Decizia civilă nr. 2311/2013. Rezoluțiune contract
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2311/2013
Ședința publică din data de 20 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T.
GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul M. E. împotriva sentinței civile nr. 9 din data de_ pronunțată de Tribunalul B.
-Năsăud, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta SC I. CG S., având ca obiect - rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata-pârâtă prin avocat Petra E. G., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 12 din dosar, lipsind recurentul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimata-pârâtă a fost restituită la dosar cu mențiunea "destinatar mutat";, însă viciul de procedură este acoperit prin prezența reprezentantului în ședința de la acest termen de judecată.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent demersului promovat.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Raportat la lipsa dovezii care atestă plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar reprezentanta intimatei-pârâte înțelege să invoce excepția nelegalei timbrări a recursului, raportat la prevederile art. art. 20 al.1 și 3 din Legea nr. 146/1997, solicitând admiterea excepției și anularea căii de atac ca netimbrată, având în vedere că recurentul nu a înțeles să se conformeze obligațiilor stabilite de instanță în sarcina sa, așa cum rezultă și din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 15 din dosar.
Reținând poziția procesuală exprimată de apărătorul intimatei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin decizia nr.9 pronunțată la_ în dosar nr._ al Tribunalului
B. Năsăud a fost respins apelul declarat de reclamantul M. E. și
obligat apelantul să plătească intimatei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Pentru a dispune astfel s-a reținut că instanța de fond în mod justificat a reținut că nerespectarea termenului de predare a apartamentelor,_ nu a putut fi respectat în primul rând datorită lucrărilor suplimentare și a modificărilor constructive solicitate de reclamant în data de_, respectiv c 16 zile înainte de termenul contractual de predare a apartamentelor.
Contrar susținerilor apelantului, decalarea termenului de predare datorită acestor lucrări nu este dovedită numai prin declarațiile martorilor ci și prin însemnările olografe făcute pe schița apartamentelor și prin plata celei de a treia rate făcută ulterior de reclamant, plată pe care acesta nu ar fi făcut-o dacă nu ar fi fost de acord cu prelungirea termenului de predare a spațiilor locative .
De asemenea din această plată făcută de reclamant în data de_ în loc de data de_ la care trebuia achitată a treia rată conform contractului, rezultă că nici reclamantul nu a respectat la rândul său termenele contractuale.
Or, în aceste circumstanțe reclamantul nu mai este îndreptățit să invoce nerespectarea termenului de predare a lucrării de către pârâtă și să solicite rezoluțiunea contractului numai pentru acest motiv.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs M. E. solicitând admiterea, modificarea hotărârii
.
În susținerea celor solicitate se arată că în mod eronat instanta a apreciat ca intimata nu a respectat termenul de predare a lucrarii,_ din ratiuni neimputabile acesteia. Aceasta a acordat insemnatate juridica unui fapt pur si simplu eventual, ipotetic, lucru care nu poate fi permis.
Asadar, in cuprinsul antecontractului incheiat intre partile prezentului litigiu, la punctul 4, se stipuleaza la un moment dat, faptul ca: {( Apartamentul va fi realizat conform proiectului de executie care ne-a fost prezentat de catre vanzatoare si pe care il acceptam. Costul lucrarilor suplimentare pe care a convenit ca vanzatoarea sa le efectueze in apartament si care vor fi cuprinse in act aditional la prezentul precontract, incheiat sub semnatura privata, vor fi suportate de cumparator, in baza devizului prezentat de catre vanzatoare».
Instanta investita cu solutionarea cererii de chemare in judecata nu a acordat eficienta juridica, asa cum se impunea, prevederilor art. 1191 Cod civil, care stabilesc, fara putinta de tagada, faptul ca {( dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 de lei, nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata». Totodata, la alin. 2 al aceluiasi articol, se stipuleaza ca « nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea la timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste 250 de lei», In considerentele sentintei atacate, instanta de fond arata ca nu are relevanta faptul ca nu s-a incheiat actul aditional la care partile faceau referire in antecontract, acordand probei testimoniale un rang prioritar probei cu inscrisuri, fapt inexplicabil si contrar dispozitiilor legale.
In egala masura, instanta nu a avut in vedere faptul ca neintocmindu-se actul aditional cu privire la lucrarile suplimentare practic nu s-a mai pus in discutie efectuarea acestor lucrari. Intimata nu face nimic altceva decat sa incerce sa se sustraga de la sanctiunea care i se cuvine pentru nerespectarea culpabila a prevederilor contractuale, ascunzandu-se in spatele acestui paravan pe care i-I confera ambiguitatea clauzelor de la pete 4 din antecontract. De altfel, aceasta clauza amintita din « legea partilor »), raportat la prevederile arte 969 Cod civil, este una nelegala care nu tine seama de prevederile legale privitoare la pret, ca element ai unui contract.
Pretul ca element al unei conventii de vanzare-cumparare se impune a fi unul determinat sau cel putin determinabil, fiind necesar sa fie hotarat
cuantumul acestuia de catre parti la momentul perfectarii contractului. In niciun caz, determinarea pretului nu poate rarnane la aprecierea ulterioara a partilor sau sa depinda de vointa uneia din ele. Ori in cuprinsul pct. 4, raportat la eventualele lucrari suplimentare, se precizeaza că pretul va fi stabilit prin vointa discretionara, arbitrara si suverana a vanzatorului care va emite un deviz prin care se va stabili cuantumul sumei datorate de reclamant.
Totodata, instanta a apreciat intr-o maniera gresita dispozitiile acestei clauze contractuale. Desi, din punctul sau de vedere, este evident faptul ca in antecontract se face referire ia eventuale lucrari suplimentare, pe care partile nu si le-au asumat, neexistand niciun act aditional care sa faca referire la acestea, instanta era indrituita sa procedeze la aplicarea art. 983 Cod civil,
Instanta a considerat in mod injust ca efectuarea platii in valoare de cca 1/3 din valoarea contractului dupa mai mult de 5 luni de la expirarea termenului de predare semnifica faptul ca neexecutarea la termen a obligatiei paratei nu a lipsit contractul de fundament si ca am acceptat in mod tacit posibilitatea predarii apartamentelor dupa data de_ .
Este real ca a acceptat posibilitatea predarii apartamentelor dupa data de_, acordandu-i intimatei un termen scurt de gratie in vederea executarii obligatiei asumate. Prevalandu-se de buna-credinta in executarea conventiilor, impusa de art. 970 Cod civil, a avut incredere in promisiunile intimatei care i-au garantat ca in cel mai scurt timp, îi va preda imobilele, dorind la acel moment ca prezentul contract sa se execute.
In aceeasi ordine de idei, s-a retinut ca neexecutarea obligatiei paratei de predare a imobilelor la_ se datoreaza si unor cauze exterioare, independente de aceasta, nefiind astfel vinovata de nefinalizarea in termen a obligatiei, cata vreme o serie de demersuri precum efectuarea receptiei finale a lucrarilor si inscrierea imobilelor in cartea funciara se raporteaza si la pozitia administratiei locale. Din perspectiva acestuia nu se află in prezenta unui aspect exterior, independent de entitatea intimatei. Aceasta nu a fost constransa in vreun fel de catre reclamanmt sa-si asume o obligatie pe care nu si-o poate onora. Intimata, fiind o societate al carei obiect de activitate este acela de construire de locuinte si oferirea acestora spre vanzare, asimilat de catre lege unui profesionist indrituit sa cunoasca si aspecte legate de activitatea administratiei locale (strict la aspecte tangentiale cauzei - care este durata in care se intreprind anumite operatiuni, termenul in care se obtin anumite avize) trebuia sa fixeze un termen rezonabil in vederea indeplinirii obligatiei aferente conventiei.
Avand in vedere ca rezoluțiunea contractului este o sancțiune civilă, garanție a respectării contractului, de natură a contribui la executarea întocmai și cu bună-credință, a obligațiilor contractuale si ca majoritatea autorilor considera că temeiul juridic al rezoluțiunii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, opinam ca se impune aplicarea acestei sancțiuni intimatei. Elementele obiective si exterioare invocate de către intimată nu pot constitui nici măcar lato sensu o ipoteză la caz fortuit care să exclusă sancțiunea rezoluțiunii.
Răspunzând celor invocate intimata S.C. I. C.G. S. a solicitat respingerea recursului în considerarea că motivele sunt neîntemeiate.
Astfel potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare din_ societatea noastră s-a obligat să construiască și să-i transmită reclamantului dreptul de proprietate asupra două apartamente din imobilul cu numărul administrativ 2007 din cartierul V., pentru prețul de 105.000 euro, până la_, în următoarele condiții.
Sub pct. 4 din antecontract, promitentul-cumpărător s-a obligat să achite întregul preț de 105.000 euro până la_, precum și contravaloarea lucrărilor suplimentare solicitate de cumpărător.
Ori, tocmai aceste lucrări suplimentare solicitate de cumpărător au dus la întârzierea executării contractului la termenul convenit.
În primul rând deși convenise să finalizăm apartamentele la_, reclamantul-recurent a prezentat modificările solicitate la cele două apartamente doar la_, respectiv cu 15 zile înainte de termenul convenit predării. Prin prezentarea modificărilor solicitate doar cu 15 zile înainte de termen era evident că acest termen se prelungește până la terminarea acelor lucrări. A se vedea în acest sens anexa nr. 1 la cererea-reconvențională, pe care sunt prezentate modificările solicitate și data la care acestea au fost predare societății.
Dar, înțelegerea că termenul de predare se prelungește până la efectuarea îmbunătățirilor cerute și intabularea imobilului rezultă cu prisosință din însăși faptul că recurentul-cumpărător ne-a achit la_, la 6 luni de la termen, echivalentul în lei a 30.000 euro. A se vedea în acest sens anexa nr. 2 la cererea- reconvențională, cuprinzând factura noastră și extrasul de cont cu plata făcută de recurent prin societatea lui "RO IMOBILIARE" S.R.L.
In ce privește modificările solicitate de recurent, după cum arată martorii Frâncu Cristian, R. Alexandra și Rubinger M., acestea au necesitat un proiect aprobat și o soluție din partea proiectantului pentru modificarea instalațiilor electrice, de încălzire și de apă. Apoi, pentru finisajele interioare, recurentul- cumpărător a solicitat utilizarea unor materiale ce le va prezenta el (faianță, gresie, parchet, uși interioare, etc.) și pe care nu le-a mai adus niciodată.
Terminând lucrările ce puteau fi executate în lipsa materialelor ce trebuiau aduse de recurent, vânzătoarea a întocmit și celelalte formalități de întabulare a blocului și a comunicat recurentului contravaloarea lucrărilor suplimentare de
7.000 lei, aducându-le la cunoștință posibilitatea încheierii contractului.
Totodată a notificat pe recurent ca la_ să se prezinte la notar pentru achitarea diferenței de preț și încheierea contractului în formă autentică, respectiv transmiterea dreptului de proprietate.
Verificând regularitatea sesizării la_ în temeiul art.137 C.pr.civ. coroborat cu art.11, și art.20 din Legea
nr.146/1997, art.9 din OG nr.32/1995 Curtea a invocat excepția anulării ca netimbrate a recursului.
În acest sens în conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentului obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 3709,85 lei iar conform art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar de 5 lei.
În temeiul art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurentul a fost înștiințat - f 14 dosar-să achite în contul Consiliului local sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu au fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de_ (f. 14 dosar), lipsind taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență disp. art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele
metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului
Cât privește cererea intimatei privind cheltuielile, Curtea reține că art. 274 alin.3 C.pr.civ., în cuprinsul său prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Din norma enunțată rezultă că cheltuieli pot fi micșorate sau majorate prin raportare la una din situații: muncă îndeplinită, complexitate, valoarea pricinii. În speță, intampinarea se rezuma la aceleasi argumente sustinute in apel, acțiunea nu prezintă o complexitate ridicata context în care se apreciază că sunt incidente dispozițiile art.274 alin.3.Ca atare recurentul va fi obligat la cheltuieli partiale in suma de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de M. E. împotriva sentinței civile nr. 9 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. - Năsăud pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să achite intimatei SC I. CG S. B. cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 1500 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. H. | D. | M. | F. T. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 605/2013. Rezoluțiune contract | Decizia civilă nr. 257/2013. Rezoluțiune contract → |
|---|
