Decizia civilă nr. 433/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 433/2013
Ședința publică din data de 02 septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: C. G.
JUDECĂTOR: V. L. O. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta S.C C. T. S.R.L în contradictoriu cu intimatul R. M. P. împotriva sentinței civile nr.4120/2013 pronunțate la data de 28 februarie 2013 în dosarul nr._ al judecătoriei C. -N., cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, d-na avocat Simola Larisa cu împuternicire depusă la dosar la acest termen de judecată și d-na avocat D. I. Ancheș, în reprezentarea intereselor intimatului, cu împuternicire avocațială aflată la f.19.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a depus la dosar de către intimat, la data de 22 august 2013, întâmpinare, un exemplar al acesteia comunicându-i-se reprezentantei recurentei.
Reprezentanta recurentei depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1341 lei și timbrul judiciar în valoare de 5 lei.
Reprezentanta intimatei arată că înțelege să nu mai solicite anularea recursului ca netimbrat raportat la faptul că recurenta a complinit la acest termen obligația stabilită în sarcina sa de către instanță prin citația emisă însă își menține solicitarea privind anularea recursului, în temeiul art.312 innd.1 teza a II a C.pr.civ, coroborat cu art.302 ind.1 (1), lit.a C.pr.civ pentru neridicarea în cuprinsul cererii de recurs a mențiunilor referitoare la numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar. Arată că prin Decizia nr.176/_ Curtea Constituțională a constatat că textul de lege menționat este neconstituțional în ceea ce privește sancționarea cu nulitatea absolută a omisiunii de a preciza "numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar."; Apreciază că textul de lege amintit trebuie interpretat în sensul sancționării acestei omisiuni cu nulitatea relativă considerând totodată că prejudiciul adus intimatei prin neindicarea omisiunilor invocate este un prejudiciu de informare.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției invocate de către intimat arătând că datele la care face referire intimata au fost indicate atât în fața instanței de fond cât și în contractul încheiat între părți, de execuție mobilier, la rubrica "executant";. Chiar dacă aceste date nu au fost reluate în cererea de recurs, apreciază că sancțiunea nu poate fi cea invocată de către intimat și prin urmare excepția este neîntemeiată.
Deliberând asupra excepției nulității recursului invocate de către intimat prin întâmpinare raportat la lipsurile reținute de către acesta, tribunalul reține că suntem în prezența unei nulității relative condiționate de existența unei vătămări, vătămare care să poată fi înlăturată doar prin anularea formelor procedurale a căror nulitate s-ar solicita or, raportat la dispozițiile art.105 alin.2 C.pr.civ., având în vedere și prejudiciul de
informare invocat de către intimat, tribunalul reține că nu există un asemenea prejudiciu, toate informațiile existând la dosarul cauzei iar lipsa elementelor de identificare nu este de natură a duce la nulitatea recursului. Astfel că, pentru aceste motive, va respinge, ca vădit neîntemeiată, excepția nulității recursului invocată.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile pronunțate de către instanța de fond în sensul respingerii excepției de neexecutare a contractului invocată de intimat și admiterea acțiunii formulate de recurentă astfel cum a fost formulată. De asemenea, solicită acordarea cheltuielilor de judecată de la fond și recurs reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Reprezentanta recurentei critică hotărârea instanței de fond prin prisma a două motive, respectiv înlăturarea de către instanța de fond a depozițiilor martorilor audiați la cererea reclamantei-recurente ca fiind necorespunzătoare realității și admiterea excepției de neexecutare a contractului invocată de către pârâtul-intimat, cu consecința respingerii acțiunii. În opinia sa, instanța de fond, în mod eronat, a înlăturat în totalitate depozițiile martorilor audiați la cererea recurentei întrucât aceste persoane au ajutat doar la transportul și montarea mobilierului; faptul că martorii audiați la cererea pârâtului nu au confirmat prezența acestora în imobil nu este de natură a înlătura depozițiile martorilor audiați la cererea recurentei cu atât mai mult cu cât martorul Ludusan Cristian, chiriașul intimatului, a confirmat faptul că la momentul la care a intrat în imobil erau duse deja dulapurile din hol iar martorul Ludusan Cornel a participat doar la demontarea mobilierului. Apreciază că instanța de fond trebuia să pronunțe hotărârea prin analizarea și coroborarea tuturor probelor administrate în cauză.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, reprezentanta recurentei arată că în mod greșit instanța de fond în mod greșit a admis excepția de neexecutare a contractului cu consecința respingerii acțiunii; din întreg probatoriu administrat în cauză rezultă faptul că societatea recurentă și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontractul încheiat, mobilierul fiind montat și transportat în imobilul intimatului.
Mai arată reprezentanta recurentei că există contraziceri și între depoziții martorilor audiați la cererea intimatului, instanța de fond însă a apreciat acele neconcordanțele ca fiind formale în timp ce depozițiile martorilor audiați la cererea recurentei au fost considerate ca nefiind corespunzătoare realității. Sub acest aspect, apreciază că s-a încălcat principiul de drept conform căruia un singur martor echivalează cu nici un martor, instanța motivându-și hotărârea doar pe depoziția martorului Ludusan Cristian.
Reprezentanta recurentei apreciază că invocarea excepției de neexecutare a fost făcută doar pentru a "paraliza";acțiunea introdusă de către reclamanta-recurentă, în condițiile în care timp de trei ani intimatul nu a înțeles nici să achite prețul și nici să întreprindă vreun demers pentru a-și exprima în mod clar nemulțumirile, prin expedierea unei invitații la conciliere sau întocmirea unei oferte reale pentru ridicarea de către societatea recurentă a mobilierului, mulțumindu-se să se folosească de mobilierul executat.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile ca legală și temeinică; solicitată obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată conform dovezilor depuse la dosar la acest termen.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, înlăturarea depozițiilor martorilor audiați la cererea recurentei, reprezentanta recurentei arată că instanța de fond a încuviințat proba testimonială cu patru martori însă doar depozițiile a ultimilor doi dintre aceștia au fost înlăturate, instanța motivând în sentința civilă atacată motivele care au stat la baza acestei decizii. Consideră că înlăturarea acestor depoziții este mai mult decât justificată și se
întemeiază pe considerente reale și obiective care reies din întreg probatoriul administrat în cauză.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, reprezentanta recurentei apreciază că în cauza dedusă judecății s-a făcut proba deplină a neexecutării contractului de către recurenta- reclamantă; de altfel, aceasta recunoaște în faza de recurs că a executat un mobilier necorespunzător utilității sale, invocând un preț redus. Se recunoaște practic faptul că obiectul contractului nu a fost executat conform termenilor contractuali fiind de calitate inferioară. Consideră că instanța de fond a analizat întreg probatoriul administrat în cauză iar înlăturarea probelor cu cei doi martori ai reclamantei a fost legală și întemeiată pe considerentele arătate. Instanța nu și-a întemeiat hotărârea doar pe depoziția unui singur martor așa cum susține reclamanta-recurentă, ci a coroborat toate probele administrate în cauză stabilind verosimilitatea acestora în vederea pronunțării unei soluții care să corespundă stării de fapt.
În replică, reprezentanta recurentei arată, cu privire la susținerea reprezentantei intimatului conform căreia recurenta ar fi executat un mobilier de calitate inferioară, că părțile au negociat și au convenit ca prețul stabilit este în funcție de materialul folosit.
Reprezentanta intimatului arată că aceste susțineri nu au fost dovedite în fața instanței de fond; mobilierul care a înlocuit mobilierul ce trebuia executat a fost cumpărat la un preț inferior față de prețul solicitat de recurentă.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 4120/2013 pronunțată la data de 28 februarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă, ca neîntemeiata, cererea formulată de către reclamanta S.C. C. T. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul R. M. P. și a fost obligată reclamanta să plătească în favoarea paratului suma de 2053 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în fapt, părțile au încheiat contractul de execuție lucrări nr. 1459/_, prin care reclamanta S.C. C. T. S.R.L., in calitate de executant, s-a obligat fata de paratul R. M. P., ca pana la data de_, sa execute si sa predea un mobilier din pal melaminat, constând intr-un mobilier de bucătărie alcătuit din următoarele elemente: corp suspendat 850/500/450, corp suspendat 500/450/400, corp suspendat 500/150/800, masca chiuveta 850/900/560, corp 900/790/260, corp 900/560/360, chiuveta încastrabila si intr-un dresing 3660/2500/500, la imobilul din C.
-N., str. Teodor M., nr. 21, ap. 100, jud. C. . Potrivit convenției, paratul R. M. P.
, in calitate de beneficiar, s-a obligat sa preia mobilierul conform dimensiunilor prevăzute in contract, orice alte modificări/completări, urmând a face obiectul altui contract si sa plătească contravaloarea lucrării in cuantum de 3.500 lei, din care 2.500 lei, reprezentând materiale si 1.000 lei manopera. Potrivit punctului 3 din contract părțile au convenit ca beneficiarul lucrării se obliga sa achite un avans de 1.000 lei la semnarea contractului, iar diferența sa fie achitata la predarea mobilierului, obiect al contractului, iar in cazul in care beneficiarul nu își va achita obligațiile de plata la predarea mobilierului se vor percepe majorări de întârziere de 2% calculate pe fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi de la predare si pana in ziua achitării valorii in totalitate.
La data încheierii contractului paratul a plătit reclamantei suma de 1.000 lei, cu titlu de avans, după cum reclamanta recunoaște in cuprinsul cererii de chemare in judecata, insa aceasta din urma nu si-a îndeplinit obligația contractuala de a preda mobilierul pana in data de_, intr-o stare corespunzătore de folosința, aspecte care reies din ansamblul probelor administrate in cauza.
Astfel, ulterior încheierii contractului de execuție lucrări nr. 1459/_, paratul R.
M. P. a dat spre folosință comodatarului Ludusan Cristian Sorin apartamentul, situat in
C. -N., str. Theodor M., nr. 37-39, bl. C, ap. 100, jud. C., conform contractului de comodat din data de_ (fl. 32-33), apartament cu privire la care reclamanta avea obligația de a executa mobilierul.
Comodatarul Ludusan Cristian Sorin, fiind audiat in calitate de martor, sub jurământ, a declarat ca la începutul lunii octombrie, când a intrat in imobil, nu existau decât câteva rafturi pe hol, fără uși. A precizat ca acele rafturi trebuiau sa fie niște dulapuri, insa nu erau finalizate. In decurs de o luna a purtat o corespondenta cu reprezentantul societății reclamante pentru a finaliza mobilierul de pe hol si pentru a realiza mobilierul de bucătărie, insa acesta când venea mai făcea cate o măsurătoare, mai aducea cate o piesa de mobilier, insa de cele mai multe ori o lua înapoi si spunea ca nu se potrivește la măsurători, după care pleca si nu mai răspundea la telefon cate doua, trei zile. A arătat ca la sfârșitul lunii octombrie mobilierul a fost finalizat, insa necorespunzător, deoarece niciuna din ușile de la dulapuri nu se închideau bine, au fost date găuri in mod greșit la asamblare, motiv pentru care mobilierul a rămas cu găuri, locul unde cantul se îmbina cu placajul era acoperit cu pasta corectoare ca sa nu se vadă zgârieturile, in interiorul corpurilor de la mobila de bucătărie erau bucăți de placaj de alta culoare decât mobilierul, astfel ca niciunul dintre corpurile de mobila nu au fost bine executate si nu au putut fi utilizate corespunzător cu excepția mesei din bucătărie. Întrucât, mobilierul montat si asamblat nu a fost corespunzător i-a spus reprezentantului paratului ca poate sa îl ridice, insa acesta a refuzat. A precizat ca paratul i-a trimis 200 euro pentru a cumpăra un nou mobilier de bucătărie, bani cu care a cumpărat un mobilier de la Ambient, iar vechiul mobilier a fost desfăcut bucăți, înfoliat și scos pe balcon. Întrucât, reprezentantul paratei nu l-a ridicat, o parte a fost aruncata, întrucât s-a deteriorat, iar o parte a fost dusa la bunica sa. A menționat că înainte sa demonteze mobilierul a făcut poze, acestea aflându-se la filele 37 si următoarele din dosar.
Susținerile martorului sunt confirmate de martorul Ludusan Teodor M., care fiind audiat sub jurământ, a arătat ca a constatat personal ca mobilierul executat de reclamanta era necorespunzător atât calitativ, cat si din punct de vedere al montajului. A menționat ca plăcile din pal nu erau aliniate, au existat găuri in placaje, cantul nu a fost corect aplicat, existând porțiuni unde era dezlipit, unul din corpurile suspendate de pe hol nu a fost prins bine, ușile nu se închideau la majoritatea dulapurilor, la unul din corpurile de mobila din bucătărie una din polițe era de alta culoare, masa din bucătărie nu avea aceeași culoare ca restul mobilei.
Din cuprinsul planșelor fotografice aflate la filele 37 - 44 din dosar, cu privire la care paratul si martorul Ludusan Cristian Sorin susțin ca reprezintă părți din mobilierul executat de către reclamanta, reiese ca acestea prezintă numeroase găuri.
Totodată, conform facturilor fiscale de la filele 34-36 din dosar, in data de_, numitul Ludusan Cristian, cu domiciliul pe str. Teodor M., nr. 37-39, a cumpărat de la
S.C. Ambient S.A. o bucătărie "Roda Wenge";.
Martorii încuviințați reclamantei, numiții Tarnavean A. Partenie si Somlea D.
M. au precizat ca mobila a fost montata in trei zile, după montare nu au existat reclamații din partea chiriașului cu privire la calitate, insa in a doua sau a treia zi a avut loc o discuție in contradictoriu, intre chiriaș si reprezentantul reclamantului, întrucât primul a solicitat montarea unor rafturi suplimentare la un dulap de pe hol, iar reprezentantul reclamantei i-a spus ca le va monta după ce va plăti un preț suplimentar in afara contractului. Martorul Tarnavean A. Partenie a arătat ca mobilierul a fost finalizat la termen, întrucât nu au existat solicitări de a fi terminat mai repede.
Instanța de fond a înlăturat susținerile martorilor Tarnavean A. Partenie si Somlea
D. M., referitor la calitatea mobilierului si la termenul de executare, apreciind ca nu corespund realității.
Astfel, inițial reclamanta a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii M.
M. Razvan si F. as Sergiu D., care fiind audiați la termenul de judecata din_, au declarat ca nu au lucrat pentru societatea reclamanta si nu cunosc nimic in legătura cu litigiul, care face obiectul dosarului de fata, iar urmare a acestei împrejurări a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii Tarnavean A. Partenie si Somlea D. M., deși potrivit declarațiilor acestora din urma, numai ei au fost singurii martori direcți cu privire la aspectele de fapt care fac obiectul litigiului de fata, împrejurări care ar fi trebuit sa fie cunoscute de către reclamanta de la data introducerii acțiunii. Apoi, martorii au făcut afirmații contradictorii in ceea ce privește data finalizării lucrarii. Martorul Tarnavean A. Partenie a aratat ca mobilierul a fost montat in perioada septembrie - octombrie, când începeau studenții școala, iar martorul Somlea D. M. a precizat ca mobilierul a fost montat la începutul lunii septembrie. Deși martorii nu au fost in măsura sa indice cu exactitate perioada executării si finalizării mobilierului, au fost foarte preciși in privința numărului corpurilor de mobilier, atât referitor la mobila de bucătărie, cât și la dresing, precum si cu privire la numărul de zile in care a fost executata lucrarea. Mai mult, declarațiile martorilor prezintă numeroase similitudini cu privire la împrejurări de detaliu, deși se refera la aspecte de fapt din cursul anului 2009. In plus, reclamanta nu a făcut dovada ca martorii Tarnavean A. Partenie si Somlea D. M. au desfășurat activitate in favoarea sa in perioada in care pretinde ca a executat si montat mobilierul.
Din punctul de vedere al legii aplicabile în timp, art. 6 alin.1 și 2 din Noul cod civil aprobat prin Legea nr. 287/2009, republicată în Monitorul Oficial nr. 505/_, care a intrat în vigoare la data de_, stipulează că legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta nu are putere retroactivă, iar actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
De asemenea, art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, prevede următoarele: contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozițiile alin.1.
Având în vedere aceste dispoziții legale expuse anterior și constatând că obiectul litigiului se referă la un contract în anul 2009, instanța de fond a reținut că acesta este supus legii în vigoare la data încheierii acestuia, respectiv prevederilor vechiului Cod civil (1864).
In drept, instanța a reținut prevederea art. 969, alin. 1 din Codul Civil potrivit căreia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, fiind instituit principiul forței obligatorii a contractului, conform căruia înțelegerile valabil încheiate se impun părților întocmai ca și legea. Cu alte cuvinte, convențiile sunt obligatorii și nu facultative, dând naștere la obligații de la care părțile nu se pot sustrage. În virtutea acestui principiu, partea contractantă titulară de drepturi dobândite prin contract, este îndreptățită a pretinde celeilalte părți - partea obligată, satisfacerea acestor drepturi.
Pe de altă parte, contractele sinalagmatice se caracterizează prin reciprocitatea și interdependența obligațiilor, respectiv împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, astfel încât principiul forței obligatorii impune necesitatea îndeplinirii tuturor obligațiilor corelative născute din contractul sinalagmatic.
De aceea, reclamanta nu poate pretinde plata restului de preț in cuantum de 2.500 lei, dacă nu și-a îndeplinit ea însăși obligația asumată prin contract, respectiv de a executa si preda mobilierul in data de_, intr-o stare corespunzătoare de folosința, instanța analizând sub aceste aspecte excepția de neexecutare a contractului invocată de pârât.
Potrivit definiției generale, dată în doctrină, excepția de neexecutate a contractului este mijlocul de apărare prin care una din părțile dintr-un contract sinalagmatic tinde să obțină amânarea executării obligațiilor sale, atunci când partea care pretinde această executare nu și-a îndeplinit ea însăși propriile obligații.
Rezultă că pentru a se putea invoca excepția de neexecutare a contractului, este necesar ca din partea reclamantei să existe o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de importantă.
Totodată, executarea cu întârziere echivalează cu neexecutarea atât timp cât in contract s-a stabilit un termen de îndeplinire a obligațiilor, termenul stipulat are un caracter esențial, obligația putând fi îndeplinită numai pana la acel termen.
Executarea mobilierului cu întârziere și intr-o stare necorespunzatoare, cu defecte, reprezinta o neexecutare suficient de importanta sa justifice respingerea actiunii, avand in vedere ca parâtul prin comodatarul Ludusan Cristian Sorin a fost nevoit sa cumpere un alt mobilier de bucatarie de la S.C. Ambient S.R.L., astfel cum rezulta din facturile fiscale depuse la dosar.
Apărarea paratului privind neexecutarea contractului este întemeiată, iar reclamanta nu a dovedit ca și-a îndeplinit obligația de a realiza si preda mobilierul intocmai potrivit prevederilor contractuale, nefiind îndreptățită să pretindă executarea obligației corelative de a i se achita restul de preț in cuantum de 2.500 lei.
Pe cale de consecință, pentru toate motivele expuse mai sus instanța a respins, ca neîntemeiata, acțiunea reclamantei.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., constatând culpa procesuala a reclamantei, instanța a obligat-o pe aceasta să plătească pârâtului suma de 2053 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanțelor nr. 182/_, respectiv nr. 184/_ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC C. T.
S., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepției de neexecutare a contractului invocată de intimatul R. M. P. și admiterii acțiunii introductive de instanță astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
În motivarea recursului recurenta a arătat că întrucât hotărârea instanței de fond este dată fără drept de apel, în soluționarea recursului instanța urmează a examina cauza sub toate aspectele, fără a fi limitată de motivele de casare strict și limitativ prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția neexecutării contractului invocată de paratul intimat R. M. P., cu consecința respingerii acțiunii, având in vedere că în mod eronat au fost înlăturate depozițiile martorilor audiați la cererea recurentei, cu precizarea ca depozițiile acestora nu corespund realității Astfel, instanța de fond in loc sa coroboreze probele administrare si sa pronunțe o hotărâre in vederea aflării adevărului, a înlăturat in totalitate depozițiile martorilor audiați la cererea recurentei, pe considerentul ca nu s-a dovedit faptul ca au fost angajații acesteia. Aceste persoane au ajutat doar la transportul si montajul mobilierului, lucrând ca zilieri, pe perioade scurte, astfel încât nu era necesara încheierea unui contract de munca. Atâta timp cat aceștia, in perioada cat au ajutat la transport si montaj au luat cunoștința de mobilierul executat si predat paratului, recurenta consideră ca nu exista niciun motiv de înlăturare a depozițiilor acestora. Faptul ca martorii paratului nu au confirmat prezenta acestora, nu poate constitui un motiv de înlăturare a depozițiilor lor, in condițiile in care martorul LUDOSAN CRISTIAN SORIN, chiriașul paratului, a confirmat faptul ca la momentul la care a intrat in imobil erau duse deja dulapurile din hol, iar martorul LUDOSAN CORNEL, tatăl primului martor, a participat doar la demontarea mobilierului.
Recurenta a susținut că la soluționarea cauzei instanța este obligata a pronunța hotărârea pe baza tuturor probelor administrate, prin coroborarea acestora si nu prin însușirea ad literam doar a unora. Evident ca daca instanța nu ar fi înlăturat depozițiile martorilor TÂRNAVEAN A. si SOMLEA D., nu putea sa dea decât o alta soluție, astfel ca motivarea instanței nu ar fi putut fi justificata.
Totodată, s-a mai arătat că instanța de fond, in mod greșit a admis excepția de neexecutarea a contractului invocata de paratul intimat R. M. P., cu consecința respingerii acțiunii. Aceasta întrucât punctul de plecare in soluționarea acestei excepții si practic al cauzei îl constituie contractul încheiat intre părți, acesta atestând obligațiile asumate de părți. Recurenta a arătat că s-a obligat a executa un mobilier de bucătărie si un dressing, contra prețului de 3.500 lei din care 2.500 Lei materiale iar 1000 lei manopera. La momentul încheierii contractului recurenta i-a adus la cunoștința paratului faptul ca in acest preț se lucrează cu palul cel mai ieftin si cu canturi simple, fără abs, neputând pretinde ca mobilierul sa fie de calitatea cea mai buna, pentru ca aceea ar fi presupus un alt cost. Acest mobilier a fost executat si montat in apartamentul paratului intimat, fapt recunoscut si de acesta la interogatoriu si fapt atestat si de depoziția martorilor paratului LUD. N CRISTIAN SORIN si LUD. N CORNEL, precum si de martorii propuși de recurentă. Astfel, martorul LUD. N CRISTIAN SORIN a precizat instanței ca " la începutul lunii octombrie când am intrat in imobil nu existau decât câteva rafturi pe un hol fără uși...in decurs de o luna am purtat o corespondenta cu reprezentantul societății reclamante ....la momentul la care aplecat mobilierul era montat si asamblat....".Același martor a recunoscut faptul ca mobilierul a fost folosit timp de doua săptămâni, după care se pretinde ca a fost demontat, mai puțin masa de bucătărie care exista si se folosește in continuare. Acest mobilier o parte a fost aruncat, după circa 2 ani, iar o parte a fost dus de martor la bunica sa la tara...";.
Recurenta a susținut că o parte din susținerile acestui martor sunt contrazise de însăși actele depuse, respectiv deși susține faptul ca o luna de zile a tot purtat discuții cu reprezentantul recurentei, luna care nu poate fi cuprinsa decât in intervalul_ -3_ si acesta nu a adus remedierile solicitate, fiind astfel intimatul nevoit sa achiziționeze alta mobila, la dosar se depune dovada faptului ca s-ar fi cumpărat de la Ambient o alta mobila de bucătărie, factura de comanda fiind din 9 octombrie 2009. paratul deține mai multe apartamente in municipiul C. -N., fiind astfel posibil ca pretinsul mobilier achiziționat sa fie destinat altui imobil.
Mai mult, exista contradicții intre susținerile celor doi martori ai paratului, cu privire la masa de bucătărie, respectiv martorul LUD. N CRISTIAN SORIN indica in mod corect ca masa a fost executata de recurentă si exista in continuare in timp ce martorul LUD. N CORNEL, susține neîntemeiat faptul ca aceasta masa nu ar fi fost executata de recurentă. Insa, contradicțiile intre depozițiile martorilor paraților, instanța de fond le considera normale, in timp ce lipsa de corelare a depozițiilor martorilor recurentei le apreciază mincinoase.
In opinia recurentei, din probele administrate nu rezulta temeinicia excepției invocate, in fapt paratul invocând aceasta excepție numai pentru a paraliza acțiunea recurentei, în condițiile în care timp de 3 ani de zile paratul nu a înțeles sa dea curs demersurilor recurentei de plata a diferenței de preț, nu a notificat-o niciodată cu privire la faptul ca mobilierul nu ar fi corespunzător, nu a făcut o oferta reala de ridicare a mărfii, folosindu-o fără a o plați.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond nu a analizat întreg probatoriul administrat in cauza, nefăcând absolut nicio referire la interogatoriul părților luat in cauza, a înlăturat depozițiile martorilor recurentei care au confirmat faptul ca mobilierul a fost executat si predat paratului si si-a motivat hotărârea doar pe depoziția martorului LUD. N CRISTIAN SORIN, încălcând principiul de drept ,,testis unus, testis nulus".
Din probele administrate in cauza a rezultat cu certitudine faptul ca recurenta a executat mobilierul la care s-a obligat, l-a livrat paratului si montat, aspect recunoscut atât de intimatul parat cat si confirmat de martorii paratului. La momentul la care a terminat montajul mobilei este real ca intre părți au apărut discuții dar nu datorita executării necorespunzătoare a mobilierului, ci datorita solicitării chiriașului paratului care a dorit montarea unor polițe suplimentare, cum a si recunoscut, pe care recurenta s-a oferit sa la execut dar nu in același preț.
Însăși martorii paratului au confirmat faptul ca o parte din mobilier exista si este folosita in continuare (masa), o parte si l-a însușit chiriașul ducându-l la bunica acestuia, însă cu toate acestea în mod neîntemeiat instanța de fond a apreciat că nu trebuia să se achite diferența de preț.
Prin întâmpinare, intimatul R. M. P. a solicitat, în principal, anularea recursului reclamantei recurente, în temeiul art. 312 (1) teza a II-a Cod Procedură Civilă, coroborat cu art. 302 ind. 1 (1) lit. a) Cod Procedură Civilă, pentru neindicarea în cuprinsul cererii de recurs a mențiunilor referitoare la: "numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar" și anularea recursului reclamantei recurente, în temeiul art. 312 (1) teza a II-a Cod Procedură Civilă, coroborat cu art. 302 ind. 1 (2) Cod Procedură Civilă și cu art. 11 (1) teza a II-a și art. 20 (1,2,3) din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ca netimbrat sau ca insuficient timbrat. În subsidiar, intimatul a solicitat respingerea recursului reclamantei recurente ca nefondat, în temeiul art. 312 (1) teza a II-a Cod Procedură Civilă și, în consecință, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 4120/_ a Judecătoriei C. -N., cu obligarea recurentei la plata tuturor cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
Cu privire la solicitarea de anulare a recursului reclamantei recurente pentru neindicarea, în cuprinsul recursului acesteia, a mențiunilor referitoare la "numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar" - în temeiul art. 312 (1) teza a II-a Cod Procedură Civilă, coroborat cu art. 302 ind. 1 (1) lit. a) Cod Procedură Civilă intimatul a arătat că potrivit art. art. 302 ind. 1 (1) Cod Procedură Civilă, "cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității", mențiunile amintite mai sus. Raportat la aceste prevederi legale, prin Decizia nr. 176/_ (M. Of. nr. 356/_ ), Curtea Constituțională a constatat că textul legal amintit este neconstituțional în ceea ce privește sancționarea cu nulitatea absolută a omisiunii de a preciza "...numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar". În aceste condiții, textul de lege amintit trebuie interpretat în sensul sancționării acestei omisiuni cu nulitatea relativă, sens în care se solicită anularea recursului reclamantei recurente pentru aceste motive.
Cu privire la solicitarea anulării recursului reclamantei recurente ca netimbrat sau ca insuficient timbrat, în temeiul art. 312 (1) teza a Ii-a Cod Procedură Civilă, coroborat cu art. 302 ind. 1 (2) Cod Procedură Civilă și cu art. 11 (1) teza a II-a și art. 20 (1,2,3) din Legea 146/1997 intimatul a arătat că recursul reclamantei recurente se subsumează dispozițiilor art. 11 (1) teza a II-a din Legea 146/1997, potrivit cărora, "cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: - taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani". În condițiile în care recurenta a achitat cuantumul impus de lege, sigur că se impune respingerea acestei excepții a netimbrării sau a insuficientei timbrări (dacă este cazul), însă în caz contrar, solicitându-se anularea recursului reclamantei ca netimbrat sau ca insuficient timbrat, în temeiul prevederilor legale amintite mai sus.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că în cuprinsul recursului recurenta face referire la două aspecte principale, respectiv înlăturarea depozițiilor martorilor audiați la cererea reclamantei și admiterea excepției de neexecutare a contractului.
Cu privire la înlăturarea de către instanța de fond a depozițiilor martorilor audiați la cererea reclamantei intimatul a arătat că pentru reclamanta recurentă instanța de fond a încuviințat proba testimonială cu 4 martori (despre 2 dintre aceștia, recurenta nefăcând vorbire în recurs): M. Răzvan M., F. aș Sergiu D., Târnăvean A. și Șomlea D., ale căror declarații se regăsesc redate la filele 67, 68, 79, 80 din dosarul instanței de fond.
În ceea ce privește martorii prezentați de reclamantă, intimatul a arătat că aceasta și- a propus din start să își susțină acțiunea prin depozițiile a doi martori care, cu ocazia audierii lor, au declarat că nu cunosc nimic în legătură cu prezenta cauză. Ulterior, după audierea martorilor propuși de pârât, reclamanta a solicitat, invocând eroarea asupra martorilor propuși inițial, încuviințarea suplimentării probatoriului, cu încă doi martori care au fost audiați la un termen ulterior. Deși pârâtul a făcut dovada că martorul Ludușan Cristian a fost chiriașul dânsului în perioada în care se susține că s-a îndeplinit contractul, reclamanta nu a făcut niciodată dovada că martorii propuși de ea ar fi fost "angajați în perioada de probă" - așa cum a susținut aceasta - în intervalul de timp la care aceștia au făcut referire în depozițiile lor. (Spre deosebire de susținerile din fața instanței de fond când acești martori erau "angajați în perioada de probă", în recurs se susține că acești martori ar fi fost "zilieri"). Intimatul consideră că declarațiile date de ultimii doi martori ai reclamantei sunt mincinoase, raportat la contradicțiile vădite între declarațiile acestora și cele date de martorii Ludușan. Iată doar câteva dintre aceste contradicții. Astfel, din declarațiile martorilor Ludușan la predarea mobilierului nu au fost prezente persoanele indicate ca martori de reclamantă și nici alte persoane, în afara reprezentantului reclamantei și martorul Ludușan Cristian. Ultimii 2 martori ai reclamantei au arătat că la predare, în apartament se afla un băiat blond. Martorul Ludușan Cristian care a fost prezent este brunet. Ambele declarații ale celor 2 martori ai reclamantei seamănă izbitor între ele, fiind folosite aceleași expresii. Ele sunt aproape identice. Scurte și la obiect, fără prea multe detalii, pentru a nu intra în amănunte necunoscute acestora. Spre deosebire de acestea, declarațiile martorilor Ludușan sunt elaborate, aceștia dând detalii de amănunt asupra mobilierului în discuție - la solicitarea instanței de fond. Cei 2 martori ai reclamantei nu au căzut de acord nici asupra culorii mobilierului care ba avea culoarea fagului, ba a stejarului, ba a lemnului, ba crem deschis, motivând că a trecut mult timp și nu își mai amintesc exact. în ciuda acestui aspect, este totuși remarcabilă precizia acestora când vine vorba despre numărul de corpuri ale mobilierului. În declarația sa, martorul Ludușan Cristian a arătat că niciodată reprezentantul reclamantei nu a mai fost însoțit de o altă persoană când se mai prezenta în apartament pentru vreo măsurătoare. Martorul Ludușan au arătat că mobilierul a fost asamblat cu mult peste termenul contractual, în vreme ce cei doi martori ai reclamantei au
arătat că asamblarea s-a făcut în 3 zile.
Intimatul a arătat că mobilierul a fost asamblat, așa cum reiese din probele administrate în apartamentul aflat pe strada Theodor M., în speță interesând rezultatul final al muncii reclamantei, rezultat care nu corespundea scopului său și care 1-a nemulțumit pe intimat. Potrivit prevederilor legale referitoare la protecția consumatorului (care au fost indicate și în întâmpinarea depusă în fața instanței de fond) cel care trebuie să își exprime mulțumirea sau nemulțumirea față de un bun achiziționat este cumpărătorul, respectiv beneficiarul serviciului, iar nu vânzătorul sau prestatorul serviciului și nici eventualii angajați ai acestuia.
Din declarația martorului Ludușan Cristian rezultă că acesta a făcut poze mobilierului asamblat de reprezentantul reclamantei și i le-a trimis pârâtului pe internet, acesta din urmă manifestându-și clar nemulțumirea față de mobilier și dorind să discute la
telefon cu reprezentantul reclamantei. Acesta din urmă a refuzat, așa cum a refuzat și semnarea procesului-verbal de returnare a mobilierului.
Prin urmare, în ceea ce privește depozițiile ultimilor 2 martori prezentați de reclamantă intimatul a arătat că aceștia nu au văzut niciodată cum a arătat mobilierul adus în apartamentul pârâtului de către reprezentantul reclamantei.
In acest context, martorii reclamantei nu au fost în măsură să dea detalii despre produsul final realizat de reclamantă (declarațiile acestora fiind foarte vagi în ceea ce privește produsul final) și nici despre eventuale discuții cu privire la nemulțumirile exprimate de pârât prin intermediul martorului Ludușan Cristian.
Raportat la toate aceste aspecte amintite mai sus, la încrederea pe care o prezintă pârâtul și martorii propuși de acesta, la integritatea pârâtului și a martorilor săi, la contradicțiile vădite între declarațiile martorilor pârâtului și cei ai reclamantei, intimatul a și solicitat (în cadrul ședinței publice în care acești martori au fost audiați), cu toată responsabilitatea, aplicarea de către instanța de fond a prevederilor art. 199 Cod Procedură Civilă coroborat cu art. 260 (1) Cod P., referitoare la existența unor bănuieli puternice de mărturie mincinoasă în ceea ce îi privește pe martorii Șomlea și Târnăvean, sens în care am solicitat încheierea unui proces-verbal și trimiterea celor doi martori în fața autorităților penale competente. În acest context, declarațiile martorilor Șomlea și Târnăvean trebuie privite sub rezerva prevederilor legale referitoare la mărturia mincinoasă și, în consecință, se impune înlăturarea lor.
Prin urmare, intimatul consideră că raportat la acest aspect invocat în recurs, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, aceasta arătând clar, în cuprinsul Sentinței Civile atacate, motivele reale și obiective pentru care declarațiile celor doi martori au fost înlăturate, însă nici unul dintre aceste motive nu se referă la lipsa "dovezii faptului că aceștia ar fi fost angajații reclamantei" - așa cum se susține în recurs.
Raportat la contradicțiile vădite ce se regăsesc în declarațiile martorilor și care au fost invocate mai sus, intimatul consideră că înlăturarea depozițiilor acestora este mai mult decât justificată și se întemeiază pe considerente reale și obiective care reies și se sprijină pe întreg probatoriul administrat în cauză.
Astfel, la analiza probatoriului aflat la dosar se poate observa că toate afirmațiile făcute de pârât în întâmpinarea și în concluziile scrise depuse în fața instanței de fond, dar și în prezenta întâmpinare sunt dovedite fie cu înscrisuri, fie cu martori și respectiv interogatoriul pârâtului. Astfel, prin înscrisurile depuse de noi la dosar (chitanța de cumpărare a unui alt mobilier de bucătărie de către martorul Ludușan Cristian; chitanța de cumpărare a unui alt dressing de către pârât din Italia; poze ale mobilierului făcut de reclamantă și care așa cum rezultă din declarația martorului Ludușan Cristian au fost văzute de către pârât înainte de dezasamblarea mobilierului; și alte documente care dovedesc că pârâtul este o persoană integră (certificate de naștere a trei copii minori pe care pârâtul îi are în întreținere singur; certificat de deces al soției pârâtului; dovada că pârâtul își are domiciliul în Italia), prin interogatoriile luate părților, dar și prin declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză.
În ceea ce privește interogatoriul luat pârâtului, intimatul a arătat că răspunsurile la acesta se coroborează cu declarațiile martorilor Ludușan, dar și cu înscrisurile depuse în probațiune la prezentul dosar.
În ceea ce privește răspunsurile date de reprezentantul reclamantei la interogatoriu, intimatul solicită analizarea acestora prin prisma faptului că acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, afirmațiile din interogatoriu, din acțiunea introductivă și din cuprinsul recursului nefiind susținute de probatoriul administrat.
Cu privire la admiterea excepției de neexecutare a contractului intimatul a arătat că reclamanta aduce la cunoștința instanței de recurs și implicit la cunoștința intimatului un element nou, care nu a mai fost prezentat până în această fază nici în acțiunea civilă, nici pe
fondul cauzei, nici prin probele prezentate de aceasta în fața instanței de fond, anume că "la momentul încheierii contractului a adus la cunoștința pârâtului faptul că în prețul de 3500 lei se lucrează cu palul cel mai ieftin și cu canturi simple, fără abs, neputând pretinde ca mobilierul să fie de calitatea cea mai bună, pentru că aceea ar fi presupus un alt cost".
În primul rând, intimatul a arătat că faptul că suma totală de 3500 lei nu este una de neglijat, nefiind o sumă modică pe care și-o permite oricine pentru a-și cumpăra mobilier. Mai mult decât atât, pretențiile contractuale ale recurentei la penalități de întârziere în cuantum de 2%/zi de întârziere cu un cuantum final de 50950 lei, ne duc, se pare eronat, cu gândul la un veritabil "mobilier la comandă".
În al doilea rând, nemaivorbind de faptul că această afirmație nu a fost niciodată adusă la cunoștința pârâtului la momentul încheierii contractului (caz în care pârâtul nu ar fi acceptat niciodată să încheie un astfel de contract), intimatul susține că această afirmație nu reprezintă decât o recunoaștere a neîndeplinirii contractului de către reclamanta recurentă.
În opinia intimatului, reclamanta recurentă ar fi trebuit să se hotărască înaintea promovării unei acțiuni împotriva pârâtului: ori a făcut un mobilier excelent, corespunzător scopului său -așa cum a susținut în fața instanței de fond, ori a făcut un mobilier de foarte proastă calitate și necorespunzător prevederilor contractuale și scopului său - așa cum susține în faza de recurs.
Intimatul a mai arătat că în cuprinsul recursului reclamanta încearcă să denatureze declarațiile martorilor pârâtului, invocând nejustificat diverse contradicții în susținerile acestora, nesusținute de probatoriul administrat în cauză. Părțile au încheiat un contract de execuție lucrări nr. 1459/_, sub semnătură privată, prin care reclamanta s-a obligat să execute și să furnizeze la apartamentul pârâtului din C. -N., str. Teodor M., nr. 21, ap. 100, Jud. C., un mobilier de bucătărie și un dressing conform dimensiunilor stipulate în contract și desigur, conform cu standardele pe care le presupune scopul și utilitatea oricăror astfel de bunuri.
Cu ocazia încheierii contractului, pârâtul a achitat un avans de 1000 lei, urmând ca restul de 2500 lei să îi achite în momentul îndeplinirii contractului de către reclamantă, adică cel mai târziu în data de_ . În vederea îndeplinirii contractului de către reclamantă, pârâtul i-a predat reprezentantului acesteia un set de chei al apartamentului amintit mai sus. Tot la începutul lunii septembrie, pârâtul a dat spre folosință martorului Ludușan Cristian Sorin, apartamentul amintit mai sus, apartament cu privire la care reclamanta s-a obligat să execute mobilierul.
În contextul clar prezentat de pârât în întâmpinarea depusă și reținut de instanța de fond, reclamanta ridică problema unor neconcordanțe referitoare la data încheierii contractului de comodat și la data la care s-au purtat discuții cu reprezentantul reclamantei pentru ca acesta să își îndeplinească obligațiile contractuale.
Din punctul de vedere al intimatului nu există nici o contradicție în ceea ce privește aceste aspecte. Contractul de comodat încheiat cu martorul Ludușan Cristian Sorin a fost încheiat verbal la începutul lunii septembrie 2009, fiind datat în scris cu data de 1 octombrie 2009, dată la care comodatarul s-a mutat efectiv în apartament și la care mobilierul contractat nu era nici finalizat, nici asamblat, deși data scadentă până la care acesta trebuia terminat era depășită (_ ). Discuțiile cu reprezentantul reclamantei s-au purtat pe tot parcursul lunii octombrie. Nu se înțelege nici de ce se consideră neconcordanțe, de către reclamantă, datele la care au fost achiziționate celelalte mobiliere de către pârât, fie personal, fie prin comodatar, câtă vreme acestea sunt ulterioare scadenței de finalizare a mobilierului contractat de către reclamantă. Astfel, la achiziționarea acestora, termenul contractual era scadent de cel puțin 2 săptămâni. Ceea ce este însă și mai supărător este faptul că se încearcă inducerea ideii instanței de recurs cum că noul mobilier achiziționat de pârât ar fi fost destinat unui alt imobil al acestuia.
S-a arătat că la audierea martorilor pârâtului, instanța de fond a insistat pe foarte multe aspecte concrete, printre care și problema aceasta. În acest context, martorii au arătat clar că noul mobilier achiziționat de la Ambient și din Italia erau destinate imobilului în care locuia martorul Ludușan Cristian Sorin, motivele pentru care a fost nevoie de un astfel de demers, dar și motivele pentru care mobilierul făcut de reclamantă a fost scos din apartament și condițiile în care s-a făcut aceasta.
Reclamanta insistă că mobilierul efectuat de ea a fost însușit de chiriaș, însă lucrurile nu pot fi înfățișate astfel întrucât așa cum s-a arătat deja și cum reiese și din probele administrate, comodatarul Ludușan Cristian i-a adus la cunoștință reprezentantului reclamantei nemulțumirile pârâtului în ceea ce privește calitatea mobilierului și solicitarea remedierii problemelor existente. S-a lovit însă de refuzul ferm al reprezentantului reclamantei, context în care comodatarul a redactat un proces verbal de restituire a mobilierului către reclamantă, pe care reprezentantul acesteia a refuzat să îl semneze. Ulterior, mobilierul neconform a fost demontat și înfoliat de martorii pârâtului, însă reclamanta nu s-a mai prezentat pentru ridicarea acestuia.
Astfel, din probele aflate la dosar reiese faptul că mobilierul, respectiv obiectul contractului, nu a fost executat de către reclamantă conform termenilor contractuali; pretinsul mobilier s-a dovedit a fi necorespunzător (atât din punct de vedere al pârâtului - ca și consumator, cât și din punct de vedere al martorilor Ludușan - care au avut contact direct cu mobilierul și care nu aveau nici un interes să nu se execute contractul) din punct de vedere al utilității sale (uși strâmbe, găurite, chituite cu plastilină, nu aveau aceleași dimensiuni, nu se puteau închide, colțurile erau rupte, palul era afectat de transport, dimensiunile nu erau cele specificate în contract, iar rafturile aveau culori diferite care nu țineau de designul mobilierului); mobilierul a reprezentat un pericol pentru cei care aveau să îl folosească (așa cum a arătat și martorul Ludușan Teodor căruia i-a căzut în cap o etajeră a mobilierului); mobilierul necorespunzător a fost executat cu mult după termenul stipulat în contract - aspect care inițial nu a fost contestat de către reclamantă. Reprezentantul reclamantei a fost încunoștințat de nemulțumirile pârâtului, inclusiv despre dorința de returnare a mobilierului în schimbul unuia utilizabil (așa cum a arătat și martorul Ludușan Cristian) însă acesta nu a dat curs solicitărilor pârâtului (profitând de faptul că pârâtul nu s-a gândit, în acel moment, să facă notificări în scris și la ANPC), determinându-1 să își cumpere un mobilier care să corespundă scopului și utilității sale.
De altfel, care ar fi utilitatea efectuării unui mobilier la comandă dacă, în final, acesta nu corespunde scopului și utilității sale, iar consumatorul este nevoit să îl înlocuiască cu un altul cumpărat de la Ambient. În plus, o mobilă făcută la comandă ar trebui să fie net superioară oricărui mobilier cumpărat de la un Supermarket. Aceasta s-a dovedit însă mult inferioară, așa cum a și recunoscut reclamanta recurentă în recursul promovat.
Pe lângă cheltuielile pricinuite de reclamantă prin neexecutarea contractului, aceasta a așteptat aproape 3 ani pentru a clarifica problema, dar mai ales pentru creșterea cuantumului penalităților stipulate în contract. ca urmare a faptului că reclamanta nu a întreprins nici un demers în decurs de cea. 3 ani (contrar susținerilor sale nedovedite), pârâtul a considerat că aceasta a înțeles nemulțumirile sale și s-a conformat acestora fără a mai avea alte pretenții. (Singura notificare făcută de reclamantă este cea depusă la dosarul cauzei, cu cea. 2 luni înainte să îl cheme pe pârât în judecată.)
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele
:
Prin recursul formulat recurenta SC C. T. S. a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul înlăturării neîntemeiate a depozițiilor martorilor Tarnavean A. și Somlea D., precum și cu privire la admiterea excepției de neexecutare a contractului,
critici care se subsumează motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor procedurale și doctrinei juridice, proba testimonială a fost definită ca fiind declarația făcută oral de către o persoană fizică în fața instanței de judecată cu privire la acte sau fapte trecute, precise și pertinente, despre care are cunoștință personal. Aprecierea probelor testimoniale se face de către instanță, pe baza intimei convingeri a judecătorilor și în condițiile prevăzute de lege, neavând o forță probatorie prestabilită, probele urmând a fi interpretate și apreciate unele prin altele.
În acest context, particularitățile probei testimoniale reclamă însă a determina dacă martorul este de bună credință și dacă ceea ce el relatează corespunde realității, la aprecierea sincerității martorului putându-se lua în considerare elemente precum raporturile cu părțile, interesul martorului față de rezultatul procesului, izvorul informațiilor sale, dar mai ales ea se apreciază prin confruntarea cu restul ansamblului probator, fiind totuși posibil ca un martor, deși de bună credință, să nu fi perceput corect faptele sau ca datorită trecerii timpului, detalii importante să fie uitate de către acesta. Ori relevant în aprecierea veridicității depoziției martorilor audiați în cauză este tocmai modalitatea de coroborare a acestora cu ansamblul probelor administrate în dosarul cauzei, neavând relevanță dacă martorii au fost angajați ai reclamantei ci este mai important modul în care aceștia au luat la cunoștință despre faptele relatate, iar diferențele de percepție a martorilor cu privire la aceste fapte nu pot constitui un motiv relevant pentru înlocuirea acestora sau a trezi suspiciuni serioase cu privire la săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de mărturie mincinoasă, astfel că acest motiv de recurs este întemeiat, în mod netemeinic instanța fondului procedând la înlăturarea depozițiilor martorilor propuși de către recurenta reclamantă.
În mod temeinic instanța de fond a reținut că părțile au încheiat contractul de execuție lucrări nr. 1459/_, prin care recurenta reclamantă S.C. C. T. S.R.L., in calitate de executant, s-a obligat fata de intimatul parat R. M. P., ca pana la data de_, sa execute si sa predea un mobilier din pal melaminat, constând intr-un mobilier de bucătărie alcătuit din corp suspendat 850/500/450, corp suspendat 500/450/400, corp suspendat 500/150/800, masca chiuveta 850/900/560, corp 900/790/260, corp 900/560/360, chiuveta încastrabila si intr-un dresing 3660/2500/500, la imobilul din C. -N., str. Teodor M., nr. 21, ap. 100, jud. C. .
Potrivit convenției, intimatul parat R. M. P., in calitate de beneficiar, s-a obligat sa preia mobilierul conform dimensiunilor prevăzute in contract, orice alte modificări/completări, urmând a face obiectul altui contract si sa plătească contravaloarea lucrării in cuantum de 3.500 lei, din care 2.500 lei, reprezentând materiale si 1.000 lei manopera. Potrivit punctului 3 din contract părțile au convenit ca beneficiarul lucrării se obliga sa achite un avans de 1.000 lei la semnarea contractului, iar diferența sa fie achitata la predarea mobilierului, obiect al contractului, iar in cazul in care beneficiarul nu își va achita obligațiile de plata la predarea mobilierului se vor percepe majorări de întârziere de 2% calculate pe fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi de la predare si pana in ziua achitării valorii in totalitate.
Din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond reiese faptul că mobila a fost executată și montată cu întârziere raportat la termenul stabilit convențional de părți, însă raportat la materialul probator administrat în cauză reiese în mod cert faptul că la data de 1 noiembrie 2009 obligația asumată de către recurentă a fost executată.
Una din apărările formulate de către pârâtul intimat se referă la calitatea necorespunzătoare a corpurilor de mobilier executate de către recurentă, ori analizând contractul de execuție lucrări nr. 1459/_ încheiat între părți, acestea nu au convenit cu privire la calitatea mobilierului ce urma a fi executat, astfel că recurentul era obligat să execute lucrările la o calitate medie așa cum prevăd dispozițiile art. 1103 Cod civil. Ori, în
lipsa unei stipulații exprese cu privire la calitate, nu se poate reține susținerea intimatului că părțile au avut în vedere executarea unui mobilier de calitate superioară, iar din prețul stipulat nu se poate deduce altceva decât părțile au convenit în mod expres
Un alt aspect reținut de către tribunal cu privire la calitatea mobilierului executat de către recurentă este acela că deși raportul juridic s-a născut între recurentă și intimată, aprecierea calității mobilierului a fost făcută de o terță persoană, iar în cauză nu s-a dovedit faptul că intimatul l-ar fi notificat pe recurent să ridice mobilierul sau să îi remedieze deficiențele constate. Mai mult, cu privire la deficiențele alegate de către intimat drept motiv pentru refuzul de plată a prețului, tribunalul reține că acesta nu a solicitat luarea unor măsuri asiguratorii din care să reiasă deficiențele constatate, ori planșele fotografice nu pot suplini această omisiune, fiind evident că unele din aceste fotografi au fost făcute după demontarea mobilierului iar cu privire la celelate nu se poate reține fără urmă de dubiu că au fost efectuate după finalizarea montării mobilierului de către recurentă. De asemenea, reiese din declarația martorilor propuși de către intimat că mobilierul a fost dus de către comodatarul Ludușan Cristian la domiciliul bunicii acestuia la țară, nefiind restituit recurentei și nici măcar aceasta nu a fost notificată în vederea ridicării mobilierului obiect al convenției. Faptul că martorul intimatului ar fi întocmit un proces verbal de restituire care nu a fost semnat de reprezentantul recurentei nu este de natura a schimba această situație căci în cazul refuzului acesta avea la îndemână mijloace legale prin care să oblige recurenta la preluarea bunurilor.
Intimatul a invocat existența deficiențelor calitative drept temei al excepției de neexecutare a contractului, respectiv de plată a diferenței de preț. În doctrina românească excepția de neexecutare a contractului a fost definită ca un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic pe care îl exercită în cazul în care i se pretinde executarea obligației care îi incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să își execute propriile obligații.
Astfel, pentru a fi admisibil acest mijloc de apărare, obligațiile reciproce ale părților trebuie să aibă temeiul în același contract, condiție îndeplinită având în vedere că atât obligația de plată a prețului cât și cea de livrare sunt cuprinse în contractul de execuție lucrări nr. 1459/_ încheiat între părți, să existe o neexecutare, chiar parțială, a obligațiilor, condiție neîndeplinită în cauză, căci piesele de mobilier au fost executate și montate, problema care se pune în cauză fiind aceea a unei eventuale executări necorespunzătoare a obligației, problemă care se analizează pe temeiul răspunderii contractuale iar nu pe tărâmul excepției de neexecutare a contractului, astfel că nefiind în prezența unei neexecutări a contractului, intimatul nu avea un motiv pentru suspendarea obligației de plată a prețului, hotărârea instanței de fond sub acest aspect nefiind întemeiată.
Raportat la dispozițiile art. 969 Cod civil, coroborat cu dispozițiile contractului de execuție lucrări nr. 1459/_, intimatul R. M. P. are obligația de a achita recurentei SC C. T. S. suma de 2.500 lei cu titlul de diferență de preț.
În temeiul art. 43 Cod comercial, coroborat cu dispozițiile aceluiași contract, de la data la care recurenta și-a îndeplinit obligația de a monta mobilierul și creanța sa a devenit exigibilă, respectiv data de 1 noiembrie 2009, intimatul este obligat să îi plătească penalități de întârziere contractuale în cuantum de 2% pe fiecare zi de întârziere calculate asupra sumei de 2.500 lei, până la data 10 iulie 2012 (dată până la care recurenta a solicitat penalități de întârziere).
Față de cele de mai sus, raportat la dispozițiile art. 304, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul formulat de recurenta SC C. T. S. în contradictoriu cu intimatul R. M. P. împotriva sentinței civile nr. 4120/2013
pronunțate la 28 februarie 2013 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N. pe care o va modifica în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC C. T. S. și obligă pârâtul R. M. P. să plătească reclamantei
suma de 2.500 lei cu titlul de diferență de preț precum și la plata unor penalități contractuale de întârziere în cuantum de 2% pe fiecare zi de întârziere calculate asupra sumei de 2.500 lei începând cu data de 1 noiembrie 2009 și până la 10 iulie 2012 și a sumei de 2.687,60 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în fond, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (filele 19 dosar fond) raportat la dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga intimatul R. M. P. să plătească recurentei SC C. T. S. suma de 1.346 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (filele 21-22).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul formulat de recurenta SC C. T. S. în contradictoriu cu intimatul R. M. P. împotriva sentinței civile nr. 4120/2013 pronunțate la 28 februarie 2013 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC C. T. S. și obligă pârâtul R. M. P. să plătească reclamantei suma de 2.500 lei cu titlul de diferență de preț precum și la plata unor penalități contractuale de întârziere în cuantum de 2% pe fiecare zi de întârziere calculate asupra sumei de 2.500 lei începând cu data de 1 noiembrie 2009 și până la 10 iulie 2012 și a sumei de 2.687,60 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în fond.
Obligă intimatul R. M. P. să plătească recurentei SC C. T. S. suma de 1.346 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
C. G. V. -L. O. | S. | I. | A. B. |
Red.CG/MM 2 ex./_
Judecător fond: I. M. R., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 651/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 241/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
