Decizia civilă nr. 239/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 239/R
Ședința publică din 07 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. P.
J. ecător M. H.
J. ecător C. G.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către recurenții F.
A. M. și M. I. împotriva sentinței civile nr. 8497/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimații SC F. SS PRIN LICHIDATOR J. C. & C. C. A. DE P. ÎN I., G. R. A. R. S. - S. B. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ și_, în urma deliberării s- a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8497/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis în parte cererea reclamantei SC F. SS - societate în insolvență - cu sediul în B. M., B-dul U. nr. 57 E, jud. M., reprezentată prin administrator judiciar C. &C. Cabinete A. de P. în I. și Administrator special Onye V., în contradictoriu cu pârâta F.
A. M., domiciliată în B. M., str. P. nr. 16, jud. M., a fost obligată pârâta F. A. M., să plătească reclamantei suma de 11.765,31 lei în decontarea facturii fiscale nr. 0042960/_, cu titlu de contravaloarea diferență reparații și s-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,5 %/zi de întârziere solicitate. S-a admis în parte cererea pârâtei F. A. M., de chemare în garanție a numiților M. I., domiciliat în B. M., str. U. nr. 1/34, jud.
M. și asiguratorul SC G. R. A. R. S. București - prin S.
B. M. (succesoarea SC ARDAF SA - S. B. M. ) cu sediul în B. M., str. T., nr. 6/3, jud. M., și a fost obligat chematul în garanție M.
I., să plătească pârâtei F. A. M., suma de 11.765,31 lei, cu titlu de despăgubiri, s-a respins cererea pârâtei F. M. A. formulată împotriva chematei în garanție SC G. R. A. R. S.A și a fost obligat chematul în garanție M. I. să plătească pârâtei F. A. M., suma de
1.616,92 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxe de timbru și onorariu avocațial. Pârâta F. A. M. a fost obligată să plătească chematului în garanție M. Raul I., domiciliat în B. M., str. U. nr. 1/34, jud. M. cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei, cu titlu de onorariu avocațial.
În considerentele sentinței prima instanță reține următoarele:
La data de 10 august 2008 pe raza județului Sălaj, zona localității Bizușa, autoturismul marca Volkswagen Touran, cu nr. de înmatriculare _
, proprietatea pârâtei F. A. M., condus de numitul Horvath A., în direcția B. M. - C. Napoca, a fost implicat într-un eveniment rutier, produs de numitul M. I. Raul, care se deplasa din sens opus.
Culpa exclusivă în producerea accidentului a fost stabilită conform Procesului verbal de contravenție seria AS nr. 0. din_ (f. 57) în sarcina autorului evenimentului, M. I. Raul, și acesta conducând autoturismul BMW 320 D, nr._, proprietatea chematului în garanție M.
I. - tatăl său. Acest autoturism condus de M. I. Raul, a fost asigurat RCA al chematei în garanție - fostă Ardaf, în baza Poliței seria RO/05/M3/NP nr. 000852871 din_ (f. 60).
Reclamanta a efectuat reparațiile necesare autoturismului avariat în accident.
Față de actele și lucrările dosarului de daună, instanța a constatat că lucrările de reparații au fost constatate de executant și asigurator respectiv pârâta F. A. M., conform proceselor - verbale întocmite de părți, în cauză fiind vorba despre lucrări neprevăzute, neobservate la prima inspecție.
Contravaloarea lucrărilor de reparații, conform devizului întocmit de reclamantă, la nivelul sumei de 42.297,20 lei inițial facturat de reclamantă sub nr. 0039625/_ și solicitat a fi achitat cu titlu de despăgubire de către asigurator, a fost acceptat de acesta din urmă pentru suma de 30.351,88 lei adică 8.794 euro (f. 8), aceasta reprezentând valoarea maximă de despăgubire, suportată de asigurator.
Diferența de sumă de 11.765,32 lei, nedecontată la plată de asigurator, a fost prezumă instanța stornată, respectiv refacturată prin factura nr. 0042960/_ - ce face obiectul prezentei cauzei, pe numele pârâtei, proprietară a autovehiculului avariat, reparat de reclamantă (f. 7).
Chiar dacă pârâta F. A. M. a declarat la_ (f. 113) că acceptă suma de 30.531,88 lei ca reprezentând valoarea maximă a despăgubirii, de la chemata în garanție - asigurator, acest lucru nu înseamnă automat că ei, îi revine obligația de a achita diferența de sumă facturată și pretinsă în prezenta cauză.
Potrivit art. 49 din Legea 136/1995, "Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu: a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;";
Iar conform art. 50 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 11/2007, Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA.
Astfel, instanța a reținut că în dosarul de daună F374 MM/2008, raportat la înscrisurile existente, asiguratorul a suportat valoarea maximă de despăgubire respectiv contravaloarea a 6.595,5 euro, raportat la valoarea pagubei de 8.794 euro, preț practicat de unitățile de specialitate.
Pentru diferența de sumă pretinsă de reclamantă, și respectiv de către pârâtă, prin cererea sa de chemare în garanție, raportat la circumstanțele în care s-a produs fapta păgubitoare, din culpa exclusivă fiului chematului în garanție M. I., acesta urmează să răspundă în cauză față de pârâta păgubită, în temeiul răspunderii juridice civile pentru fapta lucrului, reglementată de prev. art. 1000 alin. 1 Cod civil, în vigoare la data săvârșirii faptei culpabile.
Deși cererea pârâtei păgubite F. A. M., nu este motivată în drept, din motivarea în fapt a cererii de chemare în garanție formulate împotriva numitului M. I., și a asiguratorului care nu răspunde în cauză conform celor de mai sus, reiese temeiul acestei răspunderi, a proprietarului autoturismului BMW care a fost implicat în accident, și care a produs coliziunea autovehiculelor.
Astfel potrivit prev. art. 1000 alin. 1 Cod civil, suntem responsabil de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră.
În cauză, chematul în garanție are calitatea de păzitor juridic al lucrului - proprietarul autoturismului BMW, iar pârâta - victimă a prejudiciului/proprietar al autoturismului avariat în accident, este îndreptățită să beneficieze de despăgubiri, acestea reprezentând diferența de preț respectiv contravaloarea reparațiilor necesare autovehiculului, dovedite ca fiind efectuate și recunoscute chiar de către asigurator.
A reținut instanța că în cauză privitor la răspunderea reținută în sarcina chematului în garanție M. I., nu există vreo cauză exoneratoare de răspundere, autoturismul fiind utilizat de fiul acestuia, în temeiul unei convenții, fiind vorba așadar despre o răspundere civilă obiectivă, independent de vina acestuia, întemeiată pe simplul raport de cauzalitate dintre fapta lucrului și prejudiciului.
Soluția de mai sus, este considerată aplicabilă în speță, în condițiile în care pârâta nu a solicitat obligarea chematului în garanție la plata unor despăgubiri în temeiul art. 998 - 999 Cod civil, doar s-a îndreptat împotriva acestuia în situația în care va cădea în pretenții, față de cererea reclamantei. Iar cererea reclamantei a fost admisă în parte, cu consecința respingerii pretenției vizând penalitățile pretinse la nivelul a 0,5 %/zi de întârziere, în condițiile în care factura nu prevede expres la rubrica rezervată, data scadenței, și constatând că această clauză penală, nu a fost negociată și însușită de părți - în cauză neputând fi obiectiv realizată această convenție, în temeiul art. 969 și urm. Cod civil. Apoi, suma facturată
face dovada pretenției sub aspectul prestației efectuate de reclamant.
De asemenea, instanța a constatat că în cauză, nu s-au solicitat de către reclamantă, obligarea la plata dobânzilor legale, care eventual ar fi putut fi acordată, raportat la stabilirea prin hotărâre a certitudinii creanței reclamantei.
Astfel fiind, și chematul în garanție M. I., care are posibilitatea de a se regresa împotriva fiului M. Raul I. culpabil de producerea accidentului, în temeiul răspunderii civile delictuale, a fost obligat doar parțial, pentru creanța certă, la plată în favoarea pârâtei.
Căzând în pretenții, conform prev. art. 274 Cod proc. civ. potrivit cu care, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată atât pârâta a fost obligată în favoarea chematului în garanție M. Raul I., cu titlu de onorariu avocat, cât și chematul în garanție M. I., a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată parțiale pretinse de pârâta F. A. M. în măsura admiterii cererii acesteia. potrivit cu care, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
Sentința a fost atacată cu recurs de către chematul în garanție M.
și pârâta F. A. care a formulat recurs și împotriva încheierii de ședință din_ .
Recurentul-pârât M. I. a solicitat modificarea sentinței și respingerea cererii de chemare în garanție formulată împotriva sa, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului se invocă greșita aplicare a legii, încălcarea principiului disponibilității și netemeinicie sentinței, fără ca recursul să fie motivat în drept.
Față de criticile formulate,T. le-a analizat conform art. 304 pct.
5și 9 și 3051C.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că prima instanță a înlăturat în mod nefundamentat dispozițiile legale aplicabile în speță și a dat eficiență altor prevederi reținând o stare de fapt corectă căreia i-a dat o dezlegare incorectă.
Sentința atacată este criticată și sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție a SC G. R. A. R. SA. Recurentul susține că instanța de fond și-a motivat soluția pe faptul că asiguratorul a suportat valoarea maximă de despăgubire, respectiv contravaloarea sumei de 6.595,5 euro, fără să existe probe în acest sens. Doar prin întâmpinare, societatea de asigurare a făcut o asemenea afirmație, pe care instanța a preluat-o. Cert este că, la data producerii evenimentului rutier, era în vigoare polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria RO/05/M3/NP nr. 000852871, în baza căreia asiguratorul auto are obligația de a suporta plata despăgubirilor solicitate.
Prima instanță a reținut în mod eronat incidența art. 1000 alin. a C.civ. întrucât nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii pe acest temei, fără a fi prezența unui fapte a lucrului prin modalitățile concrete în care s-a produs accidentul. În concret, fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, accidentul de circulație, s-a produs ca urmare a neadaptării vitezei la condițiile meteo, deci ca urmare a folosirii necorespunzătoare a lucrului de către o altă persoană decât proprietarul. În consecință, raportat
la împrejurările reale, concrete, în care s-a produs fapta păgubitoare, nu suntem în prezența unei fapte a lucrului și anume a autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare_ astfel încât să poată fi antrenată răspunderea recurentului-chemat în garanție în calitate de proprietar și păzitor juridic al lucrului. Nu are relevanță nici că persoana care a condus vehiculul este fiul recurentului.
Soluția este greșită cu atât mai mult cu cât pârâta-intimată nu și-a motivat în drept cererea de chemare în garanție, pe art. 1000 alin.1 C.civ., prima instanță concluzionând că acest aspect rezultă din motivarea în fapt a cererii.
Instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată, cu consecința admiterii cererii de chemare în garanție doar a recurentului, motivând această soluție prin raportare la dispozițiile art. 1000 al.1 C.civ., în vigoare la data săvârșirii faptei culpabile. Astfel, instanța a considerat că
"raportat la circumstanțele în care s-a produs fapta păgubitoare, din culpa exclusivă a fiului chematului în garanție M. I., acesta urmează să răspundă în cauză față de pârâta păgubită în temeiul răspunderii juridice civile pentru fapta lucrului";. În continuare,prima instanță insistă în motivarea greșită a sentinței și explică faptul că întrucât este proprietarul autoturismului BMW, cel chemat în garanție are calitatea de păzitor juridic al lucrului și că privitor la răspunderea reținută în sarcina acestuia nu există vreo cauză exoneratoare de răspundere, autoturismul fiind utilizat de fiu în temeiul unei convenții.
Cererea de recurs formulată de către pârâta F. A. M. are ca obiect atât sentința civilă nr. 8497/_ cât și încheierea de ședință din_ prin care s-a constatat decăderea recurentei pârâte din dreptul de a-și modifica/completa cererea de chemare în garanție în contradictoriu cu intimatul M. Raul I. .
Recurenta-pârâtă solicită în principal casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței și admiterea în tot a cererilor de chemare în garanție, cu cheltuieli de judecată.
Casarea cu trimitere spre rejudecare este întemeiată pe trei motive:
art. 312 alint. 3 teza a doua și alin. 5, coroborat cu art. 304 Cod procedură civilă, raportat la art. 261 alin.1 pct. 5 și art. 129 alin.5 Cod procedură civilă - instanța fondului a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, iar hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;
art. 312 alin.3 teza a treia și alin.5, coroborat cu dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă - modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi;
d art. 312 alin.3 teza a doua și a treia și alin. 5, coroborat cu art.
304 Cod procedură civilă, raportat la art. 135 Cod procedură civilă - introducerea unei alte persoane în judecată, care nu se va fi făcut înăuntrul termenului prevăzut de lege, se va judeca deosebit.
În motivarea recursului se susține că instanța fondului a admis în parte cererea reclamantei ,a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de recurentă, dispunând obligarea chematului în garanție M. I. (proprietarul autovehiculului) și a respins cererea recurentei de obligare la
plata despăgubirilor a societății de asigurare G. R. A. R. SA, motivând admiterea cererii de chemare în garanție față de M. I. pe dispozițiile art. 1000 alin.3 cod civil anterior și respingerea față de G.
A. R. SA, pe dispozițiile art. 49 lit. a din Legea nr. 136/1995 și art. 50 alin.1 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 11/2007.
Reținerile instanței de fond sunt nelegale și încalcă art. 50 alin.1 și alin. 12 lit.a, art. 32 - 54 din ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 11/2007.
Cu toate că valoarea maximă de despăgubire este stabilită de lege și normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule și se raportează atât la valoarea de nou a vehiculului cât și la valoarea uzurii corespunzătoare, instanța fondului a acceptat, fără nici o probă suplimentară și fără explicații a modului de stabilire a valorii maxime de despăgubire că valoarea maximă de despăgubire a autovehiculului se ridică la nivelul sumei de 8.794 euro, respectiv 30.531,88 lei, exonerând în aceste condiții asiguratorul de la plata despăgubirilor, fără temei.
În condițiile art. 305 coroborat cu art. 129 alin.5 și 5 C.pr.civ. refacerea/completarea probațiunii privind modul de stabilire a valorii maxime a despăgubirilor o eventuală expertiză privind valoarea bunului în momentul accidentului sunt probe inadmisibile în recurs.
Încheierea de ședință din_ este nelegală întrucât sancțiunea nedepunerii în termen a cererii de chemare în garanție este cea prevăzută de art. 135 C.pr.civ. și anume disjungerea și judecarea ei separată iar nu decăderea cum greșit a dispus prima instanță.
Motivele de modificare a sentinței invocate prin cererea de recurs sunt cele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ. însă criticile aduse de recurenta-pârâtă nu se încadrează punctual în aceste motive, ci se atacă sentința primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul soluționării fondului cauzei.
T. a analizat aceste critici conform art. 3042C.pr.civ.
În concret, recurenta-petentă susține că din probațiunea administrată în cauză a rezultat că datorită faptului că societatea de asigurare a refuzat să efectueze plata și pentru diferența de 11.765,31 RON, intimata S.C. F.
S. a întocmit pe numele pârâtei, la data de_ (respectiv la un termen de 1 an de la data refuzului de plată, fără a fi înștiințată și fără a i se comunica), factura fiscală nr. 0042960, cu toate că această sumă era deja cuprinsă în factura fiscală emisă anterior, respectiv factura fiscală nr. 0039625/_, emisă pentru suma de 42.297,20 lei RON.
Nu se poate reține faptul că recurenta-pârâtă ar fi comandat piese și manoperă în plus, în condițiile în care intimata S.C. F. SS împreună cu reprezentantul asiguratorului sunt cei care, după predarea autoturismului în service, au identificat pagubele, întocmind în acest sens toate Procesele verbale suplimentare de constatare a avariilor (fără ca nici unul dintre ei să poarte semnătura recurentei), precum și devizul-comandă nr. 6180/_ .
Față de aceste împrejurări, singura culpă a recurentei a fost aceea de a deține în proprietate un autovehicul avariat în urma unui accident de care
se face vinovată o altă persoană, motiv pentru care nu se justifică obligarea acesteia la plata nici a despăgubirilor și nici a accesoriilor.
Totodată trebuie avute în vedere dispozițiile legale prin care se instituie modalitatea de calcul a despăgubirilor art. 52, art. 53 și art. 54 din ordinul CSA nr. 11/2007 precum și Anexa nr. 3 cuprinzând Tabelul coeficienților de uzură nr. 1 pentru vehicule. I ndicarea de către asigurător a unei valori maxime de despăgubire în mod aleatoriu, fără a arăta modul de calcul, nici modalitatea prin care s-a ajuns la o asemenea valoare, cu consecința înlăturării răspunderii față de asigurat, nu poate fi avută în vedere de către instanță, fără ca în prealabil această chestiune să fie măcar pusă în discuția părților litigante.
Temeiul răspunderii pentru persoana vinovată de producerea accidentului, respectiv M. Raul I., din culpa sa exclusivă, îl constituie dispozițiile art. 998 Cod civil anterior,
Intimata-chemata în garanție G. R. A. R. SA prin S.
B. M. (fostă Ardaf SA) a depus întâmpinare la data de_ (f.23-25) prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Se susține că din probatoriul administrat în cauză a reieșit cu prisosință că recurenta-pârâtă
F. A. M. a acceptat valoarea maximă a despăgubirilor de 6.595,5 euro, pin cererea de despăgubire nr. 2418/_ .Prin actul întitulat
"Accept de plată condiționat"; la devizul de reparație cu nr. 6/80 din data de_ - aflat la fila 50 din dosarul de daună, rezultă acceptul la plată pentru suma de 30.531,88 lei iar diferența de 11765,32 lei nu a fost acceptată conform VMD (valoarea maximă a despăgubirii 8794 euro).
Așa cum rezultă din cererea de despăgubire aflată la fila 57 din dosarul de daună F374MM/08, pârâta F. A. a acceptat suma de 30351,88 lei ca reprezentând despăgubirea integrală pentru pagubele suferite în urma evenimentului din data de_ .
Critica soluției primei instanțe cu privire la calculul valorii despăgubirilor nu poate fi invocată în recurs întrucât nu a fost invocată în fața primei instanțe.
Intimata - chemată în garanție mai arată că este corectă modalitatea de determinare a valorii maxime a despăgubirii la nivelul sumei de 8.794 euro și prezintă două modalități de calcul pentru a susține această apărare.
Intimata-reclamantă S.C. F. SS prin lichidator nu și-a exprimat poziția procesuală în recurs și nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate potrivit art.
304 pct.5, 9 și 3041C.pr.pciv. T. constată următoarele:
Prima instanță a fost învestită cu soluționarea cererii prin care intimata-reclamantă S.C. F. SS, prin lichidatorul care administrează procedura de insolvență, a solicitat obligarea recurentei- pârâte F. A. M. la plata sumei de 11.765,31 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 0042960/_ și a penalităților de întârziere de 0,5 % pe zi de întârziere începând cu data de_ .
Daunele-interese reprezintă contravaloarea pieselor de schimb și a manoperei executate la autoturismul avariat cu nr. de înmatriculare_, proprietatea recurentei-pârâte, care s-a opus admiterii cererii și a formulat în același timp cerere de chemare în garanție împotriva recurentului M. I.
și a G. Asigurări (fostă Ardaf SA), solicitând obligarea acestora la plata daunelor interese stabilite în cazul admiterii cererii principale.
Cererea de chemare în garanție nu este motivată în drept dar în fapt se invocă lipsa culpei recurentei-pârâte în producerea accidentului și refuzul intimatei asigurător de plată a despăgubirilor.
Sub aspect formal cererea de chemare în garanție nu întrunește condițiile prevăzute de art. 112 C.pr.civ. coroborat cu art. 61 C.pr.civ. în conformitate cu care această cerere de introducere forțată în proces a unor terțe persoane trebuie să respecte cuprinsul cererii de chemare în judecată. Un element esențial al cererii potrivit art. 112 pct. 4 C.pr.civ. sunt motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază. Dacă în privința motivelor de fapt se poate aprecia, pentru a se evita o soluție pur formală, că pârâta s-a prevalat de împrejurările de fapt amplu expuse în cuprinsul întâmpinării, concluzia este diferită în ceea ce privește motivele de drept. Nu rezultă din cuprinsul cererii de chemare în garanție temeiul juridic al acestei cereri, fără a se preciza niciun element care să poată determina concluzia instanței de fond că s-a invocat răspunderea civilă delictuală iar în privința formei de răspundere prevăzută de art. 1000 alin.1 C.civ. nu s-a făcut nicio trimitere de către pârâtul asistat de către avocat.
Acest element al cererii este esențial întrucât determină calitatea procesuală a părților și interesează sub aspectul autorității lucrului judecat. Procedând astfel și soluționând cererea de chemare în garanție pe temeiul răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general, prima instanță a încălcat principiul disponibilității, contradictorialității și al dreptului la apărare față de recurentul-chemat în
garanție M. I. .
Este prin urmare întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.
5 C.pr.civ. care potrivit art.312 alin.3 și 5 atrage casarea sentinței.
T. constată că este fondat același motiv de recurs și cu privire la calea de atac exercitată de către pârâta F. A. M. care a recurat atât sentința, cât și încheierea din data de_ prin care prima instanță a constatat decăderea recurentei-pârâte din dreptul de a-și completa cererea de chemare în garanție prin cererea înregistrată la data de_ (f. 148 dosar de fond) prin care l-a introdus în proces în calitate de chemat în garanție pe M. Raul I., invocându-se că este persoana vinovată de producerea accidentului. În această nouă cerere se precizează ca temei juridic răspunderea civilă delictuală.
La primul termen care a urmat comunicării acestei cereri s-a invocat de către celălalt chemat în garanție decăderea conform art. 132 C.pr.civ., sancțiune căreia prima instanță i-a dat curs.
T. reține că soluția primei instanțe încalcă, pe de o parte ,art.
135 C.pr.civ. iar pe de altă parte decăderea s-a constatat la cererea celuilalt chemat în garanție care nu justifică interesul, ca o cerință de exercitare a oricăreia dintre formele procedurale în care se concretizează acțiunea civilă în general.
Art. 132 C.pr.civ. se referă exclusiv la modificarea cererii de chemare în judecată, fără ca în art. 60-63 C.pr.civ. să fie reglementate norme de trimitere la art. 312 care să permită aplicarea acestui text de lege.
Dimpotrivă, M. Raul I. a fost chemat în garanție ca terță persoană, distinct de primul terț introdus în proces și pe un temei juridic clar. În aceste condiții T. apreciază că suntem în prezența unei cereri de chemare în garanție a cărei formulare peste termenul legal poate atrage sancțiunea disjungerii prevăzută în mod expres în art. 135 C.pr.pen. iar nu decăderea cum greșit a dispus prima instanță.
T. mai constată că potrivit art. 135 C.pr.civ. măsura disjungerii poate fi înlăturată dacă există acordul părților de a se judeca împreună.
În consecință, în temeiul art. 312 alin.5 coroborat cu art. 304 pct. 5 C.pr.civ. T. va admite recursul și va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, întrucât numai după precizarea temeiului juridic al cererii inițiale de chemare în garanție recurentul - chemat în garanție M. I. își poate formula apărările și exercita drepturile procesuale față de cererea principală și implicit cu privire la cererea de chemare în garanție.
În rejudecare se va pune în vedere pârâtei să precizeze temeiul juridic al cererii de chemare în garanție inițiale iar sub aspectul obiectului să se indice natura obligației de plată (obligație divizibilă solidară in solidum) care constituie pretenția dedusă judecății.
Soluția de casare cu trimitere spre rejudecare mai este justificată și sub aspectul judecării cererii de chemare în garanție formulată împotriva intimatului M. I. Raul ,împreună cu cererea principală sau dispunerea disjungerii după punerea în discuția părților interesate potrivit art. 135 C.pr.civ..
Cu privire la celelalte motive de casare invocate de către pârâta F.
A. T. constată că nu este fondat motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 și art. 312 alin. 3 teza a II-a și alin. 5 C.pr.civ. întrucât hotărârea primei instanțe respectă exigențele prevăzute de art. 261 C.pr.civ. și poate fi cenzurată sub toate aspectele soluția dată, ceea ce confirmă paragrafele anterioare ale deciziei.
Cu privire la nerespectarea dreptului la apărare al recurentei-pârâte și insuficienta probațiune administrată pentru a se verifica apărările acesteia în legătură cu valoarea maximă a despăgubirilor T. constată că apărarea principală invocată în cauză a fost aceea a răspunderii asigurătorului până la concurența acestei sume. Poziția părților a fost contradictorie cu privire la această împrejurare, pentru a cărei lămurire în rejudecare se vor pune în discuție probele de care se prevalează recurenta- pârâtă și intimata G. R. A. R. SA și dacă se recunoaște modul de calcul a valorii maxime de despăgubiri pe care aceasta din urmă l-a depus în recurs.
Întrucât nu s-a atacat soluția dată în primă instanță cu privire la respingerea petitului de obligare la plata penalităților de întârziere din cererea principală, tribunalul constată că a intrat în puterea lucrului judecat și în temeiul principiului disponibilității nu pute face obiectul judecății în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de către recurenta-pârâtă F. A. M. și recurentul-chemat în garanție M. I. împotriva sentinței civile nr. 8497/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ pe care o casează parțial și, în consecință:
Menține dispozițiile din sentință cu privire la respingerea cererii intimatei-reclamante SC F. SS privind obligarea la plata penalităților de întârziere.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, de azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
M. P.
în concediu de odihnă
M.
H.
C.
G.
în concediu de odihnă
semnează președintele
semnează președintele
instanței
instanței
G. ier,
H.
în concediu de odihnă semnează grefier șef secție
Red.M.H. / _
Tred. C.M. /_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND I. B.
| ← Decizia civilă nr. 535/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 4/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
