Decizia civilă nr. 263/2013. Nulitate act juridic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 263/2013
Ședința publică din data de 11 Aprilie 2013
Tribunalul format din: PREȘEDINTE: D. E. L.
JUDECĂTOR: L. T. B. JUDECĂTOR: A. P. M.
GREFIER: M. DP
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul M. B. Ș. împotriva Sentinței civile nr.4601/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata I. C. L. SA, având ca obiect nulitate act juridic.
Cauza s-a dezbătut la data de 28 martie 2013, concluziile reprezentantului intimatului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată;
Prin sentința civilă nr. 4601/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, a fost admisă excepția netimbrării invocată de pârâtă și a fost anulată ca netimbrată acțiunea formulată, ulterior precizată, de reclamantul M. B. Ș. în contradictoriu cu pârâta I. C. L. SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Față de cele mai sus reținute, instanța a apreciat că excepția netimbrării invocată din oficiu în cauză este întemeiată, astfel că a admis-o și pe cale de consecință a anulat acțiunea reclamantei.
La data de_ s-a formulat "recurs și cerere de ajutor public judiciar";,de reclamantul M.
B. Ș.,
solicitând admiterea cererii și scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru.
În motivare s-a arătat că recurentul, în prezent, nu are nici un venit, de aceea a fost în imposibilitate de a-și angaja apărător, prin urmare solicită instanței să aprecieze că valoarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 2411 lei este foarte ridicată și nu o poate achita datorită situației sale financiare.
Lipsa veniturilor nu-i permite să achite această taxă în conformitate cu Legea nr. 146/1997. De asemenea, mai arată că din aceleași motive nu poate face față cheltuielilor cu deplasările la instanță, iar achitarea acestei taxe nu se poate face fără a-i periclita traiul. Având în vedere lipsa veniturilor, precum și cuantumul cheltuielilor de subzistență pe care trebuie să le suporte lunar recurentul și soția sa neavând nici un venit), solicită admiterea cererii de ajutor public judiciar.
În drept, s-au invocat disp. OUG nr. 51/2008.
Intimata I. C. L. SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nemotivat și inadmisibil, iar în ceea ce privește cererea de ajutor public judiciar solicită respingerea ca inadmisibilă în faza procesuală a recursului.
În motivare s-a arătat că reclamantul-recurent M. B. Ș. s-a adresat tribunalului cu o cerere intitulata "Recurs si prezenta Cerere de ajutor public judiciar", prin care solicita ca tribunalul să dispună scutirea lui de plata taxei judiciare de timbru stabilită de instanța de fond în sarcina sa, aferentă cuantumului sumei de 45.000 lei, așa cum și-a modificat acțiunea la termenul din_ .
Recursul este inadmisibil, deoarece: Art.302 ind.1 C.pr.civ. precizează: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: "b"- indicarea hotărârii care se atacă".
In cererea de recurs, astfel intitulată nu este indicată sentința instanței de fond care este atacată. Sub acest aspect, potrivit normei de drept mai sus-arătată, cererea este lovită de nulitate.
Deși instanța de fond s-a conformat disp.art.20 alin.2 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare și i-a pus în vedere reclamantului să-și timbreze cererea astfel modificată și precizată, la valoare de 45.000 lei acesta nu a înțeles să se conformeze dispoziției instanței și nici nu s-a adresat instanței cu o cerere de reexaminare, așa cum dispune art.18 alin.2 din Legea nr. 146/1997, fie cu o cerere de ajutor public judiciar așa cum dispune art.21 alin.1 din aceiași lege.
In atare situație, la termenul din_, instanța de fond a admis excepția netimbrării cererii invocată și în baza disp. art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantului.
Codul de procedură civilă la art.303 alin.1 stabilește în sarcina recurentului obligația de a-și motiva recursul prin însăși cererea de recurs, sau înlăuntrul termenului de recurs de 15 zile. Față de această normă de drept imperativă, recurentul nu a adus nici o critică sentinței instanței de fond în sensul de a invoca și dezvolta vreunul din motivele de casare sau modificare a sentinței, prevăzute de art.304 C.pr.civ. Sub acest aspect, recursul promovat de numitul M. B. Ș. este inadmisibil, ca fiind nemotivat.
Cererea de ajutor public judiciar, in faza recursului, este inadmisibilă, deoarece, potrivit legii care constituie sediul materiei - O.U.G. nr.51/2008, tribunalul nu este competent material sa soluționeze o astfel de cerere pe calea recursului.
In acest sens Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, la art. 21 permite justițiabililor persoane fizice, să beneficieze de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile O.U.G. nr.51/2008, privind ajutorul public judiciar in materie civila, modificată și completată ulterior.
Ordonanța de Urgență nr.51/2008, prevede la art. 11 "Cererea de acordare a ajutorului public judiciar se adresează instanței competente pentru soluționarea cauzei in care se solicita ajutorul;. . ." La alin.3 al aceluiași articol se precizează:" Daca ajutorul public judiciar este solicitat într-un proces în curs, cererea sau, după caz, cererile de acordare a ajutorului public judiciar se soluționează, daca legea nu prevede altfel, de completul investit cu soluționarea cererii principale."
Față de norma de drept menționată mai sus - art. 11 alin. 1 teza 1 si alin.3 din O.U.G. nr.51/2008 - reclamantul trebuia să se adreseze Judecătoriei B. cu o cerere de acordare a ajutorului public judiciar în materie civilă, instanța care avea pe rol judecarea acțiunii sale care se află în curs de soluționare, competentă material să judece și să se pronunțe asupra unei astfel de cereri.
Norma de sub alin. 3 al art.11 precizează, faptul că, dacă o astfel de cerere se formulează "intr-un proces în curs", aceasta se soluționează de completul investit cu soluționarea cererii principale. Se desprinde ideea că cererea de acordare a ajutorului public judiciar, așa cum este formulată în recurs nu poate fi soluționată în faza procesuală a recursului deoarece Tribunalul nu judecă pe fond acest proces și, pe cale de consecință nu are competență materială să soluționeze o astfel de cerere, în speță nefiind aplicabile disp. art. 12 alin.1 din O.U.G. nr.51/2008. Competența ar fi revenit instanței de fond dacă ar fi fost sesizată cu o astfel de cerere în timpul cât avea pe rol judecarea acțiunii principale a reclamantului.
Recursul promovat de recurentul-reclamant, fundamentat numai pe cererea de ajutor public judiciar, este inadmisibil deoarece recursul, în primul rând, este o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva unor hotărâri "pentru motive de nelegalitate", ori în cazul în speță nu s-a invocat nici un motiv de nelegalitate a sentinței instanței de fond.
De asemenea, recursul promovat și motivat numai pe o cerere de ajutor public judiciar, nu este o cale specifică pentru a reforma, prin casare sau modificare, o sentința a instanței de fond, care este legală și temeinică. Calea de atac împotriva încheierii pronunțată de instanța competentă să soluționeze cererea de ajutor public judiciar este revizuirea și nu recursul.
În drept, s-au invocat disp.art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, art.21 alin.1 și 2 din aceiași lege, cu aplicarea disp. art. 11 alin. l teza a-1-a si alin.3 din O.U.G. nr.51/2008.
Recurentul M. Ș.
a mai depus la dosar un înscris intitulat "acțiune în anulare act
"; (f.11- 12), prin care a arătat următoarele:
În data de_ în jurul orelor 10.30 -11 i-a fost luat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, marca Fiat Albea, care era parcat în fața blocului G8 din P. N. .
Autoturismul a fost achiziționat în februarie 2006 în baza contractului de leasing nr. 514 de la un dealer teritorial din P. N. care a încheiat între recurent și SC C. I. L. acel contract.
Recurentul precizează că, la data ridicării autoturismului, în autoturism a avut mai multe
bunuri.
De asemenea se precizează că la data dispariției avea achitate toate ratele, mai puțin rata
reziduală pentru care nu s-a înțeles cu plata, firma de leasing impunând niște penalizări despre care recurentul nu avut știință și în consecință recurentul a introdus o cerere de chemare în judecată îndreptată împotriva intimatei, la Judecătoria P. N. .
Intimata I. C. L. SA
a depus la dosar un înscris prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării în calea de atac a recursului de cereri noi
.
În motivare s-a arătat că la termenul de judecată din data de_ reclamantul-recurent M. Ș., fost M. B. Ș., a depus la dosarul cauzei aflat pe rolul tribunalului în recurs, o cerere precum și o serie de înscrisuri prin care reclama că intimata, și-ar fi însușit bunuri proprietatea sa, care se găseau in autoturismul recuperat de la dansul și că aceste bunuri nu i le-a restituit.
De asemenea, recurentul solicita "să i se facă dreptate" referindu-se la modalitatea în care intimata a procedat în cazul dânsului în calitate de utilizator în soluționarea diferendului izvorât din contractul de leasing nr.514/2006.
Cererea reclamantului-recurent, așa cum a redat-o succint mai sus, dar și probatoriul pe care l-a anexat la aceasta, nu poate face obiectul unei judecăți în calea de atac a recursului, având în vedere că în recurs nu se pot promova cereri noi, care pot face obiectul unei judecați pe fond la o instanță competentă material și teritorial, cereri care au un obiect cu totul diferit de obiectul recursului.
Reclamantul recurent a promovat o astfel de cerere la instanța de fond cu un obiect diferit de aceasta și care procedând la judecarea acesteia a pronunțat o sentință de anulare a acțiunii ca netimbrată.
Față de starea de fapt, reclamantul-recurent M. Ș., fost M. B. Ș., a promovat la instanța de recurs o cerere care prin conținutul său constituie pretenții noi față de intimată, iar aceste pretenții - cereri - nu se pot face în calea de atac a recursului, în special când acestea nu au nici o legătură cu obiectul recursului promovat și pe cale de consecință, se solicită admiterea excepției invocată și respingerea cererii depusă la termenul din_ .
In drept s-au invocat disp.art. 159 pct. 2, rap. la art. 306 alin.2 C.pr.civ. în vigoare până la data de_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că potrivit art. 316 cu referire la art.294 alin.1 Cod procedură civilă, în calea de atac a apelului( în speță a recursului), nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot face alte cereri noi, fiind cert că, față de obiectul acțiunii introductive - anularea clauzelor abuzive constând în impunerea retroactivă de penalizări în baza contractului de leasing nr.514/_, pretențiile recurentului din înscrisul depus la dosarul de recurs, intitulat "acțiune în anulare act";, prin care a arătat la data ridicării autoturismului a avut mai multe bunuri ce i-au fost sustrase de intimată, solicitând anularea contractului de novație( de leasing) pentru perceperea unor sume nereale, corelativ cu reclamarea furtului bunurilor expres indicate și a valorii acestora, reprezintă o nouă cerere care nu poate fi analizată de instanța de control, tocmai pe considerentul avut în vedere de legiuitor la edictarea normei legale invocată anterior - asigurarea dublului grad de jurisdicție, astfel că se va admite excepția inadmisibilității formulării de cereri noi în recurs, invocată din oficiu, în ședința publică din data de_ și, în consecință, se va respinge ca inadmisibilă cererea de anulare act formulată de recurentul M. B. Ș. .
Apoi, în analiza excepției nulității recursului invocată de intimata I. C. L. SA, prin întâmpinarea depusă la fila 6 dosar, analiză ce se impune a fi realizată cu prioritate în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ., se constată că, art.302 ind.1 C.pr.civ. enumeră mențiunile pe care cererea de recurs trebuie să le conțină, sub sancțiunea nulității: lit. b) - indicarea hotărârii care se atacă, lit. c) - motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, cu sublinierea că art.303
din același cod permite motivarea recursului prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs. Din cererea denumită "recurs și cerere de ajutor public judiciar";,reiese că reclamantul
M. B. Ș.,
solicita admiterea cererii și scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru
, pe motiv că nu are nici un venit, fiind în imposibilitate de a-și angaja apărător, iar valoarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 2411 lei este foarte ridicată și nu o poate achita datorită situației sale financiare, în drept invocând disp. OUG nr. 51/2008, fără a se indica care este hotărârea pe care o atacă și motivele de nelegalitate, astfel că cererea de ajutor public judiciar - calificare corectă prin prisma tuturor argumentelor prezentate, nu poate fi subsumată exigențelor pe care trebuie să le satisfacă o declarație de recurs, considerente care impun aplicarea sancțiunii stabilită de art.302 ind.1 C.pr.civ., respectiv constatarea nulității recursului declarat de recurentul M. B. Ș. împotriva sentinței civile nr.4601/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția inadmisibilității formulării de cereri noi în recurs, invocată din oficiu și, în consecință, respinge ca inadmisibilă cererea de anulare act formulată de recurentul M. B. Ș. .
Admite excepția nulității recursului invocată de intimata I. C. L. SA și, în consecință:
Constată nulitatea recursului declarat de recurentul M. B. Ș. împotriva sentinței civile nr. 4601/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
D. | E. L. | L. | T. | B. | A. | P. M. |
GREFIER,
M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ / 2 ex
Jud. fond: V. V.
| ← Decizia civilă nr. 162/2013. Nulitate act juridic | Sentința civilă nr. 1333/2013. Nulitate act juridic → |
|---|
