Decizia civilă nr. 155/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 155/R
Ședința publică din 15 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. F.
J. ecător N. B.
J. ecător V. P.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă SC T.
I. B. S., cu sediul în B. M., str. E. R., nr. 50, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 9586 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud.
M., în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC B. DS LA S., având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 9586 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC T. I. B. S., a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC B. DS, cu sediul procesual ales în B., str. M.
C. nr. 1, jud. B. în contradictoriu cu pârâta SC T. I. B. S., cu sediul în B. M., str. E. R. nr. 50, jud. M. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei la data plății a sumei de 3332 Euro, precum și suma de 978,65 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că între părți s-a încheiat un contract prin care, în urma solicitării pârâtei, reclamanta a efectuat un transport în numele și pe seama SC T. I. B. S., pe ruta Belgia - România, în schimbul unei sume de 2800 Euro +TVA, sumă ce trebuia plătită de intimată, în termen de 30 de zile de la primirea CMR-ului, a facturii de transport și a diagramei de temperatură.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, prescripție invocată în temeiul art. 32 din Decretul 451/1972, s-a menționat că aceste prevederi nu sunt aplicabile în speță.
Potrivit art. 1 din Decretul 451/1972 privind aderarea Republicii Socialiste România la Convenția referitoare la contractul de transport
internațional de mărfuri pe șosele "această convenție se aplică oricărui contract de transport de mărfuri pe șosele, cu titlu oneros, cu vehicule, când locul primirii mărfii și locul prevăzut pentru eliberare, așa cum sunt indicate în contract, sunt situate în două țări diferite, dintre care cel puțin una este țară contractantă, independent de domiciliul și de naționalitatea participanților la contract";. Așadar, această convenție se aplică numai în cazul încheierii unui contract de transport.
Contractul de transport presupune un expeditor, un destinatar și un cărăuș. Cu alte cuvinte, există un contract de transport atunci când destinatarul solicită cărăușului să-i transporte (să-i aducă) o anumită marfă de la expeditor. Sau există un contract de transport atunci când expeditorul solicită cărăușului să transporte o anumită marfă către un anumit destinatar.
În speță, pârâta, care era cărăuș, a solicitat reclamantei să efectueze în numele și pentru SC T. I. B. S. un transport.
Deci, reclamanta a acționat ca un mandatar al SC T. I. B. S., mandatul său constând în efectuarea actului de transport pentru care a fost contactată pârâta și în numele și pe seama căreia a acționat SC B. DS .
Așadar, nu ne aflăm în prezența unui contract de transport astfel cum cere Decretul 451/1972 și deci nu sunt aplicabile prevederile acestuia referitoare la prescripție.
Neexistând deci un termen special de prescripție se aplică termenul general de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958, termen ce curge de la data scadenței obligației de plată, conform art. 7 alin. 1 din același decret.
Cum factura emisă de reclamantă și CMR-ul au fost primite de pârâtă în data de_, iar scadența prevăzută în contractul încheiat de părți este la 30 de zile de la primirea documentelor menționate, înseamnă că, creanța reclamantei a devenit exigibilă în data de_ .
Calculând începând cu data de_, termenul de 3 ani în care trebuia introdusă acțiunea, se observă că reclamanta putea formula cererea privind obligarea pârâtei la plata contravalorii transportului până în data de_ .
Cum reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată în data de_ ( fila 11), înseamnă că, dreptul la acțiune nu s-a prescris, motiv pentru care a fost respinsă excepția invocată.
Cu ajutorul contractului încheiat reclamanta a dovedit existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă "Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul";.
Existența creanței rezultă din contractul încheiat de părți în data de _
, contract semnat de ambele părți.
Potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă "Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.";
Cuantumul creanței rezultă din contractul menționat, părțile stabilind contravaloarea transportului la prețul de 2800 Euro+TVA.
Creanța este exigibilă când ajunge la scadență.
Scadența obligației de plată a reieșit tot din contractul încheiat de părți în_, fiind la 30 de zile de la primirea facturii, a CMR și a diagramei de temperatură.
Cum factura și CMR-ul, conform confirmării de primire de la fila 6 verso au fost primite de pârâtă în_, înseamnă că SC T. I. B. S. avea obligația de a achita contravaloarea transportului în data de_ .
Odată dovedită existența creanței, pârâtei îi revenea obligația de a dovedi fie că a achitat-o fie o cauză exoneratoare de răspundere.
Susținerile pârâtei din întâmpinare referitoare la necomunicarea CMR- ului și a diagramei de temperatură la termenele stipulate în contract nu conduc în mod automat la o diminuare a prețului transportului atâta timp cât produsele au fost transportate cu respectarea condițiilor impuse de SC T. I. B. S., respectiv cu respectarea temperaturii la care trebuia efectuat transportul și atâta timp cât marfa a ajuns la destinație, aspecte ce reies din CMR-ul confirmat atât de expeditor cât și de destinatar.
Excepția de neexecutare, aceasta este forma juridică pe care o îmbracă apărarea pârâtei formulată prin întâmpinare, poate fi invocată, de o parte din contract, numai atunci când cealaltă parte nu și-a executat propria obligație sau a executat-o în mod necorespunzător.
Cu alte cuvinte, pârâta putea invoca o diminuare a prețului stabilit de părți prin contract numai dacă reclamanta nu își îndeplinea obligația asumată prin contract, adică nu își îndeplinea obligația a transporta marfa în numele și pe seama pârâtei sau și-o îndeplinea defectuos. Or, așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta și-a îndeplinit obligația asumată prin contract în mod corespunzător, transportând marfa în numele și pe seama pârâtei în condițiile de temperatură impuse prin actul încheiat de părți, SC T. I. B. S. nefăcând dovada că destinatarul a primit produse stricate sau că nu le-a primit deloc.
Prin urmare, pârâta, în temeiul art. 969 Cod civil, trebuie să-și îndeplinească obligația de plată asumată prin contractul încheiat cu reclamanta, obligație corelativă celei îndeplinite corespunzător de SC B. D.
S. .
Întrucât pârâta a căzut în pretenții, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, cheltuieli constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta-pârâtă SC T. I.
S. ,, solicitând în principal, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată, iar în subsidiar casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La data de_, instanța a invocat din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului, excepție de procedură absolută pe care în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă a soluționat-o cu precădere și a constatat următoarele:
Potrivit art. 20 din Legea nr. 147/1994 și art. 9 din OG nr. 36/1995 taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat la înregistrarea cererii sau cel mai târziu până la termenul stabilit de către instanță.
Recurenta avea în temeiul acestor dispoziții legale obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 487 lei, stabilită potrivit art. 11 coroborat cu art. 2 din Legea 147/1995 în conformitate cu care pentru exercitarea căilor de atac se datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de jumătate din valoarea datorită pentru soluționarea cererii în primă instanță.
Conform art. 3 din OG nr. 36/1995 timbrul judiciar pe care recurenta trebuia să îl depună este în valoare de 5 lei.
Deși a fost citată pentru primul termen de judecată cu mențiunea expresă de a-și îndeplini obligația de a timbra cererea sub sancțiunea anulării acesteia,conform dovezii depuse la fila 7 din dosar recurenta nu a achitat nici taxa judiciară de timbru și nici timbrul judiciar.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 9 din OG nr. 36/1995 T. va admite excepția și va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC T. I. B. S., cu sediul în B. M., str. E. R., nr. 50, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 9586 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, J. ecător, J. ecător,
V. F. N. B. V. P.
G. ier,
H.
Red. B.N./Tred. A.H.
_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND D. D. R.
| ← Sentința civilă nr. 1583/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 192/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
