Sentința civilă nr. 1809/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1809/2013
Ședința publică din data de 20 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.
M. împotriva pârâtei SC A. R. - A. V. I. G. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei, d-l avocat Călin P., cu împuternicirea avocațială depusă la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar au fost înregistrate următoarele înscrisuri:
în data de 3 aprilie 2013 o precizare cererii introductive având atașată o copie a decizie penale nr.316/26 iunie 1997 pronunțată în dosarul nr.1126/1997, de către C. ea de Apel C. -Secția penală;
în data de 29 aprilie 2013 o întâmpinare din partea pârâtei;
în data de 17 mai 2013 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, cu acte anexă;
în data de 19 iunie 2013 note de ședință din partea pârâtei.
Instanța, din oficiu, ridică excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. raportat la dispozițiile art.129 alin1 și alin.2 pct.2, art.130 alin.2 și art.131 NCPC, coroborate cu cele ale art.95 pct.2 NCPC și art.99 alin.2 NCPC.
Reprezentantul reclamantei arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la excepția ridicată din oficiu.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că, prin cererea formulată la data de 21 martie 2013 reclamanta D. E. M. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta SC A. R. - A. V. I. G. SA să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 143.365.95 lei, reprezentând diferența de venit nerealizat actualizată cu rata inflației până la rămânerea irevocabilă a hotărârii; să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 8.750 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de refacerea și conservarea sănătății precum și la plata sumei de 52.824,45 lei reprezentând diferența dintre pensia pe care a încasat-o efectiv în perioada indicată și cea pe care ar fi încasat-o dacă nu ar fi fost victima unui accident rutier, cu cheltuieli de
judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost victima unui accident rutier în data de 20 ianuarie 1993, în urma căruia a suferit leziuni care au necesitat 60 de zile de îngrijiri medicale și a rămas cu o invaliditate
1
permanentă, fiindu-i afectată starea de sănătate dinamică a vieții sociale și cariera. În urma accidentului a fost diagnostică cu coxartroză dreaptă secundară fracturii de acebulară operată cu material metalic, coxartroză stângă secundară, umăr dureros, spondiloză cervico-dorsală, scurtarea membrelor cu 3 cm, supragreutate și HTA.
S-a arătat de asemenea că în urma accidentului reclamanta a rămas cu o invaliditate permanentă, fiind încadrată înm grupa II de invaliditate, iar ulterior în grupa III, nerevizuibil, consecințele accidentului fiind ireversibile. De asemenea, prin concluziile raportului de expertiză medico legală, s-a confirmat diagnosticul, concluzionându-se și asupra faptului că reclamanta reprezintă incapacitate adaptativă de 70%. Autorul accidentului a fost d-nul Cătinaș Aurel care a fost condamnat prin sentința penală nr. 316/1997 a Curții de Apel C., însă acesta a decedat, fără ca succesiunea să fie acceptată, astfel încât, pârâta este ținută la repararea prejudiciului, în temeiul contractului de asigurare pentru răspundere civilă încheiat cu autorul faptei prejudiciabile.
De asemenea, reclamanta a arătat că natura delictuală a răspunderii civile și obligativitatea asigurătorului de a repara prejudiciul reparat, au fost elemente reținute de toate instanțele de judecată, indiferent de natura sau gradul acestora, astfel încât, pârâta se impun e a fi obligată la acoperirea prejudiciului care se compune din 2 elemente, lucrum cessans și damnum emergens și, având în vedere că prim ultima hotărâre judecătorească, s-a acordat cu titlu de despăgubire diferența de venit nerealizat și cheltuieli legate de conservarea și refacerea sănătății, a acoperit perioada mai 2008- februarie 2010, cererea dedusă judecății vizează perioada martie 2010- ianuarie 2013.
S-a mai arătat și faptul că despăgubirile au fost actualizate în conformitate cu indicii de inflație, astfel încât suma solicitată se ridică la 143.365,95 lei.
Referitor la despăgubirile pentru acoperirea cheltuielilor cu conservarea și refacerea sănătății și a drepturilor de pensie cuvenite, reclamanta a arătat că a fost nevoită să angajeze cheltuieli suplimentare pentru un trai decent, respectiv transportul cu taxiul pentru cumpărarea medicamentelor și a celor necesare traiului zilnic, pentru consultații medicale, înot terapeutic, toate acestea ridicându-se la suma de 250 lei lunar. Cât privește solicitarea de obligare a pârâtei la plata diferenței dintre drepturile de pensie care i s-ar cuveni reclamanta a arătat că din raportul de expertiză efectuat, rezultă că pensia pe care ar fi trebuit să o încaseze ar fi în cuantum de 2.496 lei, însă în prezent încasează cu acest titlu 1.669 lei, rezultând o diferență de 827 lei.
În final, reclamanta a arătat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, astfel încât a trimis o notificare pârâtei prin executor judecătoresc, însă pârâta nu a dat curs notificării.
În probațiune reclamanta a depus înscrisuri, iar în drept au fost invocate disp. art. 47 alin.2 lit. b din Decretul nr. 417/1971 și art. 55 alin.1 și urm., din Legea nr. 136/1995.
Precizându-și poziția procesuală prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.
Verificându-și din oficiu competența de soluționare a cauzei prin prisma dispozițiilor art.131 alin.1 N.C.P.C., tribunalul a ridicat excepția necompetenței sale materiale.
Analizând excepția ridicată din oficiu, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele care se vor expune în cele ce urmează.
2
Astfel, tribunalul reține că potrivit art. 95 pct.1 N.C.P.C., tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, iar art.94 pct.1 lit.j N.C.P.C. reglementează competența de primă instanță a judecătoriilor în materia cererilor evaluabile în bani, dând în competența acestor instanțe, orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
De asemenea, tribunalul reține și dispozițiile art. 99 alin.2 N.C.P.C. potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere, întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost dedusă judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze, se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Reținând incidența în cauză a acestor dispoziții legale, având în vedere capetele de cerere cu care reclamanta a înțeles să învestească instanța, respectiv capete principale de cerere, însă având o cauză comună, tribunalul constată că oricare din cele trei capete de cerere care atrage competența de soluționare în primă instanță a judecătoriei, având în vedere faptul că, chiar și valoarea cea mai mare a capătului de cerere, se situează sub valoarea de
200.000 lei, neputând așadar să atragă competența de soluționare în primă instanță a tribunalului.
Față de considerentele expuse, în temeiul disp. art. 132 alin.3 N.C.P.C., va admite excepția necompetenței materiale a tribunalului și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C. N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. și, în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta D. E. M., domiciliată în C. N., str. M.
, nr.10, jud. C., CNP 1., în contradictoriu cu pârâta SC A. ROMÂNEACĂ - A. V. I. G. SA, cu sediul în B., b-dul C. I, nr.31-33, sector 2, cod. 0., J_, CUI 3., în favoarea Judecătoriei C.
N. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. K. C. P.
Red. 4 ex. NK/LU/_
3
| ← Decizia civilă nr. 272/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 1340/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
