Decizia civilă nr. 58/2013. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.58/2013
Ședința publică din data de 04 februarie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE - N. K.
JUDECĂTOR - D. D. JUDECĂTOR - F. M. GREFIER - A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta SC R. C.
în contradictoriu cu intimata A. E. G. C. C., împotriva sentinței civile nr. 17940/2011, pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, la data de 16 noiembrie 2011, cauza având ca obiect în primă instanță acțiune în constatare.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, d-na avocat D. Scutea, lipsind reprezentantul intimatei
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a depus la data de 10 decembrie 2012, raportul de expertiză întocmit de dl.expert Fosti V. imir însoțit de nota de evaluare, la data de 21 ianuarie 2013, din partea intimatei o adresă prin care se aduce la cunoștință instanței de schimbarea sediului asociație iar la data de 31 ianuarie 2013 tot din partea intimatei O.P nr.52/_ din care rezultă că s-a efectuat o plată parțială a expertizei tehnice judiciare întocmite de dl. expert tehnic Fosti V. imir.
La solicitarea instanței, reprezentanta recurentei arată că nu are cunoștință despre raportul de expertiză efectuat, acesta nefiindu-i comunicat.
Reprezentanta recurentei arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, în principal casarea cu trimitere a cauzei spre o nouă rejudecare în faza instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art.312 al.3 C.pr.civ iar în subsidiar, modificarea hotărârii de fond cu consecința admiterii acțiunii principale și respingerea cererii reconvenționale. Apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală sub două temeiuri de drept respectiv cele întemeiate pe dispozițiile art.309 pct.8 și 9 C.pr.civ și art.170 alin.4 C.pr.civ. Este real faptul că la ultimul termen de judecată în fața instanței de fond, s-a transmis de-abia în ziua judecății prin fax și ulterior prin poștă, chitanța cu care s-a făcut dovada că s-a achitat onorariul estimat de instanța de fond pentru lucrarea expertului; este adevărat că nu s-a respectat termenul legal prevăzut însă dispozițiile art.170 alin.4 C.pr.civ prevede că instanța poate trece peste o astfel de nerespectare a termenului și nu se aplică sancțiunea decăderii dacă această nerespectare nu duce la amânarea judecății. Apreciază că soluționarea cauzei nu a fost amânată datorită nedepunerii chitanței privind achitarea avansului onorariu de expert; s-a făcut dovada că încă din data de _
expertul a încunoștințat părțile că în data de_, ziua termenului de
judecată, urma să se deplaseze la fața locului și să convoace părțile; faptul că nu a fost achitat onorariul expertului nu l-a împiedicat pe expert să procedeze la încunoștințarea părților și să se deplaseze la fața locului în vederea efectuării măsurătorilor. Neplata onorariului de către recurenta în termenul stabilit de către instanță nu a fost motivul pentru care nu a fost depusă lucrarea de expertiză.
În ceea ce privește cererea formulată în subsidiar, respectiv modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii principale și respingerea acțiunii reconvenționale, reprezentanta recurentei arată că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a contractului încheiat între părți; în motivarea sentinței, prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada că acele lucrări facturate de recurentă ar fi fost executate; dovada a fost făcută în mod expres cu procesele verbale încheiate cu subantreprenorul de preluare a acestei lucrări; dovada efectuării lucrărilor și a existenței obligației de plată din partea intimatei în favoarea recurentei rezultă din faptul că la nici una din cele două notificări, intimații nu s-au prezentat în vederea încercării de a soluționa pe cale amiabilă litigiul dar nici nu au susținut că nu au această obligație de plată ; susținerea intimaților, în apărare, potrivit căreia plata trebuia să fie una finală la momentul finalizării lucrărilor este contrazisă chiar de dispozițiile contractului. La dosarul cauzei mai există o probă indubitabilă care confirmă susținerile sale, respectiv interogatoriul intimatei unde la ultima întrebare se răspunde în mod clar că intimații ar fi fost de acord să plătească recurentei suma de 25.000 lei din factura de
45.000 lei și se dorea încheierea contractului cu recurenta iar aceasta să nu mai continue activitatea pe care o presta în baza contractului încheiat. Or, această recunoaștere chiar și parțială duce la concluzia că, cererea recurentei a fost fondată. Cu privire la cererea reconvențională, apreciază că soluția instanței de fond este greșită; s-a solicitat rezoluțiunea fără a se discuta în acțiunea reconvențională de o rezoluțiune parțială a contractului.
Reprezentanta recurentei solicită cheltuieli de judecată în ipoteza admiterii recursului în varianta subsidiară, în varianta principală menționează că își rezervă dreptul de a solicita aceste cheltuieli după rejudecare.
ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 17940/2011 pronunțată la data de 16 noiembrie 2011 Judecătoria C. N. a respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta-pârâtă S.C. R. C. S.R.L.
in contradictoriu cu parata-reclamantă A. C. E. G. -C. C., ca nefondată.
Prin aceeași hotărâre instanța a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă A. C. E. G. -C. C., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. R. C. S.R.L. și, în consecință s-a dispus rezoluțiunea contractului de execuție lucrări din data de_ perfectat de părțile litigante, pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către reclamanta-pârâtă.
De asemenea a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta-pârâtă S.C. R. C. S.R.L., în contradictoriu cu chemata în garanție S.C. G. C. S.R.L. ca neîntemeiată.
Instanța de fond a obligat reclamanta-pârâtă S.C. R. C. S.R.L. să plateasca pârâtei-reclamante A. C. E. G. -C. C. suma de 7.708,42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și s-a respins cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că prin acțiunea principală promovată, reclamanta-pârâtă S.C R. C. S.R.L. tinde să obțină obligarea pârâtei-reclamante A. C. E. G. -C.
C. la plata sumei de 41.456,47 lei, reprezentând preț rămas neachitat conform contract de execuție lucrări, ce au fost prestate de către reclamantă în favoarea pârâtei.
În apărare, pârâta-reclamantă A. C. E. G. -C. C. a învestit instanța cu o acțiune reconvențională prin care a solicitat rezoluțiunea contractului de execuție lucrări perfectat cu reclamanta-pârâtă nr. 74/_, prevalându-se de culpa contractuală a reclamantei, care nu și-a executat propriile obligații asumate pe teren contractual, constând în executarea lucrărilor de construcții conform ofertei de preț emisă de reclamantă și însușită de pârâtă.
Referitor la pretențiile pârâtei formulate pe cale de acțiune incidentală, reclamanta-pârâtă a formulat o cerere de chemare în garanție a S.C. G. C. S.R.L., executant în contractul de antrepriză perfectat de reclamantă în vederea realizării obiectului contractului de execuție întocmit cu pârâta.
Instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei-pârâte S.C R. C.
S.R.L. este nefondată, fiind respinsă ca atare. Relativ la cererea reconvențională promovată de pârâta-reclamantă A. C. E. G. -C.
C., instanța a apreciat ca fiind întemeiate susținerile pârâtei-reclamante, urmând să angajeze răspunderea civilă contractuală în sarcina reclamantei- pârâte, ca parte aflată în culpă pentru neexecutarea obligațiilor însușite în baza contractului de execuție lucrări amintit.
Prima instanță a mai reținut că între părțile litigante a intervenit contractul de execuție lucrări nr. 74/_, în virtutea căruia reclamanta- pârâtă S.C R. C. S.R.L. s-a obligat să execute și să finalizeze lucrarea
"5 case sociale";, în conformitate cu proiectul întocmit de S.C. TIMICO PROIECT S.R.L., și în favoarea pârâtei-reclamante A. C. E. G. -
C. C., cu obligația pentru aceasta din urmă de a achita contravaloarea lucrărilor executate, în cuantum de 17.524 euro cu tva inclus/1 casă, în lei la cursul BCR (art. 2 pct. 1 și 2 din contract). Referitor la lucrările ce trebuiau executate de către executant, acestea sunt redate pe capitole în oferta de preț întocmită de acesta, ce este însușită și acceptată de beneficiar, făcând parte integrantă din contractul părților (art. 2.3 contract). Reclamanta
- în calitate de executant de lucrări și-a asumat obligația de a realiza în întregime lucrările evidențiate în oferta de preț până la data de 30 decembrie 2006.
La capitolul 7 din contract părțile au inserat în sarcina reclamantei - executant de lucrări obligația ca, la data recepției, lucrarea executată să aibă calitățile declarate de către acesta în contract, să corespundă reglementărilor tehnice în vigoare și fără să fie afectată de vicii care să diminueze sau să anuleze valoarea ori posibilitatea de utilizare, conform condițiilor normale de folosire sau celor specificate în contract. Mai mult, executantul și-a asumat îndatorirea de a menține în stare bună lucrările, materialele, echipamentele și instalațiile de la data începerii lucrărilor și până la semnarea procesului- verbal de recepție la terminarea lucrărilor, conform art. 11.5 din convenția părților.
Realizarea lucrărilor a fost stabilită de părți pe faze de execuție în conformitate cu un grafic de execuție, pe categorii de lucrări, iar subsecvent finalizării lucrărilor reclamanta avea obligația de a notifica în scris beneficiarul cu mențiunea că sunt întrunite condițiile de recepție, solicitând convocarea comisiei de recepție, în acord cu procedura prevăzută de art. 15 din contract, recepția putând fi efectuată și pentru părți din lucrare, distincte din punct de vedere fizic și funcțional.
Potrivit ofertei de preț lansată de reclamantă în data de_ și acceptată de către pârâtă, reclamanta a detaliat pe categorii de lucrări modalitatea de executare a obiectivului "Locuință Familială C. - 5 case";, astfel: cap. 1: sapaturi, fundații, pardoseli (sapaturi manuale și mecanizate, cofraje pentru beton în elevații, start umplutură din balast compactat, confecționat și montat armături, turnat beton în elevații și pardoseli), cap. 2: pereți exteriori și pardoseală și finisaj exterior (confecționat și montat structură pereți exteriori din lemn de rășinoase 5×10, placare structură cu OSB10-3, placare cu poliestiren 50 mm, aplicare plasă, grund și tencuială decorativă, montare grinzi de lemn rășinoase 5×15, executat și montat șarpantă de lemn de rășinoase, montat astereala, folie anticondens și onduline bituminoase, montat sistem de scurgere a apei pluviale); cap. 3: pereți și placări interioare (asigurarea termoizolației cu vată minerală 100 mm, folie anticondens - unde este cazul, placare cu rigips 12.5 m la pereți și
9.5 la tavan, respectiv rigips rezistent la umiditate în cazul băii, confecționat structură pereți despărțitori din lemn de rășinoase 5×10, placat pardoseală pe grinzi cu OSB10-2, termoizolat cu poliestiren și turnat sapa peste pardoseala de beton); cap. 4: finisaje interioare (chituirea și vopsirea cu vopsea lavabilă, montarea de parchet laminat în locurile prevăzute, placaj
faianță și gresie în locurile prevăzute); cap. 5: instalație sanitară și bucătărie (instalația de apă rece, caldă și canalizare, echipat grup sanitar cu wc,
lavoar, cadă, echipat bucătărie cu lavoar); cap. 6: instalația de încălzire (centrală termică de perete, radiatoare, tevi și fitinguri); cap. 7: instalația electrică (tablou general echipat cu două coloane, iluminat și prize, prize, întrerupătoare, aplice); cap. 8: elemente de tâmplărie (geamuri exterioare din material lemnos cu geam termopan, ușă exterioară plină din material lemnos, uși interioare pline); cap. 9: scară interioară (scară interioară din lemn de rășinoase cu muchii geluite).
Alegațiile pârâtei-reclamante în sensul că reclamanta-pârâtă nu și-a executat în mod corespunzător și la termen obligațiile de executare a lucrărilor - 5 case sociale în stare de a fi predate la cheie, sunt susținute în plan probator de mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, pârâta- reclamantă a susținut că deși societatea reclamantă, în calitate de executant,
a ofertat pârâta cu categoriile de lucrări ce trebuie executate în vederea realizării obiectivului și menționate în oferta de preț din data de_, parte
integrantă din contractul de execuție de lucrări nr. 74/_, aceasta nu a
înțeles să finalizeze la timp și în întregime toate categoriile de lucrări. Conform susținerilor pârâtei-reclamante, executantul a realizat din cele 9 capitole de lucrări doar primul capitol de lucrări în întregime, iar din celelalte opt puncte de la capitolul 2, a executat numai un număr de 5, și anume a confecționat și montat structură pereți exteriori din lemn de rășinoase 5 ori 10, placare structură cu OSB 10-3, montare grinzi rășinoase 5 ori 15, a executat și montat șarpantă din lemn de rășinoase, a montat astereala, folie anticondens și onduline bituminoase. De la capitolul 3 reclamanta a executat din 6 puncte numai unul, și anume a confecționat structură pereți despărțitori din lemn de rășinoase 5 ori 10. Lucrările menționate la capitolele
4-9 nu au început a fi executate, reclamanta-părăsind șantierul fără nicio explicație și fără să o informeze în prealabil de pârâta-reclamantă, în calitate de beneficiar.
Martorii audiați în cauză - M. Gavril și Moț Petrică C. au confirmat susținerile pârâtei-reclamante, în sensul că lucrările nu au fost executate în întregime, în modalitatea expusă de către reclamanta-pârâtă. Martorul Moț Petrică C. a precizat că are calitatea de angajat al reclamantei-pârâte încă din anul 2003, iar la nivelul anului 2007 a participat la executarea unor lucrări de construcții în comuna Triteni, privind edificarea mai multor case, fără să cunoască persoana beneficiarului lucrării. Acesta a învederat instanței că lucrările au durat timp de o jumătate de an, respectiv până în vara anului 2007, ocazie cu care s-a realizat structura de rezistență, fiind montată pe pereții exteriori placă de OSB, a cărei menire era să permită montarea ulterioară a izolației, fiind realizate și instalațiile electrică și sanitară. Deopotrivă, martorul a susținut că au fost montate acoperișurile caselor, însă lucrările au fost sistate brusc, construcțiile nefiind în stare de a fi predate la cheie. În momentul în care a ajuns pe șantier, martorul Moț Petrică C. a sesizat că fundația clădirilor a fost realizată, fiind în imposibilitate de a indica executantul acestei categorii de lucrări (f. 96-97).
Însă, referitor la natura și categoriile de lucrări executate de către reclamantă la obiectivul amintit, depoziția martorului Moț Petrică C. este contrazisă de declarația martorului M. Gavril, care a arătat că a perfectat cu societatea pârâtă un contract de executie lucrări în luna noiembrie 2007 cu privire la finalizarea obiectivului - 5 case sociale, conform proiect de execuție pus la dispoziție de pârâtă, iar în momentul în care a ajuns pe șantier a constatat că sunt necesare lucrări de întărire a structurii de rezistență pentru montarea izolației, după care a procedat la izolarea efectivă a pereților interior-exterior, realizare instalație electrică și sanitară, precum și a celorlalte lucrări necesare ca imobilele să fie predate în stadiu finalizat către beneficiara - pârâtă. Deopotrivă, martorul a precizat că pentru realizarea lucrărilor nu a fost necesară o cantitate mare de apă, ce a provenit dintr-o fântână învecinată, iar accesul la șantier s-a realizat pe un drum pietruit, amenajat corespunzător. Lucrările au fost finalizate în luna martie 2008 (f. 96).
Instanța a acordat valoare probatorie depoziției martorului M. Gavril sub aspectul categoriilor de lucrări concret executate până la data preluării obiectivului de către societatea al cărei administrator unic este martorul, ținând seama că martorul Moț Petrică C. se află în prezent în raporturi de subordonare cu societatea reclamantă, specifice raporturilor de muncă (depoziție afectată de subiectivism).
Pe de altă, parte, instanța a reținut că susținerile reclamantei-pârâte, în sensul că și-a executat integral obligațiile izvorâte din convenția perfectată cu pârâta-reclamantă, nu pot fi primite. Reclamanta se prevalează în susținerea acțiunii de factura fiscală nr. 5464627/_, emisă la plată pe seama pârâtei-reclamante pentru suma de 41.456,47 lei, factură ce nu a fost însușită în mod expres la plată de către societatea pârâtă. Mai mult, contrar obligațiilor contractuale și evocate anterior (în analizarea dispozițiilor contractuale), reclamanta nu a făcut dovada încheierii unui proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor sau cel puțin pe faze de execuție, întrucât dispozițiile contractuale îi permiteau să solicite beneficiarului recepția parțială a lucrărilor. În acord cu cele reținute mai-sus, art. 17.3 din convenția părților prevede neechivoc faptul că plata facturii finale se va face
imediat după verificarea și acceptarea situației de plată definitive de către
beneficiar, iar art. 17.4 conține dispoziția potrivit căreia contractul nu va fi terminat până când procesul-verbal de recepție finală nu va fi semnat de comisia de recepție. Procesele-verbale de recepție finală pot fi întocmite și pentru părți din lucrare, dacă acestea sunt distincte din punct de vedere fizic și funcțional.
Reclamanta-pârâtă a argumentat că pârâta-reclamantă este în culpă întrucât nu a înțeles să procedeze la recepția lucrărilor, însă aceste susțineri sunt singulare în ansamblul materialului probator de la dosar, în contextul în care reclamanta-pârâtă nu a probat notificarea pârâtei-reclamante în acest sens, pentru a crea aparența realității argumentelor furnizate.
În egală măsură, din examinarea facturii fiscale amintite, se remarcă cu ușurință că în cuprinsul acesteia se face referire la existența unei situații de lucrări anexate facturii, însă această situație de lucrări nu a fost prezentată în instanță, neputându-se stabili ce categorie de lucrări au fost facturate pe seama pârâtei și nici modul de calcul al sumei de 41.456,47 lei, aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta-pârâtă însăși admite că societatea pârâtă a efectuat plăți parțiale cu privire la unele lucrări executate, iar suma facturată constituie restul de preț rămas neachitat conform contract de execuție lucrări nr. 74/_ .
Totodată, este de remarcat că potrivit dispozițiilor contractuale, pârâta- reclamantă nu și-a asumat nici un moment obligația de a pune la dispoziția reclamantei-pârâtei materiale primare de construcții, precum apă și curent electric. Mai mult, nici susținerea că drumul de acces la obiectiv nu era practicabil nu poate fi primită văzând depoziția martorilor ascultați în cauză. De altfel, reclamanta-pârâtă a susținut că accesul era greu de asigurat doar pentru autospeciale mari.
Se impune a fi menționată și violarea de către reclamanta-pârâtă a dispozițiilor art. 22 din convenția părților, potrivit cărora executantul are obligația de a nu transfera total sau parțial obligațiile sale asumate prin contract, fără să obțină în prealabil acordul scris al beneficiarului. Or, în speță petenta se prevalează de existența unui contract de subantrepriză de lucrări perfectat cu chemata în garanție S.C. G. C. S.R.L., însă reclamanta-pârâtă nu a dovedit existența acordului prealabil al pârâtei beneficiare a lucrărilor (f. 26-28).
În dezacord cu argumentația juridică a pârâtei, potrivit art. 977 C.civ., intenția părților exprimată în art. 22.1 din contract este nu doar de a se interzice cesionarea în întregime a contractului, dar și încheierea unui contract de subantrepriză chiar și pentru o parte din lucrările de construcții.
Instanța a avut în vedere și împrejurarea că societatea reclamantă- pârâtă nu și-a realizat obligațiile la termenul scadent convenit cu pârâta- reclamantă -_, iar cea dintâi nu a probat în speță existența unei cauze de forță majoră exoneratoare de răspundere civilă și nici nu a informat-o pe pârâtă cu privire la intervenția unei asemenea cauze și care ar fi determinat stoparea lucrărilor de construire, conform art. 23.4 din contract.
În mod justificat pârâta-reclamantă a invocat excepția de neexecutare a contractului de către reclamanta-pârâtă în ceea ce privește acțiunea principală, aceasta din urmă fiind în culpă contractuală relativ la executarea propriilor obligații. În consecință, instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta-pârâtă S.C. R. C. S.R.L., ca nefondată.
În ceea ce privește cererea reconvențională promovată de către pârâta- reclamantă A. C. E. G. -C. C. și având ca obiect rezoluțiunea contractului de execuție lucrări nr. 74/_, instanța a
reținut că acțiunea pârâtei este întemeiată, urmând să dispună rezoluțiunea contractului, în sarcina reclamantei-pârâte fiind întrunite condițiile răspunderii civile contractuale.
Rezolutiunea contractului este o sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic, constand in desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor in situatia avuta anterior incheierii contractului, în măsura în care un asemenea capăt de cerere este formulat. Rezultă, asadar, ca, pentru a fi admisibila rezolutiunea, se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii: una dintre parti sa nu-si fi executat obligatiile ce-i revin, neexecutarea sa fi fost imputabila partii care nu si-a indeplinit obligatia, debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus in intarziere, in conditiile prevazute de lege.
Din intregul material probator administrat in cauza, instanta a retinut ca reclamanta-pârâtă nu si-a indeplinit obligatia asumata prin contractul de execuție lucrări amintit de a finaliza obiectivul avut în vedere de părți la momentul încheierii convenției (5 case sociale), neindeplinire ce este in exclusivitate imputabila acesteia, astfel cum rezulta din întregul material probator existent la dosar și analizat în paragrafele ce preced.
De asemenea, reclamanta-pârâtă nu a invocat in aparare nicio cauza exoneratoare de raspundere si, constatand ca a operat si punerea in intarziere a acesteia de drept din momentul ajungerii la scadență a obligației
-_ (raportul juridic al părților având natură comercial), in conditiile art. 1021 Cod civil, instanta apreciind circumstantele cauzei, a retinut ca, obligatia neexecutata de catre reclamanta-pârâtă fiind una esentiala pentru incheierea contractului, este pe deplin justificata cererea de pronuntare a rezolutiunii contractului de execuție lucrări nr. 74/_ . Prezumtia de culpa a reclamantei-pârâte opereaza exclusiv sub aspectul sarcinii probei in litigiu avand ca obiect rezolutiunea pentru neexecutarea culpabila a obligatiei, in sensul ca pârâta-reclamantă este dispensată de dovada culpei debitorului, sarcina faptului pozitiv contrar incumband reclamantei debitoare, știut fiind că în materia contractuală, odată ce se face dovada izvorului obligației debitorului, culpa în neexecutare se prezumă.
In consecinta, instanta, constatand ca neindeplinirea obligatiei asumate de catre reclamanta-pârâtă lipseste de suport juridic obligatia reciproca, punand sub semnul incertitudinii siguranta raporturilor juridice, a admis cererea si a dispus rezolutiunea contractului de execuție lucrări nr. 74/_ .
Instanța de fond a constatat că nu a fost învestită și cu un capăt de cerere accesoriu având ca obiect repunerea părților în situația anterioară, motiv pentru care nu s-a pronunțat cu privire la eventuala restituire a prestațiilor părțile și pentru care nu mai subzistă un fundament juridic.
Corelativ și necesar, cererea de chemare în garanție formulată de către reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție S.C. G. C.
S.R.L. apare ca fiind nefondată, ținând seama, pe de-o parte, că în cauză instanța nu a fost învestită cu un petit de repunere în situația anterioară și nici cu un capăt de cerere având ca obiect obligarea reclamantei-pârâte la plata către pârâta-reclamantă a unor daune-interese contractuale (justificate de neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor de către reclamanta-pârâtă). Pe de pe altă parte, reclamanta-pârâtă nu a dovedit întrunirea condițiilor răspunderii civile contractuale în sarcina chematei în garanție S.C. G. C. S.R.L., după cum nu a afirmat vreo culpă a subantreprenorului în executarea obligațiilor de către acesta, împrocesuarea chematei în garanție
având caracter formal, aspect care se desprinde cu ușurință din examinarea cererii de chemare în garanție, aflată la filele 22-23 ale dosarului cauzei.
Astfel, instanța a respins acțiunea principală formulată de reclamanta- pârâtă S.C. R. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă A.
C. E. G. -C. C., ca nefondată și a admis cererea incidentală promovată de pârâta-reclamantă dispunând rezoluțiunea contractului de execuție de lucrări nr. 74/_ . Cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție S.C. G. C.
S.R.L. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta S.C. R. C. S.R.L, solicitând in principal casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei deduse judecații, iar in subsidiar, modificarea sentinței recurate si in urma rejudecarii cauzei, admiterea acțiunii principale asa cum a fost formulata si precizata in scris si respingerea acțiunii reconventionale, obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata in ambele faze procesuale.
În motivarea recursului recurenta a arătat că sentința instanței de fond este nelegala, ea fiind rodul unei greșite interpretări a actului juridic dedus judecații si a unei greșite interpretări si aplicări a legii, sens in care sunt îndeplinite in cauza condițiile art. 304 pct. 8 si 9 cod pr.civ. pentru admisibilitatea recursului.
De asemenea, fata de cererea de casare cu trimitere a cauzei spre o noua rejudecare in fata instanței de fond, recurenta apreciază ca aceasta cerere se impune in condițiile prevăzute de art. 312 al. 3 cod pr.civ.
In principal, a solicitat ca instanța de recurs sa pronunțe o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei in fata instanței de fond, deoarece se impune completarea probatiunii cu raportul de expertiza ce urma a fi efectuat in cauza. Susținerile instanței de fond din încheierea de amânare a pronunțării, din data de_ sunt infirmate de înscrisurile depuse de ea la dosar.
Astfel, avansul pentru onorariul expertului a fost achitat de in ziua termenului de judecata, la data de_, iar prin fax, in aceeași zi a fost transmisa o copie instanței, originalul fiind transmis prin posta si ajuns la Judecătoria C. N. la data de_, deci cu mult anterior datei pronunțării in cauza.
Prima amânare a pronunțării soluției in cauza a avut termen pentru data de_, data la care dovada achitării plații taxei de timbru in original, ajunsese la Judecătoria C. N. . Pentru același termen de pronunțare, recurenta, prin mandatar, a solicitat repunerea pe rol a cauzei, motivat de faptul ca obligația de plata a onorariului estimativ era indeplinita la termenul de judecata din data de_, iar motivul amânării era si lipsa raportului de expertiza. Prin aceeași cerere de repunere pe rol a cauzei, a făcut dovada ca efectuarea raportului de expertiza a fost programata pentru data de_, la ora de 10,30, data la care s-a si soluționat cauza in fond. Dar, datorita faptului ca s-a comunicat de către expert cu intarziere convocarea pentru expertiza si aceasta incunostintare, a primit-o in ziua in care fusese programata expertiza.
Prin urmare, existau motive intemeiate pentru instanța de fond pentru a lua cunoștința de faptul ca motivul pentru care a fost decăzută din proba cu expertiza nu era unul real, obligațiile fiind îndeplinite, iar cererea de repunere pe rol a cauzei este una fondata.
Potrivit prevederilor art. 312 al. 3 cod pr.civ., una din situațiile in care se justifica soluția de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, este aceea când se impune administrarea de noi probe.
Deoarece decăderea din proba cu expertiza a fost dispusa in mod nelegal, fiind îndeplinite condițiile art. 170 al.4 cod pr.civ., in sensul ca nu plata cu intarziere a avansului onorariului expertului, a constituit motivul amânării, ce neefectuarea raportului de expertiza pana la termenul de judecata. Prin urmare, se impune a se reveni asupra acesteia, a se dispune efectuarea expertizei.
In varianta subsidiara recurenta arată că a solicitat modificarea hotărârii instanței de fond, urmând a se pronunța o soluție de admitere a acțiunii principale si respingere a acțiunii reconventionale.
Astfel, recurenta arată că se impunea soluția de respingere a acțiunii reconventionale. Asa cum a fost formulata aceasta acțiune, in opinia sa, era inadmisibila. Rezolutiunea unui contract are drept consecința legala repunerea părtilor in situația anterioara, efectele sale fiind ex tune, contractul in urma rezolutiunii considerandu-se ca nu a existat. O astfel de consecința nici nu a fost solicitata de către reclamanta reconventionala si nici nu era posibila, deoarece, in opinia sa, contractul era unul cu executare succesiva, motiv pentru care se putea solicita doar rezilierea acestuia, cu efecte ex nune.
Dar, in baza principiului disponibilității, din moment ce reclamanta reconventionala nu a inteles sa solicite rezilierea contractului incheiat intre parti, ci rezolutiunea, o astfel de cerere este inadmisibila. Chiar in conținutul contractului, la punctul 21, se prevede in mod expres ca in cazul neindeplinirii contractului de una dintre parti, cealaltă parte are posibilitatea de a solicita rezilierea acestuia. Este evident ca părțile nu au avut niciodată in vedere desființarea cu efecte retroactive a contractului in litigiu.
Cu privire la acțiunea principala, aceasta este fondata, motiv pentru care soluția legala era cea a admiterii acesteia.
Recurenta mai arată că s-a obligat prin contractul de antrepriza încheiat sa efectueze construcțiile comandate de parata, fiind stabilit prețul acestora ca si termenul de executare. Inca de la inceput, parata si-a încălcat obligațiile asumate la punctul 12 din contract, in sensul ca nu a pus la dispoziția executantului amplasamentul si terenul necesar pentru organizarea de șantier, a predat cu întârziere documentele pentru edificarea construcțiilor. De asemenea, la locul amplasării construcțiilor nu exista nici o sursa de apa, ea trebuind a fi transportata din sat, de la cativa kilometri, iar accesul la imobil se făcea cu greutate in perioada ploioasa.
Deoarece contractul s-a incheiat in octombrie 2006, exact in momentul in care incepea sezonul ploios, au fost zile intregi in care mașinile cu materiale de construcții nu au putut urca la locul edificării construcțiilor pentru aprovizionarea cu materiale. Erau îndeplinite astfel condițiile prevăzute de pct. 14.1 din contract.
Dar întârzierea in edificarea construcțiilor nu a fost un motiv invocat de reclamanta reconventionala pentru desființarea contractului, ci faptul ca aceste lucrări nu au mai fost finalizate.
Or, încetarea lucrărilor s-a produs in baza prevederilor 14.2 din contract, după ce factura in litigiu, care face obiectul acțiunii principale nu a fost achitata de către parata.
Situațiile de lucrări, pe perioada derulării lucrărilor, erau întocmite de subantreprenor, verificate de recurentă si anexate facturilor emise către beneficiar. In termenul stabilit pentru plata facturii, beneficiarul, prin dirigintele de șantier, verifica existenta si calitatea lucrărilor si se efectua plata.
La aceasta din urma factura, deși primita si verificata de beneficiar, inițial s-a amânat doar plata, sustinandu-se de beneficiar ca nu are posibilitatea efectuării plații, ulterior s-a încercat plata doar parțiala a acesteia, dar, deoarece recurenta a refuzat doar o plata parțiala, deoarece făcuse cheltuieli care nu ar fi fost acoperite, ulterior s-a refuzat plata in totalitate.
Din moment ce nu s-a contestat aceasta factura, nu s-a contestat situația de lucrări anexata, nu i-a fost returnata factura, este evident ca obligația de plata a fost insusita de către parata. Nici măcar in acțiunea reconventionala nu s-a solicitat a se constata emiterea facturii in mod nereal sau nelegal.
Susținerea parartei intimate, din finalul întâmpinării, potrivit căreia nu a acceptat la plata aceasta factura sau situația de lucrări anexata acesteia, este infirmata de atitudinea paratei la cele doua încercări de conciliere prealabila pe care recurenta le-a făcut anterior demarării litigiului, la care s-a lovit de un refuz categoric de a face o negociere scrisa, negocierile verbale fiind in sensul unei plați parțiale a acesteia, motivat de lipsa fondurilor pentru plata integrala si nicidecum de nerecunoasterea lucrărilor efectuate de recurentă.
De altfel, situația lucrărilor, la momentul la care se susține ca acestea au fost preluate pentru a fi finalizate, nu a fost consemnata intr-un proces- verbal din culpa paratei, care a refuzat sa încheie cu un astfel de inscris, dar nu l-a încheiat nici cu societatea care a preluat aceste lucrări.
Fata de aceste aspecte, recurenta apreciază ca soluția instanței de fond este nelegala, motiv pentru care se impune admiterea prezentului recurs.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, arătând că într-adevar, reclamantei/recurenta i-a fost încuviințata, la instanța de fond, proba cu expertiza, proba din care aceasta a fost decăzuta tocmai pe motiv ca nu a achitat onorariul expertului stabilit de către instanța in sarcina sa.
Drept urmare, la ultimul termen de judecata, la termenul la care instanța a rămas in pronunțare aceasta neachitând avansul onorariului expert iar acesta din urma nu a procedat la efectuarea raportului de expertiza, tocmai datorita neachitarii avansului de onorariu.
Intimata mai arată că nu prezintă relevanta faptul ca ulterior rămânerii in pronunțare, reclamanta/recurenta a achitat onorariul expertului si a trimis dovada la dosarul cauzei, având in vedere ca la ultimul termen de judecata, când instanța a rămas in pronunțare, aceasta a decăzut reclamanta/recurenta din dovada cu expertiza, asa cum prevede imperativ art.170 alin.3 C.proc.civ.
Pe de alta parte, după închiderea dezbaterilor, mai exact in termenul de pronunțare, este inadmisibil sa se depună la dosar inscrisuri noi, precum dovada achitării avansului onorariului de expert, in condițiile in care partea care a solicitat proba cu expertiza a fost decăzuta din aceasta proba.
In chiar motivarea prezentului recurs recurenta se contrazice in ceea ce privește starea de fapt a plații respectivului avans. Susținerea recurentei potrivit căreia la momentul rămânerii in pronunțare avansul onorariului de expert era achitat nu poate fi primita intrucat daca aceasta susținere ar corespunde adevărului respectiva chitanța trebuia sa fie depusa la acel termen, iar nu ulterior sa fie trimisa prin fax, respectiv prin posta.
Intimata mai arată că recurenta a achitat, in cel mai fericit caz, avansul pentru onorariul expertului in ziua de_, ulterior ședinței de
judecata, ulterior decăderii din proba cu expertiza si ulterior rămânerii in pronunțare.
Cert este ca achitarea de către reclamanta a avansului onorar expert nu a avut loc ulterior decăderii sale din aceasta proba, astfel incat respectiva plata este lipsita de orice relevanta.
In ceea ce privește susținerile recurentei in sensul ca, cauza oricum era in stare de amânare pentru lipsa raportului de expertiza, incercand in acest sens sa se prevaleze oarecum de dispozițiile art.170 alin.4 C.proc.civ. care permite depunerea sumei si ulterior daca prin aceasta nu se amâna cauza, recurenta omite un fapt esențial si anume acela ca lipsa raportului de expertiza la acel termen de judecata s-a datorat tocmai neachitarii avansului de onorariu. Așadar, nu poate invoca lipsa unei culpe a sa in acest sens.
Este motivul pentru care si din aceasta perspectiva hotărârea recurata este legala si temeinica, instanța de fond in mod corect a dispus decăderea recurentei din proba cu expertiza.
Referitor la solicitarea recurentei ca instanța de recurs sa modifice hotărârea instanței de fond si ca urmare sa admită acțiunea principala si sa respingă acțiunea reconventionala, intimata arată că prin contractul nr. 74/_ recurenta S.C.R. C. S.R.L si-a asumat obligația sa execute si sa finalizeze lucrarea "5 case sociale"; in favoarea intimatei, pana la data de
30 decembrie 2006, cu obligația pentru aceasta din urma de a achita contravaloarea lucrărilor executate, in cuantum de 17.524 euro cu tva inclus, in lei la cursul BCR.
Totodată, reclamanta recurenta si-a asumat si obligația ca executarea lucrării la care s-a angajat sa fie calitativa precum si obligația de a menține in stare buna lucrările, materialele, echipamentele si instalațiile de la data inceperii lucrărilor si pana la semnarea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.
In mod corect prima instanța retine prin considerentele sentinței recurate ca reclamanta recurenta nu si-a îndeplinit aceste obligații, lucrările nefiind executate in întregime, asa cum a reieșit din toate probele administrate in cauza.
Din acest motiv, parata intimata nu si-a insusit factura fiscala nr.5464627/_ emisa de către reclamanta recurenta.
Intimata mai arată că recurenta nu a putut prezenta in instanța un proces verbal de recepție a terminării lucrărilor sau măcar sa facă dovada privind notificare paratei sa se prezinte la recepția lucrărilor pretins executate.
In armonie cu cele ce preced, corect prima instanța a respins ca neîntemeiata acțiunea promovata de către reclamanta recurenta.
Cat privește cererea reconventionala promovata de parata intimata prin care aceasta a solicitat rezolutiunea contractului de execuție lucrări nr.74/_ încheiat intre aceasta si reclamanta recurenta, in mod corect aceasta cerere a fost admisa de către judecătorul fondului, in cauza fiind întrunite condițiile civile contractuale.
Din probele administrate rezulta ca reclamanta recurenta nu si-a indeplinit obligația de a finaliza obiectivul avut in vedere de parti la momentul încheierii convenției.
In fata instanței de fond, asa cum se retine si in considerentele sentinței recurate, recurenta nu a invocat nicio cauza exoneratoare de răspundere, astfel incat solicitarea sa prin motivarea recursului de a se respinge cererea reconventionala este in egala măsura bizara si inadmisibila.
Intimata mai arată ca argumentarea recurentei in sensul ca, contractul intervenit intre parti este cu executare succesiva si ca din acest motiv el nu poate fi rezolutionat ci numai reziliat denaturează realitatea cazului dat.
Un contract având ca obiect edificarea unei construcții este un contract cu executare continua pe întreaga durata de valabilitate al lui, iar nu un contract cu executare succesiva, asa cum greșit susține recurenta. Pentru ca un contract sa poată fi calificat a fi cu executare succesiva este necesar ca prestațiile asumate de fiecare dintre parti sa se execute de-a lungul unei perioade de timp, in mai multe etape, având scadente intermediare, pentru fiecare dintre parti, corespunzător etapelor prestabilite, ceea ce in cazul dat nu poate fi reținut.
Cumpărătorul nu s-a obligat sa plătească prețul in rate, iar constructorul nu si-a asumat obligația sa execute fragmentar prestația sa stabilind scadente distincte pentru fiecare fragment a acesteia.
De vreme ce prestația asumata de către constructor avea ca obiect edificarea imobilului prevăzut in contract, iar prestația asumata de către beneficiar, plata prețului aferent in întregul sau, printr-o singura operațiune, având o singura scadenta, contractul in discuție nu poate fi calificat ca fiind cu executare succesiva.
În concluzie, recursul este nefondat motiv pentru care intimata solicita a dispune respingerea lui ca atare si menținerea in totalitate a sentinței recurate ca fiind pe deplin legala si temeinica.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 304, 3041si 312 Cod procedura civilă, tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de recurs care vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 170 alin. 3 C.pr.civ., este nefondat. T. ul reține că prima instanța, în baza art. 129 C.pr.civ., la termenul de judecată din 19 aprilie 2011, a pus în discuție necesitatea efectuării unui raport de expertiză tehnică și, respectând dreptul părților de a beneficia de un proces echitabil, a amânat judecarea cauzei pentru ca acestea să aibă posibilitatea să formuleze obiective la raportul de expertiză. În mod legal prima instanță a apreciat că obligația de plată a onorariului îi revine reclamantei, în baza art. 1169 C.civ. și, constatând neîndeplinirea obligației dispuse în sarcina sa a decăzut reclamanta din proba cu expertiza.
Depunerea ulterioară a dovezii avansului achitat în contul onorariului expertului, nu este de natură să înlăture sancțiunea aplicată, întrucât de la data de 7 iunie 2011, când instanța a stabilit obligația de plată a avansului onorariu și până la data la care a dispus decăderea, respectiv_, reclamanta avea timp suficient să se asigure că dovada plății avansului de onorariu va fi depus la dosarul cauzei în condițiile reglementate de art. 170 alin.1 C.pr.civ.
Cât privește cererea de modificare a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii principale și a respingerii cererii reconvenționale, această cerere este fondată doar în parte, respectiv doar cu privire la soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale, întrucât referitor la cererea de chemare în judecată, soluția pronunțată de către prima instanță este temeinică și legală. Astfel, cât privește acțiunea introductivă de instanță, în mod corect prima instanță a reținut că în temeiul dispozițiilor contractuale, respectiv art. 17.3 din contractul părților, plata facturii finale se va face imediat după verificarea și acceptarea situației de plată definitive de către beneficiar, iar conform art. 7.4 contractul nu va fi considerat terminat până
când procesul verbal de recepție finală nu va fi semnat de comisia de recepție.
Este așadar lipsit de orice echivoc faptul că în privința modalității de plată, părțile au convenit ca plata facturii finale să se efectueze doar după verificarea și acceptarea situației de plată definitive de către beneficiar.
Ca atare, în lipsa unei dovezi în sensul clauzei asumate de către părți, în mod corect prima instanță a respins cererea de chemare în judecată.
Împrejurarea invocată de către recurentă că nu ar fi fost contestată factura nu prezintă nici o relevanță, în condițiile în care nu aceasta era esența clauzei contractuale, plata facturii fiind condiționată de verificarea și acceptarea situației de plată definitive de către beneficiar. Cât privește situația de lucrări pretins anexată facturii, tribunalul reține că această
susținere este invocată contrar realității și chiar cu rea credință, întrucât reclamanta recurentă este, desigur, în cunoștință de cauză asupra faptului că o astfel de situație de lucrări nu a fost depusă nici în fața instanței de fond și nici a celei de recurs ca și anexă a facturii a cărei contravaloare se pretinde.
În ceea ce privește cererea reconvențională, tribunalul reține că prin aceasta s-a solicitat să se dispună rezoluțiunea contractului de execuție de lucrări încheiat între părțile în litigiu.
În acest context, distincția pe care a înțeles să o efectueze recurenta între sancțiunea rezoluțiunii și respectiv a rezilierii, deși într-adevăr o astfel de distincție există în literatura de specialitate, sancțiunea fiind aplicabilă contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu, respectiv sancțiunea rezoluțiunii, și cea a rezilierii specifică contractelor cu executare succesivă, însă, cu toate acestea, împrejurarea că prin cererea reconvențională s-a solicitat rezoluțiunea și nu rezilierea, nu este de natură să conducă la respingerea ca inadmisibilă a cererii, așa cum s-a solicitat prin recursul dedus judecății.
Cu toate acestea însă, tribunalul va reține faptul că cererea reconvențională este nefondată, întrucât este de natura acestei sancțiuni ca cel care se prevalează de ea să-și fi executat sau să fie gata să-și execute propriile obligații. Or, în condițiile în care deși pârâta intimată A. C.
E. G. C. C. a recunoscut în chiar cuprinsul cererii reconvenționale că recurenta reclamantă și-a îndeplinit în proporție de circa 40% angajamentul contractual, nu și-a îndeplinit propria obligație de plată, nu se poate prevala de sancțiunea rezilierii contractului.
Din această perspectivă, în mod greșit prima instanță a reținut că sunt
îndeplinite toate condițiile pentru aplicarea sancțiunii, în condițiile în care partea care s-a prevalat de această sancțiune, nu a făcut dovada îndeplinirii propriilor obligații.
Pentru aceste considerente,e în temeiul disp. art. 312 alin.3 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurenta SC R. C. S. împotriva sentinței civile nr.17940/2011, pronunțată de către Judecătoria C. N., la data de 16 noiembrie 2011 în dosarul nr._, pe care o va modifica în parte în sensul că respinge cererea reconvențională și va înlătura obligația reclamantei SC R. C. S. privind plata în favoarea pârâtei A. C. E. G. C. C., a sumei de 7.708,42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., va obliga intimata A. C. E.
G. C. C. să-i plătească recurentei SC R. C. S., suma de 4.014,
20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând în taxă judiciară de timbru și timbre judiciare.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de recurenta SC R. C. S. împotriva sentinței civile nr.17940/2011, pronunțată de către Judecătoria C. N., la data de 16 noiembrie 2011 în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea reconvențională și înlătură obligația reclamantei SC R. C. S. privind plata în favoarea pârâtei A. C.
E. G. C. C., a sumei de 7.708,42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimata A. C. E. G. C. C. să-i plătească recurentei SC R. C. S., suma de 4.014, 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
N. K. F. | M. D. D. | A. B. |
Red.2.ex. NK/LU/_
Judecător fond: G. R. F. Hîngan Judecătoria C. N.
| ← Sentința civilă nr. 1442/2013. Acțiune în constatare | Decizia civilă nr. 89/2013. Acțiune în constatare → |
|---|
