Decizia civilă nr. 68/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.68/2013
Ședința publică din data de 04 februarie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE - N. K. JUDECĂTOR - F. M.
JUDECĂTOR - D. D. GREFIER - A. B.
Pe rol fiind recursurile declarate de recurentul-intimat D. CONSTATNTIN și de intimata-recurentă SC D. C. ";93 S., împotriva sentinței civile nr.15161/13 iulie 2012, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr._, cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea intereselor recurentului- intimat, dl.avocat S. Francisc, lipsind reprezentantul intimatei-recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a depus în data de 30 ianuarie 2013, din partea intimatei-recurente, și în data de 1 februarie 2013, din partea recurentului-intimat, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 257,10 lei și timbru judiciar de 3 lei, respectiv 90 lei și timbru judiciar de 5 lei; pe cale de consecință, tribunalul constată recursurile legal timbrate.
T. ul din oficiu ridică excepția nulității recursului având în vedere data motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentului consideră că motivele de recurs au fost depuse în termen arătând că termenul legal de 15 zile, de depunere a acestor motive, s-a împlinit într-o zi de duminică.
La solicitarea instanței de a preciza dacă motivele de recurs au fost depuse prin poștă, reprezentantul recurentului arată că, din cunoștințele sale cererea de recurs a fost depusă în data de 27 august 2012.
T. ul aduce la cunoștință părții că motivele de recurs au fost depuse la data de 28 august 2012 și solicită părții să facă dovada trimiterii prin poștă a înscrisului.
Reprezentantul recurentului arată că nu poate preciza dacă într- adevăr recursul a fost trimis prin poștă; solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru lămurirea acestui aspect.
T. ul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La cea de-a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul recurentului, dl. avocat S. Francisc, lipsind reprezentantul intimatei- recurente.
Reprezentantul recurentului arată că recursul a fost comunicat la dosarul cauzei, prin fax, la data de 27 august 2012 și ulterior a fost trimis și prin serviciul registratură al instanței de fond.
Având în vedere precizările reprezentantul recurentului-intimat D.
respectiv că a transmis motivele de recurs, prin fax, la data de 27 august 2012, astfel cum rezultă din recursul necusut la dosar și a fost
înregistrat de către Judecătoria Cluj-Napoca, la dosar doar la data de 28 august 2012, T. ul va respinge excepția nulității recursului având în vedere dispozițiile art.137 alin.1 C.pr.civ coroborat cu dispozițiile art.306 alin.1 C.pr.civ, reținând că motivele de recurs au fost înaintate instanței în ultima zi pentru declararea recursului.
Reprezentantul recurentului-intimat D. C., din proprie inițiativă, arată că nu mai susține excepția tardivității recursului declarat de SC D. C. ";93 S. ; precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, T. ul acordă cubântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului-intimat solicită admiterea recursului declarat și respingerea recursului promovat de către intimata-recurentă SC
C. ";93 S., cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la acest termen. Consideră că hotărârea primei instanțe este nelegală raportat la omisiunea acesteia de a analiza petitul nr.4 din cererea introductivă, instanța de fond fiind investită să analizeze acest petit în baza art.998-999 și în subsidiar în baza îmbogățirii fără justă cauză; instanța de fond a analizat admisibilitatea petitului nr.4 dosar în baza îmbogățirii fără justă cauză neluând în calcul precizarea prin care s-a modificat temeiul de drept al pretenților solicitate încă de la început Apreciază că în speța dedusă judecății sunt întrunite toate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta culpabilă, prejudiciul și legătura de cauzalitate. De asemenea, hotărârea instanței de fond este și netemeinică raportat la faptul că instanța de fond a admis, în parte, petitul prin care s-a solicitat de către recurent obligarea intimatei la plata sumei de 1600 euro reprezentând echivalentul chiriei acordând doar 1500 euro. Instanța de fond a reținut, în mod greșit, că sumele de bani rezultate din mesajele publicitare ar fi profitat recurentului; anunțurile au fost afișate de către intimată printr-o firmă interpusă, respectiv SC WIZARD MEDIA ADVERTISING S. care a perceput acea taxă datorată pentru anunțurile publicitare, aspect ce reiese și din probatoriul administrat în cauză.
În ceea ce privește recursul declarat de către intimata-recurentă SC D.
";93 S., reprezentantul recurentului-intimat solicită respingerea acestuia ca netemeinic și nelegal. Apreciază că susținerile intimatei-recurenta conform cărora nu ar datora cei 850 euro nu sunt probate raportat la faptul că aceasta s-a obligat să depună fișe contabile la dosar însă nu și-a îndeplinit această obligație. De asemenea, intimata a invocat în fața instanței de recurs excepția neexecutării contractului; apreciază că acest motiv de recurs nu poate fi analizat fiind inadmisibil având în vedere că intimata nu a depus întâmpinare în fața instanței de fond și nu a invocat această excepție a neexecutării contractului.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 15161/2012 a Judecătoriei C. N. pronunțată la data de 13 iulie 2012 Judecătoria C. N. a admis în parte acțiunea formulată și completată de reclamantul D. CONSTATIN în contradictoriu cu pârâta SC D. C. ’93 S. și s-a constatat că a operat tacita relocațiune cu privire la contractul de închiriere nr. 110A/_ încheiat între reclamantul D. C. și pârâta SC D. C. ’93 S. .
De asemenea a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1500 Euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, reprezentând chirie restantă pe perioada februarie 2009-august 2011 și dobândă legală aferentă acestei sume calculată de la data scadenței obligației de plată și până la achitarea integrală a debitului restant.
S-a constatat încetat contractul de închiriere nr. 110A/_ încheiat între cele două părți, la data de_ .
Prin aceeași hotărâre s-a respins petitul privind obligarea pârâtei la plata sumei de 100 Euro pe lună cu titlu de îmbogățire fără justă cauză și s-a dispus ridicarea panoului de către pârâtă de pe terenul reclamantului, iar în caz contrar, s-a autorizat ridicarea panoului de către reclamant pe cheltuiala pârâtei, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3009,08 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că între părțile litigante a intervenit contractul de închiriere nr. 110A/_ la data de_, având ca obiect închirierea în exclusivitate locatarului pârâta SC
C. ’93 S. a unei suprafețe de 20 mp, din suprafața totală a proprietății reclamantului, unde s-a montat un panou publicitar proprietatea pârâtei cu dimensiunile pentru afișaj de 3x8m.
Potrivit art.4.1 din contract, chiria lunară în cazul în care pe panoul publicitar este prezent un mesaj publicitar este de 100 euro, iar în cazul în care nu este prezent se plătesc 50 de euro. In art. 4.2 se prevede că plata se va efectua în avans pentru care o perioadă de 6 luni "cash"; locatorului pe baza de document chitanță, semnată în nume propriu sau de alta persoană
împuternicită legal de locatar sau prin OP în contul locatorului.
Contractul a fost încheiat pe o durată determinată de 1 an începând cu data de_ urmând a fi prelungit în conformitate cu legislația în vigoare,
locatarul având drept de preemțiune asupra prelungirii contractului, iar prelungirea acestuia se va anunța cu o perioadă de 30 de zile înainte de încetarea termenului prezentului contract în baza art.3.1. din contract. Ulterior datei de_, reclamantul i-a permis pârâtei să folosească terenul și panoul publicitar amplasat pe el, obiect al închirierii, locațiunea fiind potrivit art.1437 cod civil considerată reînnoită tacit. Contractul de închiriere devenit un contract fără termen, în mod corect reclamantul i-a notificat pârâtei concediul din data de_ - denunțarea contractului în condițiile art.1436 alin.2 Cod civil, situație în care contractul a încetat la data de _
.
În drept, potrivit art. 1437 C.civ., după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, dacă locatarul rămîne și e lăsat în posesie, atunci se consideră locațiunea ca reînnoită, efectele ei însă se regulează după dispozițiile articolului relativ la locațiunea fără termen.
Instanța de fond a mai reținut că părțile au încheiat un contract de
închiriere în formă scrisă al cărui regim juridic este reglementat de art.1416 Cod civil. Termenul locațiunii expirând, locațiunea s-a reînoit conform art.1437 Cod civil prin tacita relocațiune, noul contract având loc în condițiile primului contract, considerat fiind însă fără termen.
Din ansamblul materialului probator, respectiv extrasele de cont depuse la dosar, din răspunsul la interogatoriu al pârâtei, instanța de fond a constatat că ulterior momentului_, dată la care contractul încetase, reclamantul a permis în continuare pârâtei să folosească panoul publicitar, iar pârâta a continuat să achite suma reprezentând chiria stabilită în baza contractului.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că nefiind exclusă printr-o clauza contractuală expresă, tacita relocatiune putea fi impiedicată numai prin manifestarea voinței reclamantului de a nu reînnoi contractul desfacut prin efectul expirarii termenului, ceea ce în speță nu s-a întmplat.
Față de acestea, instanța a constatat că a operat tacita relocațiune cu privire la contractul de închiriere nr. 110A/_ încheiat între reclamantul
D. C. și pârâta SC D. C. ’93 S. . În atare situație, încetarea contractului a operat prin denunțare unilaterală, conform art.1436 alin.2 Cod civil, în urma notificării concediului din data de_, contractul de închiriere nr.110A/_ încetând a-și mai produce efectele din data de _
.
Instanța de fond a constatat încetat contractul de închiriere nr.
110A/_ încheiat între cele două părți, la data de_ .
Până la momentul încetării contractului, din ansamblul probator a instanța de fond a constatat că panoul publicitar s-a aflat pe terenul reclamantului, fiind afișate mesaje publicitare în anii 2011, însă nu s-a dovedit de către reclamant că aceste mesaje publicitare au aparținut pârâtei.
Instanța a apreciat că pretențiile reclamantului deduse prezentei judecăți sunt întemeiate în parte, astfel instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1500 Euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, reprezentând chirie restantă pe perioada februarie 2009-august 2011 și dobândă legală aferentă acestei sume calculată de la data scadenței obligației de plată și până la achitarea integrală a debitului restant, conform OG 9/2000 în vigoarea la data raporturilor contractuale între părți. Față de nedovedirea de către reclamant a faptului că pârâta a continuat să afișeze mesaje publicitare în lunile mai, iunie ale anului 2011, instanța a reținut pentru pârâtă obligația achitării chiriei restante în cuantum de 50 euro pe lună aferentă menținerii panoului publicitar pe terenul reclamantului.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 100 euro pe lună de la data încetării contractului și până la ridicarea panoului de pe terenul reclamantului reprezentând echivalentul folosinței terenului de către SC D. C. ’93 S. în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, instanța a reținut că în doctrinã și jurisprudentã, îmbogățirea fără justă cauză, ca izvor de obligații, este apreciatã ca fiind un fapt juridic licit, care are ca efect mãrirea patrimoniului unei persoane, ca o consecințã a diminuãrii patrimoniului alteia, fãrã ca pentru aceastã operațiune sã existe o justã cauzã. Din acest fapt se naște obligatia pentru cel care și-a marit patrimoniul de a-l despãgubi pe cel care și-a diminuat patrimoniul, în limitele acestei diminuãri.
Acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză poate fi uzitată doar în absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite. În consecință, ea are un caracter subsidiar. Fațã de împrejurarea cã nu exista un temei contractual în baza cãruia reclamantul sã poatã cere despãgubiri pentru echivalentul folosinței terenului în perioada ulterioară încetării contractului, acțiunea îndeplinește cerința subsidiaritãții.
Solicitarea nu este însã întemeiatã având în vedere faptul cã deși panoul publicitar s-a aflat în continuare pe terenul reclamantului, reclamantul a avut a fost și singurul care a beneficiat de contravaloarea amplasării de mesaje publicitare, din partea altor societăți comerciale, în speță SC Holcim (România) SA și SC Immergas România S. produsele, nefiind dovedită în atare condiții mărirea patrimoniului unei pârâtei, ca o consecințã a diminuãrii patrimoniului reclamantului.
În temeiul art. 1077 C.civ., instanța a dispus ridicarea panoului de către pârâtă de pe terenul reclamantului, iar în caz contrar, autorizează ridicarea panoului de către reclamant pe cheltuiala pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D. C., în temeiul art. 299 și 304 pct. 7 și 9 C.P.Civ., solicitând admiterea recursului, în sensul modificării în parte a sentinței pronunțate și admiterii în totalitate a acțiunii așa cum a fost formulată cu precizările ulterioare și anume, să se admită și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 100 euro pe luna de la data încetării contractului și până la data ridicării panoului de pe terenul proprietate personala reprezentând echivalentul folosinței ilicite a terenului proprietate personala de către S.C. D. C. ".
S.R.L. în principal în temeiul art.998-999 Cod Civil și în subsidiar a îmbogățirii fără justa cauza și să fie obligată pârâta pârâta la plata sumei de 1600 de euro reprezentând chiria restanta pe perioada februarie 2009-august 2011 inclusiv și nu 1500 euro așa cum a reținut instanța de fond. Cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că prin probele administrate în cauză, respectiv proba testimonială, planșele fotografice și răspunsurile societăților, s-a dovedit faptul ca societățile S.C. Immergas România S.R.L., S.C. HOLCIM S.A. și S.C. RUUKKI ROMÂNIA S.R.L. au avut
afișat mesaje publicitare pe panou. Cu toate acestea, instanța de fond a reținut doar ca primele 2 societăți au avut afișate mesaje publicitare și sumele de bani au fost percepute de . Nu știm de unde a dedus instanța de fond aceste aspecte, ținând cont de faptul ca, chiar agenția de publicitate Advertigo la fila 87 din dosar, a confirmat ca în perioada_ -_ (2 luni) a fost afișat mesajul publicitar al societății S.C. IMMERGAS ROMÂNIA
S.R.L în C. -N. la ieșirea spre Turda, respectiv în Feleac, pe un panou cu numărul de identificare L0027 (a depus planșa fotografica prin care am dovedit ca panoul nostru are același nr. de identificare), iar societatea cu care a contractat este S.C. WIZARD MEDIA ADVERTISING S.R.L. și nicidecum reclamantul așa cum a reținut instanța de fond.
Recurentul a depus la dosar fisa informatica despre S.C. WIZARD MEDIA ADVERTISING S.R.L. și alte fise informatice din care rezulta faptul ca asociatul și administratorul societății S.C. D. C. " 93 SR.L. este asociat împreuna cu S.C.WIZARD MEDIA ADVERTISING S.R.L. în societatea S.C. WIZARD MEDIA S.R.L..
Deci exista o legătura între cele doua societăți din care rezultă că banii s-au dus spre aceștia și nicidecum nu au fost percepuți de recurent. De altfel unele chirii achitate reclamantului au fost plătite din contul societăților din care fac parte asociații din cadrul S.C.WIZARD MEDIA S.R.L (de exemplu în extrasul de cont din data de_ rezulta că chiria restanta i-a fost achitata din contul S.C. CLASSIC MEDIA ADVERTISING S.R.L. care este unul dintre asociații din cadrul S.C. WIZARD MEDIA S.R.L.
Astfel, rezultă fără echivoc faptul că nu reclamantul a fost beneficiarul sumelor percepute din afișarea mesajelor publicitare, cum de altfel au afirmat atât S.C. IMMERGAS ROMÂNIA S.R.L. ȘI S.C. HOLCIM(R. IA) S.A. cât și
Agenția de publicitate ADVERTIGO că nu îl cunosc pe reclamant. Totodată, instanța de fond a reținut cele invocate de pârâta prin interogatoriu, și anume faptul ca reclamantul a fost beneficiarul sumelor, fără ca pârâta să fi administrat vreo proba în acest sens. Or, simplele susțineri nu pot fi reținute de către instanța fără a exista o proba în dovedirea acestora.
Instanța de fond nu a făcut aplicarea art.225 din Codul de procedura civila deși reclamantul a solicitat acest lucru deoarece administratorul
societății S.C. D. C. ". S.R.L nu s-a prezentat personal la interogatoriu și nici nu a răspuns la acesta, fără motive temeinice, acest lucru echivalând cu o mărturisire deplina sau un început de dovada.
De asemenea recurentul solicită să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1600 de euro reprezentând echivalentul chiriei pe perioada februarie 2009-august 2011, inclusiv și nu 1500 de euro așa cum a dispus instant de fond.
Deși instanța de fond a reținut faptul ca S.C. HOLCIM (ROMÂNIA) S.A. a avut afișat mesaj publicitar pe panoul societății S.C. D. C. 93 S.R.L, nu a dispus obligarea pârâtei la plata unei chirii de 100 euro/luna pe perioada în care a fost afișat mesajul publicitar al societății. Chiar S.C. HOLCIM (ROMÂNIA) S.A. a afirmat ca în lunile mai-iunie a avut mesajul publicitar afișat și chiar și martorul a declarat același lucru. Cu toate acestea instanța a reținut ca a fost afișat un mesaj publicitar din partea acestei societăți, dar nu cunoaște din ce cauza nu a dorit dispună acordarea unei chirii de 100 euro/luna așa cum prevede Contractul de închiriere nr. 11OA/_ .
Ținând cont de toate aceste aspecte și anume faptul ca hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină în neacordarea echivalentului lipsei de folosința a terenului proprietate personala în baza răspunderii civile delictuale și de faptul ca hotărârea a fost data cu încălcarea legii și aplicarea greșita a legii în ceea ce privește aspectele invocate în prezentul recurs, se impune admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii în totalitate a acțiunii așa cum a fost formulată cu precizările ulterioare.
Împotriva aceleiași sentințe, a declarat recurs și pârâta S.C. "D. C. 93" S.R.L, solicitând instanței, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.pr.civ., să dispună admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 15161/_ pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca. Solicită obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că apreciază hotărârea pronunțata de instanța de fond ca fiind netemeinica și nelegala, în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 1500 euro reprezentând chirie restanta și în ce privește obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 3009,08 lei.
Astfel, la data de_ s-a încheiat intre S.C. "D. C. 93" S.R.L și intimatul-reclamant Contractul de închiriere înregistrat sub nr. 110A prin intermediul căruia S.C. "D. C. ". V S.R.L a închiriat o suprafața de 20 mp în vederea amplasării unui panou publicitar.
De asemenea, reclamantul avea obligația să asigure celor două debitoare accesul deplin către panouri și să nu le îngrădească în niciun fel dreptul de folosința.
Relațiile contractuale au decurs în mod normal până în cursul lunii martie 2010, când reclamantul a început să pretindă pârâtei o suma mai mare decât cea prevăzuta în contract.
Pârâta a încercat să îi explice reclamantului faptul că un contract încheiat intre părți este și rămâne valabil până la dala încetării contractului și, prin urmare, acesta are obligația de a respecta în totalitate clauzele contractuale.
Cu toate acestea, reclamantul D. C. a dat dovada în continuare de o totala rea-credința, pretinzându-i pârâtei o suma nejustificată de 200 de euro pe luna cu titlu de chirie.
Având un contract valabil încheiat și având în vedere piața imobiliara a închirierilor de imobile, pârâta a apreciat în mod just că închirierea unei suprafețe de 20 mp este evaluata corect, suma fiind stabilita împreuna cu reclamantul la semnarea contractului de închiriere.
Cu toate acestea, observând poziția pârâtei, reclamantul a continuat să își manifeste atitudinea de rea-credință și dincolo de simplele doleanțe nu a adus niciun alt argument, astfel încât începând cu luna martie 2010 a interzis accesul pe terenul închiriat.
În atare condiții, s-au adus la cunoștință reclamantului de către pârâtă, în repetate rânduri, toate aceste aspecte arătate mai sus și de asemenea, pârâta a înțeles să invoce la începutul lunii martie 2010 - excepția neexecutării contractului, în ceea ce privește nerespectarea de către locator a obligației ce-i revenea prin contract, de a permite accesul neîngrădit la panoul publicitar proprietatea recurentei-pârâte.
În acest context, recurenta pârâtă nu a mai avut posibilitatea să își desfășoare în mod normal și profitabil relațiile comerciale, astfel ca la rândul său a suferit consecințe negative de ordin financiar.
Reclamantul este de rea-credință și în continuare, când înțelege să afirme în fata instanței faptul ca debitoarea datorează suma de 1600 euro pentru contractul încheiat cu S.C. "D. C. 93" S.R.L
În acest sens, au fost depuse fișele contabile, precum și ordinele de plata din care reiese faptul că sumele "restante" sunt reprezentate de alte sume fată de cele indicate de către creditoare, respectiv suma de 850 euro este suma pe care pârâta înțelege să nu o achite deoarece reprezintă o sumă nedatorată (contravaloarea chiriei - începând cu luna martie 2010 - august 2011 și nu așa cum pretinde reclamantul februarie 2009-august 2011) în baza excepției de neexecutare a contractului - ce a fost opusă intimatei- reclamante de către recurenta-pârâtă începând cu luna martie 2010, în sensul că prin obstrucționarea accesului la panoul publicitar, recurenta pârâtă a fost prejudiciata în activitatea sa și a suferit pagube importante în sensul pierderilor financiare suferite, sub forma beneficiului nerealizat, a clienților nemulțumiți, cât și în ceea ce privește imaginea acesteia pe piața publicității.
Având în vedere aspectele învederate și precizate mai sus, rezultă fără putință de tăgadă faptul că reclamantul solicita un debit la care nu este îndreptățit și nu este datorat de către părâtă.
În concluzie, pârâta recurentă solicită admiterea recursului său și să se să dispună modificarea în tot a Sentinței civile nr. 15161/_ pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr._, iar pe fondul cauzei să dispună respingerea capătului acțiunii cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 1500 euro echivalentul în lei, precum și la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 3009,08 lei.
Recurentul D. C. a formulat întâmpinare față de recursul părții adverse, solicitând respingerea acestuia, în principal ca tardiv formulat, iar în subsidiar ca netemeinic și nelegal, arătând că în ceea ce privește excepția tardivității, ținând cont de faptul ca recursul le-a fost comunicat acestora la data de_, așa cum rezulta din fisa de comunicare de la dosar, rezulta ca la data de_, data expedierii de către aceștia a recursului, acesta era tardiv formulat. Astfel, aceștia au depășit termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru formularea recursului și se impune respingerea acestuia ca tardiv formulat.
În subsidiar, în cazul în care se va considera ca fiind formulat în termen, solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, arătând că
toate susținerile pârâtei sunt neprobate, reprezentând doar simple afirmații neconforme cu realitatea, prin care aceasta încearcă să se sustragă în continuare obligației de plata a sumei datorate și mai mult obligației de ridicare a panoului deși intre parți nu mai exista niciun raport contractual începând cu data de_ .
Recurentu l mai arată că intimata nu a dovedit și nici nu poate dovedi, deoarece nu corespunde adevărului, faptul ca a fi pretins o chirie de 200 de euro și le-a interzis acestora accesul la panou. Mai mult, așa cum rezulta și din Notificarea și invitația la conciliere directa trimisa acestora la data de _
, reclamantul a solicitat pârâtei ridicarea panoului. Aceștia din urmă nu au
formulat nici o apărare pe fondul cauzei și nu au înțeles să administreze nicio probă în apărare.
În ceea ce privește excepția neexecutării contractului invocata de către pârâtă, reclamantul recurent solicită respingerea excepției, întrucât aceasta nu întrunește condițiile legale prevăzute de lege pentru a putea fi invocată. Astfel, aceștia nu au dovedit faptul că exista o neexecutare a obligațiilor contractuale din partea reclamantului și mai mult nu au dovedit faptul ca aceștia și-au îndeplinit obligațiile contractuale până la acel termen, astfel incat neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care o invoca.
De altfel, contractual încheiat intre parți nu are la baza o executare simultană a obligațiilor contractuale. Potrivit art.4.2 din Contractul de închiriere nr. 110A, plata chiriei se va efectua în avans pentru cate o perioada de 6 luni "cash" locatorului pe baza de documente chitanța, semnată în nume propriu sau de altă persoană împuternicita legal de locatar sau prin O.P. în contul locatorului. Deci, în cadrul acestui contract s-a renunțat, prin acordul pârtilor, la o executare simultana a acestuia.
Mai mult, reclamantul a dovedit prin probele administrate în cauza faptul ca aceștia au continuat să folosească panoul prin afișarea pe acesta a diferitelor mesaje publicitare pentru diferite societăți comerciale, printre care IMMERGAS ROMÂNIA S.R.L, HOLCIM (ROMÂNIA) S.A., S.C. RUKKI S.R.L.,
societăți care au afirmat faptul că nu se cunoaște și nu au avut încheiat niciun contract cu el și deci nu se poate invoca faptul că s-ar fi folosit de acest panou și reclamantul recurent l-a închiriat pentru a obține sume de bani, fapt care este de altfel ilegal, însă reclamantul a dovedit faptul ca acest panou a fost închiriat pentru afișarea mesajelor publicitare pentru respectivele societăți prin intermediul unei societăți care are asociați comuni cu S.C. D. COM1MPEX". S.R.L.
În ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 3009,08 lei, reclamantul recurent arată că instanța de fond în mod temeinic și legal l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecata datorita faptului că acesta se afla într-o culpă procesuală, în baza art.274 Cod Procedura Civila.
Aceștia, de altfel, au o poziția oscilantă la petitul numărul 2 au solicitat modificarea doar în parte a sentinței civile nr. 15161/_, iar în cele din urma și-au modificat aceasta poziție și au solicitat modificarea în totalitate.
Prin decizia civilă nr. 1156/2012, Tribunalul Cluj a dispus declinarea competenței de soluționarea a recursurilor în favoarea T. ului Specializat
C. .
T. ul Specializat C. a fost învestit cu soluționarea recursurilor la data de 18 decembrie 2012.
Analizând recursurile prin prisma motivelor de recurs precum și a disp. art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Recursurile formulate sunt fondate, urmând să fie admise ca atare.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată completată ulterior, reclamantul D. C. și-a întemeiat cererea de chemare în judecată, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de câte 100 euro lunar, de la data încetării contractului de închiriere și până la data ridicării panoului de pe proprietatea sa, în principal, pe dispozițiile legale care reglementează răspunderea civilă delictuală și în subsidiar pe îmbogățire fără justă cauză.
Cu toate acestea, în considerentele hotărârii atacate prima instanță nu a expus nici un fel de considerente pentru care a exclus aplicarea disp. art. 998 sau 999 C.civ., limitându-se la o analiză sumară a instituției îmbogățirii fără justă cauză, fără o analiză temeinică a probatoriului administrat în cauză.
În acest context, instanța reține că deși dispozițiile art. 998 și 999 C.civ., au fost invocate pe calea concluziilor scrise, dat fiind faptul că ulterior depunerii acestora, instanța a repus cauza pe rol, tribunalul apreciază că îi revenea obligația, pentru o justă soluționare a cauzei, să analizeze și o eventuală incidență a dispozițiilor care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Concluzionând, tribunalul reține că lipsa considerentelor care au condus la înlăturarea instituției răspunderii civile delictuale, echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei.
Astfel, neanalizarea pretențiilor reclamantului sub toate aspectele cu care acesta a înțeles să învestească instanța de fond, conduce la concluzia că în cauză prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, hotărârea pronunțată fiind astfel lipsită de temei legal și, în plus, nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin.3 coroborat cu art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., reținând că modalitatea de soluționare a cauzei de către prima instanță echivalează cu necercetarea fondului, pentru a asigura o judecată unitară a cauzei și pentru a nu lipsit părțile de un grad de jurisdicție, tribunalul va admite cele două recursuri, va casa hotărârea primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași
instanțe, cu îndrumarea de a analiza cauza sub toate aspectele cu care instanța a fost învestită, urmând ca hotărârea pronunțată să fie rezultatul analizei temeinice a probatoriului administrat în cauză și a celui care se va administra în măsura în care se va impune completarea probatoriului, având în vedere faptul că nu s-a realizat analiza instituției răspunderii civile delictuale.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de recurentul intimat D. C. și de către intimata recurenta SC D. C. ’93 S., împotriva sentinței civile nr. 15161/13 iulie 2012 pronunțată de către Judecătoria C. N. în dosarul nr._ pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
N. K. F. | M. D. D. | A. B. |
Red.2.ex. NK/LU/_
Judecător fond: C. S. N. Judecătoria C. N.
| ← Încheierea civilă nr. 2639/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 2505/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
