Decizia civilă nr. 218/2013. Rezoluțiune contract
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.218/2013
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: F. -IANCU M. JUDECĂTOR: D. -M. D. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurentul A. V. S. în contradictoriu cu intimata SC BT L. T. I. SA împotriva sentinței civile nr.3161/2012 pronunțate de către Judecătoria C. N., la data de 15 februarie 2012, în dosarul nr._, cauza având ca obiect, în primă instanță, reziliere contract.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta intimatei, consilier juridic d-na Țicle A. -Sonia, cu delegația de reprezentare depusă la dosar la acest termen de judecată, lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta intimatei solicită lăsarea cauzei la a oua strigare pentru a da posibilitatea părții adverse a se prezenta.
T. ul lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul recurentului, d-l avocat Sălăjan Iușan Sergiu R., cu împuternicirea avocațială existentă la dosar și reprezentanta intimatei, consilier juridic d-na Țicle A. -Sonia, cu delegația de reprezentare depusă la dosar la acest termen de judecată.
T. ul acordă cuvântul cu privire la excepții sau cereri per care le-ar avea de formulat.
Reprezentanta intimatei precizează că nu mai susține excepția tardivității introducerii recursului.
Reprezentanții părților arată că nu au excepții de ridicat și nici alte cereri de formulat.
T. ul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată constând în taxele judiciare achitate. În cuprinsul cererii de recurs a arătat faptul că-și întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art.312 alin.3 coroborate cu cele art.305 C.pr.civ. și art.304 ind.1 C.pr.civ.. Astfel cum a arătat în cuprinsul cererii de recurs, recurentul nu a avut cunoștință despre derularea dosarului la instanța de fond, acesta având calitatea de șofer în cadrul SC Rontransmar SRL, fiind plecat în perioada 2010-2012 ca șofer de cursă lungă. De asemenea, în cuprinsul cererii de recurs s-a referit și la problemele legate de domiciliul recurentului, faptul că adresa de domiciliu nu este la strada principală, că există anumite probleme legate de comunicarea actelor de
procedură în cadrul instanței de fond; menționează că acesta este motivul pentru care a arătat în cadrul cererii de recurs faptul că este necesară administrarea unor probe de natura interogatoriului reclamantei, martorilor, expertizei de specialitate, cu care a dorit să dovedească faptul că înainte de semnarea contractului care face obiectul dosarului părțile s-au înțeles asupra bunului care face obiectul acestui contract, recurentul a comunicat reclamantei toate datele și informațiile legate de motorul și de cutia de viteze care urmau să fie achiziționate de către reclamantă; mai mult decât atât, informațiile și bunul care face obiectul contractului au fost verificate de către reclamantă la reprezentanța Mercedes unde i s-a comunicat faptul că nu există probleme în ceea ce privește compatibilitatea. Dorește să precizeze două aspecte pe care le consideră deosebit de importante. Astfel, în primul rând, înainte de semnarea contractului și chiar după semnarea contractului, reclamanta a avut cunoștință despre faptul că există diferențe între motorul și cutia de viteză seria S și motorul și cutia de viteze aferente clasei AMG motiv pentru care aceasta și-a dat acordul și contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu privire la motorul și cutia de viteze seria_ . De asemenea, observă că aspectele indicate de către recurent prin recurs se coroborează chiar cu aspectele indicate de către intimată prin întâmpinare unde se arată că, într-adevăr, înainte de semnarea contractului, aspectele și informațiile comunicate de către recurent au fost verificate de către reclamantă la reprezentanța Mercedes motiv pentru care consideră că prin aceste aspecte invocate prin întâmpinare se susține caracterul fondat al recursului, recurs pe care solicită instanței să-l admită.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului. Arată că, în fapt, legat de procedura de citare care recurentul susține că nu a fost îndeplinită conform procedurilor, toate actele, respectiv prima citație împreună cu cererea de chemare în judecată, cea de-a doua citație cu chemarea la interogatoriu, precum și sentința instanței de fond au fost comunicate la aceeași adresă, însă remarcă că numai sentința prin care s-a admis cererea de chemare în judecată a ajuns la recurent; agentul procedural a menționat pe citație că actele de procedură au fost afișate pe ușa locuinței, astfel cum se menționează și în Codul de procedură civilă. Referitor la susținerile privind bunurile care au făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare, reprezentanta intimatei arată că, într-adevăr, anterior încheierii contractului, reprezentanții intimatei au recurs la cunoștințele angajaților reprezentanței Mercedes care au menționat faptul că, într-adevăr, s-ar putea să fie necesare niște modificări pentru a face ca bunul-obiect al contractului să funcționeze pe autoturismul proprietatea intimatei, însă cu costuri minime; ulterior, după ce s-a achitat avansul și s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, s-a procedat la montarea acestui bun pe autoturismul intimatei și s-a constatat faptul că modificările sunt majore, presupunând costuri de peste 9.000 euro, costuri care nu au fost planificate, drept pentru care apreciază că nu au fost îndeplinite toate condițiile prevăzute de contractul de vânzare-cumpărare; astfel, bunul nu a funcționat pentru scopul pentru care a fost achiziționat de către intimată, drept pentru care a formulat cererea de chemare în judecată prin care a solicitat instanței să oblige recurenta la plata cheltuielilor reprezentând avansul 2. În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra recursului.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 3161 din 15 februarie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. BT L. T. I. S.A., în contradictoriu cu pârâtul A. V. -
și, în consecință, s-a constatat rezolutiunea contractului de vânzare- cumpărare nr. 8995/_ dintre părți, a fost obligat pârâtul A. V. -S. sa restituie suma de 4.500 EUR încasată de la reclamantă, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1305 Ron.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de _
, reclamanta a încheiat cu pârâtul A. V. -S., contractul de vanzare- cumparare inregistrat sub nr. 8995 prin care acesta a achiziționat următoarele bunuri: M. OR SI CUTIE VITEZE MERCEDES_, serie sașiu WDB2200741A337078, in valoare de 5.000 EURO (TVA inclus), plata bunului urmând sa se realizeze in trei transe, la cursul de vânzare al Băncii T. de la data plații, astfel: 2.500 EUR in momentul perfectării contractului, plata care s-a făcut cu OP nr. 3520/_ ; 2.000 EUR la data de 1 octombrie 2010, plata care s-a făcut cu OP 3702/_ ; 500 EUR in momentul predării si verificării funcționalității bunurilor de către S.C. BT L. T. I. S.A., plata care nu s-a mai efectuat.
În urma verificării bunurilor achiziționate, s-a constatat ca acestea nu erau funcționale, astfel ca ultima transa a prețului nu a mai fost virata in contul vânzătorului.
Conform cap. IV din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu dl. A.
V. -S., acesta s-a obligat ca în cazul in care, in urma verificării funcționalității bunurilor se descoperă ca acestea nu funcționează conform scopului pentru care au fost achiziționate sa returneze banii primiți la încheierea contractului." De asemenea, in temeiul art. 1352 si următoarele Cod Civil, vânzătorul este răspunzător de viciile lucrului daca acestea ii fac impropriu folosinței după destinație.
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 8995/_, cap. IV- obligațiile părtilor, liniuta 6 (sase), "contractul încetează de plin drept, fara a fi necesara intervenția unei instanțe judecătorești in cazul in care oricare dintre parti nu isi executa o obligație considerata esențiala".
Urmare a nerespectării obligațiilor asumate in contractul de vânzare- cumpărare, la data de_, petenta a trimis Notificarea nr. J 8616 prin care vânzătorul A. V. -S. a fost somat sa restituie suma de 4.500 EUR achitata de S.C. BT L. T. I. S.A.. Acesta a fost totodată convocat pentru conciliere directa, ce urma sa aibă loc in termen de 15 zile de la primirea notificării, dar nu s-a prezentat nici la conciliere, nici în fața instanței.
Văzând cele de mai sus, dispozițiile art. 1352 si următoarele Cod Civil, potrivit cărora vânzătorul este răspunzător de viciile lucrului daca acestea ii fac impropriu folosinței după destinație, atitudinea pârâtului, prev. art. 969 C.civ.: conform cărora" Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile
contractante";, instanța a apreciat că pârâtul este în culpă, rațiune pentru care cererea de fața fiind întemeiată, a fost admisă.
În consecință, a constatat rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 8995/_ si va obliga pârâtul A. V. -S. sa restituie suma de 4.500 EUR încasată de la reclamantă.
In temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta-debitoare a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1305 Ron, reprezentând taxa judiciară de timbru în valoare de 1300 Ron, timbru judiciar în cuantum de 5 Ron.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A. V. -S., solicitând, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei în rejudecare instanței de fond iar, în subsidiar, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii formulată de către reclamantă, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, recurentul a arătat că instanța de judecată a pronunțat hotărârea judecătorească fără ca recurentul să aibă cunoștință de existența dosarului și fără să aibă posibilitatea să învedereze instanței de judecată starea de fapt reală și corectă și argumentele care demonstrează caracterul nefondat al acțiunii formulată de către reclamantă.
Lipsa sa de la termenul din data de 15 februarie 2012 a avut consecințe negative cu privire la interogatoriul depus de către reclamantă la acest termen, instanța de judecată făcând aplicarea dispozițiilor art.225 Cod procedură civilă și închizând faza probatorie.
Acesta a fost motivul pentru care a invocat dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, conform cărora în instanța de recurs nu pot fi administrate probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Așa cum a precizat și prin prezentul recurs, instanța de fond nu avea cum să pronunțe o sentință temeinică și legală în condițiile în care în fața acestei instanțe de judecată nu au putut fi administrate probe utile stabilirii în mod corect a stării de fapt și care ar fi demonstrat în mod clar și neechivoc caracterul nefondat al cererii de chemare în judecată formulată de către intimata reclamantă.
Mai mult, nu i se poate reține vreo culpă în imposibilitatea de administrare a tuturor probelor deoarece nu a avut niciodată cunoștință de procedura de conciliere directă efectuată de către reclamantă și nici de existența cauzei ce formează obiectul dosarului nr.39._ .
În practica judiciară, instanțele superioare au sancționat în mod constant situația prezentată de către el prin prezentul înscris, fie cu anularea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei în rejudecare, fie cu casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de fond în situația în care calea de atac era recursul.
Prin urmare, este inexplicabil cum instanța de fond a pronunțat o sentință doar pe baza echivalării lipsei sale de la interogatoriu cu o recunoaștere, în condițiile în care a putut observa că nu s-a prezentat deloc în instanță și ar fi putut deduce că există probleme cu citarea sa, cu atât mai mult cu cât instanța avea obligația fie să solicite reclamantei să facă dovada afirmațiilor sale, că bunurile nu sunt funcționale, fie să fi respins acțiunea ca nefondată, căci aceasta nu a fost susținută de probe elocvente în sensul celor susținute de către reclamantă.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 305, art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, art. 970, art. 1020, art. 1021 Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat pe cale de excepție respingerea recursului ca fiind tardiv formulat, iar, pe fond, respingerea ca neîntemeiat și nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata a arătat că potrivit actelor din dosarul instanței, sentința atacată a fost comunicată recurentului la data de 31 august 2012 și, prin urmare având în vedere dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, astfel că solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca fiind tardiv introdus.
Pe fondul cauzei, arată că toate actele din cadrul dosarului nr._ au fost comunicate la aceeași adresă, în același mod, respectându-se procedura prevăzută de Codul de procedură civilă, însă cu toate acestea recurentul a susținut că nu a primit decât sentința pe care a atacat-o cu recurs.
Pe de altă parte, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 8995 din 20 septembrie 2010, Cap. IV - obligațiile părților, liniuța 6 "contractul încetează de plin drept, fără a fi necesară intervenția unei instanțe judecătorești în cazul în care oricare dintre părți nu își execută o obligație considerată esențială";.
Urmare a nerespectării obligațiilor asumate în contractul de vânzare- cumpărare, în data de 25 octombrie 2010 societatea a trimis notificarea nr. J 8616 prin care vânzătorul a fost somat să restituie suma de 4.500 Euro achitată de S.C. BT L. T. I. S.A., acesta fiind totodată convocat pentru conciliere directă, ce urma să aibă loc în termen de 15 zile de la primirea notificării, notificare care a fost înaintată Corpului Executorilor S.C. BT L. T. I. S.A., pentru a fi expediată vânzătorului.
Intimata mai precizează că într-adevăr reprezentanții societății au apelat la cunoștințele unui mecanic angajat al reprezentanței Mercedes, însă subliniază faptul că au fost trimiși la respectivul domn de către recurent.
În acest sens, li s-a comunicat faptul că bunurile pe care doreau să le achiziționeze se pot monta pe autoturismul în cauză, însă s-ar putea să fie necesare mici modificări, astfel că s-a decis achiziționarea acestora, cu rezerva convenită de comun acord cu vânzătorul că bunurile în cauză să se potrivească pe autoturismul proprietatea BT L. .
Subliniază faptul că reprezentanții societății, contrar celor susținute de către recurent, nu cunoșteau faptul că bunurile achiziționate nu se pot monta pe autoturismul în cauză fără costuri foarte mari. Mai mult decât atât, atât vânzătorul, cât și mecanicul recomandat de către acesta au susținut faptul că bunurile se potrivesc pe autoturism și pot fi montate cu ușurință și costuri minime, lucru imposibil după cum s-a putut constată ulterior cu ocazia montării acestora.
Prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare, recurentul s-a obligat să returneze banii primiți la încheierea contractului în cazul în care se descoperă că bunurile nu funcționează conform scopului pentru care au fost achiziționate, lucru care însă nu a avut loc, drept pentru care a procedat la formularea cererii de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1352 și următoarele cod civil art. 92 și următoarele, art. 101-103, art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.1224/R/2012 pronunțată la data de 13 decembrie 2012 în dosarul nr._ al T. ului C. a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
In ceea ce priveste o prima critica a recurentului, referitoare la aceea ca nu a avut cunoștință de existența dosarului, tribunalul o va respinge ca nefondata, constatand ca, in fata primei instante, exista dovada citarii prin afisare la domiciliul recurentului parat ( f. 14, 19 ) . T. ul apreciaza sub acest aspect irelevant faptul ca recurentul invoca ca ar fi fost plecat de la domiciliu, aceasta neputand atrage nulitatea actului de procedura de citare prin afisare.
In concluzie, tribunalul apreciaza ca nefondata cererea de casare a sentinței și de trimitere a cauzei în rejudecare instanței de fond .
In ceea ce priveste critica recurentului, referitoare la aceea ca in mod gresit prima instanta ar fi admis actiunea, deoarece reclamanta nu ar fi facut dovada că bunurile nu sunt funcționale, tribunalul observa ca prima instanta a coroborat proba cu inscrisurile cu refuzul raspunderii la interogator, sens in care a facut aplicarea prevederilor art. 225 C.pr.civ. T. ul mai observa si faptul ca, desi legal citat, paratul nu a formulat intampinare in cauza. Astfel se apreciaza ca in mod corect, in cauza s-a retinut ca dovedit aspectul de fapt constand in aceea ca in urma verificării bunurilor achiziționate, s-a constatat ca acestea nu erau funcționale, motiv pentru care ultima transa a prețului nu a mai fost virata in contul vânzătorului.
ul mai retine ca in contractul de vanzare-cumparare inregistrat sub nr. 8995/2010 in cap. IV A. V. -S. s-a obligat ca în cazul in care, in urma verificării funcționalității bunurilor se descoperă ca acestea nu funcționează conform scopului pentru care au fost achiziționate sa returneze banii primiți la încheierea contractului." De asemenea, tribunalul retine ca fiind incident art. 1352 si următoarele Cod Civil, care reglementeaza obligatia de garantie a vânzătorului, acesta fiind răspunzător de viciile lucrului daca acestea ii fac impropriu folosinței după destinație.
Prima instanta a constatat eficienta pactului comisoriu de grad IV inserat in contractul de vânzare-cumpărare, cap. IV- obligațiile părtilor, liniuta 6 (sase), "contractul încetează de plin drept, fara a fi necesara intervenția unei instanțe judecătorești in cazul in care oricare dintre parti nu isi executa o obligație considerata esențiala".in acest context, prima instanta a constatat rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare si a obligat pârâtul A. V. -S. sa restituie suma de 4.500 EUR încasată de la reclamantă.
Cu privire la acest aspect T. ul apreciaza insa ca in speta, din contract rezulta ca obigatiiile esentiale si corelative ale partilor contractante sunt doar acelea de predare bunuri/ plata pret, astfel ca se concluzioneaza in sensul ca prima
instanta, in mod neintemeiat a acordat eficienta pactului comisoriu. Aceasta concluzie se desprinde din aceea ca, in conformitate cu prevederile contractuale, obligatia de plata a paratului recurent deriva din obligatia de garantie, expres asumata si in mod independent de o culpa contractuala privind derularea contractului.
In baza considerentelor aratate si in aceasta limita, T. ul va admite recursul declarat de recurentul A. V. S. în contradictoriu cu intimata SC BT L. T. I. SA, împotriva sentinței civile nr.3161/2012 pronunțate de către Judecătoria C. N., la data de 15 februarie 2012, în dosarul nr._, pe care o va modifica doar în parte, în sensul că va respinge capătul de cerere privind constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare cumpărare nr.8995/_ .
T. ul urmeaza sa mentina toate celelalte dispoziții ale sentinței recurate, retinand totodata ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata in aceasta faza procesuala.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurentul A. V. S. în contradictoriu cu intimata SC BT L. T. I. SA împotriva sentinței civile nr.3161/2012 pronunțate de către Judecătoria C. N., la data de 15 februarie 2012, în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că respinge capătul de cerere privind constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare cumpărare nr.8995/_ .
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
N. K. F. -IANCU M. | D. M. | D. C. P. |
In concediu pt. ingrijirea copilului Semneaza presedintele instantei
Red.DMD/MM
2 ex./_
Judecător fond: S. I., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 257/2013. Rezoluțiune contract | Decizia civilă nr. 16/2013. Rezoluțiune contract → |
|---|
