Sentința civilă nr. 6645/2013. Acțiune în daune delictuale

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

cod operator 4204

Dosar nr. _

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.6645

Ședința publică din_ Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: N. B. -judecător

GREFIER: R. J.

Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza - litigii cu profesioniștii - formulată de M. F. -M. personal și în calitate de reprezentant legal al minorei M. ELISA M. , ambele domiciliul în oraș Ulmeni, sat. Ț., nr.124, jud. M., M. I. și M. F. ambii cu domiciliul în oraș Ulmeni, sat Chelnița, nr.10, jud. M. și R. R. , cu domiciliul în oraș Ulmeni, sat Chelnița, nr.77, jud. M., toți cu domiciliul procesual ales în B. M., B-dul Independenței, nr. 10/71, jud. M., prin avocat Niculescu Țâgârlaș C., cu sediul în B. M., B-dul Independenței nr. 10/71, în contradictoriu cu pârâtele

S.C. O. V. I. G. S.A

cu sediul în B., sector 1, Bd. A., nr.28, corp B și S.C. O. V. I. G. S.A -

S. M. cu sediul în B.

M., Bd. U., nr.11, parte, jud. M., având ca obiect acțiune în daune delictuale.

Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din_, susținerile și concluziile reprezentantului reclamanților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru data de_, _

,_ iar apoi pentru data de azi, când, instanța a pronunțat prezenta hotărâre.

T.

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Maramureș, în dsoar nr._, reclamanții M. F. -M. , personal și în calitate de reprezentant legal al minorei M. ELISA M. , ambele cu domiciliul în oraș Ulmeni, sat. Ț., nr.124, jud. M. ,M. I. și M. F. , ambii cu domiciliul în oraș Ulmeni, sat Chelnița, nr.10, jud. M. și R. R. , identificată prin CNP 2., cu domiciliul în oraș Ulmeni, sat Chelnița, nr.77, jud. M. toți cu domiciliul procesual ales în B. M., B-dul Independenței, nr. 10/71, jud. M. , prin avocat Niculescu Țâgârlaș C., cu sediul în B. M., B-dul Independenței nr. 10/71, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele

S.C. O. V. I. G. S.A

cu sediul în B., sector 1, Bd. A., nr.28, corp B și S.C. O. V. I. G. S.A-

sucursala M. cu sediul în

B. M., Bd. U., nr.11, parte, jud. M., obligarea pârâtei la plata de

despăgubiri civile și a daunelor morale

către reclamanți, astfel:

- pentru M. I. și M. F. , obligarea pârâtelor la plata sumei de

    1. pentru fiecare, reprezentând daune morale în vederea compensării suferinței psihice cauzate ca urmare a decesului fiului acestora cu dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului

      • pentru R. R. , daune morale în cuantum de 113.905,1 lei plus dobânda legală aferentă reprezentând

        • 13.905,1

          lei cheltuieli legate de înmormântare și pomenirea ulterioară a victimei

        • 100.000

          lei daune morale reprezentând compensarea suferinței psihice cauzate ca urmare a accidentului

      • pentru M. F. M. despăgubiri și daune morale în cuantum de

    1. 05 lei

      , reprezentând:

      • 11.046,05 lei,

        cheltuieli legate de înmormântare, pomeniarea ulterioară a victimei și edificarea monumentului funerar

      • daune morale

        în cuantum de 300.000 lei,

        reprezentând compensarea suferinței psihice cauzate ca urmare a accidentului

      • plus dobânda legală aferentă

-

pentru minora M. ELISA M. :

- daune morale în cuantum de 500.000 lei, reprezentând compensarea suferinței psihice cauzate ca urmare a accidentului plus dobânda legală

- indemnizație lunară

până la majorat sau noi dispoziții în cuantum

de 2150

lei/lună

În m otivare a arăat că, în fapt, u rmare a accidentului care a avut loc în

data de_ între localitățile Valea Chioarului și Buciumi, în care a fost implicat autospeciala Mercedes Benz Vito cu nr. de înmatriculare MAI 33985, aflat în administrarea I.P.J M. și condus de agent șef de poliție B. Sebastian, care a pătruns pe contrasens intrând în coliziune frontală cu un autotir, numitul M. V., a decedat datorită leziunilor provocate

. Decesul a fost constatat prin Certificatul medical constatator al decesului nr. 120/_, prin care s-a stabilit că, "aceasta în timpul unei misiuni, a fost implicat într-un accident rutier, decesul soldându-se datorita politraumatismului, rupturii de inimă și hemoragiei interne";.

Între decesul numitului M. V. și accidentul de circulație produs de numitul B. Sebastian există o legătură de cauzalitate, culpa în producerea accidentului aparținând în exclusivitate acestuia din urmă, după cum reiese din rezoluția procurorului din data de_ dispusă în dosarul penal nr.2912/P/2012. Având în vedere că accidentul s-a soldat de asemenea și cu decesul faptuitorului, prin rezoluția mai sus menționată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.

Potrivit poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria RO/10/U4/CA nr.011072427

pe care o atașează la prezenta, autoturismul implicat în accidentul de circulație era asigurat la S.C. O. V. I. G.

    1. În conformitate cu art.49 și 50 din Legea 136/1995 și a dispozițiilor art.26 din Norma CSA din_, obligația de reparare a prejudiciului material și

      moral suferit de reclamanți revine societății de asigurări emitente a poliței RCA.

      Astfel, potrivit art.49 din Legea 136/1995: asigurătorul acordă

      despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care

      asigurații răspund față de terțe prsoane păgubite părin accidente d e

      autovehicul, _precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul

      civil. De asemenea, potrivit art.50 din același act normativ, despăgubirile se

      acordă pentru sumele pe care siguratul este obligat să le plătească cu titlu de

      dezdăunare și c hetuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare

      corporală sau deces _.

      În aceași ordine de idei, art.26 din Norma CSA din_, Asiguratorul

      RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile

      suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat,

      potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubir, dovedite prin orice

      mijlos de probă. Fără a se depăș limitele de despăgubire pr evăzute în contractul

      de asigurare RCA, în condițiile în care ev enimentul asigurat s-a produs în

      perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în

      formă bănească pentru : a). Vătămare corporală sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără carcater patrimonial.

      Se mai arată că în conformitate cu art.35 din Norma CSA/_, reclamanții au înaintat cerere de despăgubire către asiguratorul RCA, insă fără rezultat, atașând în acest sens documente doveditoare.

      Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite următoarele condiții: existența prejudiciului, existența faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, sub forma chiar a celei mai ușoare culpe. Toate aceste condiții sunt pe deplin întrunite, astfel existența prejudiciului, materializat așa cum rezultă din petitul acțiunii și din conținutul prezentei acțiuni, existența faptei ilicite - sub aspectul săvărșirii accidentului de circulație de către numitul B. Sebastian, asigurat la societatea pârâtă, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu - ca urmare a acestui accident reflamanții au suferit daune materiale și morale semnificative, vinovăția - culpa în producerea accidentului de circulație aparține în totalitate numitului B. Sebastian, acesta decedând dar fiind asigurat de S.C. O. V. I. G. S.A.

      Potrivit art.49 pct.2 din Norma CSA/_, la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unor persoane, se au în vedere:

      a)cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum si cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

      1. cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;

      2. veniturile nete nerealizate si alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului si până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

      3. daunele morale: în conformitate cu legislația si jurisprudența din România

Astfel, cu titlu de despăgubiri civile , reclamantele M. F. -M. și R.

R., solicită restituirea sumei de 13.905,1 lei, respectiv 11.046,05 lei

reprezentând cheltuieli de înm orm ântare, pom enirea ulterioară a victim ei

conform obiceiului locului și ridicarea m onum entului funerar

. În acest sens,

Cu privire la daunele morale solicitate

reclamanții au susținut următoarele:

Potrivit doctrinei și practicii în materie, soțul/soția victimei directe decedate, copii acesteia, părinții, frații și surorile justifică, în raport de datele cauzei, dreptul la acțiunea pentru repararea prejudiciului moral încercat, sub condiția demonstrării unei legături de afecțiune existente între fiecare dintre acestea și victimă. De asemenea se susține faptul că1, " în vederea stabilirii cunatumului despăgubirilor acordate pentru repararea daunelor morale, se impune o analiză in concreto și subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului, precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de victimă".

Repararea prejudiciului nepatrimonial este guvernată de principiile raparării integrale a prejudiciului, reparării prompte și, pe cât posibil, de cel al reparării în natură. Despăgubirea acordată sub forma unei sume de bani cu titlu de reparație a anumitor prejudicii nepatrimoniale nu este altceva decât o reflectare a principiului reparației integrale. În acest sens s-a statuat: " banii nu vor repara ceea ce este ireparabil, dar vor avea virtute compensatorie."; 2

În stabilirea întinderii despăgubirii, trebuie avute în vedere de instanță, anumite criterii și principii care au fost formulate în doctrină și care sunt oglindite în jurisprudență. Ele se referă la gravitatea prejudiciului nepatrimonial, importanța lui, durata consecințelor vătămătoare și intensitatea suferințelor psihice și fizice.

Astfel, reclamanta M. F. -M. ,pe lângă prejudicile patrimoniale suferite, prin decesul soțului, a suferit traume psihice intense raportat la relația armonioasă și atașamentul firesc dintre aceștia, precum și având în vedere nașterea recentă (2010) a unui copil, rod al căsătoriei acestora. Viața socială, profesională și de familie s-a schimbat semnificativ comparativ cu situația anterioară decesului survenit ca urmare a accidentului de mașină. Raportat la aceste aspecte, și având în vedere practica judiciară în materie, consideră că se impune acordarea de daune morale în cuantum de 300.000 lei.

1G.Vintilă -Daunele morale.Studiu de doctrină și jurisprudență, ed.Hamangiu, București, 2006, p.148-149

2Jugastru c. Repararea prejudiciilor nepatrimoniale, Editura Lumina Lex, 2001, pag. 58

În ceea ce o privește fiica m inoră în vârstă de 2 ani , aceasta se afla în întreținerea victimei, între aceștia existând o puternică relație afectivă. Raportat la vârsta fragedă a minorei se poate afirma că decesul tatălui va marca profund existența prezentă și viitoare a acesteia, fapt ce impune compensarea suferințelor. După cum în mod constant s-a apreciat de către instanțe, daunele morale urmăresc să asigure părții vătămate o alinare în condiții de viață mai confortabile, în vederea suplinirii lipsurilor afective determinate de decesul rudelor apropiate. În considerarea atașamentului firesc precum și a dependenței morale și materiale a minorei față de tatăl decedat precum și, având în vedere practica judiciară în materie solicită acordarea de daune morale în cuantum de 500.000 lei. Cu privire acordarea despăgubirilor periodice a precizat următoarele:

  • Începând cu data de_, minora M. Elisa M. beneficiază de acordarea unei pensii de urm aș în cuantum lunar de 350 lei

  • Conform adeverinței eliberate de Inspectoratul de poliție Județean, venitul mediu lunar al defunctului ajungea 2500 lei

După cum a statuat în mod constant practica judiciară, în situația în care urmașii beneficiază de pensie de la stat, se va putea impune plata unei prestații periodice rezultate din diferența dintre veniturile lunare pe care le afecta victima urmașilor săi și pensia de urmaș. Raportat la aceste aspecte, se justifică acordarea către fiica minoră a unei prestații periodice în cuantum de 2150, până la majorat sau noi dispozițiuni.

De asemenea, în urma producerii accidentului, părinții victimei, M. I. și M. F. , au fost profund afectați, având în vedere că aceștia au crescut și educat victima. Între părinți și copii există o relație afectivă deosebită, iar în speță, petenții și victima aveau o relație extrem de apropiată, bazată pe suport moral și material. Durerea pricinuită de moartea copilului, nu poate fi comparată cu nici o altă suferință psihică iar în vederea unei încercării de a compensa această lipsa, consideră că se impune acordarea unor daune morale în cuantum de 1. lei.

Sub un ultim aspect, cu privire la reclamanta R. R., sora victimei, menționează faptul că între frați a existat o puternică afecțiune, bazată ajutor moral și material reciproc, iar prin decesul intempestiv și violent al victimei, petenta a suferit un profund prejudiciu de natura psihică. În vederea acoperirii acestui prejudiciu se impune acordarea unor daune morale în cuantum de 100.000 lei.

În conformitate cu dispozițiile Legii 136/1995R, asiguratorul este obligat să plătescă cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată, persoanele păgubite prin deces. Autovehicului implicat în accidentul de circulație este asigurat S.C.

O. V. I. G. S.A

, prin urmare aceasta este obligată în temeiul legii să plătească nemijlocit despăgubirile solicitate de petentă.

S-a încercat rezolvarea acestui litigiu și pe cale amiabilă, în acest sens am atașat prezentei acțiuni corespondența dintre reclamantă si societatea de asigurări S.C. G. ama S.A., însă fără niciun rezultat, societatea pârâtă refuzând să acorde despagubirile astfel cum au fost solicitate de către

reclamantă, oferind o propunere de despăgubire cu mult sub prejudiciul efectiv suferit de către aceasta din urmă.

Pârâtele nu au depus întâmpinare însă la data de_, pârâta S.C. "O.

  1. I. G. "; S.A. prin S.C. "O. Vig " S.A.- SA a, a formulat note de ședință prin care a susținut că la data producerii accidentului respectiv _

    , vinovatul conducea un autovehicul pentru care s-a încheiat o asigurare de răspundere civilă auto pentru pagube produse terților, contract de asigurare al cărui conținut este reglementat de dispozițiile Ordinului nr. 14/2011 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

    Răspunderea asiguratorului este angajată în temeiul contractului de asigurare, răspundere ale cărei condiții și limite sunt prevăzute în ordinul mai sus menționat pentru punerea în aplicare a Normelor "privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule";, valabil pentru anul 2012.

    În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, solicită înlăturarea din depozițiile martorilor toate referirile la cheltuielile pe care reclamanții le-ar fi făcut în legătură cu producerea accidentului rutier. În acest sens, susține că declarațiile martorilor pe latura civilă a procesului penal pot conține o doză importantă de subiectivism - fapt explicabil și "admisibil";până la un punct, întrucât este de înțeles că din perspectiva factorului uman, emoțional, intervin sentimente de compasiune, solidaritate și compătimire, firești în astfel de cazuri. În ceea ce privește vătămarea corporală art. 49 din Ordinul CAS nr.

    5/2010 detaliază categoriile de prejudicii care pot fi suportate de asigurator.

    "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere, în caz de deces:

    1. cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

    2. cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;

    3. veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

    4. daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Raportat la momentul producerii accidentului, respectiv_, era în vigoare Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule care stabilește limita maximă de despăgubire la valoarea de 750.000 euro pentru daune materiale și 3.500.000 euro pentru daune morale.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantele R. R. și Mateș F.

  1. au solicitat achitarea sumelor de 13905.10 lei, respectiv 11046.05 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenirea ulterioară a victimei conform obiceiului locului, însă instanța va trebui să le admită numai în măsura în care sunt dovedite cu înscrisuri. În ce privește despăgubirile morale, solicită a se avea în vedere principiul ce stă la baza răspunderii civile delictuale, conform căruia dezdăunarea părților civile/reclamanților trebuie să prezinte întotdeauna o reparare justă și integrală a pagubei produse prin fapta licită a autorului, chiar în situația particulară a traumei psihice suferite de părțile civile, precum urmează să se țină seama de practica judiciară a instanțelor de judecată din țară cu privire la sumele ce sunt acordate cu titlu de despăgubiri morale pentru repararea prejudiciului încercat de persoanele vătămate în accidente de autovehicule.

    Daunele morale sunt consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual.

    Indemnizarea cerută ca echivalent al prejudiciului nepatrimonial generat prin fapta ilicită va trebui să prezinte o justă și integrală dezdăunare, însă sumele vor fi stabilite astfel încât să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor (I. A. u - Considerații asupra jurisprudenței române referitoare la practica reparării bănești a daunelor morale, Dreptul nr. 8/1996).

    În stabilirea întinderii despăgubirii nu se ia în considerare nici starea materială a autorului prejudiciului și nici starea materială a victimelor, însă în ultima vreme părțile vătămate constituite părți civile solicită daune morale de la inculpatul "asigurat de răspundere civilă";, iar despăgubirile să le fie plătite nemijlocit de societățile de asigurare, cerând în acest fel sume exorbitante.

    Criteriul care stă la baza cuantificării daunelor morale nu este calitatea de asigurat a celui chemat să repare prejudiciul cauzat și nici limitele maxime de despăgubire ce cresc de la an la an, ci cuantumul acestora trebuie să fie în mod obiectiv unul just, rațional, echitabil, dar mai ales rezonabil.

    Sensul raționamentului logic în stabilirea acestor despăgubiri trebuie să fie prin adunarea argumentelor și criteriilor consacrate de doctrina și jurisprudența din România (echitatea, compensația și evitarea îmbogățirii fără just temei) și nu prin scăderea din limita maximă a contractului de asigurare. Valoarea maximă a despăgubirilor a fost stabilită avându-se în vedere ipoteza unui caz de vătămare în care se regăsesc cumulat cele mai grave atingeri de drepturi patrimoniale și în legătură cu care părțile vătămate produc indicii și probe care să transmită instanței de judecată caracterul personal, cert și licit al prejudiciului invocat.

    Practica instanțelor naționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului demonstrează că este posibil să se evalueze prejudiciul moral astfel încât sumele acordare să nu fie exagerate și să reprezinte o justă

    compensare a răului suferit. Trebuia însă ca instanța judecătorească să acorde atenție unor criterii în stabilirea despăgubirilor.

    În consecință, cuantumul daunelor morale trebuie apreciat în raport de toate circumstanțele cauzei respective, împrejurările concrete în care s-a produs accidentul și urmările acestuia și trebuie avute în vedere atât suferințele fizice cât și psihice cauzate, intensitatea cu care au fost percepute și consecințele produse. În stabilirea cuantumului daunelor morale nu trebuie luate în calcul situația de asigurat a celui chemat să repare prejudiciul cauzat și nici de limitele maxime de despăgubire ce cresc de la an la an, ci cuantumul acestora trebuie să fie stabilit în mod obiectiv, rațional și echitabil.

    Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma dispozițiilor legale incidente speței și a probelor administrate, tribunalul reține următoarele:

    Prin rezoluția din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul B. Sebastian pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, întrucât a intervenit decesul făptuitorului.

    Din conținutul aceleiași rezoluții reiese faptul că la data de_ urmare a accidentului produs între localitatea valea Chioarului și Buciumi, numitul M. V., care se afla pe bancheta din spate a autospecialei marca Mercedes Benz Vito cu nr. de înregistrare MAI 33985, condusă de B. Sebatian, a decedat ca urmare a hemoragiei interne consecutivă unui traumatism toracic cu ruptură de cord.

    Vinovat de producerea accidentului a fost numitul B. Sebastian, care a avut la momentul producerii accidentului calitatea de asigurat al pârâtei, în temeiul poliței de asigurare de răspundere civilă RCA seria RO/10/U4/CA nr. 011072427.

    Temeiul de drept al pretențiilor materiale și morale ale reclamantelor, îl constituie prevederile art. 49 și art. 50 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.

    Astfel, potrivit art. 49 din legea mai sus menționată "Asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:

    1. legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;

    2. legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul";.

De asemenea, potrivit art. 50 din același act normativ "Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflată în afară vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv";.

Articolul 49 pct. 2 din Ordinul CSA nr. 5/2010 detaliază categoriile de prejudicii care pot fi suportate de asiguratori astfel:

La stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unor persoane se au în vedere următoarele:

  1. cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase probate cu documente justificative;

  2. cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare probată cu documente justificative de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se fac înmormântarea;

  3. veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prev. la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

  4. daunele morale în conformitate cu legislația și jurisprudența DIN România.

La momentul producerii accidentului, respectiv_, era în vigoare Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidentele de vehicule care stabilește limita maximă de despăgubire la valoarea de 750.000 euro pentru daune materiale și 3.500.000 daune morale.

În speța dedusă judecății au formulat pretenții materiale reclamanta M.

F. -M. - soția victimei pentru suma de 13.905 lei și reclamanta R. R. - sora victimei, constând în suma de 11.046,05 lei.

Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv de la filele 25-31, rezultă că reclamantele au făcut dovada acestor pretenții, cu privire la care și pârâta, prin concluziile scrise a fost de acord, în măsura în care sunt dovedite cu înscrisuri.

Cu privire la daunele morale solicitate de către reclamanți, tribunalul reține următoarele:

Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material și moral în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului.

Referitor la daunele morale cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art. 998 și 999 din vechiul cod civil și art. 1391 din actualul Cod civil, care folosesc termenul general de "prejudicii"; fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci și a celor cu caracter penal.

Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare iar în lipsa acesteia se stabilește de instanța de judecată în raport

cu intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite de membrii familiei.

Daunele morale au rolul de a acoperi prejudiciile cu caracter nepatrimonial suferite de părțile civile. Ele sunt menite să conducă la realizarea unor reparații echitabile, în raport cu prejudiciul afectiv ce le-a fost cauzat părților civile și în raport de prejudiciul adus condițiilor lor de viață.

De asemenea Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din_, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate.

Astfel, atât instanțele naționale cât și C.E.D.O. nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a consecințelor particulare ale cauzei în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.

Reclamanta M. F. -M. - soția victimei, pe lângă prejudiciile materiale suportate prin decesul soțului, a suferit traume psihice intense, raportat la relația armonioasă și atașamentul firesc dintre aceștia, având în vedere și nașterea recentă (2010) a unui copil, minora M. Elisa M. .

Raportat la aceste aspecte, acordarea de daune morale în cuantum de

300.000 lei este justificată.

În ceea ce o privește pe minora M. Elisa M., în vârstă de 2 ani, aceasta se afla în întreținerea victimei, între aceștia existând o puternică relație afectivă.

Față de vârsta fragedă a minorei, decesul tatălui său va marca profund existența prezentă și viitoare a acesteia, împrejurare ce determină instanța să-i compenseze suferințele cu daune morale în cuantum de 500.000 lei.

Reclamanții M. I. și M. F. - părinții victimei, au crescut și au educat victima, între ei exista o relație afectivă deosebită, iar victima constituia pentru aceștia un suport moral și material puternic.

Cum, durerea pricinuită de moartea copilului nu poate fi comparată cu nicio altă suferință psihică, acordarea a câte 150.000 lei pentru fiecare, cu titlu de daune morale, justifică o reparație echitabilă.

Reclamanta R. R. - sora victimei, a fost afectată profund de moartea fratelui său, întrucât între frați a existat o puternică afecțiune bazată pe ajutor moral și material reciproc.

Astfel se explică și contribuția pe care aceasta a avut-o la suportarea cheltuielilor efectuate pentru înmormântare.

Daunele morale solicitate de aceasta în cuantum de 100.000 lei, sunt justificate și echitabile.

Împrejurările reținute mai sus, ca temei pentru acordarea daunelor morale, au fost confirmate de martorele audiate în cauză, respectiv de Sav M. Lucia și Handuc M. Lidia.

Este de netăgăduit că suferința reclamanților este incomensurabilă iar raportat la cuantumul daunelor acordate nicio sumă de bani nu poate compensa viața unui soț, tată, fiu și frate.

Așa fiind, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâtele la plata daunelor morale solicitate, cu penalitățile de 0,1 % calculate

pentru fiecare zi de întârziere și pentru fiecare sumă, în conformitate cu art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010, începând cu 1 ianuarie 2013.

Cererea privind acordarea pentru minora M. Elisa M., a unei îndemnizații lunare până la majorat, în cuantum de 2150 lei/lună, este neîntemeiată, în condițiile în care din venitul mediu lunar al defunctului, doar o parte din acesta putea fi afectat pentru creșterea și întreținerea minorei, iar prin acordarea pensiei de urmaș în cuantum de 350 lei lunar, nevoile materiale ale acestuia pot fi asigurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții M. F. -M. , personal și în calitate de reprezentant legal al minorei M. ELISA M. , ambele cu domiciliul în oraș Ulmeni, sat. Ț., nr.124, jud. M., M. I. și

M. F.

, ambii cu domiciliul în oraș Ulmeni, sat Chelnița, nr.10, jud. M. și R. R.

, identificată prin CNP 2., cu domiciliul în oraș Ulmeni, sat

Chelnița, nr.77, jud. M. toți cu domiciliul procesual ales în B. M., B-dul Independenței, nr. 10/71, jud. M., prin avocat Niculescu Țâgârlaș C., cu sediul în B. M., B-dul Independenței nr. 10/71, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. O. V. I. G. S.A cu sediul în B., sector 1, Bd. A.

, nr.28, corp B și S.C. O. V. I. G. S.A- sucursala M. cu sediul în

B. M., Bd. U., nr.11, parte, jud. M. și în consecință:

Obligă pe pârâta S.C. O. V. I. G. S.A să plătească reclamantei M. F. -M. , suma de 11.046 lei reprezentând despăgubiri și suma de 300.000 lei daune morale, la care se calculează penalități de 0,1% pe zi, începând cu data de_ și până la data plății debitului principal.

Obligă pe pârâta S.C. O. V. I. G. S.A să plătească reclamanților M. I. și M. F., daune morale în cuantum de 150.000 lei pentru fiecare, la care se calculează penalități de 0,1% pe zi, începând cu data de_ și până la data plății debitului principal.

Obligă pe pârâta S.C. O. V. I. G. S.A să plătească reclamantei M. F. -M. în calitate de tutore al minorei M. ELISA M. daune morale în cuantum de 500.000 lei, la care se calculează penalități de 0,1% pe zi, începând cu data de_ și până la data plății debitului principal. Obligă pe pârâta S.C. O. V. I. G. S.A să plătească reclamantei R. R. , suma de 13.901 lei despăgubiri și daune morale în cuantum de 100.000 lei, la care se calculează penalități de 0,1% pe zi,

începând cu data de_ și până la data plății debitului principal.

Respinge cererea privind acordarea indemnizației lunare pentru minora

  1. ELISA M. .

    Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .

    Președinte G. ier

  2. B. R. J.

Red. N.B. /_ .

Tred. T.H._ /8 ex.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 6645/2013. Acțiune în daune delictuale