Decizia civilă nr. 387/2013. Nulitate act juridic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ **
DECIZIA CIVILĂ Nr. 387/R
Ședința publică din 05 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. C. O.
J. ecător S. O.
J. ecător V. I.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți S.
R. A. și S. DAN A., ambii domiciliați în B. M., str. E. R., nr. 6, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3767 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., în contradictoriu cu intimații-pârâți R.
N., R. IFN SA - S. B. M., R. IFN SA, având ca obiect nulitate act juridic.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului declarat, a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3767 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții S. R. A. și S. DAN A. în contradictoriu cu pârâții R. N. și R. IFN SA B. M. .
În considerentele sentinței s-a reținut: "Prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 3921/_ de B.N.P. Vladimir Mircea Bal, pârâtul R. N. a vândut reclamanților S. R. A. și S. Dan A. imobilele înscrise în CF 644 S. Nou de Sus reprezentate de parcelele top 190/1/1/3(38 mp), top 190/2/1/3 (310 mp), top 190/1/3 (270 mp), top 193/1/3 (256 mp) inclusiv parcela top 189/2 (310 mp).
În baza acestui contract, imobilele cumpărate de reclamanți au fost înscrise în C.F. nr. 670 S. Nou de Sus în proprietatea acestora, cu excepția parcelei top 189/2 (310 mp), care, din eroare, nu a fost transcrisă în această carte funciară, deși a fost dobândită de către reclamanți potrivit convenției.
Ulterior, prin contractul de ipotecă de rang I autentificat sub nr. 16/_ de B.N.P. Căpușan-Stoica, încheiat între pârâtul R. N. și SC R. IFN, primul a garantat secundei restituirea unui credit acordat de această instituție financiară prin contractatul nr. RQ09020103027492 din data de_ către
S.C. Quality Expert S.R.L., cu mai multe imobile, printre care și terenul reprezentat de parcela top 189/2 (310 mp), teren care nu mai era în proprietatea garantului, ci al reclamanților, conform celor arătate.
Ipoteca este un act de dispoziție. Pentru a produce efecte juridice, este necesar ca cel care ipotechează un imobil să aibă capacitatea de a înstrăina (art. 1769 C. civil). Din prevederile art. 1769 cod civil rezultă în mod implicit că pe lângă capacitate cel care încheie contractul de ipotecă trebuie să fie proprietarul imobilului.
Desigur, de principiu, poate fi concepută buna credință a subdobânditorului, întemeiată, bunăoară, pe cuprinsul cărții funciare, acțiunea unei asemenea excepții, numită aparența în drept (fondată pe error communis facit ius) încetează dacă există dovezi că tranzacționarea lucrului altuia a fost realizată în cunoștință de cauză, dobânditorul știind că lucrul tranzacționat nu este proprietatea cocontractantului sau datorită unei grave neglijențe (culpa lata) a omis să afle care este titlul acestuia și dacă acesta din urmă, este adevăratul proprietar (verus dominus).
De regulă, principiul validității aparenței în drept produce efecte juridice dacă actul încheiat de terțul subdobânditor este cu titlu oneros, ori, în speță, contractul de ipotecă nu întrunește această condiție, neexistând un subdobânditor, astfel că acest principiu nu este incident în cauză, contrar celor afirmate de pârâta SC R. IFN.
Nulitatea absolută a ipotecării lucrului altuia are ca punct de plecare împrejurarea că părțile au încheiat contractul știind că lucrul ipotecat este proprietatea altei persoane, ascunzând intenția de a aduce altuia o paguba; actul este fondat pe o cauză ilicită sau fraudă, având ca numitor comun reaua- credință a părților reprezentând o operațiune speculativa și conform art.966, 968 Cod civil actul juridic este lovit de nulitate absolută. În lipsa acestor împrejurări, nu se justifica nulitatea absolută a contractului.
Astfel, problematica ipotecării bunului altuia este decelată în practică după cum părțile au fost sau nu în eroare la data încheierii contractului, asupra calității de proprietar a celui care constituie ipoteca; admițându-se, astfel că, dacă părțile sau cel puțin beneficiarul garanției a fost în eroare, socotind că lucrul ipotecat aparține celui care constituie această garanție, ipoteca este anulabilă. Această nulitate relativă poate fi invocată doar de către părțile contractului de ipotecă și succesorii săi, nu și de către proprietarul lucrului, cum se prezintă în speța de față, proprietar care are la îndemână exercițiul unei acțiuni reale.
Însă, în cauză, la data constituirii ipotecii, pârâta R. IFN SA s-a crezut cu bună credință în cuprinsul cărții funciare, în care pârâtul R. N. era înscris ca proprietar tabular asupra terenului reprezentat de parcela top 189/2. Ori, conform art.30-31 din Legea nr.7/1996 (în vigoare la data convenției), dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul, iar cuprinsul cărții funciare se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară. De asemenea, dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.
Cum în speță reclamanții nu a dovedit faptul că ambele părți ale convenției au fost în cunoștință de cauză că tranzacționează bunul altuia, nu se poate pune problema unei nulități absolute a contractului de ipotecă, pentru cauză ilicită.
Conform art. 1898 Cod civil, buna credință se prezumă în raporturile juridice civile, cel ce susține reaua-credință trebuind să facă dovada existenței ei, ori, reclamanții nu a făcut nici o probă din care să reiasă că pârâta ar fi fost de rea-credință la momentul perfectării contractului de ipotecă.
Art. 33 alin. (1) din Legea nr.7/1996, invocat de reclamanți, prevede ca în situația în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde în privința înscrierii cu situația juridică reală se poate cere rectificarea acesteia, prin rectificare înțelegându-se și radierea înscrierii oricărei operațiuni susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciara [art.33 alin. (2) din lege].
Rectificarea înscrierii se poate cere dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă s-a constatat vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 34 din lege.
În lipsa unei hotărâri judecătorești date în acest sens sau a acordului titularului dreptului înscris, radierea dreptului nu poate fi dispusă unilateral.";
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții S. R. A. și S. DAN A., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru cercetarea fondului sau, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii astfel cum a fost precizată.
În concluziile orale prezentate instanței, reprezentantul recurenților a invocat excepția de necompetență materială a instanței de fond în soluționarea cauzei și a susținut că, fiind vorba de un litigiu neevaluabil în bani, competența de soluționare, conform art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, aparține T. ui M. . Prin urmare, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și reținerea cauzei spre judecare de către Tribunalul Maramureș.
Pe fondul cauzei, reprezentantul recurenților a susținut că cel care constituie o ipotecă asupra unui bun trebuie să fie proprietarul acelui bun, dar în cauză s-a încheiat un contract de ipotecă fără a se verifica situația și astfel s- a ipotecat un bun al unei alte persoane. La dosarul cauzei există dovezi de unde rezultă că procedura concilierii s-a îndeplinit, iar recurenții și-au indicat pretențiile.
Analizând recursul formulat, tribunalul îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele:
Lit. a de la pct. 1 al art. 2 a fost abrogată prin art. 219 pct. 1 din Legea nr. 71/2011, iar potrivit art. 159 (2) Cpc, necompetența materială poate fi invocată de părți la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
În consecință, excepția de necompetență materială a instanței de fond în soluționarea cauzei și susținerea reprezentantului recurenților în sensul că acțiunea în anularea contractului de ipotecă indică un litigiu neevaluabil în bani, sunt nefondate și neavenite ( Înalta Curte de Casație și Justiție- Secțiile Unite - Decizia Nr. 32
din 9 iunie 2008 ), urmând a fi respinse ca atare. Pe fondul cauzei, se vor reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3921/_ de
B.N.P. Vladimir Mircea Bal, pârâtul R. N. a vândut reclamanților S. R.
și S. Dan A. imobilele înscrise în CF 644 S. Nou de Sus reprezentate de parcelele top 190/1/1/3(38 mp), top 190/2/1/3 (310 mp), top 190/1/3 (270 mp), top 193/1/3 (256 mp) inclusiv parcela top 189/2 (310 mp).
În baza acestui contract, imobilele cumpărate de reclamanți au fost înscrise în C.F. nr. 670 S. Nou de Sus în proprietatea acestora, cu excepția parcelei top 189/2 (310 mp), care, din eroare, nu a fost transcrisă în această carte funciară, deși a fost dobândită de către reclamanți potrivit convenției.
Ulterior, prin contractul de ipotecă de rang I autentificat sub nr. 16/_ de B.N.P. Căpușan-Stoica, încheiat între pârâtul R. N. și SC R. IFN, primul a garantat secundei restituirea unui credit acordat de această instituție financiară prin contractul nr. RQ09020103027492 din data de_ către S.C. Quality Expert S.R.L., cu mai multe imobile, printre care și terenul reprezentat de parcela top 189/2 (310 mp), teren care nu mai era în proprietatea garantului, ci a reclamanților, conform celor arătate.
a constatat că în mod judicios prima instanță a apreciat că din prevederile art. 1769 Cod civil rezultă în mod implicit că, pe lângă capacitate, cel care încheie contractul de ipotecă trebuie să fie proprietarul imobilului.
Însă, conform art.30-31 din Legea nr.7/1996 (în vigoare la data convenției), dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul, iar cuprinsul cărții funciare se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară. De asemenea, dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.
Reclamanții nu au dovedit faptul că ambele părți ale convenției au fost în cunoștință de cauză că tranzacționează bunul altuia, deci, nu se poate pune problema unei nulități absolute a contractului de ipotecă, pentru cauză ilicită.
Conform art. 1898 Cod civil, buna credință se prezumă în raporturile juridice civile, cel ce susține reaua-credință trebuind să facă dovada existenței ei, or, reclamanții nu au probat că pârâta ar fi fost de rea-credință la momentul perfectării contractului de ipotecă.
Art. 33 alin. (1) din Legea nr.7/1996 prevede că în situația în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde în privința înscrierii cu situația juridică reală se poate cere rectificarea acesteia, prin rectificare înțelegându- se și radierea înscrierii oricărei operațiuni susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară [art.33 alin. (2) din lege].
Rectificarea înscrierii se poate cere dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă s-a constatat vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 34 din lege.
În lipsa unei hotărâri judecătorești date în acest sens sau a acordului titularului dreptului înscris, radierea dreptului nu poate fi dispusă unilateral.
Prin urmare, atâta timp cât cuprinsul cărții funciare (ce consacră principiul opozabilității erga omnes) nu a fost rectificat, iar alt motiv de nulitate a contractului de ipotecă nu poate fi reținut ca întemeiat, recursul reclamanților va fi respins ce nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S. R. A.
și
S.
DAN A., ambii domiciliați în B. M., str. E. R., nr. 6, jud. M.
,
împotriva sentinței civile nr. 3767 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
A.
C. O.
S.
O.
V.
I.
G. ier,
H.
Red. / Tred. O.C._ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND C. G.
| ← Sentința civilă nr. 432/2013. Nulitate act juridic | Încheierea civilă nr. 2451/2013. Nulitate act juridic → |
|---|
