Sentința civilă nr. 1583/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1583/2013
Ședința publică din data de 30 mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind acțiunea formulată de reclamantele SC U. - C. SA și SC
R. E. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC I. T. C. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile pronunțate în ședința publică din data de 16 mai 2013, respectiv 23 mai 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele S. U. -C. SA și S. R. E. S. împotriva pârâtei SC
I. T. C. S., s-a solicitat în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, reglementat în art. 1345 din Noul Cod Civil, obligarea pârâtului la plata către S. U. -C. SA a sumei de 127.455 euro și S. R. E. S. a sumei de 17.580 euro, cu titlu de îmbogățire fără justă cauză și a cheltuielilor de judecată aferente prezentei acțiuni civile.
În motivarea cererii, s-a arătat că SC. U. -C. S. a fost proprietar exclusiv al imobilului-teren cu suprafața de 1758 mp, pe care a fost ridicata construcția "Hala de productie-pulberi metalice" cu aceeași suprafața, imobil situat in mun. C. -N., B-dul M. nr. 1 (jud. C., nr. top. 16382/9, înscris in cartea funciara nr. 1. sub A+15. Încă din anul 1993 paratul a montat in acest imobil echipamente industriale (stație de pulberi), care au funcționat strict in beneficiul sau, lipsind proprietara terenului de posesia si folosința acestuia fara a exista un just temei. În consecința, după tentative eșuate de înțelegere intre parti, astfel incat să se reglementeze situația lor, S.
U. -C. S. a solicitat pe cale judiciară obligarea acestei societăți comerciale la plata unei sume echivalente cu insaracirea sa, constând in lipsirea de folosința acestui teren. Prin sentința comerciala nr. 3456/_ pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj, rămasa irevocabila in data de_, odată cu pronunțarea in recurs a deciziei nr. 437/_, in cadrul dosarului nr. _
, I.C.P.T T. C. S. a fost obligata sa evacueze spațiul ocupat fara just temei si sa plătească reclamantei de rândul 1 o suma pentru lipsa de folosința a acestuia. Cu toate acestea, pârâta nu a evacuat acest spațiu, bunurile ce ocupau imobilul in discuție ocupând in continuare imobilul.
De asemenea s-a arătat că, prin sentința nr. 278/_ pronunțata de Tribunalul Pitești, rămasa irevocabila la data de_, odată cu pronunțarea in recurs, in cadrul dosarului nr._, a deciziei nr.
2849/_, s-a admis calitatea de posesor de buna-credinta a I. T.
C. S., operand in mod retroactiv accesiunea imobiliara artificiala in beneficiul S. U. -C. SA. Doar din acest moment, determinandu-se situația juridica dintre parti, se poate considera ca paratul nu a mai folosit bunurile reclamantei in folos propriu. Cu alte cuvinte, proprietarul terenului, halei, dar si al bunurilor instalate in acest loc a fost lipsit de folosința acestora cel puțin pana in momentul pronunțării deciziei nr. 2849/_ .
Reclamantele au mai arătat că la data de_ a avut loc divizarea parțiala a S. U. -C. S., transmitandu-se către S. R. E. S. dreptul de proprietate asupra imobilului ocupat de către parat.
Perioada in care patrimoniul S. U. -C. S. a suferit o pierdere materiala este cuprinsa intre_ si_ . Astfel, S. U. -C. SA a fost proprietar al imobilului individualizat la pct. 1, asupra căruia au fost montate instalațiile de către I. T. C. SA, inca din anul 1993. Dreptul de proprietate asupra acestui teren a aparținut acestei societăți pana in momentul transmiterii sale in patrimoniul S. R. E. S.R.L, in data de_ . Acest imobil nu a fost folosit de către proprietarul sau in felul in care ii permit atributele dreptului de proprietate, ci a fost folosit de către parat, fara acordul proprietarului si fara a plati vreo indemnizație pentru aceasta folosința. Ca atare, S. U. -C. S. ar putea solicita paratei, in temeiul imbogatirii fara justa cauza, plata unei sume echivalenta cu insaracirea sa pentru ultimii 3 ani in care a fost lipsita de folosința terenului. Perioada pentru care ar putea solicita despăgubiri reclamanta de rând 1 se întinde din_ pana in_, moment in care a transmis dreptul de proprietate asupra terenului reclamantei de ordin 2. Cuantumul despăgubirilor pe care il poate solicita S. U. -C. S. este de 127.455 Euro: S. U. -C. SA a fost lipsita de folosința terenului proprietate a sa pe o perioada de 29 de luni (din_ pana in_ ). Un preț mediu de închiriere a unui imobil din zona celui in cauza este de 2,5 Euro/mp, medie rezultata din analiza prețului de închiriere a terenurilor din acea zona.
Având in vedere cele învederate, reclamantele consideră justa si echitabila o despăgubire echivalenta cu chiria de 2,5 Euro/mp pe luna, pe care ar fi trebuit sa o plătească oricine ar fi ocupat terenul si hala cu titlu de locațiune in perioada in care subscrisa a fost lipsita de folosința acestuia. Prețul chiriei pentru o luna ar fi fost de 2,5 X1758 mp= 4395 Euro, spațiul ocupat de către parate fără just temei fiind de 1758 mp, precum este indicat si in sentința nr. 3456/_, pronunțata in dosarul nr._ . Paguba suferita de către S. U. -C. SA este de 29 x 4395 Euro = 127.455 Euro.
În ceea ce privește îmbogățirea I. T. C. S. cu suma de
127.455 Euro, reclamantele au arătat că raportat la cele expuse in capitolul 1.1., paratul I. T. C. S. si-a mărit patrimonial in perioada_ -_ cu suma de 127.455 Euro, folosind imobilul individualizat la pct. 1 fara a avea vreun drept real sau de creanța asupra acestuia. Din acest motiv, chiar daca in, prezent patrimonial acestei societăți comerciale nu inregistreaza plus-valoare, imbogatirea consta in faptul ca a evitat o cheltuiala obligatorie, cum ar fi plata unei datorii, folosirea de un bun care aparține altuia etc.
Cât privește însaracirea S. R. E. S. corelativ cu îmbogățirea paratei, reclamantele au arătat că perioada pentru care S. R.
E. S.RL poate pretinde despăgubiri in temeiul imbogatirii fara justa cauza este cuprinsa intre_ si_ . Astfel, la data de_ a avut loc divizarea parțiala a S. U. -C. SA, S. R. E. S.R.L preluând dreptul de proprietate asupra terenului si asupra halei in care erau
depozitate bunurile paratului chiar din aceasta data. Drept urmare, aceasta societate comerciala poate pretinde despăgubiri pentru lipsa de folosința a bunurilor proprii doar din data de_, data in care a devenit proprietar al acestora, lipsit insa de folosința lor.
De asemenea, doar pana la pronunțarea deciziei nr. 2849/_ in dosarul nr._ situația intre parti era neclara si se poate vorbi despre o ocupare fara temei a terenului proprietate a reclamantei de rând 2. Odată stabilit raportul juridic dintre parti si stabilirea bunei-credinte a paratului, nu se mai poate discuta despre o lipsa de folosința a terenului reclamantei de rând 2 ulterior rămânerii irevocabile a soluției din dosarul nr. 2849/_ .
Referitor la cuantumul despăgubirilor pe care il poate solicita S. R. FNTERPRISE S.R.L este de 17.580 Euro, reclamantele au arătat că perioada lipsei de folosința a terenului in cauza, proprietatea reclamantei de rând 2 incepand cu data de_, este de aproximativ 4 luni, caz in care despăgubirea la care are dreptul aceasta este in valoare de 4 x 4395 Euro/mp, suprafața ocupata de parați fiind aceeași, de 1758 mp, iar prețul chiriei de 2,5 Euro/mp. In aceste condiții, paguba suferita de către S. R.
E. S.R.L este de 17.580 Euro.
Raportat la cele expuse, paratul. I. T. C. SA si-a mărit patrimoniul in perioada_ -_ cu suma de 17.580 Euro, folosind imobilul individualizat la pct. 1 fara a avea vreun drept real sau de creanța asupra acestuia.
Reclamantele au mi arătat că incidența in cauza a principiului imbogatirii fara justa cauza, fapt juridic licit creator de raporturi obligationale face admisibila o actio de in rem verso. Astfel, principiul îmbogățirii fara justa cauza a fost actualmente reglementat expres in art. 1345 din noul Ce civil.
Cazul accesiunii imobiliare artificiale in care o persoana de buna-credință construiește cu materialele proprietate personala pe terenul proprietate a altuia reprezintă un exemplu ilustru de aplicabilitate a acestui principiu, in dublu sens. Si proprietarul terenului este obligat sa ii despăgubească pe constructor pentru materialele si munca sa sau sporul de valoare al imobilului, dar si constructorul este obligat sa ii despăgubească pe proprietarul terenului pentru lipsa de folosința a imobilului pe care s-a construit pentru perioada pana la care acesta intra in folosința sa. De altfel, exista o echivalenta intre însărăcirea reclamantelor si îmbogățirea corelativa a paratului.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 1345 din noul Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 288/2012, Tribunalul Cluj a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat C., cauza fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 19 aprilie 2012.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamante ca nefondată, pentru următoarele motive.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii fundamentată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză (cu reglementare expresă în art. 1345 Cciv.) pârâta o susținut-o în primul rând prin prisma prevederilor legale invocate de chiar reclamante în cuprinsul cererii.
Pârâta a arătat că, reclamantele și-au fundamentat acțiunea pe prevederile art. 1345 Cciv., ceea ce ar atrage și aplicarea principiului subsidiarității reglementat expres de art. 1348 C.civ., potrivit căruia cererea de restituire nu poate fi admis dacă cel prejudiciat are dreptul Ia o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat. Or, reclamantele au pretins
anumite daune ca urmare a unei pretinse ocupări fără titlu de către subscrisa a imobilului hală de producție pulberi metalice din C. -N., b-dul
M. nr. 18. Așa cum au arată și reclamantele, prin Sentința civilă nr. 3456/2007 a Tribunalului Comercial C. s-a dispus evacuarea pârâtei din acest imobil reținându-se că ocuparea acestuia ar constitui o faptă ilicită. Este evident deci că o eventuală continuare a ocupării imobilului de către pârâtă în intervalul_ -_ invocat în prezenta acțiune, nu poate constitui decât aceeași faptă ilicită. Dacă este așa însă, temeiul de drept material al oricăror pretenții derivând din ocuparea fără titlu a imobilului nu se poate fundamenta decât pe răspunderea civilă delictuală, ceea ce exclude aplicarea art. 1345 și urm C.civ.
Pârâta a apreciat însă că raportat la intervalul de timp pentru care se solicită plata despăgubirilor,_ -_, legea aplicabilă este în mod evident vechiul Cod civil. Chiar și așa, neexistând o reglementare expresă în vechiul cod civil a îmbogățirii fără justă cauză, se apreciază în mod constant că regulile acesteia nu pot fi aplicate decât ca ultim remediu, atunci când persoana prejudiciată nu avea la îndemână o altă acțiune. Rezultă deci că, raportat la cele expuse anterior, pretențiile reclamantelor pot fi valorificate exclusiv printr-o acțiune în răspundere civilă delictuală întemeiată pe art. 998-999 din vechiul Cod civil, motiv pentru care acțiunea bazată pe îmbogățirea fără justă cauză nu este admisibilă,
Cu privire la temeinicia acțiunii, pârâta a arătat că prevederile art. 1345 -1347 C.civ. nu sunt aplicabile în cauză deoarece pretinsa ocupare fără titlu a imobilului pentru care se solicită plata de daune interese este anterioară intrării în vigoare a acestor prevederi legale de drept material, norme juridice care, în mod evident, nu retroactivează.
Totodată, a mai arătat că principiul îmbogățirii fără justă cauză nu poate fi aplicat situației de fapt dintre părți deoarece, pârâta a arătat că prin sentința civila nr. 3456/2007 a Tribunalului Comercial C., invocată și de reclamante, ocuparea imobilului de către pârâtă până la acel moment a fost apreciată ca o faptă ilicită. Or, aceeași stare de fapt, în măsura în care ar fi reală, ulterior anului 2007 și până în 2011 nu poate avea, prin ipoteză, altă semnificație juridică. Îmbogățirea fără justă cauză are la bază, inclusiv în noua reglementare, un fapt juridic licit și nu o faptă ilicită, așa încât acțiunea nu poate fi admisă pe baza regulilor îmbogățirii fără justă cauză.
Pârâta a mai precizat că starea de fapt descrisă nu este în totalitate reală deoarece nu există o ocupare a imobilului de către pârâtă în perioada_ -_ . În baza Sentinței nr. 3456/2007 a Tribunalului Comercial C. s-a procedat la evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu, evacuare finalizată încă din luna aprilie 2008, conform proceselor verbale întocmite de SPCEJ Adam & Oszoczki în dosar execuțional nr. 125/2008.Cu această ocazie au fost identificate în imobilul în litigiu componentele liniei tehnologice de producție pulberi metalice reprezentând îmbunătățiri aduse pârâtei imobilului în litigiu începând cu anul 1993. Acestea au fost date cu ocazia evacuării în custodia SC Romval SA.
Totodată, pârâta a arătat că prin sentința civilă nr. 278/2009 a Tribunalului Comercial Argeș, pronunțată în dosar nr._, pârâta U.
C. SA a fost obligată să achite pârâtei suma de 4.547.537 lei despăgubiri civile și suma de 44.548,41 Iei cheltuieli de judecată. Sentința în discuție, modificată inițial în apel prin Decizia nr. 37/2010 a Curții de Apel Pitești, a fost în cele din urmă menținută prin Decizia nr. 2849/_ a I. -secția comercială prin care s-a admis recursul subscrisei împotriva deciziei din apel și s-a respins recursul pârâtei împotriva aceleiași decizii. S-a reținut astfel,
cu putere de lucru judecat, că pârâta, în calitate de constructor de bună credință, are dreptul de a fi dezdăunată cu sporul de valoare adus imobilului proprietatea reclamantei U. C. SA, în virtutea regulilor accesiunii imobiliare artificiale.
De asemenea, pârâta a arătat că în același timp și de asemenea cu putere de lucru judecat s-a reținut prin aceste hotărâri judecătorești că pârâta a devenit de rea-credință odată cu formularea acțiunii de evacuare și pretenții de către U. C. SA în dosar nr._ .
Raportat la mecanismul accesiunii imobiliare artificiale s-a reținut în doctrină că are semnificația invocării dreptului de accesiune orice faptă neechivocă a proprietarului terenului, cum ar fi formularea unei acțiuni în evacuare. Această manifestare de voință are și semnificația aproprierii de către proprietarul terenului a lucrărilor efectuate de constructor. Din acest moment nu se mai poate vorbi deci de o ocupare a terenului de către constructor.
În speță, această ipoteză a fost confirmată prin admiterea acțiunii pârâtei de către Tribunalul Comercial Argeș prin Sentința nr. 278/_ . Această hotărâre are, așa cum indică și reclamantele, efecte declarative și deci retroactive, încă de la data exercitării de către proprietar a dreptului de accesiune imobiliară. Chiar dacă nu ar fi așa, hotărârea în discuție a fost una executorie de drept, ea producând deci efecte imediate între părți și prin urmare, de la data pronunțării ei,_, astfel încât nu se mai poate vorbi de un drept de proprietate al pârâtei asupra lucrărilor în litigiu. În acest fel dispare și semnificația juridică a ocupării terenului de către pârâtă prin existența componentelor liniei tehnologice în hala reclamantei SC U. SA.
Pârâta a mai arătat, tot cu referire la starea de fapt, dacă aceasta ar accepta că există o ocupare a imobilului de către pârâtă, în perioada în litigiu, și aceasta constituie o faptă licita, așa cum susțin reclamantele, atunci ea nu poate fi fundamentată decât pe acordul proprietarului terenului, care a permis pârâtei să ocupe imobilul și după data evacuării. Dacă este așa, de asemenea nu se poate vorbi de o îmbogățire fără justă cauză a subscrisei. â
Cât privește pretinsa însărăcire a reclamantelor, pârâta a arătat că aceasta este vădit exagerată raportat la nivelul chiriilor pentru imobilele similare din zonă. De asemenea, însărăcirea reclamantelor nu poate fi apreciată strict pe baza înscrisurilor depuse de acestea, fiind necesară administrarea altor probe, respectiv o expertiză tehnică.
Pârâta a mai arătat că, chiar dacă ar fi îndeplinite toate condițiile îmbogățirii fără justă cauză, aceasta nu poate fi obligată la plata vreunei sume față de reclamanta U. C. SA din moment ce aceasta din urmă datorează subscrisei sumele cuprinse în sentința civilă nr. 278/2009 a Tribunalului Comercial Argeș, pronunțată în dosar nr._, sume care nu au fost achitate nici în prezent, între cele două obligații reciproce ar opera astfel compensația legală, în baza prevederilor Codului civil anterior, sub imperiul căruia au devenit certe lichide și exigibile toate creanțele în discuție. Pârâta a arătat, de asemenea, că chiar dacă ar fi îndeplinite toate condițiile îmbogățirii fără justă cauză, aceasta nu poate fi obligată la plata vreunei sume față de reclamanta R. E. s SRL, deoarece aceasta din urmă este ținută să răspundă față de SC ICPT T. C. S. în calitate de societate beneficiară a divizării la care a fost supusă U. C. SA, pentru toate datoriile acesteia, deci inclusiv pentru sumele datorate subscrisei, în baza art 2411 alin 2 din Legea nr 31/1990. Din nou, între cele două obligații reciproce ar opera astfel compensația legală, în baza prevederilor Codului
civil anterior, sub imperiul căruia au devenit certe lichide și exigibile toate creanțele în discuție.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale a reclamantei SC R. E. SRL, instanța reține că cererea de chemare în judecată este fundamentată pe drepturi derivate din calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu, reclamanta arătată pretinzându-se proprietar ca urmare a divizării SC U. C. SA.
Din probele aflate însă la dosar (f.118-128), instanța reține că, în urma divizării, reclamanta SC U. C. SA a transmis fracțiuni din patrimoniul său, reclamantei SC R. E. SRL și SC UNMET C. SRL, aceasta din urmă dobândit și dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu (f.120- 121).
În concluzie, reclamanta SC R. E. SRL nu justifică legitimare procesuală activă, întrucât nu este în măsură să justifice existența, în patrimoniul său, a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, care ar fi putut, eventual, justifica pretențiile sale.
Cu titlu preliminar, instanța reține că legea aplicabilă raporturilor dintre părți, având în vedere momentul nașterii și derulării acestora, este vechiul Cod civil, reținând în acest sens dispozițiile art.6 alin.2 din noul Cod civil.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin sentința comerciala nr. 3456/_ pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj, rămasa irevocabila prin decizia nr. 437/0_, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, pârâta I.C.P.T T. C. S. a fost obligata sa evacueze spațiul ocupat fără just temei și să plătească reclamantei de rândul 1 o suma pentru lipsa de folosința a acestuia (f.13-20 dosarul Judecătoriei C. N. ).
De asemenea, prin sentința comercială nr. 278/C/0_ pronunțata de Tribunalul Pitești, rămasa irevocabila prin decizia nr. 2849/_, pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, s-a admis calitatea de posesor de buna-credință a I. T. C. S., operand in mod retroactiv accesiunea imobiliara artificiala in beneficiul S. U. -C. SA.
Este real că prin cea de-a doua sentință, s-a constatat că pârâta a fost de bună credință, însă desigur, la momentul construirii, cunoscut fiind faptul că instanța învestită cu o cerere având ca obiect accesiunea, verifică existența bunei/relei credințe la momentul construirii, însă ulterior acestui moment teza bunei credințe, în condițiile în care pârâta a aflat că construit pe terenul altuia, nu mai poate fi susținută.
În plus, instanța reține că pârâta a fost evacuată pentru lipsa unui titlu și a acordului reclamantei privind folosința imobilului, aspect care, de asemenea, este de natură să probeze că pârâta, ocupând fără drept un imobil aparținând reclamantei, săvârșește o faptă ilicită.
Astfel, din această perspectivă, reținând faptul că principiul îmbogățirii fără justă cauză are la bază un fapt juridic licit, acesta nu poate constitui temei legal pentru a justifica pretențiile reclamantei derivând din săvârșirea unei fapte ilicite.
A accepta teza contrară, potrivit căreia fapta pârâtei este licită, ar însemna a se aduce atingere puterii de lucru judecat a hotărârilor judecătorești.
Concluzionând, instanța reține că acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză poate constitui temei al unei cereri de chemare în judecată, doar în absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care pretinde că și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite. În consecință, ea are un caracter subsidiar, fiind limitată la situațiile în care nu există, un alt mijloc juridic pentru recuperarea prejudiciului. În speță însă, un astfel mijloc, este reglementat de dispozițiile art.998-999 Cod civil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.992 C.civil, instanța va respinge, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC U. C. SA în contradictoriu cu pârâta SC I. T. C. SA.
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite excepția lipsei calității procesuale a reclamantei SC R. E. SRL și, în consecință:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC
R. E. SRL, cu sediul în C. N., b-dul M., nr.18, jud. C., ca fiind formulată de o persoană lipsită de legitimare procesuală activă.
Respinge, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC U. C. SA cu sediul în C. N., b-dul M., nr.18B, jud.
C. în contradictoriu cu pârâta SC I. T. C. SA cu sediul în C. N., b-dul M., nr.18, jud. C. .
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 30 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. K. C. P.
Thred.NK 4ex./(.)
| ← Decizia civilă nr. 4/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 155/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
