Decizia civilă nr. 586/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
Decizia civilă nr. 586/2013 Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: Președinte: I. P.
Judecător: E. B. Judecător: V. -L. G. Grefier: S. M.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de către recurenta SC A. Ț.
A. SA B., împotriva sentinței civile nr.6965/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în data de 17 aprilie 2013, dată în contradictoriu și cu intimata SC O. V. I. G. SA B. și cu intervenientul forțat P. I., având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă, în reprezentarea intereselor recurentei, avocatul Cristian Bortoș, cu împuternicire avocațială depusă la fila opt din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar, în data de 11 noiembrie 2013, din partea intimatei, în două exemplare, întâmpinarea.
T. ul comunică reprezentantului recurentei un exemplar de pe întâmpinarea formulată de către intimată.
Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 210,17 lei și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, aferente recursului promovat. Nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe cale de consecință să se dispună modificarea sentinței civile nr. 6965/2013, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de către reclamantă, după cum urmează: diminuarea de la 1.316,92 lei la 1.204,81 lei a despăgubirilor acordate intimatei, cu înlăturarea dispozițiilor privind obligarea recurentei la plata penalităților de întârziere de 0,1 % pe zi sau în subsidiar, stabilirea acestei obligații începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii din prezenta cauză, și nu de la data de_ și înlăturarea dispozițiilor privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În data de 17 iulie 2009, a avut loc un accident de circulație cauzat de către P. I., conducător al autoturismului Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_ (asigurat RCA la A. Ț. A. SA), în urma căruia a rezultat avarierea totală a autoturismului Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_, acesta fiind asigurat Casco la O. . În baza poliței de
asigurare intimata a plătit persoanei păgubite indemnizația de asigurare, în cuantumul prevăzut de contractul de asigurare încheiat între părți. Ulterior, intimata s-a îndreptat cu regres împotriva persoanei răspunzătoare de producerea prejudiciului, respectiv împotriva recurentei, în calitate de asigurator RCA pentru autoturismul care a cauzat accidentul. Obiectul întregului litigiu se referă la suma maximă de despăgubire și calculul acestuia în raport cu valoarea de nou a autoturismului distrus. Norma RCA aprobată prin Ordinul CSA nr. 20/2008, în cazul autovehiculelor de producție autohtonă, există două modalități de determinare a valorii de nou respectiv: una certă, care se bazează pe însăși factura de achiziție a respectivului autoturism, și una care vizează estimarea acestei valori, pe baza listelor de prețuri întocmite de unitățile specializate. Instanța de fond nu a valorificat niciuna dintre cele două ipoteze prevăzute de textul normativ menționat, pronunțând astfel o hotărâre contrară legii prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Valoarea de nou a autoturismului în cauză care trebuia avută în vedere de către prima instanță este cea rezultată din factura de la fila 114 din dosarul de fond. Condiția esențială pentru obligarea asiguratorului RCA la plata penalităților de întârziere este înaintarea către acesta a avizării scrise, însoțite de toate documentele justificative prevăzute de lege. Între documentele justificative esențiale pentru calculul și plata despăgubirilor se numără și factura de achiziție a autovehiculului. În speță, factura de achiziție a autoturismului daci cu nr. B-8-GZX a fost comunicată recurentei abia în cursul procesului, luând cunoștință de ea de la dosarul cauzei.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 6965/2013 pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2013, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantei SC O. V. I. G. SA, în contradictoriu cu pârâta SC A. Ț. A. SA B. și a intervenientului forțat P. I., având ca obiect acțiune în regres, și obligată pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 1.316,92 lei cu titlu de despăgubire cu penalități de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere calculate de la data de_ și până la plata efectivă a debitului și a sumei de 119,32 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, aferente pretențiilor acordate.
Instanța a reținut că în data de_ s-a produs un eveniment rutier în care a fost implicat autovehiculul_ condus de către intervenientul forțat P.
I., ce a intrat în coliziune cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ . Din procesul-verbal de contravenție seria AU nr.0290904 încheiat în data de_ de către I.P.J. C., Poliția municipiului G., s-a reținut că la data producerii accidentului, conducătorul auto P. I. conducea autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_ în municipiul G. pe Strada C. ului și nu a păstrat o distanță de siguranță față de autovehiculul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_ condus de către Nagy I. a, care circula regulamentar, din coliziune rezultând avarierea ambelor autovehicule implicate. Potrivit susținerilor reclamantei, necontestate de către pârâtă, ca urmare a producerii acestui accident, au rezultat o serie de avarii la componentele autovehiculului
_ asigurat la societatea reclamantă, așa cum a reieșit din procesul-verbal încheiat la fața locului producerii accidentului și din devizul de reparație din data de_ al SC Dacia Service C. Feleac SA. La momentul producerii accidentului, autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_, aflat în proprietatea SC RCI Leasing România IFN SA era asigurat CASCO la ea, conform poliței seria C nr. 6., astfel că la solicitarea asiguratului păgubit, reclamanta a fost obligată să suporte contravaloarea reparațiilor efectuate la această mașină pentru a remedia daunele suferite prin accident în sumă de 5.333 euro, respectiv 22.534,06 lei, sumă achitată cu O.P. nr. 24480/_ . Analizând polița CASCO seria C nr. 6. depusă, s-a reținut că la data producerii accidentului rutier, contractul de asigurare încheiat de către reclamantă cu Nagy I. a se afla în al doilea an, când valoarea asigurată era de
6.500 euro. Din întâmpinarea depusă de către pârâtă rezultă că aceasta a recunoscut că valoarea autoturismului marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_ se ridică la suma de 6.500 euro. Folosind formula de calcul a despăgubirii, necontestată de către părți, așa cum a rezultat din scriptul de la fila 12, raportat la valoarea autoturismului din al doilea an de asigurare, 6.500 euro, cu coeficient de uzură de 29,77 %, a rezultat că valoarea daunei se ridica la suma de 6.500 x 75% x 70,23% x 4,22=14.448,06 lei. Din această sumă, pârâta a achitat reclamantei suma de 13.131,14 lei, potrivit O.P. nr. 8617/_, rezultând o diferență de 1.316,92 lei. Referitor la penalitățile de întârziere, pârâta a semnat confirmarea de primire a convocării la conciliere împreună cu actele anexă la data de_ . De la data primirii concilierii s-a calculat termenul de 15 zile în care aceasta trebuia să răspundă pretențiilor reclamantei, acest termen împlinindu-se în data de_, astfel după acest termen au început să curgă penalitățile legale de 0,1 % pe zi de întârziere. Raportat la cele reținute, instanța a găsit întemeiată doar în parte acțiunea comercială, admițând-o în această măsură. În consecință, în temeiul art. 22 și 54 din Legea nr. 136/1995 cu aplicarea art. 64 din Ordinul CSA nr. 20/2008 a obligat-o pe pârâtă la plata, către reclamantă, a sumei de 1.316,92 lei cu titlu de despăgubire cu penalități de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere calculate de la data de_ și până la plata efectivă a debitului.
Corespunzător admiterii acțiunii, în temeiul art. 274-276 C.pr.civ. instanța a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 119,32 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, aferente pretențiilor acordate.
Împotriva acestei hotărâri, SC A. Ț. A. SA, a formulat recurs, solicitând modificarea sentinței civile nr. 6965/2013, în sensul admiterii, în parte, a acțiunii formulate de reclamantă și diminuării de la 1.316,92 lei la 1.204,81 lei a despăgubirilor acordate reclamantei, înlăturarea dispozițiilor privind obligarea recurentei la plata penalităților de întârziere de 0,1 % pe zi sau în subsidiar, stabilirea acestei obligații începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii din prezenta cauza, și nu de la data de_ și înlăturarea dispozițiilor privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. De asemeneas s-a solicitat obligarea intimatei la plata, în favoarea recurentei, a tuturor cheltuielilor ocazionate de prezenta cale de atac, în temeiul prevederilor art. 274 C.pr.civ.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în data de 17 iulie 2009 a avut loc un accident de circulație cauzat de către P. I., conducător al autoturismului Renault Laguna cu nr. de înmatriculare_ asigurat RCA la A. Ț. A. SA, în urma căruia a rezultat avarierea totală a autoturismului Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_, acesta din urmă fiind asigurat CASCO la O.
. În baza poliței CASCO nr. C 6., intimata O. a plătit persoanei păgubite indemnizația de asigurare, în cuantumul prevăzut de contractul de asigurare încheiat între părți. Ulterior, intimata s-a îndreptat cu regres împotriva persoanei răspunzătoare de producerea prejudiciului, respectiv, împotriva recurentei A. Ț. A. SA, în calitate de asigurător RCA pentru autoturismul care a cauzat accidentul. Totodată, recurenta a menționat faptul că intimata i-a înaintat o cerere de despăgubire pentru recuperarea sumelor datorate de către asigurătorul RCA în urma avarierii autoturismului Dacia cu nr. de înmatriculare_ (daună totală). Cuantumul despăgubirilor solicitate de către intimată au fost în sumă de 15.079,68 lei, reprezentând valoarea de despăgubire calculată conform prevederilor art. 50, 52 și 53 din Norma RCA aprobată prin Ordinul CSA nr. 20/2008, pornind de la o valoare de nou extrasă din Polița CASCO a mașinii. Din această sumă, recurenta a plătit 13.131,14 lei, reprezentând valoarea calculată, pornind de la o valoare de nou de 5.900 euro, determinată potrivit listelor de prețuri publicate de unități de specialitate. Intimata a chemat-o în judecată pe recurentă, pentru diferența între suma solicitată la plată și cea efectiv plătită de aceasta în etapa prelitigioasă. Referitor la calculul valorii de despăgubire, potrivit Normelor RCA aprobate prin Ordinul CSA nr. 20/2008, valoarea despăgubirilor plătite de asigurătorul de răspundere civilă se determină potrivit unui algoritm de calcul prevăzut de art. 50, 52 și 53 din acest act normativ, punctul de pornire al calculului fiind valoarea de nou a autoturismului. Potrivit prevederilor art. 53 lit. a) din Normele evocate, valoarea de nou se stabilește, fie pe baza facturii de achiziție (sau a facturii pro-formă în cazul contractelor de leasing), fie, în lipsa acesteia, pe baza listelor de prețuri întocmite de unități de specialitate din România. Astfel, intimata O. nu a atașat nici-o factură de achiziție la cererea sa de despăgubire, calculând valoarea solicitată pornind de la suma asigurată din polița CASCO. Or, acest document nu este opozabil recurentei, neîncadrându-se în niciuna dintre ipotezele prevăzute de Norma RCA. Pentru acest motiv, recurenta a procedat la determinarea valorii de nou, potrivit listei de prețuri publicate pe site-ul www.autobook.ro, respectiv 5.900 euro, sumă la care s-a calculat și s-a plătit despăgubiri în cuantum de 13.131,14 lei. Abia în cursul procesului i-a fost comunicată recurentei o copie a facturii de achiziție a autoturismului. Referitor la critica soluției primei instanțe, respectiv motivele de recurs, recurenta critică modul de calcul a valorii de despăgubire, motiv de netemeinicie și nelegalitate
prevăzut de art. 304, pct. 9 C.pr.civ. 1865, raportat la art. 52 și art. 53, lit. a) din Normele aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 20/2008, respectiv, 3041C.pr.civ. Astfel, în cuprinsul sentinței recurate, s-a reținut faptul că, "Analizând polița CASCO seria C nr. 6. depusă la fila 25 din dosar, se reține că la data producerii accidentului rutier, contractul de asigurare încheiat de reclamanta cu numita Nagy I. a se afla în al doilea an, când valoarea asigurată era de 6.500 euro";; "Folosind formula de calcul a despăgubirii, necontestată de către părți,
așa cum rezultă din scriptul de la fila 12, raportat la valoarea autoturismului din al doilea an de asigurare - 6.500 euro, cu coeficient de uzură 29,77%, rezultă că valoarea daunei se ridică la suma de 6.500 * 75%* 70,23% * 4,22 = 14.448,06 lei";. Practic, prima instanță s-a raportat la suma asigurată potrivit Poliței CASCO și a considerat că această sumă reprezintă valoarea de nou de la care ar trebui să înceapă calculul valorii de despăgubire. Or, aceste rețineri sunt pe de o parte netemeinice, în sensul că nu aceasta era valoarea de nou, după cum a rezultat din celelalte probe administrate în cauză, iar pe de altă parte sunt contrare art. 53, lit. a) din Normele aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 20/2008, astfel cum prevede art. 53: "Prin valoare de nou a vehiculelor se înțelege: a) pentru vehiculele de producție românească, prețul de comercializare nou, conform: facturilor de achiziție sau facturilor pro formă de leasing, în cazul vehiculelor achiziționate de nou de către proprietar; listelor de prețuri de la unități de specialitate din România, valabile la data producerii accidentului";. Astfel, în economia Normei RCA aprobate prin Ordinul CSA nr. 20/2008, în cazul vehiculelor de producție autohtonă, există două modalități de determinare a valorii de nou, respectiv una certă, care se bazează pe însăși factura de achiziție a respectivului autoturism și una care vizează estimarea acestei valori, pe baza listelor de preturi întocmite de unitățile specializate. Cu toate acestea, prima instanță nu a valorificat niciuna dintre cele două ipoteze prevăzute de textul normativ citat, pronunțând astfel, o hotărâre contrară legii, prin prisma prevederilor art. 304, pct. 9 C.pr.civ. Valoarea de nou a autoturismului în cauză care putea și trebuia avutî în vedere de către prima instanță este cea care a rezultat din factura de la fila 114 din dosarul cauzei, respectiv 27.217,15 lei. Pe baza acestei valori de nou, soluția corectă ar fi fost aceea de obligare a recurentei la plata sumei de numai 1.024,81 lei și nu 1.316,92 lei, după cum în mod incorect a dispus prima instanță. Acestea au fost și concluziile sale susținute oral cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, în sensul că după luarea la cunoștință, în cursul procesului a facturii de achiziție, neopunându-se admiterii în parte a acțiunii, cu privire la suma de 1.024,81 lei, sumă rezultată în urma următorului calcul: 27.217,15 lei x 75% x 70,23% = 14.335,95 lei, din care s-a plătit 13.131,14 lei, rămânând de plată 1.204,81 lei. Referitor la critica soluției cu privire la penalitățile de întârziere, un alt motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304, pct. 9 C.pr.civ., raportat la art. 64 din Normele aprobate prin Ordinul
C.S.A. nr. 20/2008, recurenta a arătat că temeiul de drept pentru obligarea acesteia la plata penalităților de întârziere de 0,1 % pe zi este prevăzut de art. 64:
"(1) După acceptarea ofertei de despăgubire, persoana prejudiciată va preciza modalitatea de plată: în numerar sau prin ordin de plată, în contul bancar personal ori în contul bancar al unității de specialitate care a efectuat reparația;
În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul acesteia, conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorul RCA efectuează plata despăgubirilor astfel:
a) dacă nu există obiecții asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării scrise, efectuată de asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite, însoțită de documentele justificative. Avizarea de placă poate fi făcută la sediul social sau la oricare dintre unitățile teritoriale ale asigurătorului RCA care desfășoară activități de constatare, de
lichidare a daunelor auto și de efectuare a plăților de despăgubiri. Acțiunea în justiție împotriva asigurătorului RCA poate fi exercitată, în mod alternativ, la oricare dintre sediile asigurătorului, respectiv sediul social ori sucursala care a emis polița de asigurare RCA sau sucursala care a lichidat dauna; b) dacă există obiecții întemeiate asupra sumelor solicitate, acestea se vor comunica asigurătorului CASCO în termenul prevăzut la lit.a), urmând ca în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la soluționarea obiecțiilor să se efectueze plata;
în cazul neformulării obiecțiilor în termen de 30 de zile, asigurătorul RCA nu mai poate emite obiecții, datoria devenind scadentă; (4) dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la alin. (2) și (3) sau și le îndeplinește defectuos, la suma solicitată pentru plata asigurătorului RCA se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere";. Conform celor de arătate, condiția esențială pentru obligarea asigurătorului RCA la plata penalităților de întârziere este înaintarea către acesta a avizării scrise, însoțite de toate documentele justificative prevăzute de lege. Tot în acest sens, recurenta a învederat faptul că între documentele justificative esențiale pentru calculul și plata despăgubirilor se numără și factura de achiziție a autovehiculului, pe baza căreia se determină valoarea de nou și, ulterior, valoarea de despăgubire. Or, în cazul de față, factura de achiziție a autoturismului Dacia cu nr._ i-a fost comunicată recurentei abia în cursul procesului, luând cunoștință de ea de la dosarul cauzei. În urma comunicării acestui document, poziția procesuală a recurentei a fost aceea de acceptare la plată a sumei adiționale de 1.204,81 lei, sens în care recurenta a considerat că obligarea acesteia la plata vreunei penalități de întârziere a fost neîntemeiată. Referitor la critica soluției cu privire la cheltuielile de judecată, recurenta a precizat faptul că abia în cursul procesului i-au fost comunicate documentele necesare calculării și plății despăgubirilor datorate, potrivit Normei RCA aprobate prin Ordinul nr. 20/2008. Astfel, în condițiile în care factura de achiziție, ca document esențial în determinarea valorii de nou a autoturismului, a fost depusă ulterior sesizării instanței, recurenta a considerat că nu se poate reține în sarcina sa vreo cădere în pretenții, cu atât mai mult cu cât poziția procesuală inițială era fondată tocmai pe estimarea valorii de nou, în lipsa unei determinări certe din cuprinsul vreunei facturi. În aceste condiții, recurenta a considerat că nu se poate face aplicarea prevederilor art. 274 C.pr.civ., solicitând înlăturarea, din sentința primei instanțe, a obligației sale de plată a cheltuielilor de judecată.
În data de 11 noiembrie 2013, SC O. V. I. G. E SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli du judecată, în temeiul art. 274 C.pr.civ.
În motivare, intimata a arătat că în ceea ce privește suma solicitată prin acțiunea introductivă în cuantum de 2.840,87 lei, ea reprezintă diferența de plata dintre valoarea maximă a despăgubirii plătibilă pe polița RCA și suma achitată de către recurenta-pârâtă, în sumă de 13.131,14 lei, achitată prin O.P nr. 8617/20.l0.2009. În instrumentarea regresului activ împotriva recurentei, în calitate de asigurător RCA a celui vinovat de producerea accidentului, intimata a solicitat suma de 15,079,68 lei, referitoare la dosarul de daună CA/Cj/09/003583, însă recurenta a achitat numai suma în cuantum de 13.131,14 lei, rezultând diferența neachitată de 2.840,87 lei. Răspunzând la solicitarea
intimatei, recurenta a transmis o adresă (nr. 4874/_ ) prin care a adus la cunoștință modul de calcul al valorii maxime a despăgubirii pe această dauna, rezultând suma de 2.840,87 lei. De la început, calculul recurentei conținea o eroare, în fapt singura, cu anumite consecințe asupra rezultatului final și anume valoarea de nou, de la care s-a pornit la determinarea valorii medii a despăgubirii. Intimata a stabilit, fără a indica nicio referință în acest sens, o valoare de nou a autoturismului LOGAN cu nr. de înmatriculare_ în cuantum de 5.900 euro. Valoarea de nou a acestui autoturism a fost însă alta, așa cum s-a putut constata din polița CASCO seria C nr. 6. . Astfel, suma asigurată pentru primul an de asigurare, fiind vorba despre un autoturism nou, obiect al contractului de leasing, a fost valoarea de factură, valoare expres stipulată de Normele CSA în ceea ce privește asigurările RCA ca valoare de nou, prioritar față de alte surse, și anume suma de 7.200 euro. Referitor la această valoare de nou, intimata a menționat că dacă s-ar lua în calcul datele din adresa recurentei (coeficientul de uzură de 30 % și cursul euro/leu de 4.2254 lei), ar rezulta o valoare maximă a despăgubirii de 3.780 euro, adică 15.972,01 lei, sumă pe care recurenta, ca asigurator RCA al autoturismului vinovat de producerea accidentului, ar avea obligația legală să o plătească asigurătorului CASCO al mașinii avariate în procedura acțiunii în regres. Referitor la critica soluției instanței în ceea ce privește stabilirea valorii de nou, intimata a arătat că instanța nu a greșit raportându-se la valoarea din polița CASCO, însă instanța a stabilit o valoare mai mică ca fiind valoarea de nou, raportându-se la valoarea din al doilea an de asigurare. Or, valoarea de nou se stabilește conform art. 52 din norma RCA aprobată prin CSA nr. 20/2008, iar în speță valoarea de factură, fiind autoturism achiziționat în leasing este echivalentă cu suma asigurată pe primul an de asigurare, respectiv 7.200 euro și nu 6.200 euro (valoarea din al doilea an de asigurare), cum greșit s-a raportat instanța. Astfel, conform art. 53 din Ordinul CSA nr. 20/2012, prin valoarea de nou a vehiculelor se înțelege, pentru vehiculele de producție românească, prețul de comercializare de nou, conform facturilor de achiziție sau facturilor pro formă de leasing, în cazul vehiculelor achiziționate de nou de către proprietar, conform listelor de prețuri de la unitățile de specialitate din România, valabile la data producerii accidentului, pentru vehiculele de producție străină, prețul de comercializare de nou, conform facturilor de achiziție sau facturilor pro formă de leasing în cazul vehiculelor achiziționate de nou de către proprietar de la unități de specialitate din România, conform listelor de prețuri de la unitățile de specialitate din România, valabile la data producerii accidentului sau în lipsa acestora, pe baza cataloagelor de specialitate, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data producerii accidentului, pentru tipurile de vehicule la care nu există prețuri stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrică, ultimul preț de comercializare (de nou) al acelui tip/model de vehicul, comunicat de producător, sau valoarea stabilită prin asimilare cu prețul de vânzare de nou al unor vehicule care au aspect și caracteristici tehnice similare, din producția internă ori externă. Intimata, având în vedere avizul de plată nr. 1643952 din data de_, în care a fost stipulată suma de 27.217,15 lei (7.316,43 euro raportat la cursul euro/leu din data de_ de 3.72 lei/euro) a autoturismului Dacia Logan_ PLUS
A.4. S1P14075 E4, a învederat că valoarea de nou va fi 27.217,15 lei, echivalent a 7.316,43 euro. Prin urmare, instanța de judecată, luând în calcul valoarea din al doilea an de asigurare, a confundat valoarea despăgubirii cu valoarea de nou, care, conform avizului de plată aferent autovehiculului asigurat era de 7.316,43 euro, respectiv 27.217,15 lei, sumă asupra căreia se va aplica coeficientul de uzură de 30 % (8.165,14), rezultând o valoare de 19.052,00 lei din care recurenta a achitat suma de 13.131,14 lei, rămânând de achitat suma de 5.920,86 lei, deci o valoare dublă față de cea solicitată de către intimată prin cererea introductivă.
Referitor la acordarea penalităților de întârziere aferente debitului, instanța a procedat corect, chiar dacă a acordat intimatei o diferență de despăgubire mai mică decât cea cuvenită. În acest sens, intimata a învederat prevederile art. 64 din Ordinul CSA nr. 20/2008 care prevede că în cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul acesteia, conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul RCA efectuează plata despăgubirilor astfel: a) dacă nu există obiecții asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării scrise, efectuată de asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite, însoțită de documentele justificative. Avizarea de plată poate fi făcută la sediul social sau la oricare dintre unitățile teritoriale ale asigurătorului RCA care desfășoară activități de constatare, de lichidare a daunelor auto și de efectuare a plăților de despăgubiri. Acțiunea în justiție împotriva asigurătorului RCA poate fi exercitată, în mod alternativ, la oricare dintre sediile asigurătorului, respectiv sediul social ori sucursala care a emis polița de asigurare RCA sau sucursala care a lichidat dauna; b) dacă există obiecții întemeiate asupra sumelor solicitate, acestea se vor comunica asigurătorului CASCO în termenul prevăzut la lit.a), urmând ca în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la soluționarea obiecțiilor să se efectueze plata; (3) în cazul neformulării obiecțiilor în termen de 30 de zile, asigurătorul RCA nu mai poate emite obiecții, datoria devenind scadentă. În speță, intimata a solicitat plata penalităților numai de la data expirării termenului în care recurenta trebuia să răspundă la convocarea la conciliere, acest termen împlinindu-se în data de_, deși putea solicita penalități de întârziere de la o data anterioară, conform prevederilor legale menționate, având în vedere avizarea de daună, comunicarea documentelor justificative și având în vedere corespondența dintre părți.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a susținerilor din cuprinsul întâmpinării și a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge calea de atac, ea nefiind întemeiată.
Ambele părți sunt de acord că valoarea de la care trebuie început calculul despăgubirii este valoarea autoturismului nou. Însăși recurenta a arătat că potrivit Normelor RCA aprobate prin Ordinul CSA nr. 20/2008, valoarea despăgubirilor plătite de asigurătorul de răspundere civilă se determină potrivit unui algoritm de calcul prevăzut de art. 50, 52 și 53 din acest act normativ, punctul de pornire al calculului fiind valoarea de nou a autoturismului. Potrivit prevederilor art. 53 lit. a) din Normele evocate, valoarea de nou se stabilește, fie pe baza facturii de achiziție (sau a facturii pro-formă în cazul contractelor de leasing), fie, în lipsa acesteia, pe
baza listelor de prețuri întocmite de unități de specialitate din România. Această factură de achiziție a fost depusă la fila 92 din dosarul de fond, ea fiind în valoare de 27.217,15 lei, puțin peste valoarea de 7.200 euro, diferanța rezultând, foarte probabil, din faptul că vânzătorul a calculat un curs leu euro mai mare decât cel comunicat de către BNR, curs stabilit de către propria bancă la care are deschis contul. La această sumă trebuia aplicată valoarea de uzură de 29,77 %, în condițiile în care valoarea de 6.500 euro, de la care judecătoria a pornit calculul, cuprindea deja uzura stabilită contractual, ea fiind valabilă pentru al doilea an de asigurare, când a avut de altfel loc incidentul ce a determinat distrugerea autovehiculului. Or, cum chiar recurenta a arătat că cele stabilite în contractul de asigurare nu îi sunt opozabile, normele legale aplicabile în speță sunt cele ale Ordinului CSA nr. 20/2008. Este adevărat faptul că recurentei nu i s-a comunicat factura doveditoare a prețului autovehiculului înainte de declanșarea litigiului. Însă, culpă procesuală ea totuși are deoarece nici după depunerea facturii la instanța de fond, ea nu a recunoscut temeinicia pretențiilor reclamantei, ba mai mult formulând și prezentul recurs în care a susținut, în continuare că are de plătit mai puțin decât a stabilit instanța fondului. Între valoarea achitată de către cumpărător și valoarea publicată pe un site de specialitate, este evident că prima dintre ele are prioritate, normele legale fiind clare sub acest aspect (art. 53, lit. a din Ordinul CSA nr. 20/2008) și fiind logic să se întâmple așa. Prin urmare, aplicând devalorizarea de 29,77 % la suma de 27.217,15 lei rezultă că valoarea totală a pagubei este de 19.114,60 lei, din care recurenta a achitat 13.131,14 lei. A mai rămas astfel de plătit 5.983,46 lei. Acestea sunt calculele făcute în lei. Or, cum contractul de asigurare s-a încheiat având în vedere moneda euro, calculul sumei rămase de achitat, conform filei 3 din întâmpinarea depusă la recurs a stabilit că recurenta ar avea de plătit 5.920,86 lei, diferența dintre ce a calculat instanța și ce a calculat intimata fiind foarte mică și rezultând din cursul valutar. Oricum, ambele sume sunt mai mari decât a acordat instanța fondului și din cât a cerut reclamanta prin cererea introductivă, astfel că recursul nu poate decât să fie respins, ca neîntemeiat.
Referitor la penalitățile de întârziere, acestea au fost corect acordate și data de la care ele curg, corect calculată, având în vedere și solicitarea formulată în cererea introductivă, ținând seama că de la data primirii convocării la conciliere 23 aprilie 2010, recurenta avea posibilitatea să răspundă într-un termen de 15 zile, termen ce s-a împlinit în data de 8 mai 2010. P. itățile de întârziere curg de la data punerii în întârziere, dovedit fiind că recurenta datorează suma pretinsă de către intimată.
În calculul recurentei apare o reducere de 25 % ce nu se poate explica decât prin faptul că ea a considerat că valoarea rămasă este de un sfert din valoarea autovehiculului la data producerii accidentului, procent de altfel maxim prevăzut de lege pentru ca o daună să poată fi considerată totală. Or, o astfel de valoare rămasă nu a fost stabilită de către nimeni, legea prevăzând că ea poate fi între 0,1
% și 25 %. Din niciun act aflat la dosar (nici măcar recurenta nearătând așa ceva), nu rezultă că o parte din vehiculul avariat ar fi putut fi valorifcat ulterior sau că ar fi avut o valoare de comercializare. Prin urmare, susținerea instanței de fond în sensul că părțile ar fi convenit supra formulei de calcul propusă de către recurentă, nu este adevărată, din moment ce intimata a fost constantă în a învedera instanței
că formula de calcul trebuie să cuprindă doar acea reducere aplicată la valoarea autovehiculului, de nou, de 29,77 %, corespunzătoare uzurii.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de către recurenta SC ALIANZ Ț. ASUGURĂRI SA B., împotriva sentinței civile nr. 6965/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în data de 17 aprilie 2013, dată în contradictoriu și cu intimata SC O. V. I. G. SA B. și cu intervenientul forțat P. I. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
I. P. E. B. | V. | -L. G. | S. M. |
| ← Sentința civilă nr. 3373/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 3/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
