Decizia civilă nr. 192/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 192/R/2013
Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța este constituită din :
PREȘEDINTE - S. I. JUDECĂTOR - C. G. JUDECATOR - V. L. O. GREFIER - DP
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta B. I. împotriva încheierii civile pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de_, în contradictoriu cu intimata SC A. T. A. SA și
intervenienta B. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei, d-l avocat Oniga T., cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul intimatei, d-l avocat Bortoș Cristian, lipsind intervenienta.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, ambii reprezentanți ai părților arată că nu au alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri în probațiune sau excepții de invocat, tribunalul constată că prezenta cauză se află în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea dosarului Judecătoriei C. -N. pentru continuarea judecății. Depune rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei B. E., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Prin acest
înscris dorește să dovedească faptul că s-a stabilit vinovăția intervenientului forțat, iar suspendarea cauzei, în aprecierea recurentei, pe lângă faptul că este nefondată, este în detrimentul recurentei care se vedere în imposibilitatea de a-și fructifica cu celeritate dreptul de a fi despăgubită material și moral ca urmare a faptei săvârșite de intervenientul forțat. De asemenea, depune copia deciziei civile nr. 3511/2011 a Curții de Apel C., prin care dorește să dovedească faptul că obligația societății de asigurare este exigibilă în momentul în care împotriva asiguratului s-a pus în mișcare urmărirea penală. Arată că se impune aplicarea cu prioritate a dispozițiilor art.46 pct.3 lit.b din Ordinul CSA nr.5/2010 și de asemenea a dispozițiilor Cap.IV art.1365 Cod civil, în vigoare la data producerii accidentului, care stipulează că instanța civilă nu este legată de dispozițiile legii penale și nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea în totalitate a încheierii recurate, pentru motivele arătate în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată. în susținere, arată că Judecătoria Cluj- Napoca a reținut în mod corect faptul că sunt întrunite elementele prev.de art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, și că suspendarea cauzei civile se impune în vederea respectării garanțiilor procesuale prev.de CEDO. Cu privire la faptul că împotriva intervenientei B. E. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, arată că în data de _
în dosarul nr._ Judecătoria Cluj-Napoca a pronunțat soluția de condamnare la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării, sens în care depune copia listei dosarului, listată de pe Portalul instanțelor. Învederează că din acest motiv, această cale de atac a recursului nu mai are nicio miză în acest moment pentru niciuna dintre părți. De asemenea, decizia civilă nr. 3511/2011 a Curții de Apel C. nu privește prezenta cauză, întrucât această cauză s-a soluționat în mod amiabil, ceea ce nu este cazul în speța de față. Susține că sunt aplicabile prevederile art.19 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul recurente, în replică, arată că sentința penală a fost pronunțată la data de_, iar părțile sunt în termenul legal de formulare a recursului.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin încheierea civilă pronunțată la data de 6 decembrie 2012 de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ s-a dispus suspendarea soluționării cauzei deduse judecății până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. 9504/P/2011 al Parchetului de pe lână Judecătoria Cluj-Napoca.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că într-un accident de circulație soldat cu victime, instanța civilă nu stabilește vinovăția conducătorului auto, având în vedere că instanța penală este cea care decide cu privire la vinovăția acestuia și fapta ilicită a acestuia. Începerea urmăririi penale nu face dovada vinovăției, iar cu privire la dispozițiile art. 1356 cod civil s-a reținut că nu sunt incidente în cauză, în această dispoziție legală făcându-se referire la o hotărâre definitivă de achitare sau încetare a procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta B. I., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță nu a ținut cont de motivele invocate de reclamantă și care vizau faptul că societatea de asigurare a fost a fost avizată prin cererea de despăgubire și convocarea la conciliere despre accidentul de circulație și că reclamanta îndeplinește condițiile impuse de art. 46 pct. 3 lit. b din Ordinul CSA nr. 5/2010 care instituie o normă de protecție a victimelor care trebuie despăgubite integral și cu celeritate. S-a arătat că prima instanță trebuie să țină cont de faptul că obligația societății de asigurare a devenit exigibilă la momentul în care împotriva asiguratului s-a pus în mișcare plângerea penală.
Recurenta a invocat și faptul că autoarea accidentului de circulație a depus la dosarul penal acte din care rezultă că recunoaște săvârșirea
infracțiunii de vătămare corporală, urmând să se prevaleze în procesul penal de procedura simplificată prevăzută de art. 3201c.pr.pen. De asemenea, s-a invocat incidența în cauză și a dispozițiilor art. 1.365 c.civ. și că instanța nu ar fi ținută, în speță, de aplicarea dispozițiilor art. 19 alin. 2 c.prciv.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata A. T. A. SA a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea încheierii pronunțate de prima instanță ca legală și temeinică, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a arătat că dispozițiile legale de care se prevalează recurenta, respectiv art. 46 pct. 3 lit. b din Ordinul CSA nr. 5/2010, se referă la posibilitatea stabilirii despăgubirilor pe cale amiabilă, condiție care nu este îndeplinită deoarece despăgubirile urmează a fi stabilite pe cale judecătorească. De asemenea, s-a susținut că măsura suspendării cauzei este necesară și oportună, inclusiv prin prisma suprapunerii cercetării procesului civile cu obiectul urmăririi penale. Orice demers de administrare de probe, de stabilire a elementelor stării de fapt ori a răspunderii părților, prejudiciază mersul procesului penal, încălcându-se totodată prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil al învinuitului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, art. 45, art. 46 din Ordinul CSA nr. 5/2010, art. 244 clin. 1 pct. 2 c.pr.civ., art. 19 alin. 2 și art. 200 c.pr.cpen, art. 274 c.pr.civ.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul urmează să îl respingã ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. I. în contradictoriu cu pârâta SC A. T. A. SA și intervenienta B.
E. s-a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 3.651,25 lei și 1.327,76 CAD lei și a despăgubirilor morale în cuantum de 40.000 euro, precum și la plata penalităților de întârziere aferente.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta a fost victima unui accident rutier produs la data de_, susținându-se că vinovată de producerea accidentului este intervenienta forțată B. E. care conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare LBZ 502. Reclamanta recurentă a adresat asigurătorului o cerere pentru acordarea despăgubirilor, solicitând daune materiale în cuantum de 3.651,25 lei și 1.327,76 CAD lei și daune morale în cuantum de 40.000 euro (f.10 din dosarul judecătoriei). Prin cererea formulată, reclamanta și-a luat angajamentul ca în situația în care, în urma finalizării procesului penal, se va decide că accidentul rutier din data de_ nu a fost provocat din culpa exclusivă a lui B. E., va restitui, de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită.
Intervenienta forțată B. E. a fost cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, fiind începută urmărirea penală în dosarului penal nr. 9504/P/2011 al Parchetului de pe lână Judecătoria Cluj-Napoca.
În conformitate cu dispozițiile art. 46 pct. 3 lit. b din Ordinul CSA nr. 10/2010 în cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces
penal, despăgubirile se stabilesc pe cale amiabil ă
,
deși acțiunea penală nu
poate fi stinsă prin împăcarea părților, dacă s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată și persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția.
Această dispoziție legală dă dreptul persoanei prejudiciate de a primi despăgubirile pretinse, chiar înainte de a se stabili printr-o hotărâre judecătoreasă elementele constitutive ale infracțiunii și implicit vinovăția persoanei care a săvârșit fapta penală, fiind instituită o excepție de la regula impusă prin art. 36 din Ordinul nr. 10/2010, care stabilește că despăgubirea se plătește în maxim 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei. Însă această excepție vizează numai situația în care despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, nu și situația în care despăgubirile urmează a se stabili pe cale judiciară, cale care a fost aleasă de către reclamantă.
Astfel, dispozițiile art. 46 pct. 3 lit. b din Ordinul CSA nr. 10/2010 nu pot constitui un temei legal care să permită instanței civile să stabilească întinderea prejudiciului înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive a instanței penale prin care să se stabilească fapta, făptuitorul și vinovăția.
Faptul că în dosarul penal, intervenienta față de care a fost începută urmărirea penală a depus acte din care rezultă că recunoaște săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală și că urmează să se prevaleze în procesul penal de procedura simplificată prevăzută de art. 3201c.pr.pen., nu reprezintă un temei pentru continuarea procesului civil. Chiar și în situația în care inculpatul se prevalează de dispozițiile art. 3201c.pr.pen., instanța penală este cea care stabilește fapta ilicită și vinovăția făptuitorului, iar dispozițiile art. 46 pct. 3 lit. b din Ordinul CSA nr. 10/2010 nu stabilesc nici o excepție de la modul în care pot fi stabilite despăgubirile pe cale amiabilă.
Recurenta a invocat și incidența în cauză a dispozițiilor art. 1.365 c.civ. conform cărora instanța civilă nu este legată de dispozițiile legii penale și nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției faptei ilicite. Textul de lege invocat este clar și are în vedere numai hotărârile definitive de achitare sau de încetare a procesului penal, o astfel de hotărâre nefiind pronunțată în prezentul litigiu. A se extinde incidența acestei dispoziții legale și asupra situațiilor în care există un proces penal pe rol, dar în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre, ar însemna să se încalce dispozițiile art. 19 alin.
2 c.pr.pen care stabilesc că judecata în fața instanței civile a acțiunilor pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale.
În concluzie, în mod legal și temeinic, prima instanță a considerat că se impune suspendarea soluționării litigiului până la soluționarea dosarului penal nr. 9504/P/2011 al Parchetului de pe lână Judecătoria Cluj-Napoca, infracțiunea pentru care este cercetată intervenienta având o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se da în cauza civilă.
Față de considerentele reținute, tribunalul reține că soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta B. I. depinde de hotărârea care urmează a se da în dosarul penal nr. 9504/P/2011 al Parchetului de pe lână Judecătoria Cluj-Napoca, suspendarea judecării cauzei fiind impusă de art. 244 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ., urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 312 c.pr.civ., să se respingă recursul formulat ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMLELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta B. I. în contradictoriu cu intimatele SC A. T. A. SA și B. E. împotriva încheierii pronunțate la_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
S. I. | C. | G. | L. | V. O. | D. | P. |
Red./Dact. S.I.-2 ex.2, _
Judecător fond: E. Pădurariu,Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 155/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 20/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
