Decizia civilă nr. 210/2013. Acțiune în daune delictuale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 210/2013
Ședința publică de la 13 Decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B. Grefier N. T.
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - apelul promovat de apelanții reclamanți B. B. M., B. A. L., apelant SC C. P. C. S. împotriva Sentinței civile nr. 3488/2012 pronunțată de Tribunalul Specializat C. privind și pe intimat R. I., intimata SC R. S. și intimata SC U. V. I.
G. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că au fost puse concluzii pe fondul cauzei în ședința publică din data de 29 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânarea pronunțării dispunându-se, succesiv, pentru termenul de astăzi.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 3488 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a respins excepția prematuritatii formulării cererii de chemare in judecata invocată de paratele SC R. S. si SC U. ASIGURĂRI SA, s-a admis excepția autorității de lucru judecat raportat la Sentința Penala nr. 174/2009 pronunțata de Judecătoria Huedin modificata prin Decizia Penala nr. 179/A/2011 pronunțata de Tribunalul Cluj, modificata prin Decizia Penala nr. 1676/R/2011, toate pronunțate in dos. nr._, cu consecința respingerii cererii de chemare in judecata având ca obiect pretenții pentru perioada dintre data accidentului de circulație din_ si data pronunțării sentinței penale nr. 174/2009, fiind respinse ca neîntemeiate celelalte capete de cerere formulate de reclamanții B. B. -M. L, B. A. -L. și S.C. C. P. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții R. I., S.C. R.
S.R.L. și S.C. U. ASIGURĂRI S.A. B. .
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că reclamantul B. B. M. a fost victima unui accident de circulație produs din culpa pârâtului R. I., prepus al S.C. R. S.R.L., societatea având încheiată polița de asigurare RCA la S.C. U. ASIGURĂRI S.A. B., în urma căruia a rămas cu grave sechele. Dată fiind împrejurarea că fapta pârâtului R. a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.penal, în cadrul procesului penal, au fost soluționate definitiv și pretențiile civile invocate de reclamanți, pentru intervalul dintre data producerii accidentului,_, și până la data pronunțării Sentinței penale 174/_ .
Ca atare, dat fiind faptul că sumele de 2.064,77 euro, 5.511,13 lei și 361,75 lei, ultima sumă, plătibilă lunar de la data de_ și până la încetarea stării de invaliditate, cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale și dobânda calculată la data plății; de 30.000 euro, daune morale și de 90.000 lei daune materiale, beneficiu nerealizat, au făcut obiectul judecății pe latură civilă efectuate în dosarul penal, aceste pretenții au fost respinse ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
Totodată, pentru perioada ulterioară pronunțării Sentinței penale 174/_
, s-a constatat că pretențiile de 8.000 euro, despăgubiri civile pentru daune materiale și dobânda aferentă calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective și de 60.000 euro, despăgubiri civile pentru daune morale și dobânda aferentă calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective, nu au fost dovedite prin probațiunea administrată, cu toate că reclamanților le-au fost acordate mai multe termene în acest scop.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții B. B. -M. L, B. A. -L. și S.C. C. P. C. S.R.L.
solicitând ca, judecând cauza, să se admită apelul declarat, să se anuleze sentința atacată și să se trimită cauza spre rejudecare instanței de fond sau, să se admită apelul așa cum este formulat și să se dispună schimbarea în totul a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului reclamanții au arătat următoarele:
Așa cum rezultă din motivarea sentinței atacate, instanța de fond a înțeles să respingă cererea reclamanților ca urmare a autorității de lucru judecat. Consideră că această soluție este neconformă dat fiind faptul că, în ceea ce privește prevederile art. 22 C.p.p. acestea precizează: " Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. " Așa cum se poate observa, în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, în speță este limitată și nu se poate invoca în ceea ce privește capetele de cerere.
Sub un alt aspect, autoritatea de lucru judecat se aplică exclusiv asupra dispozitivului hotărârii, deoarece doar această parte a actului final al instanței se statuează asupra conflictului de interese. Comparând capetele de cerere din prezenta cauză și dispozitivul hotărârii penale definitive și irevocabile, se poate constata faptul că nu există o suprapunere a acestora, nici în ceea ce privește perioada de timp pentru care se solicită despăgubirile, nici cuantumul, așa cum în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond. Mai mult, din chiar formularea capetelor de cerere rezultă în mod evident faptul că au precizat perioadele ce nu au fost acoperite prin hotărârea penală.
Raportat la dispozițiile legale, care impun că pentru admiterea excepției autorității de lucru judecat trebuie să existe identitate de părți, obiect și cauză, se impune a se constata că, în mod nelegal, prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat invocată, întrucât, în speță, în mod evident obiectul celor două dosare este diferit, având o natură juridică distinctă.
Tot referitor la autoritatea de lucru judecat, solicită a avea în vedere faptul că C. ea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 6 paragraf 1 garantează tuturor persoanelor dreptul ca o instanță să analizeze orice contestație legată de drepturi și obligații cu caracter civil. Raportat la jurisprudența convențională în domeniu, apelanții apreciază că instanța de fond nu a statuat asupra pretențiilor reclamanților, astfel încât prin aceasta le sunt afectate drepturile procesuale și de acces la justiție.
In ceea ce privește capătul de cerere privind plata unei despăgubiri lunare, solicită a se observa faptul că prin dispozitivul Sentinței penale nr. 176/16
octombrie 2009 a Judecătoriei Huedin, a fost admisă această cerere, dar ulterior a fost înlăturată prin Decizia penală nr. 179/A/2 mai 2011 a Tribunalului C., ca urmare a faptului că daunele morale au fost majorate, dar fără a se preciza un motiv legal ce a determinat această soluție, doar pe simplul calcul că prin majorarea daunelor morale nu se mai impune și acordarea rentei solicitate. Pe cale de consecință, instanța penală nu s-a pronunțat în fapt asupra rentei solicitate, ceea ce face ca motivarea instanței de fond să nu fie temeinică.
Existenta prejudiciului da dreptul la repararea lui integrala, care se face in natura sau, cand aceasta nu e posibil, prin acordarea despăgubirilor. În cadrul răspunderii materiale, prejudiciul ce trebuie reparat nu cuprinde foloasele nerealizate de unitate; de asemenea, persoanele încadrate nu răspund de pierderile inerente procesului de producție sau de cele provocate din riscul normal al serviciului. In principiu, prejudiciul moral nu da dreptul la reparare băneasca.
Este insa admisibila acordarea unor compensații bănești in unele situații, cum este cazul persoanelor care, datorita vătămării aduse sanatatii sau integrității corporale, sunt lipsite de posibilitatea deplina de a participa la viata sociala, ori tocmai acest aspect nu a fost avut în vedere de către instanța de fond. Solicită ca, în temeiul disp. art. 295, alin. 2 C.p.c. să se încuviințeze completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, acestea fiind necesare și esențiale
pentru soluționarea justă a cauzei.
Ulterior, reclamanții apelanți B. B. -M. L, B. A. -L. și S.C. C. P.
C. S.R.L. a depus precizări
ale motivelor de apel, prin intermediul cărora se face referire la faptul că în cauză în mod greșit a fost reținută incidența autorității de lucru judecat, arătându-se că este evident faptul că, capetele de cerere ce fac obiectul dosarului prezent nu sunt aceleași cu cele soluționate prin Sentința penală nr. 176/16 octombrie 2009 a Judecătoriei Huedin, modificată prin Decizia penală nr. 179/A/2 mai 2011 a Tribunalului C., modificată prin Decizia penală nr. 1676/R/24 octombrie 2011 a Curții de Apel C., pronunțate în dosarul nr._ și deci, soluționarea dată de către instanța de fond consideră că este greșită.
Pârâtele-intimate U. Asigurări S.A. și SC R. S. au formulat întâmpinări,
solicitând respingerea apelului, în parte, ca inadmisibil, pentru pretențiile care au fost invocate pentru prima dată în calea de atac și ca nefondat, în ceea ce privește celelalte aspecte relevate.
Deliberând asupra apelului declarat în cauză de către reclamanți, C. ea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la 12 octombrie 2010 sub nr._, reclamanții B. B. -M., B. A. -L. și SC C. P. C. S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții R. I., SC
S. și SC U. V. I. GROUS SA:
Obligarea pârâtului R. I., în calitate de autor al faptei delictuale, în solidar cu pârâta SC R. S., în calitate de parte responsabilă civilmente, la plata următoarelor sume:
pentru perioada dintre data accidentului de circulație din data de 12 octombrie 2007 și data pronunțării hotărârii în primă instanță în materie penală (sentința penală nr. 74/16 octombrie 2009):
2.064,77 euro, 5.511,13 lei și 361,75 lei, ultima sumă plătibilă lunar, de la data de 2 octombrie 2007 și până la încetarea stării de invaliditatea a victimei B. B. -M. sau noi dispoziții, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale către partea civila
A. -L., cu dobânda legală aferentă acestor sume, de la data
pronunțării hotărârii de primă instanță în materie penală, până la data plății efective;
30.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă B. A. -L., cu dobânda legală aferentă a acestei sume, de la data pronunțării hotărârii de primă instanță în materie penală, până la data plății efective;
90.000 lei, cu titlu de daune materiale constând în beneficiu nerealizat, și 912,47 euro, cu titlu de daune materiale, către SC C.
P. C. S., cu dobânda legală aferentă acestor sume de la data pronunțării hotărârii de primă instanță în materie penală, până la data plății efective.
pentru perioada ulterioară pronunțării hotărârii de primă instanță (sentința penală nr. 174/16 octombrie 2009 - în concret, data rămânerii în pronunțare în această primă instanța în materie penală, respectiv 2 octombrie 2009):
cca. 8.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale pentru B. B. M. și B. A. L., cu dobânda legală aferentă acestor sume, de la data introducerii acțiunii până la data plații efective;
60.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale pentru B. B. M. și B. A. L., cu dobânda legală aferentă acestei sume de la data introducerii acțiunii, până la data plății efective
să fie obligată pârâta SC U. V. I. G. SA, în calitate de asigurător, la plata către reclamanți a sumelor solicitate mai sus, în limita plafonului privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă delictuală pentru anul 2007 (anul producerii accidentului de circulație).
Cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că reclamantul B. B. M. a fost victima unui grav accident de circulație, produs din culpa exclusivă a pârâtului R. I., la data de 12 octombrie 2007, cu repercusiuni directe, complexe si devastatoare asupra vieților reclamantului B. B. M. și a mamei sale, reclamanta B. A. L., precum și asupra reclamantei SC C. P.
S., societate în care victima și mama sa au calitatea de asociați, în cote de 90% și respectiv 10 % din părțile sociale și căreia îi aparținea autoturismul direct avariat în accident.
Au mai arătat că faptul că accidentul de circulație s-a datorat culpei exclusive a pârâtului R. I. rezultă din sentința penală nr. 174/16 octombrie 2009, care a rămas definitivă în ceea ce privește latura penală a cauzei, astfel încât, în această privință, hotărârea instanței penale se bucură de autoritate de lucru judecat conform art. 22 C.proc.pen. Au învederat că apelurile împotriva acestei hotărâri penale vizează doar latura civilă a cauzei penale (apelul fiind declarat de către actualii reclamanți, asigurătorul pârât și partea responsabilă civilmente). Au mai arătat că s-a constatat, totodată, calitatea de asigurător a SC
U. V. I. G. SA și calitatea de parte responsabilă civilmente a SC R. S.
.
Au mai arătat că, în cadrul procesului penal, s-au constituit părți civile reclamanții B. B. M., B. A. L. și SC C. P. C. S. . Prin hotărârea penală pronunțată în primă instanța de către Judecătoria Huedin au fost respinse ca inadmisibile constituirile de părți civile ale reclamanților B. A.
L. și SC C. P. C. S., instanța penală apreciind că repararea
pagubelor cauzate acestor persoane fizice/juridice nu poate fi făcută în cadrul procesului penal, ci doar pe calea unei acțiuni separate, adresate instanței civile.
Au menționat faptul că reclamanții B. B. M., B. A. L. și SC C.
P. C. S. au declarat apel în contra laturii civile a procesului penal, criticând hotărârea și sub aspectul constatării acestei inadmisibilități, apelul fiind în curs de judecare la data introducerii acțiunii. Au arătat că, practic, prejudiciul solicitat la petitul A al acțiunii se referă la perioada dintre data accidentului și data pronunțării hotărârii penale de primă instanță. Au învederat că acest prejudiciu nu a fost acordat de către instanța penală de fond, considerând că este inadmisibilă repararea acestuia în cadrul unui proces penal, reclamanții fiind practic îndrumați, pentru repararea prejudiciului, să se adreseze instanțelor civile, chestiune criticată pe calea apelului.
Au mai arătat că pretențiile lor referitoare la punctul A au fost formulate exclusiv pentru eventualitatea în care instanțele penale din căile de atac ar menține inadmisibilitatea statuată de prima instanță penală în ceea ce privește formularea pretențiilor de către reclamanta B. A. L. și SC C. P. C.
S. în cadrul procesului penal. Au arătat că au înțeles să procedeze astfel, deoarece s-au scurs aproape 3 ani de la data accidentului, și, din motive de siguranță juridică, pentru a se feri de eventuale excepții de tardivitate și pentru a nu înregistra o însărăcire, au înțeles să promoveze acțiunea de față, inclusiv acest petit.
Prin sentința apelată, nr. 3488/_, instanța a respins excepția prematuritatii formulării cererii de chemare in judecata invocata de paratele SC
S. si SC U. ASIGURĂRI SA, a admis excepția autorității de lucru judecat raportat la Sentința Penala nr. 174/2009 pronunțata de Judecătoria Huedin modificata prin Decizia Penala nr. 179/A/2011 pronunțata de Tribunalul Cluj, modificata prin Decizia Penala nr. 1676/R/2011, toate pronunțate in dos. nr._ cu consecința respingerii cererii de chemare in judecata având ca obiect pretenții pentru perioada dintre data accidentului de circulație din_ si data pronunțării sentinței penale nr. 174/2009, a respins ca neintemeiate celelalte capete de cerere formulate de reclamanți.
Prin apelurile formulate si precizate, reclamanții critica sentința primei instanțe in sensul ca instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 22 C.pr.pen, 1201 C.civ. si ca prin admiterea excepției autorității de lucru judecat și respingerea ca neîntemeiata a acțiunii s-a incalcat dreptul reclamaților la accesul la justitie.
Cu titlu prealabil, C. ea reține că prin întâmpinarea depusă la dosar de către asigurător, se invocă neîndeplinirea procedurii prealabile de conciliere directă ca urmare a nerespectării termenului de 30 zile prevăzut de art. 720/1 alin 2 și 5 Cod Pr. Civ., arătându-se că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de_, fără a fi respectat termenul de 30 de zile libere, prevăzut de lege, între data primirii convocării la conciliere și data introducerii acțiunii. Pe de altă parte, se arată că trebuie avut în vedere că pentru susținerea pretențiilor, nu a fost comunicat nici un act doveditor cu prilejul convocării la conciliere directă.
Instanța de apel constată că aceste apărări au fost invocate și în fața instanței de fond, care, prin sentința dată, a respins excepția prematurității introducerii cererii, pe considerentul că aspectele relevate sunt de natură pur formală, raportat la împrejurarea că a existat o încercare de soluționare amiabilă a diferendului, căreia nu i s-a dat curs. De altfel, poziția pârâtei exprimată în fața instanței atestă că nu era posibilă ajungerea la un acord, dat fiind și istoricul litigiilor dintre părți.
Ca atare, este vorba despre o chestiune care a fost deja tranșată de către tribunal, iar în contextul în care asigurătorul nu a declarat, la rândul său, apel,
este discutabil în ce măsură este admisibilă o astfel de atitudine procesuală, de a repune în această manieră în discuție aspecte care au intrat în putere de lucru judecat, nefăcând obiectul criticilor din calea de atac. Pe de altă parte, C. ea constată că în sprijinul acestor apărări nu au fost aduse elemente noi, care să fie de natură să ducă la concluzia nelegalității soluției de respingere a excepției. Ca atare, prevederile legale invocate de către intimată au fost interpretate într-o manieră strict subiectivă, fără a lua în considerare imperativul de a evita instituirea unor piedici pur formale în calea accesului la justiție, nejustificate de scopul în vederea cărora au fost ele instituite.
Trecând la analiza criticilor referitoare la modul în care instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, se ia act de faptul că prin acțiunea civila introductiva de instanță, având in vedere si precizările din apel, cuprinse în înscrisul depus la filele 58 și urm. din dosarul de apel, coroborate cu cele susținute de către reprezentanții apelanților la termenul din_, reclamanta B. A. L. a solicitat:
obligarea paratului R. I. in solidar cu parata SC R. S. la plata despăgubirilor civile pentru perioada dintre data accidentului de circulație_ și data pronunțării sentinței penale nr. 1746/_, dupa cum urmează :
- 2.064,77 euro,
- 5.511,13 lei,
361,75 lei lunar( ultima reprezentând diferența dintre venitul realizat anterior accidentului si indemnizația de insotitor primita pentru invaliditate) cu titlu de daune materiale,
30.000 euro cu titlu de daune morale
dobânda legala aferenta acestor sume de la data pronuntarii primei hotărâri penale si pana la data efectiva a plații,
obligarea paratului R. I. in solidar cu parata SC R. S. la plata despăgubirilor civile pentru perioada ulterioara pronunțării Sentinței penale nr. 174/_, dupa cum urmează
4.000 EURO cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.
dobânda legala aferenta acestei sume de la data introducerii acțiunii si pana la data plații efective
Totodată, în cadrul aceluiași demers, reclamanta SC C. P. C. S. a solicitat:
A. obligarea paratului R. I. in solidar cu parata SC R. S. la plata despăgubirilor civile pentru perioada dintre data accidentului de circulație_ si data pronunțării sentinței penale nr. 1746/_, după cum urmează :
90.000 lei reprezentând beneficiu nerealizat,
912,47 euro ca diferența intre suma de 5.000 euro deja plătită si suma de 5912,47 euro pentru utilitara Dacia implicata in accident cu titlu de daune materiale
dobânda legala aferenta acestor sume de la data pronuntarii primei hotărâri penale si pana la data efectiva a plații,
Cu privire la aceste cereri - exceptând cererea reclamantei B. L. A. referitoare la despăgubirile civile pentru perioada ulterioara pronunțării Sentinței penale nr. 174/_ - menționate in acțiunea introductiva de instanța la pct. A lit.a pct. I, II, III prima instanța a admis excepția autorității de lucru judecat reținând ca pretențiile avansate de reclamanți pe calea acțiunii civile alăturate acțiunii penale in dos. nr._ cu pretențiile avansate de reclamanții in prezentul dosar la pct. A lit.a pct. I, II,III. sunt identice.
C. ea constată pertinența apărărilor pârâtei R. conform cărora soluția pronunțata de instanța in sensul de mai sus este corectă, dat fiind faptul că, prin acțiunea civila alăturata acțiunii penale in dos nr._, partea civila B. A.
L. a solicitat obligarea paratului R. I. in solidar cu parata SC R. S. la plata sumei de 2.064,77 euro, 5.511,13 lei, lunar 361,75 lei ( ultima reprezentând diferența dintre venitul realizat anterior accidentului si indemnizația de insotitor primita pentru invaliditate) cu titlu de daune materiale,
euro cu titlu de daune morale si dobânda aferenta de la data pronuntarii hotărârii primei instanțe si pana la data efectiva a plații,
Totodată, prin acțiunea civila alăturata acțiunii penale in dos nr._, partea civila SC C. P. C. S. a solicitat obligarea paratului R. I. in solidar cu parata SC R. S. la plata sumei de 90.000 lei reprezentând beneficiu nerealizat, 912,47 euro ca diferența intre suma de 5.000 euro deja plătită si suma de 5912,47 euro pentru utilitara Dacia implicata in accident cu titlu de daune materiale și dobânda aferenta de la data pronuntarii hotărârii primei instanțe si pana la data efectiva a plații.
Prin Sentința Penala nr. 174/2009 pronunțata de Judecătoria Huedin modificata prin Decizia Penala nr. 179/A/2011 pronunțata de Tribunalul Cluj, modificata prin Decizia Penala nr. 1676/R/2011, toate pronunțate in dos. nr. _
, instanța a soluționat irevocabil
cererea formulata de partea civila B. A. L. - reclamanta in prezentul dosar -in sensul ca, in temeiul art. 14, 346 C.pr.pen rap. la art._ al.3 c.civ, a obligat inculpatul R. I. in solidar cu partea responsabila civilmente SC R. S. - parați in prezentul dosar - la plata sumei de 2.064, 77 euro si sumei de 5.511,13 lei cu dobânda legala de la data pronunțării sentinței judecătoriei Huedin cu titlu de daune materiale, a respins celelalte cereri formulate de aceasta ca neintemeiate,
cererea formulata de partea civila SC C. P. C. S. - reclamanta in prezentul dosar - in sensul ca, in temeiul art. 14, 346 C.pr.pen rap. la art._ al.3 c.civ, a obligat inculpatul R. I. in solidar cu partea responsabila civilmente SC R. S. la plata sumei de 912,47 Euro cu titlu de daune materiale a respins celelalte cereri formulate de aceasta ca neîntemeiate.
Ca atare, corect se susține că rezulta din cele ce preced ca între acțiunea civila formulata de reclamanti in dosarul penal anterior amintit si acțiunea civila din prezentul doar in ceea ce privește cererile de la pct. Aa pct. I, II,III, există tripla identitate de parti, obiect si cauza. O reanalizare pe fond a pretențiilor avansate de reclamanți in prezentul dosar-identice cu cele avansate in dosarul penal - asupra cărora instanța a statuat irevocabil prin sentințele penale anterior amintite - ar frânge principiul securității raporturilor juridice dintre parti si ar presupune o incalcare a dreptului părților la un proces echitabil in sensul art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Deși prin apel se susține că nu au fost corect aplicate prev. art. 22 C.pr.pen., apelanții susținând teza unei interpretări restrictive a lor, ei ignoră faptul că, în situația de față, în cadrul procesului penal a fost soluționată și latura civilă, iar aspectele tranșate în acest context intră pe deplin sub incidența prev. art. 1201 C.civil.
Totodată, reclamanții arată și că autoritatea de lucru judecat se aplică exclusiv asupra dispozitivului hotărârii, deoarece doar prin această parte a actului final al instanței se statuează asupra conflictului de interese, existând formulate și pretenții asupra cărora instanța penală nu s-a aplecat suficient, neindicând, de exemplu, motivele pentru care nu a fost încuviințată plata unei despăgubiri lunare, niciunul din aceste elemente nu sunt de natură să ateste nelegalitatea soluției de la fond.
Aceasta întrucât identitatea nu trebuie raportată la dispozitivul hotărârilor, ci la obiectul pretențiilor deduse judecății, independent dacă ele au fost încuviințate sau nu sau de maniera în care au fost expuse considerentele.
În plus, nu pot fi reținute nici alegațiile privind încălcarea prev. art. 6 din CEDO, din moment ce, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, trebuie să se interpreteze în lumina preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante (cauza Blidaru c. României). Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată de către instanțe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie pusă în discuție (Brumărescu c. României, par. 61).
În ceea ce privește criticile care vizează modul de soluționare al pretențiilor invocate de către reclamanții B., pentru perioada ulterioară pronunțării sentinței penale nr. 174/2009, C. ea reține incidența prev. art. 22 C.pr.penală, din perspectiva faptului că în dosarul penal s-a statuat definitiv asupra faptului că vinovat de producerea accidentului se face intimatul R. I., acesta putând fi obligat la plata prejudiciului produs petenților, în solidar cu comitentul SC R. și cu asigurătorul SC U. Asigurări.
Totodată, se constată că unul dintre principiile operante în materia răspunderii civile delictuale este acela al acoperirii integrale a prejudiciului, ceea ce, în principiu, permite obligarea responsabile la repararea celui care s-au născut ulterior momentului de referință impus de prev. art. 20 alin. 3 C.pr.pen., respectiv cel al pronunțării sentinței penale mai sus amintite. Din această perspectivă, susținerile contrare ale asiguratorului, bazate pe incidența unor norme cuprinse în ordinul CSA în vigoare la data producerii accidentului, sunt neavenite.
Plecând de la aceste premise, în ceea ce privește apelul precizat formulat de reclamantul B. B. M., C. ea constată că prin acțiunea civila introductiva de instanță, având in vedere si precizările din apel, acesta a solicitat:
obligarea paratului R. I. in solidar cu parata SC R. S. la plata despăgubirilor civile pentru perioada ulterioara pronunțării Sentinței penale nr. 174/_, dupa cum urmează
4.000 EURO cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, respectiv suma de 17.080 lei ce reprezintă echivalentul in lei la data introducerii acțiunii (1 euro = 2,27 lei)
60.000 euro cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale ( în acest sens, de subliniat fiind precizările reprezentantului reclamanților de la termenul din_, conform cărora această sumă nu este solicitată și în numele reclamantei B. A. )
dobânda legala aferenta acestor sume de la data introducerii acțiunii si pana la data plații efective
Intimata R. subliniază corect că prin cererea de apel formulata si precizata, aceeași parte a solicitat:
obligarea paratului R. I. in solidar cu parata SC R. S. la plata despăgubirilor civile pentru perioada dintre data accidentului de circulație_ și data pronunțării sentinței penale nr. 1746/_ si in continuare dupa cum urmează:
361,75 lei lunar despăgubiri materiale reprezentând diferența intre indemnizația pentru însoțitor acordata prin decizia nr. 252754/_ in cuantum de 500 lei si maximul prevăzut la art. 49 al. 1 lit e din Ordinul nr. 14 din_ .
obligarea paratului R. I. in solidar cu parata SC R. S. la plata despăgubirilor civile pentru perioada ulterioara pronunțării Sentinței penale nr. 174/_, după cum urmează
38.101,20 lei despăgubiri materiale reprezentând: 2.108,65 lei cheltuieli pentru medicamente pentru perioada decembrie 2009- mai 2012, 10.555, 83 lei, cheltuieli cu transportul pentru aceeași perioadă, 22.189,51 lei cheltuieli diverse, 3.235 lei cheltuieli spitalizare in Ungaria
60.000 euro daune morale
În acest context, sunt pertinente alegațiile aceleiași intimate, în acord cu care, din cele ce preced, rezulta ca in apel reclamantul a formulat următoarele cereri noi:
cererea privind despăgubiri materiale referitoare la suma de 21021, 2 lei suma ce excede sumei solicitate prin acțiunea introductiva, (38.101,20 lei -
17.080 lei = 21021,2 lei)
cererea privind suma 361,75 lei, platibilă lunar.
Ca atare, C. ea achiesează apărărilor conform cărora aceste sume intră sub incidența prev. art. 294 al. 1 si 2 C.pr.civ. de la 1865, criticile din apel prin care se urmărește schimbarea sentinței, în sensul obligării intimaților la plata lor, fiind inadmisibile.
În ceea ce privește cererea reclamantului-apelant B. B. M. referitoare la despăgubirile civile în cuantum de 17.080 lei, ce reprezintă echivalentul in lei la data introducerii acțiunii a 4.000 euro si cererea pentru despăgubiri morale -
60.000 euro -menționate in acțiunea introductiva de instanța la pct. A. b.I,II astfel cum a fost precizată in apel si dobânda legală, C. ea ia act de faptul că ea este parțial întemeiată, impunându-se schimbarea parțială a soluției de la fond, în acord cu probele administrate în apel.
Astfel, apelantului îi vor fi acordate, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, sumele de 2.108,65 lei, cheltuieli cu medicamente, efectuate între decembrie 2009 și mai 2012, conform celor cuprinse în centralizatorul de la filele 62-67 la pozițiile 1-18 și înscrisurilor justificative de la filele 74-90.
Deși intimatele au relevat că aceste pretenții nu au fost probate, dată fiind inexistența unor înscrisuri care să ateste că aceste medicamente au fost prescrise reclamantului, cum ar fi rețete, scrisori de recomandare, etc., C. ea a apreciat în sensul temeiniciei acestor pretenții, pornind de la natura medicamentelor indicate în chitanțele depuse. Totodată, corect relevă apelantul că trebuie avut în vedere faptul că în ceea ce privește medicamentele compensate, acestea sunt Ramipil, Tramadol, Liorexal și Lipantil, necesitatea lor, dată fiind starea de sănătate a reclamantului, neputând fi negată.
Totodată, au fost achiziționate calmante pentru dureri ale sistemului muscular, osos și nervos ( Ibuprofen, Distonocalm, etc. ), acestea nefiind compensate și fiind administrate petentului în mod neîntrerupt de la data accidentului. La toate acestea, se adaugă medicamentele hepatoprotetice. În plus, s-a indicat de către apelant că aceste medicamente se pot cumpăra doar în baza unei rețete, rețetă ce se păstrează la farmacie, ceea ce nu este însă de natură să infirme susținerile conform cărora este evident că toate aceste medicamente sunt absolut necesare reclamantului.
Pentru aceleași considerente, va fi acordată și suma de 2174 lei și de 3235,21 lei, cheltuieli cu transportul și spitalizarea acestuia în Ungaria (poz. 30 și 61-72 din centralizator și filele 102 și 138-177), efectuate în perioada decembrie 2009-mai 2011. În acest context, de reținut este că necesitatea efectuării acestor cheltuieli, precum și legătura de cauzalitate cu fapta prejudiciabilă rezultă fără dubiu din natura serviciilor de care a beneficiat apelantul în Ungaria, esențiale fiind și cele subliniate de petent, în sensul în care intervenția chirurgicală și protezele folosite nu sunt cuprinse în aceste sume, ele fiind suportate de către C.A.S., facturile prezentate fiind doar cheltuieli suplimentare din timpul intervenției chirurgicale neacoperite de C.A.S. Or, în
această manieră primește răspuns și teza conform căreia ar fi vorba despre cheltuieli voluptorii, cunoscut fiind faptul că mecanismul de decontare al CAS nu permite rambursarea unor astfel de sume.
Ca atare, se impune ca reclamantului să-i fie restituite și sumele aferente traducerii actelor medicale (poz. 52,53 din centralizator și filele 129-130), în cuantum de 1077 lei, cheltuielile poștale (poz. 48, 58, 59 din centralizator și filele 119, 135-136), în cuantum de 43,41 lei, cheltuielile notariale (poz. 55 din centralizator și fila 132), în cuantum de 284,8 lei, precum și contravaloarea asigurării de sănătate pentru călătorie (poz. 49 din centralizator și filele 120-121), în cuantum de 18 lei, necesitatea acestora și legătura de cauzalitate cu fapta prejudiciabilă fiind dovedită implicit.
Apoi, vor fi validate și pretențiile privind contravaloarea cheltuielilor pentru recuperare la Băile Felix ( pozițiile 50, 51 din centralizator și filele 127-128), în sumă de 2242,56 lei și de transport cu ambulanța pentru intervenție chirurgicală în străinătate ( poziția 57 din centralizator și fila 134), în cuantum de 1512,5 lei, acestea fiind strict necesare pentru recuperare medicală și pentru deplasările în vederea efectuării unor intervenții chirurgicale.
În ceea ce privește restul pretențiilor formulate ( cheltuieli de deplasare cu taxiul și cele aferente bonurilor de combustibil, tratament de recuperare Kinoterapie, ședința fiind 30 lei), C. ea urmează a le respinge, luând act de pertinența susținerilor intimatelor conform cărora reclamantul nu au făcut dovada - nici in apel - a îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale respectiv caracterul cert si actual al prejudiciului si raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu solicitat.
In conformitate cu dispozițiile art. 1169 c.civ. cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească, or in speța, înscrisurile incuviintate de instanța ca probe in dosar nu dovedesc caracterul cert si actual al prejudiciului si raportul de cauzalitate dintre fapta pretins cauzatoare a prejudiciului si prejudiciu.
Aceste considerente rămân valabile chiar în contextul în care se susține că deplasările cu autoturismul au fost făcute strict pentru recuperare medicală sau deplasările strict necesare pentru intervenții chirurgicale, rezolvarea problemelor privind diverse consultații medicale etc., deoarece acestea rămân niște simple afirmații, fără corespondent în probațiunea administrată.
Pe de altă parte, în ceea ce privește contravaloarea ședințelor de kinetoterapie, chiar apelantul arată că nu se află în posesia unor chitanțe, iar administrarea altor mijloace de probă nu a fost solicitată.
Așa fiind, vor fi obligați pârâții R. I., SC U. V. I. G. SA, SC
R. S., în solidar, la plata către reclamantul badea B., a sumei de 12696,13 Ron, cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește daunele morale, C. ea va constata că prin sentințele penale anterior menționate, reclamantului i s-au acordat daune morale in cuantum de 150.000 euro. Instanțele au ținut cont de circumstanțele concrete ale cauzei din momentul acordării cat si de circumstanțele ulterioare cum ar fi faptul ca partea civila B. B. M. are in continuare nevoie de tratament recuperator diversificat si complex, urmând a fi supus altor intervenții, ca a ajuns sa fie dependent de ajutorul celor din jur, fiind nevoit sa suporte tratamente recuperatorii dureroase si complexe. Luând în calcul toate aceste elemente, instanța a apreciat ca suma de 150.000 euro acordată cu titlu de daune morale este o suma rezonabila si necesara pentru a putea compensa, măcar in parte, suferințele fizice si traumele psihice provocate părtii civile, urmare a accidentului a cărui victima a fost.
Ca atare, sunt corecte și pertinente apărările conform cărora instanța penala au avut in vedere un prejudiciu moral global suferit de reclamantul B. B. ca urmare a accidentului de circulație din data de_ si nu un prejudiciu suferit pe o anumita perioada de timp. Pe de alta parte reclamantul nu a invocat împrejurări noi, apărute ulterior pronunțării deciziei penale nr. 179/R/2011 prin care i s-au acordat daunele morale, împrejurări pe care instanța penala sa nu le fi avut in vedere, de natură să justifice cererea privind despăgubirile morale. Ca atare, C. ea nu poate fi de acord cu susținerile reclamanților conform cărora ar exista prejudiciu care nu a fost cunoscut la data pronunțării de către instanța de fond care a soluționat dosarul penal_, în contextul în care nu s-a dovedit că starea reclamantului B. B. este mai gravă la acest moment decât la cel la care s-a raportat instanța penală. Nu este relevantă în acest context nici decizia medicală care atestă pierderea totală a capacității de muncă și încadrarea în gradul I de handicap, aceste elemente fiind cunoscute sau previzibile încă din cursul procesului penal, starea vizibil precară de sănătate a petentului fiind confirmată de însuși ultimul raport de expertiză medico-legală administrat în cauză, raportul nr. 2089/II/h/4 din 22 iunie 2009, unde se constată cel mai grav grad de invaliditate și un număr de 620 de zile de îngrijiri medicale, care se poate mări datorita problemelor medicale complexe.
În acest context, C. ea constată că ceea ce trebuie subliniat cu privire la solicitarea reclamantului este faptul că prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, este vizată strict alinarea suferinței pricinuite prin vătămarea integrității corporale, a sănătății și nu conferirea unui grad de satisfacție persoanei prejudiciate prin sancționarea pe latură civilă a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului.
Insa, reclamantul nu face altceva decât a se limita sa ceara majorarea de daune morale, care sa acopere, eventual, inclusiv daunele materiale pentru care nu are documente justificative. În concluzie, pretențiile invocate sunt contrare principiului acordării unei despăgubiri echitabile, prin obligarea la plata unor sume care sa respecte atât criteriul echității si evitarea imbogatirii fara justa cauza, cat si cel al proporționalității dintre prejudiciul suferit si suma acordată ca despăgubire.
Pe de altă parte, deși se arată că există împrejurări ulterioare judecății penale în primă instanță, cum ar fi tentativa de suicid a reclamantului B., nici aceste susțineri nu au fost dovedite, nici din perspectiva existenței lor și nici a localizării temporale, importante în economia cauzei.
Apoi, apelantul susține că faptul generator nu este cel ce a fost discutat în procesul penal-accidentul de circulație, ci modul de acțiune ulterior soluționării, respectiv neconformarea cu prevederile legale în ceea ce privește plata despăgubirilor stabilite, respectiv întârzierea cu aproape un an a îndeplinirii obligațiilor intimatei S.C. U. ASIGURĂRI S.A. B. de achitare a sumelor stabilite prin decizia penală din recurs
Deși C. ea nu contestă această împrejurare, nu este mai puțin adevărat că are serioase rezerve cu privire la posibilitatea reparării unui asemenea prejudiciu pe calea acordării daunelor morale, dat fiind faptul că în dispozitivul titlului executoriu a fost prevăzută acordarea dobânzii legale, menite să asigure tocmai repararea prejudiciului suferit prin întârzierea executării obligației ce are ca obiect o sumă de bani, respectiv dobânda moratorie.
Ca atare, repararea aceluiași prejudiciu, de natură eminamente materială, pe calea acordării daunelor morale, nu poate fi dispusă.
Cu toate că apelantul susține că suferințele astfel provocate ar fi fost și de ordin moral, dată fiind starea de tracasare ce i-a fost produsă prin atitudinea intimatei, cu atât mai mult cu cât în acea perioadă a fost limitat la un venit lunar
de 1.500 lei, fiind nevoit să apeleze la împrumuturi, C. ea observă că actele depuse în acest sens sunt anterioare pronunțării sentinței penale în primă instanță, astfel încât aceste aspecte nu pot primi relevanță, date fiind cele precizate mai sus. În plus, contractele de împrumut sunt încheiate de către reclamanta B. A., care, conform celor arătate în apel, nu a formulat pretenții de daune morale pentru perioada care nu este vizată de excepția autorității de lucru judecat.
Pe de altă parte, deși a fost depus și un contract de vânzare a unei proprietăți deținute de apelanții B., intervenit ulterior acestui moment, nu există alte probe care să ateste legătura de cauzalitate cu fapta intimatei sau dimensiunea suferințelor psihice provocate în acest context.
Pentru toate aceste considerente, în baza prev. art. 296 C.pr.civ., va fi admis apelul reclamantului B. B. și va fi schimbată în parte sentința civilă nr. 3488/_, din dosar nr._ al Tribunalului Specializat C., în sensul admiterii în parte a cererii acestuia și a obligării pârâților R. I., SC U. V.
I. G. SA, SC R. S., în solidar, la plata sumei de 12696,13 Ron, cu titlu de daune materiale.
Drept consecință, sentința va fi reformată și din perspectiva modului de soluționare al chestiunii cheltuielilor de judecată, în baza prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ., fiind obligați reclamanții B. A. L. și SC C. P. C. S. să plătească pârâtei SC R. S. suma de 2000 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată (f. 119-120, dosar fond), considerându-se că o astfel de manieră de repartizare a onorariului de 3.000 lei este echitabilă.
Vor fi păstrate restul dispozițiilor sentinței și se vor respinge apelurile declarate de apelanții B. A. L. și SC C. P. C. S. .
Conform prev. art. 276 și art. 274 alin. 3 C.pr.civ., se va dispune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantul B. B.
M. L și SC R. S. în fond și apel, până la concurența sumei de 2.000 lei, (f. 207,209 și 210,211). Acest cuantum a fost stabilit, din perspectiva reclamantului, cu luarea în considerare a complexității cauzei și a muncii prestate de avocat, precum și a faptului că pretențiile formulate au fost încuviințate în parte.
Totodată, fiind în culpă procesuală, vor fi obligați apelanții B. A. L. și SC C. P. C. S., în solidar, să plătească pârâtei SC R. S. suma de 2000 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul B. B. M. L împotriva sentinței civile nr. 3488/_, pronunțate în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o schimbă în parte, în sensul că admite în parte cererea și obligă pârâții R. I., SC U. V. I. G. SA, SC R. S., în solidar, la plata sumei de 12696,13 Ron cu titlu de daune materiale.
Obligă reclamanții B. A. L. și SC C. P. C. S. să plătească pârâtei SC R. S. suma de 2000 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
Păstrează restul dispozițiilor.
Respinge apelurile declarate de apelanții B. A. L. și SC C. P.
S. .
Dispune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantul B. B. M. L și SC R. S. în fond și apel.
Obligă apelanții B. A. L. și SC C. P. C. S., în solidar, să plătească pârâtei SC R. S., suma de 2000 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
Al H.
Judecător,
B.
Grefier,
T.
Red.M.B./dact.L.C.C.
7 ex./_
Jud.fond: F. Iancu Moțu
| ← Decizia civilă nr. 164/2013. Acțiune în daune delictuale | Decizia civilă nr. 860/2013. Acțiune în daune delictuale → |
|---|
