil de identificat întreprinderea de asigurare, persoana vătămata poate prezenta o cerere de despăgubire organismului de despăgubire din statul membru in care este rezidenta (F.P.V.S),,
Prin urmare, pârâta apelantă are calitate procesuală pasivă în cauză, aflându-se în prezența unui accident rutier cauzat de un autor neidentificat, accident soldat cu moartea soțului respectiv tatălui reclamantelor.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordare de către instanța de fond - cuantumul daunelor materiale nefiind criticat prin apelul declarat - în sumă de 500.000 lei pentru fiecare victimă, C. ea reține următoarele:
Termenul de daune morale sau prejudiciu moral sugerează o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusă acelor valori sau atribute ale individului care îi definesc personalitatea.
De asemenea, spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, in privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite, va aprecia o anumită sumă globală care să completeze prejudiciul moral cauzat.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, acesta include o doza de aproximare, dar instanța trebuie să aibă in vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel in cauză pe un plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura in care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Evaluarea prejudiciului moral produs și, pe cale de consecință, stabilirea cuantumului daunelor morale prezintă în speță un grad de dificultate sporit, tocmai datorită circumstanțelor cauzei.
În absența unor norme legale care să stabilească plafoane precise de despăgubiri, C. ea nu poate lua în considerare decât la nivel pur orientativ hotărârile altor instanțe în cazuri similare. Cu toate acestea, însă, invocarea de către apelantă a unor hotărâri judecătorești apare lipsită de relevanță în contextul de față, din coroborarea acestor hotărâri nefiind posibilă conturarea unei practici în acest sens cu atât mai mult cu cât stările de fapt deduse judecății sunt imposibil de comparat, natura suferințelor fiind profund diferită de la caz la caz.
În conformitate cu art.49 pct.1 lit.f) și a art.49 pct.2 lit.d) din Ordinul 5/2010 de punere în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, stabilirea despăgubirilor reprezentând daune morale în cazul vătămării corporale
sau al decesului unor persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie să fie :
"în conformitate cu legislația și jurisprudența din R. ";.
C. ea apreciază că despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral, real și efectiv produc victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.
În acest context instanța de fond a apreciat acordarea unei sume de câte
500.000 lei fiecărei reclamante este menită a acoperi prejudiciul moral produs acestora prin accidentul rutier.
Este real faptul că nici unul dintre prejudiciile morale suferite de reclamante nu cunoaște criterii legale de evaluare, aprecierea instanței fiind suverană în această materie (desigur, cu corectivul principiului disponibilității în procesul civil).
Cu toate acestea, sumele acordate de către instanța de fond nu pot fi considerate ca încadrându-se în limitele unei juste compensații acordate reclamantelor pentru suferințele lor și urmările accidentului.
Având în vedere toate aceste considerente, C. ea apreciază că se impune reducerea cuantumului daunelor morale acordate reclamantelor la suma de
250.000 lei, pentru fiecare.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, acestea se cuvin in temeiul art. 36 al 1, art. 37 din Ordinul 5/2010 emis de CSA coroborate cu art. 20 al 3 din Legea nr. 136/1995 in vigoare la data producerii evenimentului rutier.
Art. 36. al 1 din Ordinul 5/2010 emis de CSA, prevede ca asigurătorul trebuie sa achite despăgubirea cuvenita persoanei prejudiciate in termen de 10 zile de la depunerea ultimului act necesar soluționării dosarului de dauna.
Art. 20 al 3 din Legea nr. 136/1995 prevede ca în situația in care părțile nu se înțeleg asupra cuantumului indemnizației de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de către asigurător înainte ca acesta să se fi soluționat prin negocieri sau de către instanța judecătoreasca ".
Cum art. 37 din Ordinul 5/2010 prevede ca: " Dacă asigurătorul RCA nu-si îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere", acordarea acestor penalități apare, așadar, judicioasă.
Față de aceste împrejurări, în baza art. 296 și urm. Cod proced. civilă, C. ea va admite apelul declarat de F. DE P. A V. S. împotriva sentinței civile nr. 755 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o va schimba în parte în sensul că va reduce cuantumul daunelor morale acordate reclamantelor la suma de 250.000 lei, pentru fiecare.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de F. DE P. A V. S. împotriva sentinței civile nr. 755 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o schimbă în parte în sensul că reduce
cuantumul daunelor morale acordate reclamantelor la suma de 250.000 lei, pentru fiecare.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
M. H.
JUDECĂTOR,
D. M.
GREFIER,
D. C.
Red.M.H./dact.L.C.C.
6 ex./_
Jud.fond: F. Iancu Moțu
| ← Decizia civilă nr. 834/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 1002/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
