Decizia civilă nr. 197/2013. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS. L
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.197/2013
Ședința publică din data de 2 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. RUS
JUDECĂTOR: V. G. GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind apelurile formulate de apelanta- pârâtă SC R. SA împotriva sentinței civle nr. 3621 din 3 octombrie 2012 și a încheierii interlocutorii de la termenul de judecată din data de_ pronunțată de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. C. L., intimata-pârâtă SC S.
Q. S. și intimații-chemați în garanție SC B. T. I. S., SC P. P. S. .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3621 din 3 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Specializat C. s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. C. L., cu domiciliul procesual ales la S. "M. și A. i"; în B., str. C. P., nr. 141, bloc 3, ap. 14, sector 6, în contradictoriu cu pârâta SC R. SA cu sediul în O., str. I.
, nr. 3, jud. B., și în consecință:
A fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 5.500 mp înscris în CF nr. 2228 Mihai Viteazul de Jos sub nr. top. 527/T/3/1/2 și 527/T/4/1/2.
S-au respins ca neîntemeiate restul cererilor reclamantei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.329,65 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 26 septembrie 2006, reclamanta G.
C. L. a chemat-o în judecată pe pârâta SC R. SA O., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcției având destinația de stație de alimentare auto,
identificată cu nr. top. 527/T/3/2 și 527/T/4/2 în CF nr.2050 a comunei Mihai Viteazul de Jos, situată pe terenul proprietatea reclamantei înscris în CF nr.2228 a comunei Mihai Viteazul de Jos având nr. top. 527/T/3/1/2 și 527/T/4/1/2, drept dobândit prin accesiune; să fie obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul compus din terenul în suprafață de 5.500 mp cunoscut sub denumirea de "Arător Bodogul de Jos"; înscris în CF nr.2228 as
comunei Mihai Viteazul de Jos, având nr. top. 527/T/3/1/2 și 527/T/4/1/2 și construcția având destinația de stație de alimentare auto edificată pe acest teren; să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului în litigiu din CF nr.2050 a comunei Mihai Viteazul de Jos de sub B.10; să se dispună întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției în litigiu; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este proprietara terenului în suprafață totală de 5.500 mp cunoscut sub denumirea de "Arător Bodogul de Jos"; situat în comuna Mihai Viteazul de Jos, jud. C., având nr. cadastrale 527/T/3/1/2 și 527/T/4/1/2. Dreptul de proprietate al reclamantei este consfințit prin sentințele civile nr.1595/2001 și nr.3994/2004 pronunțate de Judecătoria Turda, definitive și irevocabile, fiind întabulat în CF nr.2228 a comunei Mihai Viteazul de Jos.
Deși aflată în litigiu, pe această proprietate de teren a fost edificată o stație de alimentare cu carburanți, care, după o succesiune de înstrăinări, a ajuns în posesia pârâtei SC R. SA O. .
Reclamanta a arătat că potrivit art.494 alin.1 C.civ., dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le deține pentru dânsul, sau de a la îndatora pe acea persoană să le ridice.
Or, în condițiile în care dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului pe care s-a edificat construcția este de necontestat, aceasta alegând să invoce și dreptul de proprietate asupra construcției în temeiul art.494 C.civ., urmează a se constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra acesteia prin accesiune.
Față de faptul că pârâta care ocupă în prezent imobilul a refuzat toate demersurile reclamantei de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, aceasta a fost nevoită să-și valorifice dreptul de proprietate asupra imobilului pe calea prezentei acțiuni în revendicare, solicitând obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesia imobilul în litigiu compus din teren și construcție, precum și ratificarea mențiunilor în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului în cauză din CF nr.2050 a comunei Mihai Viteazul de Jos de sub B.10 și întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei.
Prin scriptul depus la dosar la data de 20 octombrie 2006 (f,.27) pârâta SC
R. SA O. a arătat că prin sentința civilă nr.847/_ și încheierea din data de_ pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarul nr.2821/2004 s-a deschis procedura Legii nr.64/1995 republicată împotriva societății, fiind desemnat administrator judiciar SC S. QUADRAT S. B. .
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f.44-46), pârâta SC R. SA O. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că imobilul care constituie obiectul litigiului este întabulat pe numele societății, așa cum rezultă din extrasul CF eliberat sub nr.2050/_ de către Judecătoria Turda, imobilul fiind dobândit de către pârâtă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.107/_ .
Imobilul situat în localitatea Mihai Viteazu de Jos compus din construcțiile individualizate prin actul de vânzare-cumpărare existente pe terenul înscris în CF nr.2050 este întabulat pe numele pârâtei, aceasta utilizând efectiv imobilul sub nume de proprietar, context în care această situație face inadmisibilă promovarea unei acțiuni în constatare de către reclamantă.
În măsura în care reclamanta se considera proprietara imobilului-teren în suprafață de 5.500 mp are posibilitatea și trebuie să promoveze o acțiune în realizarea dreptului pretins, în care să opună titlul său celui invocat de pârâtă.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind nefondată, arătând în motivare că este proprietara imobilului denumit "Stație carburanți"; și a terenului intravilan în suprafață de 5.500 mp situat în localitatea Mihai Viteazu de Jos, jud.C., înscris în CF nr.2050 cu nr. tpop. 527/T/3/2 și 527/T/4/2, fapt dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP Mona E. Barbu și Diana Iulia Eparu - B. sub nr. 107/_, având ca vânzător SC V.G.B. I. S., actualmente SC B. T. I. S. B. .
Prin concluziile scrise depuse la dosar (f.223-224 vol.II), reclamanta a arătat că prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Gheorghiță Tatiana au fost stabilite limitele terenului proprietatea reclamantei în suprafață de 5.500 mp, constatându-se că nu există o suprapunere cu terenul proprietatea pârâtei, astfel că nu se poate pune problema unei comparări de titluri, așa cum susține pârâta. În schimb, pârâta a ocupat abuziv terenul proprietatea reclamantei, stația de carburanți dobândită de aceasta fiind edificată în cea mai mare parte pe terenul proprietatea reclamantei.
Analizând coala CF nr.2050 a comunei Mihai Viteazu de Jos se constată că stația de carburanți a fost edificată de SC AXELO T. GAEVSCHI S. pe terenul dobândit prin aport la capitalul social făcut de Momeu N., conform actului adițional autentificat sub nr.286/_ și a raportului de expertiză eferent întocmit de expert Bojan V. .
Se constată, astfel, că autoul pârâtei este Momeu N., cel în contradictoriu cu care a fost stabilit dreptul de proprietate al reclamantei prin sentințele civile nr.1595/2001 și 3994/2004 pronunțate de Judecătoria Turda, fiind astfel evident faptul că pârâta ocupă fără titlu terenul proprietatea reclamantei.
Prin concluziile scrise depuse la dosar (f.225-228), pârâta a arătat că este un dobânditor de bună credință, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu SC V.G.B. I. S. (actuala SC B. T. I. S. ) având convingerea fermă și nezdruncinată că atât terenul cât și construcțiile sunt proprietatea exclusivă a vânzătorului. Toate operațiunile succesive de înstrăinare a terenului și construcțiilor aflate pe acesta s-au făcut cu respectarea tuturor cerințelor impuse de lege și, implicit, cu înscrierea drepturilor dobândite la Biroul de cadastru Turda, condiții în care sunt aplicabile prev. art.30 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare în vigoare la data introducerii acțiunii, conform cărora dacă un drept real s-a înscris în CF în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dac a fost dobândit sau constituit cu bună credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
Potrivit prev. art.31 alin.2 din același act normativ, dobânditorul este considerat de bună credință dacă, la data înregistrării cererii sale, nu a fost notată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.
Actele depuse la dosarul cauzei demonstrează că nu a existat nici o acțiune notată în CF, iar între titlul transmițătorilor succesivi, cuprinsul cărții funciare și situația reală nu a existat nicio neconcordanță.
A fost invocată Hotărârea CEDO din cauza Păduraru împotriva României în care s-a reținut că buna credință reprezintă, conform definiției date de art. 1898 alin.1 C.civ., credința posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate înscrisurile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea.
În hotărârea nr.4894/2003 Curtea Supremă de Justiție a considerat că buna credință constă în convingerea cumpărătorilor că au încheiat un contract
cu adevăratul proprietar, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii contractului.
Totodată, a fost invocată ca practică judiciară în materie și decizia Înaltei Curți de C. și Justiție din_ în care s-a statuat că pentru a cunoaște dacă o persoană a acționat cu bună credință trebuie avute în vedere toate acțiunile care se referă la diligență la data încheierii actului juridic, respectiv la informarea asupra situației juridice a imobilului.
În speță, diligența manifestată de către pârâtă în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu s-a concretizat prin anexarea la respectivul contract a contractului de vânzare-cumpărare nr.46/_ ca act de proprietate al vânzătorului SC V.G.B. I. S., certificat de rol fiscal nr.2895/2004 eliberat de primăria Mihai Viteazu, extras CF nr.7704/_, hotărârea AGA SC V.G.B. I. S., cate care indicau ca unic proprietar societatea vânzătoare precum și faptul că asupra imobilului nu s-a înregistrat nici un litigiu.
Pârâta a invocat și principiul ocrotirii bunei credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros.
Totodată, pârâta a apreciat că în speță nu este situația unei accesiuni imobiliare artificiale conform art.494 alin-.1 C.civ. în vigoare la momentul înregistrării acțiunii reclamantei, articolul menționat având în vedere situația în care plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, caz în care proprietarul terenului având dreptul de a le ține pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.
Este evident faptul că pârâta nu are calitatea de constructor ci aceea ce cumpărător de bună credință, construcțiile nefiind edificate ulterior dobândirii terenului, ci fiind dobândite odată cu terenul pe care sunt amplasate. Pe de altă parte, în cazul în care s-ar reține calitatea pârâtei de constructor de bună credință, invocând accesiunea, proprietarul terenului este obligat în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză să-l despăgubească pe constructor, având în acest sens două alternative, fie să-l indemnizeze pe constructor cu o sumă de bani egală cu valoarea materialelor și prețul muncii, fie să-i plătească o sumă de bani reprezentând sporul de valoare a terenului înregistrat ca urmare a ridicării construcției.
În ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul că întreaga construcție este edificată pe terenul proprietatea acesteia, pârâta a arătat că situația nu a fost reglementată în mod clar de nici una dintre expertizele tehnice efectuate în cauză.
Deliberând, din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: Potrivit extrasului de carte funciară nr. 2228 a localității Mihai Viteazu de
Jos, imobilul înscris sub nr. cad. 527/T/3/1/2 - Arător în Bodogul de Jos, în suprafață de 2.750 mp și 527/T/4/1/2 - Arător în Bodogul de Jos, în suprafață de 2.750 mp, se află în proprietatea reclamantei G. C. L., dobândit cu titlul de cumpărare, bun propriu (fila 5, vol. I).
Potrivit fotocopiei cărții funciare nr. 2050 a localității Mihai Viteazu de Jos, imobilul înscris sub nr. top. 527/t/3/2, 527/t/4/2 - "Arător cu stație PECO compusă din una casa pompe PECO cu P+E, compusă din: - la parter: spălătorie auto, grup sanitar, spațiu depozitare, vulcanizare, restaurant, bucătărie, 2 săli frig, spațiu depozitare, centrală termică, hol, casa scării, magazin, la etaj: 4 spații cazare, birou director, birou secretariat, birou contabilitate, 2 vestiare, 2 WC-uri, hol, terasă și casa scării, apoi una platformă betonată și una parcare auto"; se află proprietatea pârâtei SC R. SA, cu titlul de drept de cumpărare (filele 12-15, vol. I).
Prin decizia civilă nr.2459/R/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului (filele 71-81), s-a admis apelul declarat de pârâta GÂSCĂ C. împotriva sentinței civile nr. 6515 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda ,care a fost schimbată în întregime, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii formulată de reclamantul MOMEU D. N. în contradictoriu cu pârâta GÂSCĂ C., acțiune care viza anularea încheierii de carte funciară nr. 594/_, referitoare la înscrierile de sub B+1,2,3 din CF nr. 2228 Mihai Viteazu de Jos, radierea din CF a dreptului de proprietate deținut de către pârâtă cu privire la parcelele cu nr. top. 527/t/3/1/2 și 527/t/4/1/2, sistarea acestei cărți funciare și restabilirea dreptului de proprietate al reclamantului asupra acestor imobile (filele 50-55, vol. II).
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de expert GHEORGHIȚĂ TATIANA (filele 158-167, vol. II), pe parcela cu nr. top. 527/t/3/1/2, 527/t/4/1/2, proprietatea reclamantei G. C. L. sunt edificate o parte din rezervoarele de carburanți îngropate și o parte din clădirea P+E a casei de pompe, construcții aparținând pârâtei SC R. SA, așa cum acestea sunt marcate pe anexa nr. 3, iar cealaltă parte a rezervoarelor
îngropate și a clădirii P+E a casei de pompe se găsesc edificate pe parcelele 527/t/3/2, 527/t/4/2, parcele aparținând pârâtei (filele 161, 167, vol. II).
Faptul că pârâta a dobândit prin cumpărare, cu bună credință proprietatea imobilului înscris în CF nr. 2050 a localității Mihai Viteazu de Jos, imobilul înscris sub nr. top. 527/t/3/2, 527/t/4/2 - "Arător cu stație PECO compusă din una casa pompe PECO cu P+E, compusă din: - la parter: spălătorie auto, grup sanitar, spațiu depozitare, vulcanizare, restaurant, bucătărie, 2 săli frig, spațiu depozitare, centrală termică, hol, casa scării, magazin, la etaj: 4 spații cazare, birou director, birou secretariat, birou contabilitate, 2 vestiare, 2 WC-uri, hol, terasă și casa scării, apoi una platformă betonată și una parcare auto"; nu are nici o relevanță cu privire la dreptul de proprietate asupra faptului că o parte din construcții și rezervoarele de carburanți, doar buna credință a pârâtei nefiind suficientă pentru anihilarea acestui drept, aceasta prezentând relevanță doar în ceea ce privește capătul de cerere privind accesiunea imobiliară, în situația în care reclamanta ar fi solicitat demolarea construcțiilor, ceea ce nu este cazul în speță, iar faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare a dobândit un drept de proprietate cu un conținut diferit de cel real, nu este de natură a anihila dreptul de proprietate al reclamantei, pârâta având la dispoziție acțiunea întemeiată pe garanției de evicțiune îndreptată împotriva autorului său.
De asemenea, nu s-a putut reține în cauză aplicarea principiului "quod nullum est, nullum producit effectum";, căci pârâta nu este subdobânditoarea de bună credință a unui drept de la un dobânditor a cărui titlu a fost anulat, ci așa cum reiese din raportul de expertiză tehnică, dreptul acesteia există numai că terenul asupra căruia poartă acest drept are o altă configurare, iar o parte din construcțiile dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare au fost edificate pe terenul proprietatea reclamantei, situație recunoscută inclusiv de pârâtă prin concluziile scrise depuse (fila 227, vol. II).
Potrivit art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. D în vedere faptul că o parte din construcția proprietatea pârâtei SC R. SA înscrisă în CF nr. 2050 a localității Mihai Viteazu de Jos, precum și o parte din rezervoarele de carburanți îngropate, se regăsesc pe parcelele de teren de sub nr. cad. 527/T/3/1/2 - Arător în Bodogul de Jos, în suprafață de 2.750 mp și 527/T/4/1/2 - Arător în Bodogul de Jos, în suprafață de 2.750 mp, parcele aflate în proprietatea reclamantei, acesteia ii este
împiedicată exercitarea deplină a tuturor atributelor dreptului de proprietate pe care aceasta le are cu privire la parcelele de teren menționate anterior. De asemenea, mai reține instanța că dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la aceste parcele nu este grevat de un drept de superficie al societății pârâte, astfel că având în vedere dispozițiile art. 480 Cod civil, instanța va obliga pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 5.500 mp înscris în CF nr. 2228 Mihai Viteazul de Jos sub nr. top. 527/T/3/1/2 și 527/T/4/1/2.
În ceea ce privește accesiunea imobiliară artificială, instanța a reținut că aceasta reprezintă o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, modalitate potrivit căreia de regulă, proprietarul terenului devine, prin accesiune, și proprietar al construcțiilor plantațiilor și lucrărilor realizate, având însă obligația să îl despăgubească pe constructor pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
Ori, raportat la modul de reglementare a accesiunii imobiliare, acest mod de dobândire a dreptului de proprietate vizează bunuri individual determinate, iar nu cote părți ideale dintr-un bun individual. Astfel, accesiunea vizează doar construcțiile, plantațiile sau lucrările edificate pe terenul proprietatea altuia, ori în prezenta cauză partea din construcții sau rezervoarele îngropate nu poate fi
individualizată, iar pe calea accesiunii imobiliare nu se poate dobândi o cotă parte indiviză ideală din bun proporțional cu edificatele asupra terenului proprietatea reclamantei, căci potrivit regimului coproprietății, reclamanta ar deveni proprietară asupra fiecărei particule din bun (inclusiv asupra particulelor din bun care nu se află pe terenul proprietatea sa), fapt care contravine scopului accesiunii imobiliare. De asemenea, construcțiile și rezervoarele îngropate nu pot fi separate pe linia de demarcație a proprietății (așa cum reiese din anexa 3 a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de expert Gheorghiță Tatiana), astfel că în opinia instanței accesiunea pe cote părți este neîntemeiată.
Având în vedere cele de mai sus, raportat la dispozițiile art. 480 și 494 Cod civil, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. C. L. și a obligat pârâta SC R. SA să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 5.500 mp înscris în CF nr. 2228 Mihai Viteazul de Jos sub nr. top. 527/T/3/1/2 și 527/T/4/1/2 și s-au respins ca neîntemeiate restul cererilor reclamantei.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.329,65 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente pretențiilor admise și onorariu expert aferent expertizei tehnice judiciare în specialitatea topografie (1.820 lei), neacordând onorariul aferent expertizei tehnice în specialitatea construcții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul-apelant SC R.
prin care solicită admiterea acestuia, în principal, desființarea hotărârii atacate și a încheierii interlocutorii din 12 septembrie 2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În subsidiar, solicită schimbarea în parte a Sentinței civile nr. 3621/_, in sensul respingerii capătului de cerere cu privire la
lăsarea in deplina proprietate si posesie a imobilului teren in suprafața de 5.500 mp, înscris in CF nr. 2228 Mihai Viteazul de Jos sub nr. 527/T/3/1/2 si 527/T/4/1/2, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.
Același apelant pârât SC R. SA a depus la dosarul cauzei motivele apelului
, la fila 11.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că, nicio măsura nu putea fi luata decât in condițiile unei proceduri îndeplinite cu chematul in garanție, or, in speța, prima instanța a încălcat in mod evident aceasta cerința legala imperativa.
In al doilea rând, lăsând la o parte faptul ca instanța de fond a disjuns cererea de chemare in garanție formulata de societatea apelantă după o perioada de 7 ani de la data introducerii sale, solicită ca instanța de apel să constate ca aceasta măsura dispusa prin încheierea de ședința din data de_ nu este motivata, referirea la faptul ca cererea introductiva este in stare de judecata, neputând fi asimilata unei motivații.
Prima instanța nu expune argumentele pentru care considera ca cererea de chemare in garanție ar fi întârziat in mod hotărâtor judecarea cererii principale, in condițiile in care, se insistă asupra faptului ca cererea de chemare in garanție a fost formulata in urma cu 7 ani, iar. in toata aceasta perioada, judecarea cauzei nu a fost niciodată amânata din motive ce țineau de aceasta cerere. lucru ce poate fi supus ușor verificării.
Măsura disjungerii a fost luata intempestiv si nemotivat, creând un dezechilibru si, totodată, un obstacol in demersul judiciar al pârâtei de a-și apăra drepturile, echivalând practic cu un refuz in soluționarea cererii de chemare in garanție, deși aceeași instanța de fond retine in considerentele Sentinței civile nr. 3621/03._ ca au Ia dispoziție acțiunea întemeiata pe garanția de evicțiune.
Nu in ultimul rând, se învederează instanței de apel ca, la rândul sau, S.C.
B. T. I. S.RX. a formulat o cerere de chemare in garanție fata de S.C. P.
P. S.RX., astfel ca, in dosarul nr._, aceasta din urma societate avea, de asemenea, calitate de parte.
Prin încheierea de ședința din data de_, prima instanța a dispus doar disjungerea cererii de chemare in garanție formulata de S.C. R. S.A. fata de
B. T. I. S.RX., iar prin Sentința civila nr. 3261/_ s-a pronunțat doar asupra cererii principale introduse de intimata-reclamanta, astfel ca asupra cererii de chemare in garanție formulate de S.C. B. T. I. S.RX. fata de S.C. PQRTO P. S.RX. nu s-a dispus nicio măsura, ramând nesoluționata.
In ceea ce privește solicitarea de schimbare in parte a Sentinței civile nr. 3621/_, in sensul respingerii, ca neîntemeiat, a capătului de cerere cu privire la obligarea S.C. R. SA. de a (deplina proprietate si posesie imobilul teren in suprafața de 5.500 mp. înscris în CF nr, 2228 Minai Viteazu de Jos, având nr. top 527/T/3/1/2 si 527/174/1/2, invoca următoarele motive:
Prima instanța a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de intimata-reclamanta obligând societatea recurentă sa lase intimatei- reclamante in deplina proprietate si posesie imobilul teren in suprafața de 5.500 mp înscris in CF nr. 2228 Minai Viteazu de Jos sub nr. top. 527/T/3/1/2 si 527/T/4/1/2, respingând toate celelalte capete ale cererii.
La admiterea acestui capăt de cerere, prima instanța a avut in vedere strict raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea topografie întocmit de către doamna expert Gheorghiță Tatiana, in care s-a concluzionat ca o parte clin construcția Static PECO (denumita in continuare "construcția*") aflata in proprietatea S.C. R. S-A. se afla pe terenul intimatei-reclamante.
Se mai arată că, doar in baza raportului de expertiza, fata de a cărui întocmire insusi expertul are serioase rezerve, menționate explicit in cadrul raportului de expertiza, făcând aplicarea ad litleram a art. 480 din Codul civil si extrăgând, in mod total nejustificat, situația terenului intimatei-reclamante din contextul faptic si juridic al întregii cauze, instanța de fond a considerat ca se impune admiterea capătului de cerere privind lăsarea in deplina proprietate si posesie a terenului.
O prima critica adusa de societatea apelantă privește modul in care a fost întocmii raportul de expertiza, neexistand niciun moment certitudinea ca situația descrisa de către expert este si cea reala. Cand se afirmă acest lucru se are in vedere pasaje întregi din expertiza doamnei Gheorghita Tatiana, care ridica semne de îndoiala asupra corectitudinii acestei lucrări tehnice.
Se solicită instanței de apel sa observe ca, asa cum precizează in mai multe rânduri expertul, expertiza a fost realizata doar in baza celor "indicate" la fata locului de către reprezentanții intimatei-reclamante si a unei schite din expertiza, efectuata de Avram G., care a stat la baza intabuiarii dreptului de proprietate a intimatei-reclamante in CF nr. 2228 Mihai Viteazu de Jos si despre care expertul afirma în mod tranșant următoarele; "Planul de situație pus la dispoziție de reprezentanții reclamantei parte din expertiza Avram Ghoorghe (care se afla dealtminteri si la dosarul cauzei) este de fapt o SCHIȚA pe care este înscrisa scara 1: 500 insa daca verifica cu rigla scara dimensiunilor acolo inscrise constatam ca NU SUNT LA S. RA 1: 500, nu a putut determina la ce scara sunt.
Așadar concluzia apelantei este ca acest plan are valoare de schița, nu are inventar de coordonate pe punctele de contur, scara nu se potrivește, imobilul proprietatea reclamantei este marcat cu LINIE PUNCTATA fara a avea înscrisa VREO DIMENSIUNE, așadar singura informație pe care o putem retine de pe acest plan (schița) este ca imobilul proprietatea reclamantei se învecinează cu
imobilul cu nr. top. 527/1/3/2; 527/1/4/2 (al pârâtei S.C R. S.A./" - lit. A), pci. 2.), alin. 4 si 5 de la CONCLUZII.
Din modul de redactare a expertizei nu se poate vorbi despre o stabilire neechivoca a amplasării construcției si pe terenul intimatei-reclamante, fapt ce demonstrează cu atat mai mult netemeinicia soluției primei instanțe, in condițiile in care rezultatul expertizei a constituit singurul argument pentru admiterea respectivului capăt de cerere.
Soluția de admitere a capătului de cerere privind lăsarea in deplina proprietate si posesie a imobilului teren in suprafața de 5.500 mp este netemeinica si din privința situației juridice si faptice a acestui teren.
Se învederează instanței de apel ca, in baza H.G. nr. 245/2008 pentru modificarea si completarea Anexei nr. 2 la H.G. nr._ . terenul aparținând actualmente intimatei-reclamante a tăcut obiectul unei proceduri de expropriere pentru realizarea obiectivului de investiție "Autostrada Brașov - C. - Bors" (cunoscuta si ca "Autostrada Transilvania"). Astfel, din lecturarea tabelului cu terenurile supuse exproprierii aflate in Unitatea Administrativ-Teritoriala Minai Vîteazu, se poate constata (pozițiile 600 si/sau 601) ca si o parte din terenul intimatei-reclamante a fost expropriat.
Pe terenul expropriat a fost construit un canal colector pentru autostrada, fapt de altfel relevat si in raportul de expertiza topografica (se menționează ca terenul este traversat de un CANAL), insa tratat cu indiferenta de către expert.
In susținerea afirmațiilor recurentei sta si dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalul Cluj - Secția civila, având ca obiect acțiunea formulata de intimata-reclamanta pentru plata despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat.
Astfel, este de necontestat ca Intimata-reclamanta nu mai este proprietara suprafeței totale de 5.500 mp si ca, urmare a exproprierii, nu numai ca aceasta suprafața s-a micșorat, dar au si rezultat mai multe loturi, flecare cu utilitate distincta. Este la fel de necontestat ca, odată survenita exproprierea, nici înscrierile in Cartea funciara nr. 2228 sub nr. top, 527/173/1/2 si 527/T/4/1/2 nu mai au nimic in comun cu situația juridica si faptica reala.
Așadar, presupunând prin absurd ca raportul de expertiza reda situația corecta a amplasării construcției, o parte din aceasta nu se afla in niciun caz pe o
parcela de 5.500 mp aparținând intimatei-reclamante, ci pe o parcela mult mai mica, pentru celelalte loturi ramase in proprietatea intimatei-reclamante "nefiindu-i împiedicata exercitarea deplina a tuturor atributelor dreptului de proprietate", așa cum se exprima prima instanța. Detalii despre situația juridica si faptica a terenului, ulterior exproprierii, ne poate oferi, desigur, intimata- reclamanta.
O alta critica adusa hotărârii judecătorești apelate este legata de efectele juridice pe care le poate produce sau, mai bine zis, nu le poate produce aceasta, pornind de la premisa incerta si pe care nu o recunoaște (in ciuda celor consemnate eronat in considerente, cum ca situația a fost recunoscuta de noi prin concluziile scrise depuse), aceea ca o parte din construcție se afla pe terenul intimatei-reclamante.
Sentința civila nr. 3621/_ nu poate fi practic executata, atat timp cat apelanta este pusă in situația de a la sa in deplina proprietate si posesie un teren pe care se afla, asa cum a reținut si instanța de fond, doar o parte din construcție, fata de care instanța a dispus ca ramane in proprietatea noastră, prin respingerea capătului de cerere privind accesiunea imobiliara, nedispunându-se nicio alta măsura.
Or, cum ar putea fi lăsat in deplina proprietate si posesie terenul, in condițiile in care varianta ridicării construcției de pe teren este exclusa chiar de către instanța de fond, daca observam motivele care au stat la baza respingerii cererii de accesiune imobiliara.
Astfel, prima instanța a statuat ca partea din construcție aflata pe terenul intimatei-reclamante nu poate fi individualizata, construcțiile si rezervoarele neputând fi separate pe linia de demarcație a proprietății.
Lăsarea in deplina proprietate si posesie a terenului printr-o eventuala ridicare a construcției nu poate ti realizata nici fizic, din motivele arătate mai sus, presupunând o deteriorare a întregii structuri a construcției (practic dărâmarea integrala a construcției), aducând o atingere grava dreptului recurentei de proprietate, dar nu s-ar justifica nici din punct de vedere economic.
De altfel, prima instanța se afla intr-o contradicție evidenta cu ea însăși, când, pe de o parte, obliga parata sa lase in deplina proprietate si posesie terenul presupus ocupat de o parte din construcția proprietatea pârâtei, buna noastră credința neprezentând relevanta in acest caz, iar, pe de alta parte, considerând ca buna noastră credința ar prezenta relevanta in cazul in care intimata-reclamanta ar fi solicitat demolarea construcției, măsura ce echivalează in final cu lăsarea in deplina proprietate si posesie a terenului.
Asa cum s-a arătat in fata primei instanțe, apelanta a dobândit de la S.C.
V.G.B. I. S.R.L. dreptul de proprietate asupra imobilului, compus din teren in suprafața de 5,500 mp si Stația PECO, inscris in CF nr. 2050 Mihai Viteazu de Jos, având nr. top. 527/t/3/2/ si 527A/4/2.
La achiziționarea imobilului a depus toate diligentele ce caracterizează un cumpărător de buna-credinta, nefiind constatat niciun impediment la momentul înscrierii dreptului său de proprietate la biroul de carte funciara. Mai mult, pana sa ajungă in proprietatea acesteia, imobilul a făcut obiectul unor înstrăinări succesive, toate realizându-se cu respectarea cerințelor impuse de lege.
Astfel, dovedindu-se cu prisosința buna-credință, nu se poate vorbi despre o ocupare abuziva a terenului intimatei-reclamante.
Se arată, totodată, ca, potrivit colii CF nr. 2050, edificarea construcției a avut loc la începutul anului 1998, in baza unei autorizații de construcție perfect valabile eliberata in anul 1995, deci cu mult înainte de inițierea litigiilor (anii 2001 si 2004) ce au stabilit dreptul de proprietate asupra terenului înscris in CF nr. 2228, astfel ca nici măcar autorului construcției, S.C. AXELO T.
OAEVSCHI S.R.L., nu i se poate retine reaua-credință invocata de către intimata- reclamanta.
In alta ordine de idei, solicită instanței de apel sa constate ca cererea de chemare in judecata a intimatei-reclamante nu constituie o acțiune in revendicare propriu-zisa.
Se observa ca intimata-reclamanta a solicitat, in principal, sa se constate dreptul de proprietate al acesteia asupra construcției, in virtutea accesiunii imobiliare, capăt de cerere ce a fost respins de către prima instanța.
Din formularea acțiunii, este cat se poate de evident si logic ca cel de-al doilea capăt de cerere s-a dorit a fi admis unitar ca efect al admiterii primului capăt al cererii, intimata-reclamanta fiind interesata exclusiv de dobândirea construcției.
Altfel, nici nu aveau cum să lase in deplina proprietate si posesie terenul intimatei-reclamante, întrucât intimata-reclamanta se afla in posesia respectivului teren, nefiind împiedicata in niciun fel sa isi exercite calitatea de proprietar, Astfel, scoaterea din contextul general al acțiunii a capătului 2 si admiterea lui in parte excede cadrului procesual, fapt ce trebuie amendat de către instanța de control judiciar.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea apelului declarat de apelantă si:
in principal, desființarea sentinței civile nr. 3621/_, precum si Încheierea de ședința din data de_ si să se trimită cauza spre rejudecare primei instanțe;
in subsidiar, solicită schimbarea in parte Sentința civila nr. 3621/_ si să se respingă, ca neîntemeiat, capătul de cerere din acțiunea intimatei- reclamante cu privire la obligarea S.C. R. S.A. de a lasa în deplina proprietate si posesie imobilul teren in suprafața de 5,500 mp. inscris in CF nr. 2228 Mihai Viteazu de Jos, având nr. top. 527/T/3/1/2 si 527/T/4/1/2.
in oricare din cele doua variante de mai sus, solicită obligarea* reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentei cai de atac.
Ca si chestiune strict procedurala, se aduce la cunoștința instanței de apel ca, prin Sentința civila nr. 1224/sind/_ pronunțata de Tribunalul Brașov - Secția comerciala si de contencios administrativ in dosarul nr._, rămasa irevocabila odată cu pronunțarea Deciziei nr. 140/R/_ de către C. ea de Apel Brașov - Secția comerciala in dosarul nr. 411._, in temeiul art. 132 alin.
(1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare fata de S.C. R. S.A., administratorul judiciar S. Q. S.P.RX. fiind descărcat de orice îndatoriri si responsabilități.
Fata de acest aspect, solicită a se proceda la scoaterea de pe conceptul de citare a S. Q. &P.RL.
Intimatul chemata în garanție SC P. P. S.
a depus întâmpinare la dosarul cauzei, la fila 36, prin care solicită respingerea apelului declarat de pârâta SC R. SA și a încheierii interlocutorii în ceea ce privește societatea intimată și dispoziția de disjungere a cauzei adoptată prin încheierea din 12 septembrie 2012.
Cu privire la raportul juridic dedus judecății între reclamanta Gînscă C.
-L. și pârâta apelantă SC "R. " SA O., însă, consideră că apelul este întemeiat si trebuie admis, sentința apelată fiind neîntemeiată și nelegală pe fond.
Solicită a se luat act de următoarele modificări ale datelor de identificare a societății pârâte: - societatea și-a schimbat sediul social din municipiul T. în
municipiul B. | și, ca efect, a fost înmatriculată în Registrul comerțului B. | |
și a primit | un | număr nou de înmatriculare;-societatea și-a menținut |
personalitatea juridică dobândită la înființare, denumirea, codul unic de identificare, precum și un punct de lucru la vechiul sediu din municipiul T. .
Datele de identificare actuale sunt arătate mai sus și le dovedește cu o copie a certificatului constatator emis de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr.2. din 12 iulie 2013, atașată prezentei.
Solicită a se dispune ca orice acte de procedură să fie comunicate, în continuare, la vechiul sediu din municipiul T. unde funcționează un punct de lucru.
2) Cu privire la apelul pârâtei S.C. "R. " S.A. O. :
Apelul trebuie respins în ceea ce privește societatea P. P. S. , precum și cu privire la încheierea din_ .
Societatea intimată a fost chemată în garanție de către SC "B. T. I. "
S., care, la rândul său, a fost chemată în garanție de către pârâta SC "R. " SA O.
.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a societății intimate, solicită a se observa următoarele: -prin înscrisul depus la dosar de SC "BKP T. I. " S. la termenul de judecată din 4 aprilie 2007 aceasta a renunțat la judecată față de societatea noastră; -Tribunalul Comercial Cluj a invocat, din oficiu, excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare în garanție formulate împotriva noastră de SC "BKP T. I. " S., excepția prevalând discutării cererii de renunțare la judecată (anterior, în ședința publică din_, instanța obligase SC "BKP T.
I. " S. să timbreze corespunzător cererea sa, sub sancțiunea anulării); -prin încheierea din_ Tribunalul a admis excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare în garanție și, chiar dacă nu a arătat în mod expres, totuși efectul admiterii excepției a fost anularea cererii de chemare în garanție a societății intimate. -prin adresa de la fila 235 (vol.1 al dosarului Tribunalului) Tribunalul a comunicat societății intimate faptul că nu mai are calitate procesuală în cauză, astfel încât, începând chiar cu încheierea din 0_, societatea intimată nu mai apare în citativul încheierilor de ședință
Prin "Notele de ședință" depuse la dosar, succesiv în ședințele publice din 11.01.201™ și, respectiv,_, s-a arătat Tribunalului această situație motivat de faptul că, după repunerea pe rol a cauzei, a fost din nou citată în cauză.
Drept urmare, prin încheierea din_ Tribunalul a dispus ca societatea intimată să nu mai fie citată în cauză.
Prin apelul său, SC "R. " SA O. critică faptul că Tribunalul, prin încheierea din_, a dispus disjungerea cauzei cu privire la cererea de chemare în garanție formulată împotriva chematei în garanție SC "BKP T. I. "
S., fara a se pronunța asupra cererii de chemare în garanție formulată de această din urmă societate împotriva noastră.
Consideră că pârâta apelantă nu are un interes legitim să invoce vreo chestiune legată de raportul de drept procesual stabilit între SC "BKP T. I. "
S. și societatea intimată, astfel încât invocă excepția lipsei de interes al apelantei sub acest aspect, excepție pe care solicită a fi admisă.
Societatea intimată a dobândit calitatea procesuală pasivă numai ca efect al chemării în garanție formulate de SC "BKP T. I. " S. .
Această calitate a fost pierdută ca efect al netimbrării cererii de chemare în garanție și al admiterii excepției de netimbrare de către Tribunal.
Apelanta nu a chemat-o în garanție și nu există, de altfel, vreun raport de drept material între intimată și apelantă care să justifice un eventual raport procesual.
Apelanta, de altfel, nu a formulat nici o cerere împotriva acesteia.
De aceea, apelantei îi lipsește interesul legitim cu privire la participarea procesuală a lui SC P. P. S. și, implicit, este lipsită de dreptul de a critica
sentința apelată cu privire la orice aspecte procesuale privitoare la societatea intimată.
Prin urmare, Tribunalul a procedat legal atunci când a dispus disjungerea numai cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de apelantă împotriva SC "BKP T. I. " S., fără a se referi și la societatea intimată.
In consecință, sub aceste aspecte, apelul nu este întemeiat.
2)In ceea ce privește fondul apelului - în măsura în care se poate exprima opinia în această chestiune - consideră că este întemeiat și trebuie admis.
Criticile formulate de apelantă sunt susținute de argumente pertinente și de probele administrate în cauză, astfel încât consideră că, pe fondul cererii de chemare în judecată, sentința apelată este atât netemeinică, cât și nelegală.
Solicită a se avea în vedere faptul că această opinie exprimată cu privire la fondul apelului nu poate si nu trebuie să fie interpretată ca având caracterul unei
cereri de intervenție în interesul apelantei cerere pe care nu o formulează, înțelegând să se prevaleze și să invoce în continuare lipsa calității acesteia procesuale pasive (de chemată în garanție) și lipsa de interes a apelantei de a apela sentința cu privire la chestiunile arătate la pct. 1) de mai sus.
Intimata reclamantă GÎNSCĂ C. -L. a depus întâmpinare
la dosarul cauzei, la fila 52 prin care solicită respingerea apelului formulat în cauză, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că, primul‚ motiv de apel este vădit nefondat.
Critica privind faptul că BKP T. I. S.R.L. nu a fost legal citată este lipsită de interes, eventuala vătămare cauzată de această neregularitate putând fi invocată doar de partea respectivă și nicidecum de adversarul său în cadrul cererii de chemare în garanție.
Critica privind soluția de suspendare din dosarul nr._ format în urma disjungerii nu are nicio legătură cu sentința atacată, cât timp, se referă la o hotărâre dată în alt dosar, după cum se menționează expres.
În consecință acest motiv de apel apare ca inadmisibil.
Încheierea din_ atacată este motivată corespunzător în raport de dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.civ. și de faptul că cererea principală se afla în stare de judecată, iar cererea de chemare în garanție nu, nefiind necesar niciun alt considerent în plus.
Instanța nu a refuzat nicicum soluționarea cererii de chemare în garanție.
În fapt, instanța a pronunțat o soluție conform cu dispozițiile imperative ale art.36 din Legea nr.85/2006, dispunând suspendarea acesteia, în dosarul disjuns. Prin urmare și acest argument apare ca fiind lipsit de temei.
Faptul ca instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție formulată de BKP T. I. S.R.L. împotriva S.C. P. P. S.R.L.
nu privește în niciun fel apelanta, și acest motiv de apel fiind lipsit de interes.
Orice eventuală nemulțumire poate fi invocată doar de BKP T. I. S.R.L. și nicidecum de un terț în raport de cererea respectivă.
Privitor la motivul II de apel, se învederează următoarele :
Privitor la criticile aduse prin cererea de apel raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana, trebuie reținut că acesta a fost depus la dosarul cauzei la termenul din_ .
Apelanta-pârâtă R. O. nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză sau cerere de întocmire a unui nou raport în termenul legal prevăzut de art.212 alin.2 C.proc.civ.
În aceste condiții, formularea de obiecțiuni la raportul de expertiză direct în apel nu mai poate fi primită, fiind tardivă, în raport de dispozițiile amintite, alături de prevederile art. 108 alin.3 C.proc.civ.
Mai mult, față de faptul că apelanta R. O. a refuzat să pună la dispoziția expertei actele solicitate de aceasta ( a se vedea fila nr. 3 din raport, ultimul paragraf) critica apare ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 108 alin.4 C.proc.civ,, conform căruia partea nu poate invoca propria culpă.
În fapt, experta a identificat terenul în litigiu în raport de vecinătățile sale, stabilite cu certitudine, prin raportare la punctele fixe identificate și în raport de raportul de expertiză judiciară care a stat la baza recunoașterii dreptului ei de proprietate prin hotărâre irevocabilă pronunțată în contradictoriu cu autorul pârâtei, Momeu N., așadar în funcție de toate datele existente și suficiente pentru identificarea imobilului.
Față de aceste motive, urmează ca acest motiv de apel să fie înlăturat ca nefondat.
2. Este real că parte din terenul proprietatea intimatei a fost expropriată.
Este vorba de suprafața de 1244 m.p. identificată prin raportul de expertiză, așa cum a fost completat, întocmit de expert judiciar Deac A. N. în dosarul nr/_ al Tribunalului C., dosar în care a fost recunoscută calitatea subsemnatei de persoană îndreptățită la despăgubirile aferente acestei suprafețe prin sentința nr. 484 pronunțată la_ .
Această situație juridică este stabilită însă ulterior pronunțării sentinței atacate în prezenta cauză, neputând să influențeze cu nimic legalitatea acesteia din urmă.
Reclamanta intimată, recunoaște expres că suprafața de 1244 m.p. este expropriată, aspect relevant eventual în faza de executare a sentinței, fiind evident că apelanta-pârâtă nu este ținută de predarea acestei parcele.
În concluzie, urmează să se ia act că suprafața de 1244 m.p. identificată ca lotul 2 în Planșa Anexă 5a întocmită de expert judiciar Deac A. N. nu se mai află în posesia apelantei - pârâte, aceasta fiind obligată să îmi lase în deplină proprietate și posesie restul imobilului, în suprafață de 4.256 m.p. compusă din lotul 1 în suprafață de 3361 m.p. și lotul 3 în suprafață de 895 m.p.
Susținerile privind imposibilitatea de executare a sentinței față de faptul că pârâta rămâne proprietara clădirii aflată în parte pe terenul meu rămân la stadiul de simple afirmații, ce nu sunt în niciun fel valorificate juridic.
Situația juridică a unei clădiri edificată pe un teren, cele două imobile având proprietari diferiți, nu este nici pe departe una imposibilă, existând dispoziții legale exprese și jurisprudență de zeci de ani în sensul reglementării raporturilor dintre cei doi proprietari.
Teoria apelantei s-ar putea rezuma în sensul că dreptul de proprietate asupra clădirii paralizează dreptul de proprietate asupra terenului ( de sub aceasta ), fiind evidentă lipsa de temei juridic a acesteia.
În fine, speculația privind caracterul unitar și interdependența capetelor cererii de chemare în judecată, vine ca o continuare a teoriei menționate mai sus, fiind deopotrivă lipsită de orice temei.
Apelantul-pârât SC R. SA
a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, la fila 87.
În răspunsul la întâmpinare se arată că, nelegala citare a chematei in garanție S.C. B. T. S.R.L., la termenul de judecata din data de_, data la care s-a si dispus disjungerea judecării cererii de chemare in garanție, deși instanței de fond i se adusese la cunoștința situația juridica in care se afla aceasta parte (procedura de insolventa, fiind desemnat administrator judiciar), constituie motiv de nulitate absoluta atât a încheierii de ședința din data de _
, cat si a Sentinței civile nr. 3621/_ .
Prima instanța nu a respectat dispozițiile art. 85 din Codul de procedura civila, potrivit cărora judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât dupa
citarea sau înfățișarea pârtilor, raportat la dispozițiile art. 87 pct. 5 din Codul de procedura civila, conform cărora cei supuși procedurii reorganizării judiciare si a falimentului vor fi citați prin administratorul judiciar ori, dupa caz, lichidatorul judiciar.
Mai mult, nu este situația in care vătămarea produsa de aceasta neregularitate trebuie dovedita, pentru a se putea pune in discuție posibilitatea invocării neregularității doar de către partea vizata de neregularitate.
Aplicabile spetei sunt art. 105 alin. (2) teza a II-a, art. 106 alin. (1) teza I, art. 107 si art. 108 alin. (1) din Codul de procedura civila, din ale căror dispoziții rezulta ca, daca procedura de citare nu a fost realizata cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, președintele va amâna judecarea pricinii sub pedeapsa nulității actului de procedura întocmit, precum si a celor următoare, in acest caz vătămarea prezumându-se.
De asemenea, fiind vorba despre o nulitate de ordine publica, poate fi ridicata de oricare parte, nu numai de către partea care are avea interes sa o invoce.
Efectele nulității încheierii de ședința din data de_ pronunțata de Tribunalul Specializat C. in dosarul nr._ se răsfrâng in mod categoric si asupra soluției pronunțate prin încheierea de ședința din aceeași data in dosarul nr._, dosar format in urma disjungerii viciate a cererii de chemare in garanție, astfel ca legătura cu hotărârile atacate este mai mult decât evidenta si a fost expusa pe larg in cadrul motivelor de apel.
Cu privire la criticile intimatei, presupus tardive, la Raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de doamna Gheorghita Tatiana, intimata-reclamanta se afla in eroare cand susține ca nu a formulat obiecțiuni, acestea regăsindu-se la dosar, fiind depuse pentru termenul de judecata din data de_, termen imediat următor celui la care a fost depus raportul de expertiza. In motivele invocate in apel referitoare la raportul de expertiza reiteram si aspecte cuprinse in obiecțiunile noastre ce nu au fost admise de către instanța de fond.
In ceea ce privește procedura de expropriere intervenita pe terenul intimatei-reclamante, era un fapt cunoscut de către aceasta cel puțin de la data introducerii acțiunii (mai 2010) întemeiate pe prevederile Legii nr. 198/2004 si ale Legii nr. 33/1994, ce a făcut obiectul dosarului nr._, cu mult înainte de pronunțarea Sentinței civile nr. 3621/_ in prezenta cauza. Recunoașterea calității intimatei - reclamante de persoana îndreptățită la despăgubirile aferente exproprierii nu a constituit vreun dubiu înca de la data întocmirii de către domnul Deac A. N. a raportului de expertiza tehnica judiciara, depus in dosarul nr._ la data de_, de asemenea, cu mult înainte de pronunțarea Sentinței civile nr. 3621/_ in prezenta cauza.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 198/2004, invocate de către insasi intimata- reclamanta in acțiunea de stabilire a despăgubirilor, transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii nu poate fi contestat, acesta realizându-se încă din anul 2008.
Astfel, contrar celor afirmate de intimata-reclamanta in întâmpinare, situația juridica a terenului domniei sale ii era cunoscuta cu mult înainte de soluționarea prezentei cauze. O eventuala incertitudine a intimatei-reclamante cu privire la suprafețele exacte (expropriate/ramase in proprietate) impunea cu atat mai mult din partea sa solicitarea suspendării soluționării dosarului nr. _
.
Recunoașterea expresa a suprafeței de 1.244 mp ca fiind expropriata, nu poate fi lipsita de relevanta in soluționarea apelului, așa cum considera intimata- reclamanta, instanța de apel neputând lua doar act de o situație existenta la data pronunțării Sentinței civile nr. 3621/_, data la care este cat se poate de cert
ca intimata-reclamanta nu era proprietara a 5.500 mp ca urmare a exproprierii survenite pentru cauza de utilitate publica cu ani in urma, fapt ce, repetam, era cunoscut de către aceasta.
Mai mult decât atât, si dupa recunoașterea exproprierii, intimata- reclamanta continua sa aiba pretenții neîntemeiate si imposibil de executat. Astfel, in urma unui simplu calcul matematic, intimata solicita, in apelul nostru, lăsarea in deplina proprietate si posesie a restului imobilului, in suprafața de
4.256 mp, compus din lotul 1 in suprafața de 3.361 mp si lotul 3 in suprafața de 895 mp.
Din analiza paralela a planșei Anexa 5 a la Raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de către domnul Deac A. N. in dosarul nr._ si a Anexei nr. 3 la Raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de către Gheorghita Tatiana in prezenta cauza (n.n. având limitele de proprietate indicate tocmai de către intimata-reclamanta), rezulta fara echivoc ca pe lotul de teren in suprafața de 895 mp (n.n. teren situat la sud de terenul expropriat pe care a fost construit canalul colector pentru autostrada) nu exista nicio parte din construcția subscrisei.
Aprecierile intimatei-reclamante de la pct. II 3 si II 4 din întâmpinare nu se pot circumscrie in limitele unei apărări aplicate prezentei cauze, caracterul lor general neavând nicio legătura cu si neputând susține soluția juridica concreta pronunțata, in mod neîntemeiat, prin Sentința civila nr. 3621/_ .
Asa cum s-a arătat in finalul motivelor de apel, prin Sentința civila nr. 1224/sind/_ pronunțata de Tribunalul Brașov - Secția comerciala si de contencios administrativ in dosarul nr._, rămasa irevocabila odată cu pronunțarea Deciziei nr. 140/R/_ de către C. ea de Apel Brașov - Secția comerciala in dosarul nr. 411._, in temeiul art. 132 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare fata de S.C. R. S.A., administratorul judiciar S. Q. S.P.R.L. fiind descărcat de orice îndatoriri si responsabilități.
Fata de acest aspect, solicită a se proceda la scoaterea de pe conceptul de citare a S. Q. S.P.R.L, în acest sens anexând copia Sentinței civile nr. 1224/sind7_ pronunțata de Tribunalul Brașov - Secția comerciala si de contencios administrativ in dosarul nr._, purtând mențiunea irevocabilității.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, C. ea de Apel ajunge la următoarele constatări:
Prima instanța a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta G. C. L. obligând pârâta SC R. SA sa lase intimatei- reclamante in deplina proprietate si posesie imobilul teren in suprafața de 5.500 mp înscris in CF nr. 2228 Minai Viteazu de Jos sub nr. top. 527/T/3/1/2 si 527/T/4/1/2, respingând toate celelalte capete ale cererii.
Pentru admiterea acestui capăt de cerere, prima instanța a avut in vedere raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea topografie întocmit de către expert Gheorghiță Tatiana, in care s-a concluzionat ca o parte din construcție aferentă Stației POCO, aflata in proprietatea S.C. R. S-A. se afla edificat pe terenul intimatei-reclamante.
C. ea analizând raportul de expertiză tehnică apreciază că acesta se bazează pe doar pe cele precizate la fata locului de către reprezentanții reclamantei si a unei schițe din expertiza, efectuata de Avram G., care a stat la baza întabulării dreptului de proprietate a reclamantei in CF nr. 2228 Mihai Viteazu de Jos, document ce a fost caracterizat de expert ca o simplă schiță pe care este înscrisa scara 1: 500 insa în urma verificării cu rigla scara
dimensiunilor acolo înscrise, nu sunt la scara 1:500, experta neputând să determine la ce scara sunt.
Totodată se reține că, din modul de redactare a expertizei nu s-a stabilit clar suprafața de teren ocupată de construcție și edificat pe terenul intimatei- reclamante, nefiind stabilită și marcată cu exactitate linia de hotar între cele două imobile, împrejurare ce atrage netemeinicia soluției primei instanțe, in condițiile in care rezultatul expertizei a constituit singurul argument pentru admiterea capătului de cerere menționat mai sus.
C. ea mai reține că, soluția de admitere a capătului de cerere privind lăsarea in deplina proprietate si posesie a imobilului teren in suprafața de 5.500 mp este netemeinica si din privința situației juridice si faptice a acestui teren.
Astfel, așa cum rezultă din copia extraselor de Cf depusă la dosarul din apel, f.96-103, terenul din litigiu în suprafață totală de 5.500 mp, înscris inițial in Cartea funciara nr. 2228 sub nr. top, 527/173/1/2 si 527/T/4/1/2 a fost înscris apoi în două cărți funciare distincte cu nr.53338 - top nr.527/t/4/1/2 în suprafață din acte de 2750 mp și nr.53336 - top nr.527/t/3/1/2 în suprafață din acte de 2750 mp, înscrieri efectuate la data de_, în baza sentinței civilă nr.3994/2004 a Judecătoriei Turda.
Totodată, C. ea mai reține că, in baza H.G. nr. 245/2008 pentru modificarea si completarea Anexei nr.2 la H.G. nr._ . terenul pretins aparținând reclamantei a făcut obiectul unei proceduri de expropriere, pentru suprafața recunoscută de reclamantă de 1244 mp, pe terenul expropriat a fost construit un canal colector pentru autostrada, fapt de altfel relevat si in raportul de expertiza topografica din dosarul cauzei.
Conform Planului de amplasament depus de reclamantă, f.60 rezultă că terenul din litigiu de 5.500 mp, a fost partajat în trei loturi lotul nr.1 în suprafață de 3361 mp, lotul nr. 2 în suprafață de 1244 mp, expropriat pentru autostradă și lotul nr.3 în suprafață de 895 mp, recurenta susținând că este proprietara actuală a loturilor 1 și 3, cu o suprafață totală de 4256 mp.
Ca urmare a acestor lotizări și mișcări de parcele, situația de carte funciară avută în vedere de instanța de fond este diferită, atât sub aspectul întinderii pretinsei proprietăți a reclamante cât și a evidențierii acesteia în teren, ca și configurație și identificare de CF., aspect ce a rezultat în copiile cărților funciare și schiței, depuse în apel.
În aceste condiții este de necontestat ca reclamanta nu mai este proprietara suprafeței totale de 5.500 mp si că, urmare a exproprierii, nu numai ca aceasta suprafața s-a micșorat, dar au si rezultat mai multe loturi, flecare cu utilitate distincta.
Totodată se mai reține că, odată survenita exproprierea, nici înscrierile in Cartea funciara nr. 2228 sub nr. top, 527/173/1/2 si 527/T/4/1/2 și nici în cea actuală cu nr.53338 - top nr.527/t/4/1/2 în suprafață din acte de 2750 mp și nr.53336 - top nr.527/t/3/1/2 în suprafață din acte de 2750 mp, nu mai au nimic in comun cu situația juridica si faptică, astfel că, pretinsa amplasare a unei părți din construcția pârâtei nu se regăsește pe terenul în suprafață de
5.500 mp cum este consemnat în sentința apelată, ci pe o parcela mult mai mica și care nu este identificată și indicată de instanța de fond în sentința apelată.
Totodată, prin exproprierea unei suprafețe de teren de 1244 mp. acesta se găsește posibil în proprietate publică, astfel că instanța de fond trebuia să clarifice și acest aspect și să pună în discuție eventuala introducere în litigiu a proprietarului acelui teren pentru a se efectua în contradictoriu acele dezmembrări de teren.
Se mai reține că în aceste condiții, sentința civila nr. 3621/_ nu poate fi practic executata, atât timp cat apelanta este pusă in situația de a lăsa in
deplina proprietate si posesie un teren pe care se afla, așa cum a reținut si instanța de fond, doar o parte din construcția pârâtei, construcție ce rămâne in proprietatea SC R. SA, iar în aceste condiții proprietara construcției pretins edificată pe o parte din terenul reclamantei nu mai are posibilitatea de a folosi construcția, fiindu-i astfel grav încălcat dreptul de proprietate.
Instanța de fond nu a stabilit în totalitate starea de fapt, deși trebuia să o facă legat de achiziționarea de către pârâtă a imobilului din litigiu, a perioadei construirii edificatelor, a existenței sau nu a bunei credințe din partea pârâtei în cumpărarea imobilului, existând date că, edificarea construcției a avut loc la începutul anului 1998, in baza unei autorizații de construcție eliberata in anul 1995, deci cu mult înainte de inițierea litigiilor reclamantei din anii 2001 si 2004, ce au stabilit dreptul de proprietate asupra terenului înscris in CF nr. 2228, astfel ca este posibil ca nici măcar autorului construcției, S.C. AXELO T. OAEVSCHI S.R.L., să nu i se poate reține reaua-credință invocata de către reclamantă.
Față de aspectele prezentate, C. ea consideră că instanța de fond nu a clarificat toate aspectele litigiului legat de situația juridică a terenurilor, întinderea acestora în condițiile diminuării parcelei reclamantei ca urmare a exproprierii unei porțiuni din terenul de 5500 mp, fiind necesară stabilirea actuală a întinderii terenului reclamantei și noua sa configurație, în raport cu noua configurație a terenului, aspect ce se poate realiza printr-o nouă expertiză tehnică, în realizarea cărei, instanța și expertul vor avea în vedere toate documentele prezentate de părți, putându-se administra și alte probe pertinente de către instanța de fond.
Pentru aceste considerente, C. ea în conformitate cu prevederile art.296 Cod pr.civilă, va admite apelul declarat de pârâta SC R. SA împotriva sentinței civile nr.3621 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași
instanțe.
Referitor la apelul declarat de pârâtă împotriva încheierii interlocutorii din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., C. ea constată că, în mod corect instanța de fond a disjuns cererea de chemare in garanție formulata de societatea apelantă, apreciind corect că, cererea de chemare in garanție ar fi întârziat in mod hotărâtor judecarea cererii principale.
În mod nejustificat apelanta susține că măsura disjungerii a fost luata intempestiv si nemotivat, creând un dezechilibru si, totodată, un obstacol in demersul judiciar al pârâtei de a-și apăra drepturile, echivalând practic cu un refuz in soluționarea cererii de chemare in garanție.
Faptul ca instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție
formulată de BKP T. I. S.R.L. împotriva S.C. P. P. S.R.L. nu privește în niciun fel apelanta, și acest motiv de apel fiind lipsit de interes.
Orice eventuală nemulțumire poate fi invocată doar de BKP T. I. S.R.L. și nicidecum de un terț în raport de cererea respectivă.
În aceste condiții, C. ea constată legală dispoziția de disjungere dispusă prin Încheierea din ședința publică din data de_, motiv pentru care va respinge apelul declarat de aceeași apelantă împotriva încheierii interlocutorii din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de pârâta SC R. SA împotriva sentinței civile nr.3621 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge apelul declarat de aceeași apelantă împotriva încheierii interlocutorii din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
S. L. Rus
Judecător,
V. G.
Grefier,
M. V. -G.
Red. V.G/M.N.
2 ex./ Jud.fond.-
| ← Decizia civilă nr. 143/2013. Acțiune în constatare | Sentința civilă nr. 1236/2013. Acțiune în constatare → |
|---|
