Decizia civilă nr. 860/2013. Acțiune în daune delictuale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ nr. 860/R
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. G.
J. ecător: M. P.
J. ecător: M. H.
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă SC C.
A. SA S., PRIN S. O., cu sediul în S., str. Nicolaus Olahus, nr. 5, turnul A, et. 3,4,5,6 - Centrul de Afaceri S., județul S., împotriva sentinței civile nr. 11856 din_ a Judecătoriei B. M., în contradictoriu cu intimata- reclamantă SC LS, cu sediul în B. M., str. M. bl. 2 ap. 205, județul M.
, intimata-pârâtă SC C. A. SA B. M., cu sediul în B. M., b-dul. R. bl. 11 ap. 12, județul M. și intimatul-intervenient forțat B. D., cu domiciliul în B. M., str. C. V. bl. 1 ap. 57, județul M., având ca obiect acțiune în daune delictuale.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din decizie. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie.
T.
Deliberând asupra recursului de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11856/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis în parte, acțiunea civilă în pretenții formulată, astfel cum a fost ulterior precizată, de reclamanta SC LSR.L, în contradictoriu cu pârâtele
S.C. C. A. S.A., S.C. C. A. S.A. S. B. M., și intervenientul forțat B. D. și în consecință au fost obligate pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 6687 lei, cu titlu de despăgubiri pentru autovehiculul avariat în accidentul produs în data de_, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantei, din vina intervenientului forțat, totodată, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă, pentru neîndeplinirea integrală a obligației de plată a despăgubirii în dosarul de daună auto nr. RA0057MM11, a penalizării de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculată asupra sumei mai sus menționate, începând cu data de_ și până la achitarea integrală a acesteia.
S-a admis în parte și cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată și le obligă pe acestea, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 510,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulată data de_ și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_, reclamanta SC LS a chemat în judecată pe pârâtele SC
A. SA B. M. și SC C. A. SA S. și intervenient B. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige, în solidar pârâtele la plata sumei de 6957,97 lei reprezentând contravaloarea avariilor suferite de autoturismul proprietatea reclamantei și neachitate, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data formulării cererii de despăgubire și până la plata efectivă, plus lipsa de folosință a bunului avariat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii formulate reclamanta a arătat ca la data de_ pe raza localității Lăpușel, intervenientul forțat B. D., care conducea autoturismul Renault Laguna II cu nr. de înmatriculare_, efectuând manevra de mers înapoi a acroșat autoturismul Peugeot 406 cu nr. de înmatriculare_ proprietatea reclamantei, care circula regulamentar dinspre B. M. spre loc. Giurtelec, provocându-i daune în cuantum de 6957,97 lei, conform documentelor atașate. Prin constatarea amiabilă de accident întocmită între părțile implicate în evenimentul rutier de la data de_, s-a stabilit faptul că vinovat exclusiv de producerea accidentului este numitul B.
, aspect necontestat de acesta.
Având în vedere faptul că avariile au fost produse prin fapta ilicită exclusivă a intervenientului forțat, în consecința acestei fapte comise cu vinovăție s-a produs un prejudiciu în valoare de 6957,97 lei, considerând că între fapta vinovatului și prejudiciul creat există o relație de cauzalitate, văzând întrunite elementele răspunderii delictuale în temeiul art. 998-999 cod civil și art. 43, 49 și 54 din Legea 136/1995solicită repararea integrală a prejudiciului în solidar din pârâtelor.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112-113 Cod procedură civilă, art. 5, 11 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, art. 2701Cod procedură civilă, art. 998,999 Cod civil și art. 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările, Ordinul nr. 5/2010 al CSA.
Pârâta SC C. A. SA S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
La solicitarea pârâtelor, în cauză s-a întocmit un raport de expertiză în specialitatea auto de către expert Cânța A. .
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
În data_, pe raza localității Lăpușel, intervenientul forțat B. D.
, care conducea autoturismul Renault Laguna II cu nr. de înmatriculare_, efectuând manevra de mers înapoi, a acroșat autoturismul Peugeot 406 cu nr. de înmatriculare_ proprietatea reclamantei, care circula regulamentar dinspre B. M. spre localitatea Giurtelec.
Întrucât accidentul nu a avut ca rezultat victime omenești s-a încheiat între părți constatarea amiabilă de accident, conform înscrisului depus la fila 21.
Din declarațiile date de persoanele implicate în accident în cuprinsul înștiințării de daună adresate asigurătorului RCA(filele 34-37 dosar) instanța reține că părțile au stabilit că vinovat de producerea accidentului se face intervenientul forțat B. D., pentru nerespectarea obligației de a se asigura la efectuarea manevrei de mers înapoi, fapt ce a condus la acroșarea autoturismul Peugeot 406 cu nr. de înmatriculare_ proprietatea reclamantei, și la avarierea celor două autovehicule.
Din cuprinsul constatului amiabil a rezultat că autovehiculul condus de intervenientul forțat, avea, la data producerii accidentului de circulație, asigurare de răspundere civilă obligatorie la S.C. C. A. S.A, cu nr. 02040561, cu valabilitate de la data de_ până la data de_, fapt confirmat și de răspunsul transmis de pârâtă(fila 56 dosar).
Avariile provocate autoturismului condus de reclamantă sunt menționate în constatarea amiabilă și în înștiințările de daună, înscrisuril întocmite în dosarul de daune.
În data de_ pârâta a fost înștiințată de părți pentru deschiderea dosarului de daune, aceasta procedând în consecință și deschizând dosarul de daune cu nr.RA0057MM11 din data de_ (filele 46-47 dosar).
Valoarea lucrărilor de reparații pentru autoturismul reclamantei calculate în sistem audatex, estimate de SC MERLIN AUTO S. (filele5-8 dosar) au fost în cuantum de 6.957 lei.
Pârâta SC C. A. SA S. a înștiințat reclamanta prin adresa de la fila 38, că urmează să desfășoare investigații privind cauzele și împrejurările producerii evenimentului și ulterior a refuzat efectuarea plății solicitate de reclamantă, în baza concluziilor unui raport de investigații propriu întocmit în dosarul de daună(filele 40-41 dosar) din care a rezultat, că în urma analizei declarațiilor conducătorilor auto implicați în eveniment și a planșelor foto, se trage concluzia că avariile declarate provin din alt eveniment rutier, altă locație și timp.
Concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză de către expert tehnic auto Cânța A., nu le confirmă pe cele din raportul de investigații întocmit de pârâte, ci mai mult sunt contrare acestora, expertul arătând, ca răspuns la obiectivele expertizei, că avariile autoturismului reclamantei au legătură cauzală cu accidentul analizat, acestea putea fi produse în acest accident pe mecanismul dinamic descris: se observă bine și clar pe fondul de vopsea albă de pe elementele caroseriei autoturismului Peugeot 406 urmele imprimate prin apăsare frecare de muchia inferioară a lămpii stop spate dreapta spartă și de bandoul din cauciuc negru de pe bara parașoc a Renault- ului Laguna, concluzii menținute și prin răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâte și încuviințate de instanță.
Întrucât concluziile raportul de investigații depus de pârâtă nu pot avea aceeași forță probatorie cu cele ale expertizei tehnice încuviințată în
cauză,judecătoria a ținut cont în soluționarea cauzei de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză.
S-a considerat că probele administrate în cauză au confirmat condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a intervenientului forțat, prevăzute de art. 998, art. 999 Cod civil: 1) fapta ilicită constând în încălcarea unei reguli de circulație; 2) prejudiciul cauzat prin avarierea celuilalt vehicul implicat în accident, cert și nereparat încă; 3) raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs și 4) vinovăția recunoscută de acesta în mod expres.
J. ecătoria a mai reținut că odată constatate îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina asiguratului, pentru antrenarea răspunderii societății de asigurare, este necesar a se verifica valabilitatea poliței RCA la data producerii accidentului, condiție îndeplinită în cauză, valabilitatea poliței de asigurare cu nr. 02040561, fiind de la data de_, până la data de_, deci și la data producerii accidentului.
Mai constată prima instanță, că pârâtele nu și-au îndeplinit obligația ce le revenea potrivit art. 49-51 din Legea nr. 136/1995, de a achita despăgubirile în temeiul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto obligatorie, contestând modul în care s-a produs accidentul.
Conform art. 54 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se stabilesc fie pe baza de convenție, fie, în cazul în care nu s-a validat înțelegerea, prin hotărâre judecătorească.
În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenient forțat.
Astfel, prima instanță a constatat că legiuitorul a înțeles sa înlăture dreptul de opțiune al persoanelor păgubite între a chema în judecata direct pe cel răspunzător de producerea accidentului, ori pe succesorii lui în drepturi, sau a se îndrepta împotriva asiguratorului de răspundere civila, apreciind, în mod întemeiat, că este mai indicat ca cererea sa fie îndreptată în toate cazurile împotriva asiguratorului, care prezintă garanții de solvabilitate, fiind realizat astfel interesul public constând în despăgubirea promptă și efectivă a celor păgubiți prin accidente rutiere.
Persoana răspunzătoare este citată în calitate de intervenient forțat pentru a putea formula apărări cu privire la întrunirea elementelor răspunderii delictuale, însa precizarea expresă a calității procesuale, care nu este aceea de pârât, releva intenția fără echivoc a legii de a nu mai permite obligarea sa directă, conjunct sau în solidar cu asiguratorul.
Valoarea lucrărilor de reparații ale autovehiculului proprietatea reclamantei au fost stabile de către expert la valoarea inițială de 6725 lei, inclusiv TVA, valoarea ce a fost corectată de expert, ca urmare a obiecțiunilor formulate de pârâte, la valoarea de 6687 lei cu TVA, expertul arătând că în valoarea inițială a avut în vedere și manopera pentru reperul "jantă stânga
spate-reparat"; și anume suma de 37 lei cu TVA, reper cu privire la care, a mai precizat, că se relevă o cauzalitate incertă cu accidentul respectiv.
Instanța urmează să rețină, însușindu-și concluziile expertului cu privire la incertitudinea legăturii cauzale dintre accident și reparația necesitată de janta stânga spate a autovehiculului reclamantei(fila 130) valoarea de 6687 lei cu TVA, necesară pentru reparația autovehiculului proprietatea reclamantei.
În consecință,în baza motivelor ce preced, în temeiul art. 54 din Legea nr. 135/1996, coroborat cu cele ale art. 998 și art. 999 Cod civil, pârâtele vor fi obligate, în calitate de asigurător de răspundere civilă obligatorie, la plata către reclamantă a sumei de 6687 lei, cu titlu de despăgubiri, pentru autovehiculul avariat în accidentul produs în data de_, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantei, din vina intervenientului forțat, iar, în raport de cererea formulată de reclamantă, urmează ca aceasta să fie admisă doar în parte.
Pentru a decide astfel instanța a avut în vedere faptul că pârâtele nu au contestat decât valoarea despăgubirilor calculate în sistem audatex pentru reperul "jantă stânga spate-reparat";, critică care a fost considerată întemeiată de către instanță și valoarea redusă în consecință, formulându-și apărările doar raportat la modalitatea de producere a accidentului, apărare considerată nefondată de instanță, pentru motivele mai sus arătate.
Reclamanta a solicitat prin acțiunea formulată obligarea pârâtelor atât la plata penalități de 0,1 % pe fiecare zi de întârziere, calculate de la data de _
, data formulării cererii de despăgubire, a dobânzii legale aplicate debitului, de la data de chemării la conciliere directă, și a lipsei de folosință a bunului avariat, pentru ca prin concluziile orale formulate cu ocazia acordării cuvântului pe fond să solicite doar obligarea pârâtelor la plata penalităților de 0,1 % pe fiecare zi de întârziere.
Instanța, având în vedere admiterea capătului de cerere privind plata despăgubirii de către pârâte, a admis doar solicitarea reclamantei de obligare a acestora la plata penalităților prevăzute de art.37 din Ordinul CSA nr.5/2010, în cuantum de 0,10% pentru fiecare zi de întârziere, calculată asupra sumei reținute cu titlu de despăgubire, mai sus menționate, începând cu data de_ și până la achitarea integrală a acesteia.
Pentru a se opri asupra acestei soluții de acordarea a penalităților doar începând cu data_, instanța a avut în vedere prevederile art. 36 Ordinul CSA nr.5/2010 care stabilesc că despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, în cauză ultimul document fiind chiar cererea de despăgubire, în care se menționează un termen de plată a desbăgubirii de 15 zile de la data primirii cererii, termen ce a fost avut în vedere de instanță atunci când a calculat data de la care pârâtele datorează penalități, termenul de 15 zile fiind în opinia acesteia, un termen de grație acordat de reclamantă pârâtelor.
Instanța a avut în vedere, de asemenea, și dispozițiile art. 37 din aceleași ordin, care stabilesc că în situația în care asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, considerând că ne aflăm în situația în care asigurătorul a refuzat în mod nejustificat plata despăgubirii, îndeplinindu-și în mod defectuos obligațiile ce îi reveneau.
Instanța nu a putut să-și însușească, ca fiind întemeiat punctul de vedere exprimat de pârâte, privind plata penalităților doar de la data pronunțării hotărârii judecătorești, având în vedere conținutul art. 36 și 37 din Ordinul nr. 50/2010, efectuarea investigațiilor și apoi stabilirea despăgubirilor pe cale judecătorească, putând avea influență doar asupra termenului de plată a despăgubirii și nu asupra datei de la care începe să curgă penalizarea prevăzută la art. 37.
A aprecia astfel, ar însemna ca prin propria voință, efectuarea de investigații și apoi refuzul acordării despăgubirii, asiguratorul să poată stabili și data de la care va curge penalizării prevăzute de lege, aspect care nu corespunde în mod clar voinței legiuitorului.
În realitate, prin edictarea art. 36 și 37, legiuitorul a dat posibilitatea asiguratorului să efectueze investigații proprii și în baza acestora să refuze plata despăgubirii, însă cu asumarea riscului de a plăti penalizarea prevăzută de art.37 din ordin de la data expirării termenului de 10 zile menționat ca termen de efectuare a plății despăgubirii, în cazul în care instanța stabilește obligația acesteia de plată a despăgubirii, aspect dedus de instanță din interpretarea art.37, care prevede ipoteza plății penalizării în cazul îndeplinirii defectuoase a obligațiilor prevăzute la art. 36 și în cazul diminuării nejustificate a despăgubirii( aplicabil cu atât mai mult pentru refuzul nejustificat al plății despăgubirii), fapt constatat de instanță în prezenta cauză.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata contravalorii dobânzii comerciale legale aferente despăgubirii, instanța urmează să-l respingă, având în vedere că penalitățile de întârziere au aceeași natură juridică ca și dobânda legală (daune moratorii), cu particularitatea că sunt stabilite anticipat în cazul de față prin voința legiuitorului, iar acestea nu se pot cumula întrucât, procedând astfel, ar exista o dubla reparație pentru același tip de prejudiciu.
Deși a solicitat prin acțiunea inițială obligarea pârâtelor și la plata lipsei de folosință a bunului avariat, reclamanta nu a solicitat instanței administrarea de probe, din care să rezulte cuantumului prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință a autovehiculului, deși îi revenea o astfel de obligație în temeiul dispozițiilor art. 1169 Cod civil, motiv, pentru care, în lipsa oricăror criterii de apreciere cu privire la cuantumul unui astfel de prejudiciu, instanța considerând nefondată cererea reclamantei urmează să o respingă.
Având în vedere considerentele ce preced, considerând întemeiată doar, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, instanța urmează să o admită ca atare, potrivit dispozitivului.
Reținând culpa procesuală a pârâtelor în declanșarea litigiului prin neexecutarea obligației de plată a despăgubirii, precum și soluția de admitere, în parte, a acțiunii, instanța, în temeiul art. 274 alin.1 Cod proc. civ., va admite, în parte, cererea reclamantei de obligarea a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată și le va obliga pe acestea din urmă, în solidar, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, aferente pretențiilor admise, efectuate în prezenta cauza si dovedite cu timbru judiciar mobil și chitanța de la fila 43 dosar în cuantum de 510,72 lei, sumă ce reprezintă contravaloare parțială timbru judiciar și taxă de timbru, urmând să nu acorde vreo sumă cu titlu de onorariu de avocat, întrucât în cauză nu s-a dovedit efectuarea de către reclamată a unor astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurenta S.C. C. A. S.A. cu sediul în S., str. Autogării, nr.1, jud. S., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, în sensul exonerării de la plata penalităților de întârziere începând cu data de_ până la plata efectivă.
În motivare, se arată în esență că prima instanță a interpretat greșit prevederile legale, reținând culpa recurentei în întârzierea plății despăgubirii, acordând penalitățile de întârziere începând cu data de_, contrar prevederilor art. 36 Ordinul CSA nr.5/2010.
Mai mult, suma acordată cu titlu de despăgubiri a fost stabilită în cursul procesului.
Textele art.36 și art. 37 din Ordinul CSA nr.5/2010 stabilesc cu exactitate cadrul legal de acordare a acestor penalități, ori, din moment ce despăgubirile au fost stabilite prin hotărârea judecătorească, conform art. 43, art.49 și art.54 din Legea nr. 136/1995, recurenta nu se află în situația de a nu fi respectat vreun termen de plată.
În drept s-au invocat prevederile art.299, art.300, art.304 cod pr.civ. Intimata SC LSR.L, prin întâmpinare, solicită respingerea recursului,
învederând faptul că interpretarea restrictivă a art. 36 Ordinul CSA nr.5/2010 făcută de recurentă în sensul că penalitățile se plătesc doar în situația în care asigurătorul nu plătește despăgubirea, numai de la data la care acesta a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire, nu poate fi primită, atâta timp cât art.36 și art. 37 din Ordinul CSA nr.5/2010 stabilesc un termen de plată a despăgubirii de maxim 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, iar penalitățile curg de la expirarea termenului, dacă asigurătorul nu-și îndeplinește obligația de plată. Numai dacă asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, în urma unui dosar penal, ori atunci când nu se pot acorda despăgubiri pe cale amiabilă, atunci susținerile recurentei ar fi întemeiate, ori, în speță, declarațiile
părților implicate în eveniment confirmă recunoașterea vinovăției numitului B.
, nejustificându-se atitudinea pârâtei de neacordare a despăgubirilor.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și sub toate aspectele, în condițiile art. 304 ind. 1 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Se reține că pârâta S.C. C. A. S.A. a invocat în recurs doar motivele legate de acordarea penalităților de întârziere, susținând că nu există vreo culpă a acesteia în întârzierea plății despăgubirii, în condițiile în care textele art.36 și art. 37 din Ordinul CSA nr.5/2010 stabilesc cu exactitate cadrul legal de acordare a acestor penalități, ori, din moment ce despăgubirile au fost stabilite tocmai prin hotărârea judecătorească atacată, conform art. 43, art.49 și art.54 din Legea nr. 136/1995, recurenta nu se află în situația de a nu fi respectat vreun termen de plată.
Conform art.36 din Ordinul nr. 5 din 17 mai 2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emis de Comisia de Supraveghere a A. urărilor:
" (1) Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
A. urătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice.
A. urătorul RCA are obligația să comunice în scris asiguratului și păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de maximum 10 zile de la data avizării daunei.
În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:
fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigații cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedește îndeplinirea condițiilor de asigurare și producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA;
fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
A. urătorul RCA este obligat să elibereze asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de la înregistrarea solicitării acestuia, un certificat privind daunele înregistrate, pe parcursul ultimilor 5 ani de relații contractuale, sau absența acestor daune.";
, iar art.37 din același act normativ, arată că: "Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.";
Din analiza probatoriului administrat în primă instanță T. constată că dosarul de daună a fost deschis la data de_, în baza înștiințării de daună înregistrată de recurentă sub nr. RA0057MM11 din data de_ (filele 46-47 dosar fond).
De menționat este și faptul că recurenta, prin inspectorul de daune, după avizarea daunei păgubitei reclamante, a emis la data de_ documentul Seria RA-013/MM/10000513 de introducere în reparație a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, aparținând acestei păgubite(filele 48 și 53 dosar fond), fiindu-i înmânat acest document reprezentantului reclamantei.
Pârâta SC C. A. SA S. a emis adresa nr.2869/_ ( de la fila 38 dosar fond), prin care a înștiințat reclamanta că urmează să desfășoare investigații privind cauzele și împrejurările producerii evenimentului, iar ulterior, prin adresa nr. 2990/_ a refuzat efectuarea plății solicitate de reclamantă, în baza concluziilor unui raport de investigații propriu din data de_ întocmit în dosarul de daună(filele 40-41 dosar) arătând că, în urma analizei declarațiilor conducătorilor auto implicați în eveniment și a planșelor foto, au rezultat unele neconcordanțe.
Ulterior, reclamanta, prin reprezentant, prin adresele înregistrate la asigurător sub nr. 3135 și 3134 din_, a solicitat reanalizarea dosarului de daune, indicând și dovezile solicitate a fi luate în considerare, însă, conform adresei nr. 3305/_, recurenta și-a menținut punctul de vedere, acela de a nu acorda despăgubirile.
Prin raportul de investigații propriu din data de_ întocmit în dosarul de daună reține faptul că avariile autoturismului reclamantei de pe aripa stângă spate la înălțimea de 85 cm nu-și găsesc corespondent pe autoturismul asigurat care la această înălțime are lampa stop dreapta, concluzionându-se că aceste avarii provin dintr-un alt eveniment rutier.
Caracterul nefondat al refuzului recurentei de a plăti despăgubirile a fost confirmat prin probatoriul administrat în primă instanță. Refuzul de plată a fost motivat de caracterul nereal al accidentului rutier datorită avariilor constatate la cele două vehicule.
Art.37 din Ordinul nr. 5 din 17 mai 2010 obligă asigurătorul RCA la plata penalităților și în cazul în care acesta își îndeplinește defectuos obligațiile stabilite de art.36 din același act normativ.
Raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea auto încheiat de expertul inginer Cînța A., probă administrată în primă instanță, constată că diferența de înălțime de 3-4 cm măsurată pe o zonă de plat cu mașinile staționate și descărcate nu cioncid cu situația dinamică de la momentul producerii accidentului, când autoturismul reclamantei circula pe un drum, iar autoturismul asigurat RCA a inițiat o manevră de întoarcere, plecând de pe un podeț, apărând inclusiv forțe de inerție, de reacțiune la impact, oscilații verticale ale suspensiei. Mai mult, profilul transversal al șoselei nu este plat încă din construcție, pentru a permite scurgerea apelor de ploaie, pentru a se asigura exploatarea ulterioară urmare a tasării patului de bază, a neregularităților solului, a influenței temperaturii, a apăsării vehiculelor grele, etc. Apoi, podețul nu este exact la același nivel cu șoseaua, iar prezența pasagerilor în habitaclu crează o presiune a suspensiei cu consecința coborârii caroseriei față de sol.
Astfel raportul de investigație încheiat de către recurentă, având la bază doar această diferență minimă de înălțime a zonei avariate între cele două autoturisme implicate în evenimentul rutier, nu a ținut cont de împrejurările concrete, ducând la concluzii eronate, ignorând nejustificat solicitarea reclamantei de reanalizare a dosarului de daune, în baza dovezile solicitate de aceasta . Caracterul eronat este confirmat de către același expert în cuprinsul raportului prin care confirmă că accidentul și avariile s-au produs în împrejurările descrise în înștiințarea de daună.
Dacă s-ar accepta interpretarea pe care recurenta o face textelor art.36 și 37 din Ordinul nr. 5 din 17 mai 2010 s-ar crea situații inechitabile și s-ar legitima fraudarea legii prin prorogarea termenelor de plată a despăgubirilor prin voința unilaterală a asigurătorului.
Pentru aceste considerente în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă,
T. va respinge recursul declarat, reținând că în mod legal prima instanță a acordat penalitățile de întârziere de la momentul expirării celor 15 zile de la înregistrarea la recurentă a cererii finale de despăgubire(f.20 dosar fond).
În aplicarea prevederilor art.274 alin.3 C.proc.civ. și în concordanță cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului atunci când hotărăște asupra art.41 din Convenție, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Art. 274 alin. 3 C. pr. civ. are efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
În condițiile în care recursul nu a fost exercitat cu privire la soluția dată în cererea principală care a intrat în puterea lucrului judecat, efect atașat inclusiv considerentelor pe care recurenta-pârâtă nu le-a criticat cu privire la existența raportului de cauzalitate și a celorlalte condiții, prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii asigurătorului RCA pentru prejudiciile cauzate prin fapta asiguratului său, recursul vizând doar motivele legate de acordarea penalităților de întârziere, onorariul de avocat solicitat de către intimată într-un cuantum apropiat de valoarea despăgubirii solicitate în acțiune și acordată de prima instanță, apare ca fiind disproporționat, astfel că în temeiul art.274 alin.3 coroborat cu art.298 și 316 Cod procedură civilă, întrucât recurenta se află în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatei SC LSR.L suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată justificate prin onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC C. A. SA, cu sediul în
S., str. Nicolaus Olahus, nr. 5, turnul A, et. 3,4,5,6 - Centrul de Afaceri S., județul S., împotriva sentinței civile nr. 11856 din_ a Judecătoriei B. M.
, județul M. .
Obligă pe recurentă să plătească intimatei SC LS, suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | J. ECĂTOR, | J. ECĂTOR, | |
C. G. | M. P. | M. | H. |
GREFIER,
E. -A. I. C.
Red./ Tehnored. C.G. -_ - 2 ex.
J. . la fond Dan Ș.
| ← Decizia civilă nr. 210/2013. Acțiune în daune delictuale | Decizia civilă nr. 747/2013. Acțiune în daune delictuale → |
|---|
