Decizia civilă nr. 272/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 272/2013
Ședința publică din 16 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. U.
JUDECĂTOR V. C. JUDECĂTOR I. P.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimat recurenta S.C. A. A. R. SA - SA LA S. B. împotriva sentinței civile nr. 10986/_ pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu petent intimata SC. L. A. SA, având ca obiect pretenții .
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 03 aprilie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru termenul din 10 aprilie 2013, pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru termenul de azi, când:
Deliberând constată că :
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 10986/_ pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, s-a admis ca fiind fondată acțiunea formulată de reclamanta SC L.
A. SA, împotriva pârâtei SC A. A. R. SA, și în consecință a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 3.736,07 lei cu titlu de contravaloare reparații auto.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei dobânda legală aferentă debitului de bază, începând cu data de_ și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 311,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În primul rând instanța de fond a stabilit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din Vechiul cod civil întrucât raporturile juridice s-au născut înainte de data de _
, când a intrat în vigoare Noul Cod civil.
Așa fiind, văzând că raportul juridic între cele două părți litigante s-a născut sub imperiul vechiului Cod civil, analizarea temeiniciei pretențiilor reclamantei s-a făcut prin prisma condițiilor prevăzute în legislația în vigoare la acel moment.
Astfel, în privința primului capăt de cerere, instanța a reținut aspectul că factura reprezintă un veritabil contract în formă simplificată, conținând toate elementele necesare prevăzute prin art. 948 Cod civil. Fiind un contract în formă simplificată, acesta este guvernat de principiul forței obligatorii, principiu consacrat în dispozițiile
art. 969 Cod civil potrivit cu care "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante";.
În scopul executării obligațiilor asumate printr-o convenție, dar și pentru a nu înfrânge principiul forței obligatorii a contractului, legiuitorul a instituit, în art. 970 al. 1 Cod civil, în sarcina contractanților, obligația de a executa convențiile cu bună - credință.
Totodată, având în vedere natura comercială a litigiului, este evident că devine incident art. 46 Cod comercial în conformitate cu care proba obligației comerciale poate consta în înscrisuri, martori, registre etc., dar și orice alte mijloace de probă permise de lege.
Condițiile ce trebuie a fi întrunite cumulative și concomitent de prejudiciu sunt trei, anume creanța să fie certă, lichidă si exigibilă, caractere definite în art. 379 alin. 3 si 4 Cod procedură civilă.
Creanța este certă atunci când existența sa rezultă din însuși actul de creanță emanat de la debitor sau recunoscut de acesta. În speță, factura de care se prevalează reclamanta nu a fost contestată de către pârâtă.
Creanța este lichidă atunci când cuantumul ei este determinat prin actul de creanță, ori determinabil - contravaloarea produselor fiind expres determinată și este exigibilă atunci când a ajuns la scadență, putându-se trece la executarea ei.
Referitor la textele legale relevante aplicabile în cauză și prevăzute în legile speciale ce guvernează materia asigurărilor, s-a reținut că art. 24 din Legea nr. 136/1995 prevede că "În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire."; De asemenea, art. 50 al. 1 din legea precitată stipulează că "Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.";
Pe de altă parte, relevante în cauză sunt și dispozițiile art. 2 lit. A pct. 3 din Legea nr. 32-2000 care definește asigurarea ca fiind "operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate";, precum și cele ale art. 42 al. 4 din aceeași lege în care se prevede că "Pentru situațiile nereglementate în prezenta lege aceasta se completează cu legislația comercială, civilă, a investițiilor străine și contravențională, după caz.";
Așa fiind, văzând ansamblul materialului probator administrat în cauză, respectiv conținutul dosarului de daună depus la filele 27 - 59 dosar, constatând că reclamanta a făcut dovada, potrivit art. 1169 Cod civil a pretențiilor sale, în raport de dispozițiile art. 969 Cod civil, instanța a admis ca fiind fondată acțiunea formulată, sens în care a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 3.736,07 lei cu titlu de contravaloare reparații auto.
Pe de altă parte, instanța a reținut că potrivit art. 43 Cod comercial în vigoare la data nașterii raportului juridic între părțile litigante, debitele neachitate la scadență produc dobândă de la data scadenței însăși. În raport de temeiul anterior precizat,
instanța va obliga pârâta să achite dobânda legală aferentă debitului de bază, începând cu data scadenței acestuia și până la efectuarea plății efective și integrale.
În raport de prevederile art. 274 Cod procedură civilă, în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, văzând că pârâta a căzut în pretențiile reclamantei, instanța a obligat-o să achite suma de 311,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, intimata SOCIETATEA DE A. R. A. SA, care a solicitat admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
In motivarea recursului s-a arătat, în esență, că asiguratul și-a reparata autoturismul în atelierul propriu și în regie proprie aceasta însemnând plata unui deviz ofertă la care nu se adaugă TVA însă a emis un deviz Audatex la valoarea de 18920,38 lei, pe când oferta făcută de asigurator, în baza unui deviz Eurotax este de 16088,16 lei astfel că a rezultat o diferență de 2832,16 lei la care reclamanta nu este îndreptățită pentru că și-a introdus și reperul suplimentar de revopsire. La această diferență se adaugă suma de 903,85 lei ce reprezintă două rate neachitate de către asigurat astfel că cele două sume adiționate reprezintă suma la care a fost obligată în mod nejustificat de către instanța de fond.
Ambele părți au depus la dosar și concluzii scrise.
Intimata SC L. A. a solicitat respingerea recursului ca nefundat (f. 13- 14), cu motivarea că în mod corect asiguratorul a fost obligat la plata contravalorii reparaților efectuate la bunul asigurat în temeiul art. 24 și urm. și 50 și urm. din Legea nr. 36, calculul fiind făcut în sistemul Audatex acceptat de asiguratorii din România și acceptat de asigurator așa cum rezultă din dosarul de daună, fără să fie adăugate alte repere.
Mai mult, s-a arătat că pârâta nu a avut obiecții asupra reperelor supuse reparării sau înlocuirii unor piese ori asupra manoperei, și nu a solicitat proba cu expertiza la instanța de fond motiv pentru care această probă nu poate fi solicitată pentru prima dată în instanța de recurs.
De asemenea intimata a susținut că în niciun act emanând de la asigurator nu s- a menționat deducerea unor prime de asigurare neachitate.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut că din ansamblul materialului probator administrat în cauză, respectiv conținutul dosarului de daună depus la filele 27-59 dosar, că reclamanta a făcut dovada, potrivit art. 1169 Cod civil a pretențiilor sale, în raport de dispozițiile art. 969 Cod civil, instanța a admis ca fiind fondată acțiunea formulată, sens în care a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 3.736,07 lei cu titlu de contravaloare reparații auto.
Recurenta nu a făcut dovada că în raportul de asigurare este valabil doar sistemul de calcul invocat respectiv Eurotax iar nu și cel Audatex în care s-a făcut calcul pentru reparațiile la autoturismul în litigiu. Valoarea reparațiilor a fost stabilită pe baza devizului emis de Atelierul Service chiar dacă acesta aparține asiguratului iar
în ceea ce privește afirmația că nu au fost achitate două rate către asigurator, nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens.
Față de aceste considerente, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul formulat de intimata SOCIETATEA DE A.
R. A. SA, cu sediul în București, str.Nerva Traian, nr.3, bl L, Ml0l, sector 3, împotriva sentinței civile nr.l0986 din l2.ll.20l2 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr.8864/l90/20l2.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de l6 aprilie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||
I. U. | V. | C. | I. P. | L. | C. | A. |
Red/dact UI/CR 2 ex/ 22.04.20l3
Jud.fond: C. O. D.
| ← Decizia civilă nr. 669/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 1809/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
