Decizia civilă nr. 1024/2013. Acțiune în daune delictuale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1024/R
Ședința publică din 25 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.
J. ecător N. B.
J. ecător V. F.
G. ier T. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de către recurentul- pârât I. V., cu domiciliul în B. M., b-dul U., bl. 14, ap. 100, județul M. împotriva sentinței civile nr. 1963 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. G., cu domiciliul în B.
M., str. L., bl. 5, ap. 25, județul M. și intimata-pârâtă SC A. SA cu sediul în B. M., str. U., nr. 41, județul M., având ca obiect acțiune în daune delictuale.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 04 octombrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de 11 octombrie 2013 și 18 octombrie 2013, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1963/_ a Judecătoriei B. M. s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul S. G., în contradictoriu cu pârâții SC A. SA și I. V., s-au majorat despăgubirile periodice stabilite prin sentința civilă nr 3676 din data de 15 septembrie 1995 de la suma de 9,18 lei lunar la suma de 270 lei lunar și au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 270 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice de la data de 06 februarie 2012 și până la noi dispoziții ale instanței.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin sentința civilă nr. 3676 din
15 septembrie 1995 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 5561/1994 au fost obligați pârâții SC A. SA și I. V., să plătească în solidar
reclamantului, lunar, suma de 91896 ROL începând cu luna septembrie 1995 și până la noi dispoziții. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că raportat la ultimul salariu, ultima pensie și gradul de vinovăție suma lunară datorată de pârâți cu titlu de despăgubiri este de 91896 ROL (f. 5).
Despăgubirile au fost acordate reclamantului în urma unui accident la locul de muncă, accident produs din culpa comună a reclamantului și a pârâtului I. V. astfel cum se reține în sentința penală nr 416 din 11 iunie 1991, definitivă, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr 5954/1991 (f. 41- 45). În urma accidentului reclamantul a rămas cu o invaliditate permanentă de 60%.
Anterior accidentului, reclamantul a fost angajat ca și fierar betonist la societatea pârâtă.
Reclamantul beneficiază în prezent de pensie în cuantum de 471 lei și de indemnizație acordată pentru gradul II de invaliditate de 234 lei (f. 15).
Potrivit comunicării Direcției J. ețene de Statistică M. - adresa nr 855 din_ - salariul mediu net lunar obținut pe ramura industrie - construcții în perioada ianuarie - iulie 2012 este de 1238 lei (f. 35).
Potrivit adresei nr 2927/_ emisă de SC Inserv SA câștigul mediu lunar net al unui muncitor cu calificare de fierar betonist cu o experiență în domeniu de peste 20 de ani, este de 1770 lei (f. 37).
Pârâtul a depus la dosar adeverințe emise de două societăți comerciale, SC Expert Construct SRL și SC Trans Belbe SRL, în conformitate cu care salariul mediu net lunar brut al unui muncitor cu calificarea fierar betonist este de 902 lei (f. 66 - 67).
Persoanele vinovate de cauzarea unui prejudiciu sunt obligate a-l repara integral, victima faptei ilicite cauzatoare de prejudicii fiind îndreptățită la reparația integrală. În cazul reținerii unei culpe concurente în producerea prejudiciului, respectiv în cazul reținerii și a culpei beneficiarului despăgubirii, la stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține cont de culpa concurentă.
În cazul dedus judecății, reclamantul este îndreptățit la o despăgubire periodică lunară echivalent al venitului lunar pe care acesta l-ar fi putut obține ca și fierar betonist.
Pârâta SC A. SA în cadrul căreia a fost angajat reclamantul la data accidentului de muncă nu a răspuns la interogatoriu, nu a comunicat venitul net pe care l-ar putea obține reclamantul în prezent dacă ar fi angajat la societatea pârâtă.
La majorarea despăgubirii lunare s-a avut în vedere salariul net comunicat de Direcția J. ețeană de Statistică M., datele comunicate reprezentând o medie a venitului net ce poate fi obținut în domeniul de activitate a construcțiilor. Nu pot fi avute în vedere veniturile obținute de un muncitor în calificarea fierar betonist rezultate din adeverințele depuse de părți la dosar de la diferite societăți comerciale întrucât nu există certitudinea că reclamantul ar
fi fost angajat la o societate comercială ce acordă un salariu mai mare sau la o societate comercială unde salariul brut se situează la nivelul de 900 lei lunar.
Reclamantul a solicitat a nu se lua în calculul despăgubirilor lunare suma de 234 lei. Nu a motivat această cerere. Fiind o indemnizație acordată pentru reclamant urmare a gradului de invaliditate în care acesta este încadrat, fiind un venit lunar, această sumă va fi avută în vedere la stabilirea despăgubirilor lunare.
Având în vedere venitul mediu net lunar comunicat de Direcția J. ețeană de Statistică, culpa comună reținută în sarcina reclamantului în producerea accidentului, venitul net lunar de 705 lei de care beneficiază reclamantul, a fost stabilită despăgubirea lunară la suma de 270 lei lunar și se va majora despăgubirea periodică de la suma de 9,18 lei la suma de 270 lei lunar.
În temeiul art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Întrucât acțiunea formulată de reclamant a fost admisă în parte, au fost reduse cheltuielile de judecată de la suma de 500 lei la suma de 400 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. V. solicitând modificarea sentinței în sensul modificării în parte a sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii reclamantului și majorării despăgubirilor periodice de la suma de 9,18 lei la suma de 64 lei, în principal, iar în subsidiar la nivelul sumei ce se va calcula după ce se vor depune înscrisurile de la SC A. SA. De asemenea, s-a solicitat modificarea sentinței și sub aspectul capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, care s-a solicitat a fi respins. În motivarea cererii de recurs s-a arătat că încă de la început, prin însăși întâmpinarea depusă, pârâtul nu s-a opus admiterii acțiunii reclamantului, doar
că era greșit modul de abordare și de clacul al sumei.
Instanța fondului a avut în vedere doar comunicarea de la Direcția J. ețeană de Statistică M., nr. 855 din_ în care se arată că salariul mediu net lunar obținut pe ramura industrie-construcții este de 1238 lei.
Această sumă a fost avută în vedere atunci când s-a stabilit suma de 270 lei lunar.
În mod normal însă trebuiau avute în vedere veniturile efective pe care astăzi le-ar realiza un fierar betonist la fostul loc de muncă respectiv SC A. SA B. M. .
O persoană care lucrează la această societate pe un post identic cu cel pe care l-a avut reclamantul ar primi suma de 800 lei, suma credibilă în raport cu alte adeverințe depuse de la alte societăți (700, 800 respectiv 1300 lei), media acestor venituri ar fi de 933 lei.
Din această sumă de 933 lei, dacă scădem pensia cumulată de 705 lei pe care o primește reclamantul, diferența este de 128 lei.
Ținând cont de faptul că 50 % din culpă aparținea reclamantului, ar rezulta o diferență de 64 lei.
Pârâtul a fost de acord la prima zi de înfățișare cu cererea reclamantului, dar nu de maniera cum s-a solicitat, pentru că modul de calcul al cuantumului era greșit, nefiind aplicabilă în speță doar simpla actualizare de despăgubiri la indicele de inflație. Din acest motiv, în mod greșit a fost obligat la cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, art. 274 Cod procedură
civilă.
Prin întâmpinarea depusă la filele 13,14 intimatul-reclamant S. G.
a solicitat respingerea acțiunii. S-a arătat că suma reprezintă despăgubiri de 270 lei lunar, sumă cuantificată prin raportare la venitul mediu net pe ramura construcții.
În ceea ce privește susținerea recurentului conform căreia venitul la care trebuia să se raporteze instanța la stabilirea despăgubirilor este cel pe care l-ar fi putut realiza reclamantul în calitate de angajat al pârâtei SC A. SA, nu poate fi primită în condițiile în care nu există nici o certitudine că acesta ar mai fi fost în prezent angajatul pârâtei.
Recursul este nefondat.
T. apreciază că în mod corect, a procedat prima instanță în efectuarea calculului despăgubirilor ce i se cuvin reclamantului prin raportare la salariul mediu net lunar obținut pe ramura de industrie, comunicat de Direcția J. ețeană de Statistică M. . Probabilitatea ca reclamantul, în cazul în care era apt de muncă, să nu fi lucrat la fostul angajator, există și e destul de mare, dat fiind timpul scurs de la momentul încetării raporturilor de muncă și faptul că, în același domeniu, există angajatori care oferă o compensare superioară a activității desfășurate ca angajat și care se reflectă în salariu.
Astfel, venitul la care în mod corect s-a raportat prima instanță și pe care se prezumă că l-ar fi putut realiza reclamantul dacă nu intervenea accidentul de muncă este de 1238 lei. Pornind de la acest venit și având în vedere pensia de invaliditate de 471 lei precum și indemnizația pentru gradul II de invaliditate în valoare de 234 lei, de care beneficiază reclamantul, dat fiind și gradul de culpă a pârâtului I. Vorel în producerea accidentului, de 50 %, instanța de recurs constată că reclamantul este îndreptățit la plata unor despăgubiri lunare în cuantum de 270 lei.
Astfel încât recursul este nefondat sub aspectul criticilor legate de modul de calcul a despăgubirilor pretinse de către reclamant.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de judecătorul fondului, tribunalul reține că pârâtul se poate prevala de prevederile art. 275 Cod procedură civilă pentru a fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată, doar atunci când recunoașterea pretențiilor reclamantului are caracterul unei mărturisiri simple. Or în speță, pârâtul I. V. a arătat că nu se opune majorării despăgubirilor, dar nu la nivelul pretins de către reclamant.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge recursul ca nefondat și în temeiul art. 316 raportat la art. 298 și 274 Cod procedură civilă
va obliga recurentul la plata către intimatul-reclamant a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de către pârâtul I. V., domiciliat în B. M.
, Bd. U. nr. 14, Sc. D, ap. 100 împotriva sentinței civile nr. 1963/21 februarie 2013 a Judecătoriei B. M. .
Obligă pe recurentul I. V. la plata către intimatul S. G. a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 25 Octombrie 2013.
Președinte, V. P. | J. ecător, N. B. | J. ecător, V. F. |
G. ier, T. H. |
în concediu medical semnează grefier șef
Red. V.P./_
Tred. M.N.D. /_ - 2 ex
J. ecător la fond: A. R. A.
| ← Sentința civilă nr. 6645/2013. Acțiune în daune delictuale | Decizia civilă nr. 727/2013. Acțiune în daune delictuale → |
|---|
