Decizia civilă nr. 475/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _

Cod operator date cu caracter personal 11553

DECIZIA CIVILĂ NR. 475/R/2013

Ședința publică din data de_ Completul este constituit din: PREȘEDINTE - F. M. JUDECĂTOR - D. D. JUDECĂTOR - N. K. GREFIER - F. B.

Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurentul U. Z., în contradictoriu cu intimata R. R. - DS C., împotriva sentinței civile nr. 6229/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, având ca obiect în primă instanță pretenții.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul recurentului, d-l avocat M. B. Dragoș, lipsind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentului depune la dosar, chitanțele nr. 515702672/_ și 515702662/_ pentru a face dovada achitării taxelor judiciare de timbru stabilite de către instanță și timbre judiciare în valoare de 3 lei.

Fiind îndeplinită de către recurent, obligația de timbrare a cererii de repunere pe rol, instanța de recurs dispune repunerea cauzei pe rol. De asemenea constată legal timbrată și cererea de recurs.

Reprezentantul recurentului arată că nu are alte cereri de formulat și nici excepții de invocat.

T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului pe fond.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate ca fiind nelegală și, pe cale de consecință respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că elementele reținute de către instanța de fond nu pot să conducă la o situație de solidaritate obligațională a coproprietarilor cu privire la achitarea pretinselor sume datorate. Arată de asemenea că este

îndeplinită și condiția prevăzută de art. 97 din Codul Silvic pentru scutirea recurentului de la plata costurilor de administrare, fiind mai mică suprafața prevăzută de lege. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

T. ul reține recursul în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Prin sentința civilă nr. 6229/2012 pronunțată în ședința publică din data de 212 martie 2012 în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului U. Z., invocată de acesta prin întâmpinare, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. - R. - prin DS C., cu sediul în mun. C. -N., în contradictoriu cu pârâtul U. Z., domiciliat în mun. Tîrgu-Mureș, jud. Mureș, având ca obiect pretenții, și, în consecință a obligat pârâtul să achite reclamantei

suma de 2.831,51 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea serviciilor de pază și servicii silvice prestate de reclamantă în favoarea pârâtului și aferente perioadei_ -_, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței de plată a debitului principal și până la momentul achitării efective și integrale a acestuia.

De asemenea, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 397 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Analizand actele si lucrarile de la dosarul cauzei, instanta a retinut că, prin acțiunea promovată, reclamanta R. - R. - prin DS C., tinde să obțină obligarea pârâtului U. Z. la plata sumei de 4.795,34 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de pază și serviciilor silvice prestate de reclamantă conform contractului nr. 587/_, din care suma de 2.012,20 lei constituind debit aferent perioadei_ -_ ; 819,31 lei reprezentând serviciile de pază a pădurii aferente perioadei_ -_, respectiv până la predarea pădurii către beneficiar; 1963,83 lei reprezentând penalitățile aferente debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

Examinând ansamblul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de acesta prin întâmpinare, este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare. Pe fondul cauzei, acțiunea reclamantei este justificată, instanța urmând să admită acțiunea astfel cum a fost formulată, respectiv să oblige pârâtul să achite reclamantei suma de 2.831,51 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea serviciilor de pază și servicii silvice prestate de reclamantă în favoarea pârâtului și aferente perioadei_ -_, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței de plată a debitului principal și până la momentul achitării efective și integrale a acestuia. La baza soluției instanței aceasta a retinut ca intre părțile litigante, respectiv între reclamanta R. - R. - prin DS C., în calitate de prestator, și pârâtul U.

Z., în calitate de beneficiar, a intervenit contractul de prestări servicii nr. 587/_ (f. 20), prin care reclamanta s-a obligat să presteze servicii silvice, în baza Codului Silvic - OG nr. 96/1998, republicată, OUG nr. 139/2005, cu privire la fondul forestier în suprafață de 45,9 ha, proprietatea numiților U. Z., U. Adam, Voloncs A., Szekeres - U. Eva, contractul părților fiind încheiat pentru perioada_ și până la data de_, cu posibilitatea de prelungire prin acord comun.

Potrivit dispozițiilor contractuale, reclamanta - prestator s-a obligat să asigure paza proprietății forestiere a beneficiarului, conform art. 3 din contract, iar obligația principală a pârâtului consta în aceea de a achita contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă. Contravaloarea serviciului de pază a fost stabilită de părți în cuantum de 60 lei/an/ha, potrivit art. 16 pct. 1 din convenția părților.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului cu privire la ¾ parte din pretențiile conturate de reclamantă, instanța a reținut că aceasta este nefondată.

Din examinarea convenției părților, se observă că pârâtul și-a însușit obligația de plată a contravalorii serviciilor de pază prestate de reclamantă pentru o suprafață de teren cu vegetație forestieră în suprafață de 45,9 ha, aflat în coproprietatea numiților U. Z., U. Adam, Voloncs A., Szekeres - U. Eva, teren cu privire la care au fost emise în prealabil titlurile de proprietate aflate la filele 23-25 ale dosarului cauzei.Contractul analizat a fost însușit doar de către pârât, care a acționat în nume propriu. Nu se poate reține în speță că acesta a lucrat în temeiul unui contract de mandat pentru numiții U. Adam, Voloncs A.

, Szekeres - U. Eva, în condițiile în care nu a probat în mod neechivoc că a fost

împuternicit de către aceștia în scopul de a contracta cu reclamanta și în vederea prestării serviciilor amintite. În contextul în care aceste persoane nu și-au însușit în mod expres contractul și nici nu există dovada unui mandat dat pârâtului la încheierea contractului amintit, în patrimoniul numiților U. Adam, Voloncs A., Szekeres - U. Eva nu s-a putut naște o obligație de plată în baza acestui contract, neînsușindu-și obligații pe teren contractual. Astfel, instanța a reținut că, deși de serviciile de pază au beneficiat și ceilalți coproprietari, pârâtul este cel care este ținut de obligația de plată a contravalorii serviciilor de pază pentru întreaga suprafață forestieră de 45,9 ha, fiind parte în contractul de prestări servicii. Problema solidarității pasive nu se pune oricum în speță. Vocația răspunderii civile a pârâtului nu este și nu poate fi solidaritatea pasivă, ci este una contractuală, iar

întinderea obligației de plată a pârâtului se determină prin raportare la întreaga suprafață de 45,9 ha teren cu vegetație forestieră, pârâtul asumându-și contractul prin semnătură. În ceea ce privește susținerea pârâtului potrivit căreia și numiții U. Adam, Voloncs A., Szekeres - U. Eva au beneficiat de serviciile reclamantei, în calitate de coproprietari ai terenului, instanța a reținut că pârâtul are la îndemână calea unei acțiuni în regres pentru a obține de la aceștia sumele plătite pentru aceștia reprezentând contravaloarea serviciului de pază de care au beneficiat, temeiul regresului fiind cel al gestiunii de afaceri sau al îmbogățirii fără justă cauză.

Pe fondul cauzei

, instanța are în vedere poziția procesuală a pârâtului care nu a contestat îndeplinirea obligațiilor de către reclamantă și nici caracterul corespunzător al serviciilor de pază prestate de către aceasta, însă a contestat întinderea obligației de plată și aferentă anilor 2008-2009, susținând pe cale de excepție (pentru a paraliza demersul judiciar al reclamantei) nulitatea absolută a contractului nr. 587/_ după apariția Noului Cod Silvic adoptat prin Legea nr. 46/2008.

Astfel, pârâtul tinde să acrediteze în speță ideea că, ulterior apariției actului normativ amintit, nici pârâtul și nici numiții U. Adam, Voloncs A., Szekeres -

U. Eva nu mai pot fi ținuți de plata contravalorii serviciilor de pază pentru proprietatea lor forestieră, în condițiile în care fiecare dintre aceștia deține în proprietate o suprafață de teren cu vegetație forestieră mai mică de 30 ha, respectiv o suprafață de aprox. 11,475 ha fiecare, prevalându-se de dispozițiile art. 97 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, privind Codul Silvic. Pe de altă parte, în combaterea pretențiilor reclamantei, pârâtul a invocat un argument subsidiar și care vizează intervenția unui caz de compensație legală între creanța alegată a reclamantei și o creanță aparținând pârâtului și având ca obiect contravaloarea volumului de masă lemnoasă exploatată de către reclamantă din proprietatea forestieră la care se face referire în contractul părților. Pârâtul a confirmat justețea pretențiilor reclamantei și referitoare la contravaloarea serviciilor de pază prestate de către aceasta în cursul anului 2007, respectiv până la apariția Noului Cod Silvic.

Prin urmare în speță se impune a se stabili dacă sunt aplicabile sau nu dispozițiile art. 97 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, potrivit cărora "(1) În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și

juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde silvicultură, sume pentru: a) asigurarea integrală de la bugetul de stat a costurilor administrării, precum și a serviciilor silvice pentru fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice, dacă suprafața proprietății forestiere este mai mică sau egală cu 30 ha, indiferent dacă aceasta este sau nu este cuprinsă într-o asociație; plata se face către ocolul silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice, după caz";.

Din examinarea susținerilor pârâtului și văzând înscrisurile depuse la dosarul cauzei în probațiune de acesta, instanța a reținut că proprietatea forestieră

de 45,90 ha se află în coproprietatea pârâtului și a numiților U. Adam, Voloncs A.

, Szekeres - U. Eva, aceste persoane deținând o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate, nefracționat în materialitatea lui (conform titluri de proprietate și certificate de calitate de moștenitor - filele 21-25), astfel că pentru a se stabili incidența textului de lege amintit trebuie avută în vedere întreaga suprafață de teren cu vegetație forestieră deținută în coproprietate. Mai mult, pârâtul nu a probat în cauză că între comoștenitori a intervenit ieșirea din indiviziune (sistarea indiviziunii prin partaj). Ținând seama că, potrivit dispozițiilor contractuale, suprafața terenului forestier al pârâtului și al numiților U. Adam, Voloncs A., Szekeres - U. Eva este de 45,90 ha, aceasta se situează peste limita de 30 ha avută în vedere de art. 97 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, iar obligația de a suporta contravaloarea serviciilor silvice aferente proprietății funciare a acestor persoane le revine acestora și nicidecum Statului Român. Este reală susținerea pârâtului că acest text legal a devenit aplicabil odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Silvic, independent de elaborarea și adoptarea normelor metodologice de aplicare a legii, însă cercetarea acestei împrejurări nu se mai impune în speță de față, coproprietarii suprafeței de 45,90 ha teren cu vegetație forestieră neînscriindu-se sferei de aplicare a textului art. 97 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008.

În consecință, pârâtul datorează contravaloarea serviciului de pază prestat de reclamantă în perioada_ -_, iar acesta nu a dovedit în cauză existența unui caz de nulitate absolută a contractului părților, pentru a obține ineficiența izvorului creanței reclamantei. De asemenea, pârâtul nu a probat stingerea obligației de plată a sumei de 2.831,51 lei, prin vreunul din mijloacele de stingere a datoriei.

Relativ la intervenția unui caz de compensație legală între creanța reclamantei, dedusă prezentei judecăți, și creanța pârâtului, constând în contravaloarea volumului de masă lemnoasă exploatată de către reclamantă din proprietatea forestieră la care se face referire în contractul părților, instanța a reținut că apărarea pârâtului nu este susținută de piesele probatorii ale dosarului. Pârâtul a susținut că pentru determinarea întinderii creanței sale în contra reclamantei este necesară efectuarea unei analize pe bază de măsurători efectuate în teren pentru a se constata care este volumul de masă lemnoasă exploatată de reclamantă, urmată de o analiză a valorii acesteia. Însă, se remarcă că pârâtul nu a propus administrarea unor probe în acest sens, după cum nu a învestit instanța cu o acțiune reconvențională, prin care să supusă judecății pretenții proprii în contra reclamantei (in excipiendo reus fit actor).

Prin cererea de chemare în judecată promovată și precizată, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtului și la plata penalităților de întârziere, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere și aferente debitului principal neachitat, calculate de la data scadenței de plată și până la momentul achitării efective a debitului. Pârâtul a argumentat în sensul că nu au fost emise facturi fiscale pentru perioada 2008-2009 și nu i-au fost comunicate.

În conformitate cu dispozițiile contractuale - art. 17 din convenția părților, beneficiarul pârât era ținut de obligația de plată în baza facturii emise de către prestator, contravaloarea pazei pădurii anual până cel mai târziu în luna ianuarie pentru anul în curs. Pentru neexecutarea la termen a obligației de plată, beneficiarul pârât s-a obligat să suporte penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate raportat la întinderea obligației neexecutate.

Art. 18 din contract instituie obligația beneficiarului pârât de a achita contravaloarea lucrărilor silvice solicitate (altele decât paza) în termen de 30 de zile de la data emiterii facturilor fiscale. Factura fiscală urma să fie comunicată beneficiarului fie personal, fie prin serviciul poștal. În acest din urmă caz, dacă beneficiarul nu formula obiecțiuni și nu restituia factura în termen de 5 zile de la data primirii ei, factura se considera comunicată și însușită de către beneficiar.

Ca atare, este de remarcat că în ceea ce privește contravaloarea serviciilor de pază obligația de plată ce îi incumba pârâtului a devenit exigibilă în luna ianuarie pentru anul în curs, independent de comunicarea facturii fiscale, potrivit art. 17 din contract, concluzie care se desprinde din analiza sistematică a dispozițiilor contractuale convenite de părți și, mai cu seamă, a prevederilor art. 18 din contract, unde s-a convenit scadența de plată pentru debitele derivând din alte servicii prestate de către reclamantă.

Mai mult, părțile au inserat clauza, în art. 21 teza a II-a, potrivit căreia orice încălcare a obligațiilor contractuale care incumbă părților în baza convenției atrage punerea de drept a întârziere a părților, dată de la care curg și penalitățile de întârziere arătate la art. 17 teza a II-a și care constituie o expresie a libertății contractuale, o determinare anticipată a contravalorii prejudiciului încercat de creditor ca urmare a neexecutării la scadență a obligației de plată de către beneficiarul debitor.

În consecință, instanța a dispus obligarea pârâtului să achite reclamantei penalitățile de întârziere în cuantum de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței de plată a debitului principal și până la momentul achitării efective și integrale a acestuia.

In temeiul art.274 C.proc.civila, văzând soluția ce urmează a fi dispusă în speță, a obligat pârâtul, ca parte în culpă procesuală, la plata catre reclamantă a sumei de 397 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. In temeiul aceluiași text, instanța a constatat ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, nefiind parte cazuta in pretentii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. Z. solicitând admiterea recursului, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 și 9, respectiv art. 304 ind. 1 Cod proc. civ., modificarea în totalitate a Sentinței Civile nr. 6229/2012 a Judecătoriei C.

N., pe care o consideră a fi netemeinica și nelegala, iar pe cale de consecință să se dispună admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului U.
Z., pentru cota de 3/4 parte din pretențiile reclamantei.
Pe fond, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii de chemare în judecata formulata de către reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
A solicitat obligarea intimatei la plata în favoarea recurentului a tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, în temeiul prevederilor art. 274 Cod proc. civ.
În motivarea recursului, recurentul a invocat următoarele:
În data de 28 februarie 2007, s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr. 587/2007 prin care DS C. și-a asumat obligația de a asigura servicii silvice de paza pentru suprafața de 45,90 ha terenuri cu vegetație forestiera situate în raza Ocolului Silvic C. N., aflate în proprietatea următoarelor persoane: U.
Z., U. Adam, Voloncs A. și Szekeres - U. Eva.
Contractul mai sus menționat a fost semnat de către doua persoane: recurentul-pârât U. Z. și fratele său, U. Adam, ambii acționând atât în nume propriu cat și în reprezentarea surorilor lor, Voloncs A. și Szekeres - U. Eva.
, conform textului de lege anterior citat.
ii)În condițiile în care prețul Contractului este suportat de către Stat, obligațiile de plata asumate de recurentul-pârât alături de ceilalți cocontractanti au devit lipsite de cauza, fiind astfel lovite de nulitate absoluta începând cu anul 2008.
Cu toate acestea, R. R. prin DS C. - Ocolul Silvic C. N., a continuat în mod nejustificat sa considere contravaloarea serviciilor prestate ca fiind datorate de către recurentul-pârât.
Recurentul-pârât a arătat faptul că, în contextul faptic mai sus menționat,
DS C. a formulat cererea de chemare în judecata înregistrata sub nr. de dosar_, prin care a solicitat obligarea numai a acestuia la plata intregii contravalori a serviciilor silvice de paza a pădurii, la care se adaugă penalitati de intarziere în cuantum de 0,1% pe zi.
S-a menționat faptul că, prin întâmpinarea depusa la dosar la primul termen de judecat recurentul-pârât a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru cota de 3/4 % din pretențiile reclamantei, justificat de faptul ca în contract a avut calitatea de contractant numai pentru cota de 1/4 din suprafețele forestiere, fiind simplu mandatar al celorlalte părți pentru restul de 3/4.
S-a arătat că, soluția primei instanțe a fost profund injusta, înțelegând a o critica atât sub aspectul temeiniciei cat și sub cel al legalității. Hotărârea este data cu interpretarea greșita contractului principal și a Mandatului conex acestuia, schimbându-se intelesul vădit al acestora - art. 304 pct. 8 Cod proc. civ.
S-a mai arătat că, în cuprinsul sentinței recurate, prima instanța a retinut faptul ca "deși de serviciile de paza au beneficiat și ceilalți coproprietari, paratul este cel care este ținut de obligația de plata a contravalorii serviciilor se paza pentru întreaga suprafața forestiera, fiind parte în contractul de prestări servicii."
Raportat la aceste rețineri, cărora prima instanța le-a dat eficiență pe tot parcursul considerentelor sentinței, a fost schimbat înțelesul vădit al actelor juridice deduse judecații în sensul că s-a făcut abstracție de raportul juridic complex compus din mandatul prealabil și din contractul de prestări servicii subsecvent, considerandu-se ca relațiile contractuale se rezuma la un singur contractant - U.
Z. .
După cum a rezultat neîndoielnic din inscrisul intitulat împuternicire, recurentul-pârât U. Z. alături de fratele său, U. Adam, au fost mandatați de către surorile acestora, Voloncs A. și Szekeres-U. Eva, pentru încheierea contractului pentru serviciile de paza a suprafețelor de pădure.
Astfel, raportul juridic stabilit între fiecare dintre coproprietari și R. R.
DS C., a fost unul în care obligațiile de plata au fost asumate de către mai mulți debitori intre care nu exista raporturi de solidaritate obligațonala.

Recurentul-pârât U. Z., alături de fratele său U. Adam (care nu este parte în prezentul litigiu) au semnat contractul în discuție atât în nume propriu, cât și ca mandatari ai celorlalte părți.

Consecința directa a acestei greșite interpretări a actului juridic dedus judecații a fost neobservarea ansamblului raporturilor juridice din care decurge calitatea procesuala pasiva în prezenta cauza, astfel:

Beneficiarii serviciilor de paza conform Cap. II al Contractului sus menționat au fost următoarele patru persoane: U. Z., U. Adam, Voloncs A. și Szekeres - U. Eva.

În condițiile în care în cuprinsul contractului nu a fost prevăzuta vreo clauza privind asumarea vreunei obligații solidare, orice pretenție în legătura cu acest act juridic poate fi adresata numai tuturor celor patru cocontractanti.

Prevederile art. 42 alin. 3 Cod comercial menționează expres ca prezumția de solidaritate pasiva a obligației nu se aplica persoanelor în privința cărora actul juridic nu este unul de comerț.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1041 Cod civ., solidaritatea pasiva nu se poate prezuma în privința tuturor persoanelor care au calitatea de parte în contract, astfel încât pretențiile părții adverse trebuie să vizeze toate cele patru persoane care au calitatea de beneficiari ai serviciilor silvice.

Proprietarii suprafețelor cu vegetație forestiera pentru care partea adversa a susținut ca s-ar datora contravaloarea serviciilor de paza, au fost aceleași patru persoane, U. Z., U. Adam, Voloncs A. și Szekeres - U. Eva.

Simetric, în cazul în care partea adversa a inteles a solicita contravaloarea unor servicii pe care le pretinde a fi datorate potrivit legii și convenției pârtilor, ar fi trebuit chemate în judecata toate cele patru persoane care au beneficiat de activitatea prestata de Ocolul Silvic.

S-a arătat faptul că, pentru existenta calității procesuale pasive, este necesara existenta unei identități intre părțile raportului de drept material dedus judecații și cadrul procesual. Aceasta identitate nu exista în cauza de față.

Raportul de drept material presupune un prestator și patru beneficiari ai serviciilor silvice, prezenți în nume propriu sau reprezentați la încheierea contractului.

Dintre cei patru beneficiari, a fost chemat în judecata doar recurentul-pârât, fără ca în contract sa fie prevăzuta vreo clauza privind solidaritatea și aceasta neputând sa fie prezumata.

Concluzionând, incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod proc. civ. se corelează cu soluția greșita data excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât pentru obligațiile care îi vizează pe ceilalți cocontractantii, sens în care s-a impus admiterea recursului.

S-a precizat faptul că, hotărârea primei instanțe a fost data cu interpretarea și aplicarea greșita a legii - art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.

Cu toate ca la momentul perfectării contractului având ca obiect prestarea serviciilor de paza pentru terenuri cu vegetație forestiera, era în vigoare vechiul Cod Silvic, ulterior, pe parcursul reluării relațiilor contractuale a intervenit modificarea Codului Silvic. Astfel, la data de 30 martie 2008 a intrat în vigoare Legea nr. 46/2008.

La momentul adoptării noului Cod Silvic, obligația de plata care decurgea, în sarcina celor patru cocontractanti, din Contractul de prestări servicii nr. 587 din data de_ a incetat sa mai existe, ea fiind inlocuita cu obligația Statului R. de a suporta aceste sume.

Astfel, atâta timp cat în persoana fiecăruia dintre cei patru beneficiari ai serviciilor silvice au fost îndeplinite toate condițiile prevăzute la art. 97 din Codul Silvic, toate costurile serviciilor prestate de către R. R., așa cum acestea erau prevăzute în cap. VI al Contractului trebuiau sa fie suportate de către Statul R., în condițiile în care prețul Contractului este suportat de către Stat, ulterior datei de 30 martie 2008. Obligațiile de plata asumate de recurentul-pârât alături de ceilalți cocontractanti devin lipsite de cauza, fiind astfel lovite de nulitate absolută, începând cu anul 2008.

S-a arătat că, reținerile primei instanțe, potrivit cărora trebuia luata în calcul suprafața nefracționata, au fost eronate, după cum reiese chiar din textul de lege citat. Astfel, de gratuitatea serviciilor silvice beneficiază toți proprietarii, indiferent daca terenul este sau nu cuprins intr-o asociație.

Din interpretarea acestui text de lege rezulta ca singura condiție pentru aplicabilitatea textului de lege este ca întinderea dreptului de proprietate sa fie mai mica de 30 de hectare, nefiind ceruta condiția unei ieșiri din indiviziune ori a unei proprietăți exclusive asupra pădurii în cauza.

În aceste condiții, atât timp cat exista un act normativ în vigoare, în speța Legea nr. 46/2008, care prevede asigurarea integrala de la bugetul de stat a costurilor administrării, precum și a serviciilor silvice pentru fondul forestier proprietate privata a persoanelor fizice, daca suprafața proprietății forestiere e mai mica de 30 ha, recurentul-pârât deține un "drept de proprietate" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit jurisprudenței contante a Curții Europene, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție protejează "speranța legitima de a obține un bun/speranța legitima, protejata în aceeași măsura ca și dreptul de proprietate deja obținut, este o creanța certa din punct de vedere al existentei, adică reprezintă dreptul cert al unei persoane de a obține un bun. Astfel, daca o persoana are, potrivit legii interne, dreptul de a obține un bun, se va considera ca persoana are o speranța legitima, ce beneficiază de protecția oferita de Convenție.2

S-a învederat că, întreaga argumentație referitoare la nealocarea și neîncasarea de la bugetul de stat a sumelor de bani prevăzute la art. 97 din Codul Silvic, este neîntemeiata. Existența sau nu a unei decizii favorabile din partea Comisiei Europene referitoare la acordarea ajutoarelor de stat este irelevanta din perspectiva dreptului beneficiarului de a obține asigurarea gratuita a pazei fondului forestier deținut.

Astfel, în viziunea Curții Europene, titularul dreptului ocrotit de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenție nu poate fi obligat la suportarea dificultăților cu care se confrunta autoritățile în vederea asigurării respectării dreptului de proprietate.

S-a arătat că sentința primei instanțe este criticabilă atât sub aspectul nelegalității prin raportare la prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc. civ., cat și sub cel al netemeiniciei prin raportare la prevederile art. 304 indice 1 Cod proc. civ.

Sub un prim aspect, suma pretinsa de către reclamanta a fost stabilita în mod arbitrar de către aceasta, fără acordul și fără consultarea recurentului-pârât.

Un prim aspect pe care l-am ridicat spre a fi analizat de către instanța de fond, se refera la faptul că prin Contractul nr. 587/2007, au fost asumate o serie de obligații de plata de către patru debitori, fără ca aceștia să se oblige în solidar.

Cu toate acestea, doar recurentul-pârât a fost chemat în judecata, contrar principiilor prevăzute de art. 1041 cod civil și art. 42 alin. 3 Cod comercial, conform cărora solidaritatea pasiva în cazul necomercianților nu se prezuma, ea trebuind dovedita.

În atari condiții, chiar și în situația absurda în care pretențiile R. ar fi considerate drept fondate, recurentul-pârât ar putea fi obligat cel mult la achitarea

unei fracțiuni de 1/4 din sumele pretinse, corespunzătoare acelor servicii de care a beneficiat în mod efectiv.

În ceea ce privește penalitățile solicitate, s-a arătat faptul ca, potrivit art. 17 din Contract, plățile se realizează în temeiul facturilor emise de către R. R. .

Cu toate acestea, pentru perioada 2008 - 2009, nu au fost emise astfel de documente de plata.

Într-un atare context, presupunând prin absurd ca debitul principal ar fi datorat, penalitățile nu pot fi calculate decât începând cu aceasta data, având în vedere ca, pana la momentul comunicării facturii, recurentul nu era în posesia documentului în baza căruia plata poate fi efectuata.

S-a precizat că, față de cele de mai sus, orice întârziere în ceea ce privește plata unui debit, chiar și stabilit în mod arbitrar, se datorează în mod exclusiv culpei părții adverse care nu a comunicat în timp util documentele de plata necesare.

Poziția procesuala a recurentului-pârât, cu privire la fondul cauze, poate fi sintetizata după cum urmează:

Raportul contractual pe care reclamanta și-a bazat pretențiile a existat, existenta lui nefiind contestata de nici o parte. Ceea ce nu a existat, a fost obligația recurentului-pârât la plata. Subzista în schimb obligația reclamantei de a presta serviciile la care s-a angajat, cu asumarea de către Statul R. a obligației de plata a prețului contractului.

S-a precizat că, recurentul-pârât U. Z. nu a avut calitate procesuala pasiva pentru ¾ din cuantumul pretențiilor intrucat nu a avut calitatea de contractant decât pentru 1/4 din obiectul contractului, pentru restul suprafeței fiind simplu mandatar al celorlalte părți.

Pentru cota de 1/4 pentru care recurentul-pârât ar putea avea calitate procesuala pasiva, lipsește obligația de plata în sine, ea fiind asumata de către Statul R. sub forma gratuității prevăzute de art. 97 lit. al din Codul Silvic.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, T. ul reține următoarele:

In ceea ce priveste modul in care prima instanta a solutionat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului,tribunalul apreciaza ca aceasta critica a recurentului este nefondata.

Aceasta concluzie a instantei de control judiciar are in vedere faptul ca între reclamanta R. - R. - prin DS C., în calitate de prestator, și pârâtul U.

U. Adam, Voloncs A., Szekeres - U. Eva, contractul părților fiind încheiat pentru perioada_ și până la data de_, cu posibilitatea de prelungire prin acord comun.

Doar pârâtul este acela care s-a obligat contractual sa plateasca contravaloarea serviciilor de pază prestate de reclamantă pentru intreaga suprafață de teren cu vegetație forestieră în suprafață de 45,9 ha si in mod corect prima instanta a apreciat ca, in lipsa unui contract de mandat dat paratului de catre U. Adam, Voloncs A., Szekeres - U., in sarcina acestora nu s-a putut naște o obligație de plată în baza contractului, chiar daca au calitatea de coproprietari ai terenului.

In acelasi context tribunalul observa ca, desi recurentul invoca faptul ca detine o imputernicire datata 2007, totusi nu a anexat-o efectiv la recursul sau, astfel ca aceste sustineri sunt vadit nefondate.In speta este fara suport probator afirmatia recurentului in sensul ca obligațiile de plata au fost asumate de către

patru debitori, fără ca aceștia să se oblige în solidar si devine nerelevanta invocarea prevederilor art. 42 alin. 3 Cod comercial.

In concluzie, tribunalul apreciaza ca nu este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 c.pr.civ.,aceasta critica a recurentului fiind nefondata.

In ceea ce priveste motivul de recurs intemeiat pe art. 304 pct. 9 c.pr.civ., constand in interpretarea și aplicarea greșita a legii, referitor la intrarea în vigoare a Legii nr. 46/2008 si la incidenta in speta a prevederilor dispozițiile art. 97 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, instanta de control judiciar retine ca nici acesta nu este intemeiat, pentru considerentele care vor fi aratate in continuare.

Conform art. 97 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, asigurarea integrală de la bugetul de stat a costurilor administrării, precum și a serviciilor silvice pentru fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice, dacă suprafața proprietății forestiere este mai mică sau egală cu 30 ha, indiferent dacă aceasta este sau nu este cuprinsă într-o asociație.

Proprietatea forestieră de 45,90 ha care face obiectul contractului se situează peste limita de 30 ha, deci tribunalul observa ca nu sunt aplicabile prevederile art. 97 alin. 1 lit. a) din legea 46/2008, imobilul fiind in proprietate indiviza comuna, coproprietatea fiind in cote ideale, iar contractul vizand intreg imobilul.

T. ul retine in acest context ca nu exista nici o vatamare a recurentului din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

In ceea ce priveste critica referitoare la faptul ca recurentul nu ar datora penalitatile de intarziere, nefiindu-i comunicate facturile de plata, tribunalul apreciaza ca si acest motiv de recurs este nefondat, deoarece, conform art. 17 din contract, beneficiarul are obligația de plată în baza facturii emise de către prestator, insa trebuie sa achite contravaloarea pazei pădurii anual, până cel mai târziu în luna ianuarie pentru anul în curs, iar pentru neexecutarea la termen a obligației de plată, beneficiarul este obligat să suporte penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate raportat la întinderea obligației neexecutate.

In acest context, tribunalul observa ca obligația de plată a contravaloarii serviciilor de pază ce îi incumba pârâtului recurent a devenit indubitabil exigibilă în luna ianuarie pentru anul în curs, independent de comunicarea facturii fiscale, astfel ca datoreaza si penalitatile de intarziere, conform clauzei penale .

In baza tuturor acestor considerente, tribunalul va respinge canefondat recursul declarat de recurentul U. Z. în contradictoriu cu intimata REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - R., prin DS C., împotriva sentinței civile nr. 6229/21 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. _

, pe care o va menține în întregime.

In baza art. 111 c.pr.civ. tribunalul va lua act de aceea că intimata REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - R., prin DS C. nu a solicitat cheltuieli de recurs.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul U. Z. în contradictoriu cu intimata REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - R., prin DS

C., împotriva sentinței civile nr. 6229/21 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.

Ia act că intimata REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - R., prin DS

C. nu a solicitat cheltuieli de recurs. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 septembrie 2013.

PREȘEDINTE,		JUDECĂTORI,	GREFIER,
F. M. D. -M. D.	N.	K. F. B.

In concediu legal pt. ingrijirea copilului Semneaza presedintele instantei

Red.DMD/AA

2ex./_

Judecător fond: G. -R. F. -Hîngan Judecătoria Cluj-Napoca

← Sentința civilă nr. 1661/2013. Acțiune în pretenții comerciale		Decizia civilă nr. 22/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Decizia civilă nr. 475/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 475/2013. Acțiune în pretenții comerciale