Sentința civilă nr. 730/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
România
Tribunalul Specializat C. Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 730/2013
Ședința publică din data de 11 martie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte - I. P. Grefier - S. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii formulată de către reclamanții C. A. C., C. D. D. prin reprezentantul legal C.
A. C. și C. D. A. D. prin reprezentantul legal C. A.
împotriva pârâtei A. R. A. SA, privindu-l și pe intervenientul forțat C. D. G., având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, iar concluziile părților și mersul dezbaterilor s-au consemnat în încheierea ședinței publice de la acea dată, care face parte integrantă din această sentință.
Se constată, de asemenea, că reclamanții au înregistrat la dosar în data de_, concluzii scrise iar pârâta a înregistrat de asemenea la dosar, în data de_, concluzii scrise, care cuprind apărările față de acțiunea reclamanților.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată, la Tribunalul Comercial Cluj, în data de 11 iulie 2011, reclamanții C. A. C., C. D. D. și C. D. A.
, reprezentați prin C. A. C., i-au chemat în judecată pe pârâții SC A. R. A. SA și C. D. G., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata în favoarea lor a sumei de 705.000 euro în echivalent în lei cu titlu de daune morale, la plata sumei de 49.646 euro în echivalent în lei cu titlu de daune materiale, la plata penalităților de întârziere de 0,1 % pe zi conform art. 36 din Ordinul nr. 21/2009 de la data de_ și până la data achitării efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în data de_ pe DN IC- E576 în afara localității, între localitățile Jucu și Bonțida din Județul C.
autoturismul condus de către soțul reclamantei a fost accidentat de către autoturismul condus de C. D. G., autoturism asigurat la pârâta A.
R. A. SA. În urma impactului, din cauza vitezei excesive, celalalt conducător auto a pierdut controlul direcției și a pătruns pe contrasens, lovind frontal mașina în care se afla reclamanta. În urma impactului, soțul reclamantei a decedat pe loc iar reclamanta a fost transportată de urgență la spital. Din raportul agenților constatatori rezultă vinovăția lui C. D. G.
, acesta recunoscând indirect fapta, pe lângă alte aspecte din care rezultă indubitabil vinovăția acestuia, cum ar fi, spre exemplu, faptul că acul vitezometrului a rămas blocat și indica viteza de 125 km/h, precum și faptul că pârâtul a trimis în mai multe rânduri sume de bani reclamantei cu titlu de ajutor. De asemenea, reclamanta a suferit numeroase traumatisme fizice, fiind transportată de urgență la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. - Clinica Chirurgie I, unde a fost supusă la numeroase intervenții chirurgicale. Diagnosticul, conform biletului de ieșire din spital din data de_, a fost de Politraumatism. Traumatism cranio-cerebral grad I. Edem cerebral difuz. Traumatism cranio-facial. Fractură os propriu nazal. Sinuzită macilară și etmoidală bilaterală. Contuzie toracică. Fracturi costale II. IV. VIII stângi și
VII. VIII drepte. Fractură cu înfundare 1/3 diastală stern. Contuzie pulmonară bazai bilaterală. Pneumotorace drept. Contuzie abdominală. Contuzie splină. Fractură cominutivă cu deplasare acetabulstâng. Luxație coxo-femurală stângă. Fractură cominutivă acetabul drept față deplasate. Disjuncție sacto-iliacă dreaptă. Reclamanta a arătat că soțul acesteia era angajat în cadrul IPJ C. cu o vechime considerabilă în câmpul muncii, iar venitul acestuia era principala sursă de întreținere a familiei, respectiv a reclamantei și a celor doi copii minori. Pe lângă trauma decesului, inegalabilă de altfel, reclamanta împreună cu cei doi copii minori riscă în orice moment să fie evacuată din apartamentul în care locuiește, deoarece nu-și permite să mai achite rata la creditul bancar prin care a împrumutat suma necesară achiziționării acestuia. Până la momentul formulării cererii, ratele au fost achitate exclusiv din mila cunoștințelor și a rudelor, însă și această "sursă s-a epuizat";. La toate acestea, se adaugă faptul că în urma accidentului, reclamanta a rămas cu un handicap fizic permanent la picior, putând să se deplaseze doar cu ajutorul unui cadru metalic. Având în vedere acest handicap pe care nu a reușit nici măcar să-1 amelioreze din cauza lipsei resurselor financiare, reclamanta nu poate desfășura o muncă spre a obține un venit pentru întreținerea și educația familiei. Temeiul legal al cererii îl constituie art. 49 și urm. din Legea nr. 136/1995, precum și art. 35 și urm. din Ordinul CSA nr. 21/2009, conform cărora "Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data depunerii ultimului
document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească". Deși reclamanta a respectat întrutotul dispozițiile legale și a pus la dispoziția asigurătorului toată documentația necesară, acesta nu și-a executat obligația corelativă de a încerca soluționarea cauzei pe cale amiabilă. Reclamanții au calitatea de soție, respectiv persoane aflate în întreținerea defunctului C. D. Ioan(cei doi copii minori), în deplină concordanță cu dispozițiile art. 50, al. 3 din Legea nr. 136/1995. Prin urmare, calitatea procesual activă este dovedită. De asemenea, reclamanta are calitate dublă în cauză, în sensul că pretinde despăgubiri morale și materiale, ca urmare a aplicării art. 50, al. 3 din Legea nr. 136/1995, pentru traumele psihice și pagubele materiale suferite. Pe de altă parte, reclamanta are interes propriu în calitate de persoană vătămată fizic și psihic, la obținerea despăgubirilor cuvenite. Prin urmare, suferința pricinuită de pierderea soțului, a fost și mai grav amplificată prin faptul că reclamanta a fost grav accidentată și a rămas cu semne vizibile și un handicap locomotor permanent, care i-au îngreunat și îi îngreunează în continuare recăpătarea unei stări de spirit care să-i poată permite creșterea și educarea celor doi copii minori sau să-și găsească un loc de muncă. Deși actul normativ stabilește un prag maxim de 1.500.000 euro pentru astfel de situații, suma pretinsă de către reclamanți a fost cerută la aprecierea ei reală raportat la situația dată. Aici s-a avut în vedere, pe lângă prejudiciul material care se ridică la peste 50.000 euro, și posibilitatea ca sumele acordate cu titlu de daune morale să îi permită reclamantei să treacă mai ușor pe lângă această tragedie, în condițiile în care handicapul fizic permanent nu-i permite să poată efectua o muncă plătită. Practic, principalul obiectiv al daunelor morale îl reprezintă atenuarea suferințelor cauzate, precum și alinarea acestora pentru viitor. Este adevărat că moartea unei persoane care
ți-a fost soț și care era tată a doi copii nu poate fi compensată prin nicio despăgubire pecuniară. De asemenea, faptul că azi ai un soț iubitor și doi copii de care te bucuri, o căsuță în care să locuiești și un venit care să-ți permită strictul necesar precum și bucuria de a-ți vedea copiii crescând nu poate fi compensat în niciun caz pecuniar. Astfel, o persoană care a rămas într-o asemenea situație total antagonică, nu poate pretinde decât să se lege de orice fărâmă de speranță că va reuși ca în viitor să realizeze măcar parțial aceste fapte, cândva reale dar devenite acum veritabile deziderate. Această fărâmă de speranță o constituie speranța ca daunele solicitate prin prezenta cerere vor ajuta ca o femeie cu un handicap locomotor să-și crească și să educe doi copii minori și mai mult să le ofere o educație adecvată și o
locuință în care să poată trai. Din punct de vedere legal, de notorietate de altfel, legislația națională este corigentă în stabilirea unor criterii exacte de acordare a daunelor morale precum și a unei practici unitare în acest sens. În acest sens au profitat și asigurătorii și prin urmare au acordat ca și daune morale niște sume infime și de multe ori jignitoare, deși în normele CSA au fost și sunt prevăzute praguri tot mai mari în acest sens, ca urmare a faptului că România este parte în mai multe acorduri europene cu un astfel de obiect. Astfel, la data de_ România a semnat "Acordul Multilateral între birourile naționale ale asigurătorilor din statele membre ale Uniunii Europene și a altor state asociate". Acordul respectiv a început să producă efecte din data de_ conform deciziei 2007/482/CE, adoptată la_ și publicată în Jurnalul Oficial al UE conform Legii 180/42 din_ . Scopul acestui acord îl reprezintă uniformizarea legislației statelor semnatare în domeniul asigurărilor de răspundere civile pentru prejudicii produse în urma unor evenimente rutiere. Acest acord asigură protecția integrală a victimelor, indiferent de cetățenie și statut social. Conform Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European, prin care s-au adus modificări și actualizări ale Directivei 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE, 90/232/CEE și a Directivei 2000/26/CEE a Parlamentului European și a Consiliului, privitoare la asigurările civile auto, s-a instituit obligativitatea statelor membre de a impune societăților de asigurări de pe teritoriul lor, să prevadă ca limită maximă de despăgubire pentru o persoană vătămată în urma unui accident rutier să fie de cel puțin 1.000.000 euro. De asemenea, s-a instituit obligativitatea ca la stabilirea despăgubirilor să fie făcută fără a se ține seama de cetățenia victimei sau a persoanei vinovate. Efectele imediate ale semnării Acordului Multilateral de România s-au făcut simțite atât în legislația națională, cât și în jurisprudența instanțelor de judecată. În ceea ce privește transpunerea acestor acte normative în legislația internă, cel mai elocvent exemplu îl reprezintă cuantumul despăgubirilor acordate prin ordinele CSA (Ordin CSA nr. 11/2007- limita pentru 2008 de cel puțin
750.000 euro, pentru 2009 de cel puțin 1.500.000 euro; Ordinul nr. 20/2008 - limita pentru 2009 de cel 1.500.000 euro, pentru 2010 de cel puțin 2.500.000 euro, iar pentru 2011 de cel puțin 3.500.000 euro), prin urmare după cum cu ușurință se poate observa, trendul este unul ascendent în sensul majorării de la un an la altul al despăgubirilor. În speța supusă spre soluționare, soțul decedat era principalul întreținător al familiei, iar fără acesta viitorul celor doi copii minori este categoric compromis, reclamanta neputându-le oferi de una singură o educație corespunzătoare și nici susținere financiară pentru a le asigura o creștere adecvată. Dauna morală fost denumită pe rând în doctrina dreptului "orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care
constituie atributul personalității umane" sau "prejudiciul care rezultă dintr- o atingere adusă intereselor personale și care se manifestă prin suferința fizică sau morală pe care o resimte victima". Prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial. Ele nu sunt susceptibile de evaluare bănească. Astfel sunt: moartea, atingerile aduse integrității fizice, sănătății sau altor atribute ale personalității, cum ar fi onoarea și reputația. Asemenea prejudicii nu exclud, în mod necesar, cauzarea lor prin contact corporal. Spre exemplu, durerea suferită de pe urma unei răniri sau loviri este și un prejudiciu moral. Daunele morale sunt, deci, consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual. Daunele morale au fost clasificate, de către teoreticienii dreptului, astfel: daune morale constând în dureri fizice sau psihice numite pretium doloris: suferințele psihice determinate de cauzarea morții unei persoane iubite sau a unei rude apropiate, ori de rănirea, mutilarea, desfigurarea sau îmbolnăvirea gravă a acesteia sunt denumite și prejudicii prin ricoșeu, iar despăgubirea datorată pentru repararea acestora se numește pretium affectionis; prejudiciul estetic cuprinde toate vătămările și leziunile ce aduc atingeri armoniei fizice sau înfățișării persoanei, despăgubirile datorate pentru a-1 repara denumindu-se "pretium pulchritudinis"; prejudicul de agrement reprezintă restrângerea posibilităților victimei de a se bucura de viață, de a avea parte din plin de satisfacțiile materiale și spirituale pe care aceasta i le poate oferi; acest prejudiciu a fost calificat drept prejudiciu hedonist. Repararea prejudiciului de agrement a constituit obiectul de discuție în literatura juridică chiar și în perioada în care repararea pagubei morale nu era admisă. Astfel s-a arătat că "alături de muncă trebuie neapărat avute în vedere și alte aspecte ce dau vieții culoare și valoare cum sunt: cultura, sportul, ocupațiile dezinteresate referitoare la familie și societate, deoarece incapacitatea de muncă nu poate reprezenta toată paguba și, deci, trebuie avut în vedere si așa-zisul prejudiciu de agrement. Prejudiciile care aduc atingere onoarei, demnității, prestigiului sau cinstei unei persoane constau în proferarea de expresii insultătoare, calomnii, defăimări ori denigrări la adresa unei persoane și se pot înfăptui prin viu grai, prin adresarea directă în public, în scris, prin publicitate în presă ori prin mass-media în general. De asemenea, potrivit legii, art. 1169 C.civ., sarcina probei revine celui care face o afirmație, respectiv reclamantei. În
baza actelor anexate, reclamanta consideră că pretențiile invocate sunt pe deplin întemeiate și justificate. În conformitate cu dispozițiile art. 7201
C.pr.civ. s-a uzitat și calea convocării la conciliere directă, iar la termenul stabilit pentru întâlnire s-a prezentat reprezentantul pârâtei consilier juridic Cristea Mihai V. . Pe lângă actele deja furnizate, acesta a solicitat o serie de alte acte, așa cum reiese din procesul-verbal din data de 28 februarie 2011, acte care i-au fost predate, pentru a le transmite mai departe la sediul central din București spre a fi analizate și spre a se oferi un răspuns. Deși de la data concilierii au trecut patru luni, reclamanta nu a primit niciun răspuns în acest sens.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. -R. A. S.A. a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată întrucât până în momentul de față nu a fost stabilită vinovăția conducătorului autovehiculului cu nr._, asigurat RCA la pârâtă în baza poliței nr. 003062021, în producerea accidentului rutier din data de_ . În aceste condiții, se solicită respingerea cererii reclamanților ca prematur introdusă sau, în subsidiar, suspendarea judecării cauzei în baza art. 244, al. 1, pct. 2 C.pr.civ. până la stabilirea vinovăției în cadrul procesului penal.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că o parte din pretențiile reclamanților sunt nejustificate și pe cale de consecință, a solicitat admiterea în parte a cererii acestora. În fapt, reclamanții solicită acordarea de despăgubiri, reprezentând daune materiale și morale, de către pârâtă în calitate de asigurător RCA al autovehiculului cu nr._, ca urmare a accidentului rutier din_ din care a rezultat decesul soțului, respectiv tatălui acestora. Reclamanții au convocat-o pe pârâtă la conciliere directă, iar la întâlnirea ce a avut loc aceasta a solicitat acte emise de organele competente din care să rezulte vinovăția asiguratului său în producerea accidentului. Pârâtei i-a fost comunicat procesul-verbal de cercetare la fața locului dar acesta nu concluzionează nimic cu privire la cauzele, împrejurările sau vinovăția în producerea accidentului rutier. Se menționează că ambele autovehicule au fost găsite pe acostament, fiecare pe sensul său de mers, iar reclamanta C.
A. C., pasager în autovehiculul cu nr. AL-303-KZ și intervenientul forțat C. D. G., conducătorul autovehiculului cu nr._, nu știau ce s-a întâmplat. De asemenea, din probele materiale găsite la locul accidentului reiese că acesta s-a produs în zona axului drumului, astfel încât vinovăția ar putea aparține oricăruia din cei doi participanți la trafic sau ar putea fi cazul unei culpe comune, situație în care despăgubirile ar trebui stabilite proporțional cu gradul de vinovăție al fiecărei părți. Trebuie remarcat că din cuprinsul procesului-verbal reiese, contrar prevederilor legale, că nici reclamanta și nici defunctul C. D. Ioan nu purtau centuri de siguranță ceea ce, în mod cert, a favorizat agravarea consecințelor accidentului rutier. Având în vedere că din cunoștințele pârâtei, nu a fost
stabilită vinovăția asiguratului acesteia, consideră că nu se poate angaja răspunderea societății în calitate de asigurător de răspundere civilă. În situația în care va rezulta că asiguratul pârâtei este cel vinovat, s-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 49, pct. 2, lit. a) din Normele Ordinului CSA nr. 20/2008, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în caz de deces pentru "cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative". Având în vedere aceste prevederi legale, pe baza actelor depuse, pot fi acordate despăgubiri pentru daune materiale în cuantum de 9.289,69 lei, după cum urmează: f.f. 063/_ emisă de SC PROLET SRL pentru 2.180,69 lei, f.f. 3137/_ emisă de SC HIVKE IMPEX SRL pentru 1.000 lei, f.f. 0085 fără dată emisă de SC TRANS ML IMPEX SRL pentru 5.950 lei, C. ța nr. 07888/_ emisă de IML C. pentru 159 lei. La acestea s-ar mai putea adăuga suma de 538 lei ce apare pe copia unui bon fiscal dacă s-ar stabili data emiterii acestuia și pentru achiziționarea căror produse sau servicii a fost achitată suma respectivă. De asemenea, pârâta este de acord cu acordarea despăgubirilor în cuantum de 4.050 lei reprezentând tratament stomatologic, conform chitanței nr. 200/_ eliberate de Cabinet Stomatologic Dr. Diudea, dar numai în situația în care s-ar demonstra că pacienta care a suportat tratamentul stomatologic a fost reclamanta C. A. C., iar nu fiica acesteia C. D. A. D., iar tratamentul a fost necesar ca urmare a vătămărilor suferite cu ocazia accidentului rutier. Legiuitorul nu a prevăzut ca asigurătorul RCA să poată fi obligat la plata despăgubirilor pentru imposibilitatea plății ratelor unui credit sau pentru cheltuielile de suspendare a activității unei societăți comerciale. Cu privire la daunele morale, deși legea prevede acordarea acestora, pârâta considera că pretențiile formulate sunt exagerate. S-a apreciat și mare parte din jurisprudența din România confirmă acest aspect, că la baza stabilirii cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial trebuie avute în vedere consecințele negative suferite de cei în cauză. De aceea, indemnizația acordată trebuie să fie justă, rațională, echitabilă, stabilită în așa fel încât să asigure efectiv o compensație suficientă, dar nu exagerată a prejudiciului moral suferit, fără a deveni o sursă de venituri nejustificate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul C. D. G. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Comercial C., având în vedere natura litigiului întemeiat pe răspunderea civilă delictuală. Izvorul pretențiilor formulate de reclamanți constă într-o faptă ilicită, nefiind vorba despre acte sau fapte de comerț, ci despre ilicitul civil delictual care antrenează răspunderea civilă delictuală, competența în soluționarea unui
astfel de litigiu revenind instanțelor civile și nu celor comerciale. De asemenea, raportat la valoarea pretențiilor, în temeiul art. 2, al. l, lit. b C.pr.civ., competența materială revine Tribunalului C. .
Pe fondul cauzei, în temeiul art. 244, pct. 1 și 2 C.pr.civ., s-a solicitat suspendarea soluționării cauzei care formează obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Specializat C. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. 898/P/2010 care se află în faza de cercetare penală la Poliția municipiului C. -N. . aceasta deoarece pârâtul C. D. G. are calitatea de învinuit în dosarul penal nr. 898/P/2010, aflat la Poliția municipiului C. -N., în care se efectuează cercetări în legătură cu evenimentul rutier petrecut la data de_, soldat cu decesul lui C. D. Ioan și accidentarea reclamantei C. A. C. și a pârâtului. În dosarul menționat nu s-au finalizat cercetările și nu s-a dat o soluție de către Parchet, motiv pentru care pârâtul apreciază că nici în prezenta cauză nu poate fi pronunțată o soluție corectă.
În ceea ce privește pretențiile reclamanților, pârâtul a arătat că urmează să-și formuleze poziția după finalizarea cercetărilor penale în dosarul nr. 898/P/2010 în eventuala existenței unei vinovații exclusive în sarcina acestuia. Pe de altă parte, reclamanții au posibilitatea, conform art. 14 C.pr.pen., să formuleze aceste pretenții, prin constituirea de parte civilă în cadrul procesului penal, instanța penală urmând a se pronunța cu privire la acestea. Aprecierile reclamanților cu privire la faptul ca pârâtul C. D.
G. și-ar fi recunoscut fapta indirect prin aceea că a trimis în mai multe rânduri diferite sume de bani reclamantei C. A. C., sunt subiective. Pârâtul a arătat că nu a trimis bani reclamantei pentru că era convins că este exclusiv vinovat de producerea accidentului, ci din bună credință și omenie. Și pârâtul a suferit un șoc în urma accidentului (nici până în prezent nu-și amintește nimic legat de acest accident, a fost spitalizat timp îndelungat datorită traumatismelor suferite în accident), are doi copii minori
- dintre care unul suferind de autism - și a făcut acest gest din compasiune pentru că a înțeles situația în care se află reclamanta C. A. C. .
Asupra excepției necompetenței materiale de soluționare a cauzei, instanța s-a pronunțat la termenul din data de 10 octombrie 2011, respingând-o.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de_ pe DN IC- E576 în afara localității, între localitățile Jucu și Bonțida din Județul C. autoturismul condus de către soțul reclamantei a fost accidentat de către autoturismul condus de către pârâtul C.
D. G., acest ultim autoturism fiind asigurat pentru răspundere civilă auto, la pârâta A. R. A. SA (fila 79). În urma impactului, din
cauza vitezei excesive, celalalt conducător auto a pierdut controlul direcției și a pătruns pe contrasens, lovind frontal mașina în care se afla reclamanta. În urma impactului, soțul reclamantei a decedat pe loc iar reclamanta a fost transportată de urgență la spital. Vinovăția pârâtului C. D. G. rezultă atât din raportul agenților constatatori și din faptul că acesta a fost condamnat pentru săvârșirea faptelor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, recunoscându-și fapta. Reclamanta a suferit numeroase traumatisme fizice, fiind transportată de urgență la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. - Clinica Chirurgie I, unde a fost supusă la numeroase intervenții chirurgicale. Diagnosticul, conform biletului de ieșire din spital din data de_, a fost de Politraumatism. Traumatism cranio-cerebral grad I. Edem cerebral difuz. Traumatism cranio-facial. Fractură os propriu nazal. Sinuzită macilară și etmoidală bilaterală. Contuzie toracică. Fracturi costale II. IV. VIII stângi și VII. VIII drepte. Fractură cu înfundare 1/3 diastală stern. Contuzie pulmonară bazai bilaterală. Pneumotorace drept. Contuzie abdominală. Contuzie splină. Fractură cominutivă cu deplasare acetabulstâng. Luxație coxo-femurală stângă. Fractură cominutivă acetabul drept față deplasate. Disjuncție sacto-iliacă dreaptă. (filele 14, 1518, 23, 25, 37). În urma accidentului, reclamanta a rămas cu un handicap fizic permanent la picior, putând să se deplaseze doar cu ajutorul unui cadru metalic. Având în vedere acest handicap pe care nu a reușit nici măcar să-1 amelioreze din cauza lipsei resurselor financiare, reclamanta nu poate desfășura o muncă spre a obține un venit pentru întreținerea și educația familiei. Reclamantele sunt soția supraviețuitoare și fiicele defunctului (filele 26-28). Soțul reclamantei era angajat în cadrul IPJ C. (filele 18-22). Venitul acestuia era principala sursă de întreținere a familiei, respectiv a reclamantei și a celor doi copii minori, reclamanta nerealizând alte venituri (fila 107).
Reclamanta a avut, împreună cu soțul său și o societate comercială, SC Nisgely SRL a cărei activitate a trebuit să fie suspendată, datorită evenimentelor nefericite apărute în viața reclamantei (filele 17, 18, 56-58).
Tot împreună cu soțul său, reclamanta a obținut un credit de la SC Volksbank SA, Sucursala Dej (filele 43-55), în sumă de 45.000 euro, a cărui rambursare, în condițiile actuale, datorită lipsei de venituri suficiente, nu mai poate fi făcută.
În favoarea reclamantei și a copiilor săi s-a stabilit o pensie de urmaș în sumă de 1.274 lei, lunar (fila 23), ea fiind încadrată în categoria persoanelor cu handicap grav, fără venit și fără a avea nevoie de asistent persoanel (fila 105, 106).
Conform art. 998 C.civ., cel vinovat de săvârșirea unei fapte producătoare de prejudicii este obligat să suporte repararea acelor prejudicii. Art. 49 din Legea nr. 136/1995 prevede obligativitatea asiguratorului de reparare a prejudiciilor suferite de către persoanele victime ale accidentelor rutiere. Autoturismul pârâtului C. D. G. fiind asigurat la pârâta SC
A. R. A. SA București, această societate va fi obligată, în solidar cu pârâtul, la plata despăgubirilor ce urmează să fie stabilite. După condamnarea pârâtului C. D. G., atât starea de fapt cât și vinovăția acestuia au fost acceptate de către toate părțile, discuțiile și probațiunea purtate și efectuată în cauză referindu-se doar la stabilirea cuantumului prejudiciilor suferite de către reclamantă.
În cauză a fost dispusă proba cu expertiza ce a concluzionat că dacă pârâta ar fi purtat centura de siguranță, probabil, ar fi fost limitate urmările accidentului în ceea ce o privește (filele 271-276). Acest aspect nu are relevanță însă î stabilirea și întinderea culpei pârâtului persoană fizică, acesta recunoscându-și vinovăția în fața instanței penale și fiind condmnat, după cum s-a arătat, pentru fapta săvârșită. Cu putere de lucru judecat, instanța penală a stabilit, în urma analizei tuturor probelor și gradul de vinovăție al fiecărui participant implicat în accident, nereținând vreo culpă comună în producerea acestuia.
Conform chitanțelor și facturilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta a cheltuit, pentru spitalizarea sa, suma de 4.050 lei, cu înmormântarea soțului său, 10.027,69 lei și cu formalitățile de suspendare a activității societății, suma de 2.693,48 lei. Centralizarea acestor cheltuieli a fost cuprinsă și în concluziile scrise aflate la fila 304 din dosar. Aceste despăgubiri vor fi acordate reclamantei, cu titlu de daune materiale, ele fiind consecința producerii accidentului.
Existând pericolul iminent de pierdere a locuninței reclamantei, banca somând-o pe reclamantă să restituie creditul, este evident că pârâții trebuie să suporte și contravaloarea acestuia ca urmare a lipsirii reclamantei de sursa de venituri a soțului său.
În ceea ce privește posibilitatea despăgubirii reclamanților pentru daunele morale suferite, solicitarea de despăgubire cu o sumă de bani pentru pretinse daune morale suferite de o persoană fizică nu poate fi acceptată, decât dacă și pârâta este de acord cu acest lucru. Prin natura lor, despăgubirile acordate pentru repararea unor prejudicii, au o natură patrimonială, ele având rolul de a înlocui ceea ce s-a pierdut. Or, o suferință morală, căreia nimeni nu îi contestă existența, nu poate fi reparată cu o sumă de bani. Banii, indiferent cât de mulți ar fi, nu pot șterge din psihicul unui om suferința pe care a dobândit-o ca urmare a decesului unei persoane
apropiate. Suferințele morale pot fi rezolvate, nu întotdeauna însă, sau cel puțin li se poate scădea amploarea, cu ajutor de specialitate (medic psiholog, sau în cazuri mai grave, medic psihiatru).
De suferințe psihice nimeni nu este scutit, acestea ținând de "riscul vieții";. "Animale sociale"; fiind, oamenii intră în contact unii cu alții, uneori cu persoane și cu situații de care nu ar fi dorit să știe. Câteodată relaționarea se încheie într-un mod nefericit iar altădată într-un mod fericit. Viața presupune bucurii și necazuri, nu întotdeauna în părți egale, existând perioade în care unele sau altele predomină. Dacă pentru orice suferință psihică (ce poate îmbrăcă diferite grade de intensitate, de la pierderea celui drag sau a locului de muncă până la o simplă nemulțumire față de atitudinea unuia sau altuia față de cineva), s-ar accepta teza posibilității reparării ei pe cale materială, atunci, aproape oricine, în aproape fiecare zi ar fi îndreptățit să dea pe cineva în judecată.
Desigur, în măsura în care acele suferințe psihice (acea daună morală, termen ce chiar el este impropriu), nasc situații din care se nasc prejudicii materiale (pierderea locului de muncă, plata unor consultații de specialitate care să tindă la ameliorarea simptomelor apărute, pierderea unor relații, cunoștințe, din care persoana în cauză obținea câștiguri etc.), ele trebuie să fie reparate, ceea ce însă nu este cazul în speță.
Pe de altă parte însă, pârâta societate comercială a fost de acord să plătească sume de bani, cu titlu de daune morale, reclamantei, pentru suferințele pricinuite, în sumă de 23.400 lei și tuturor reclamanților, pentru suferințele pricinuite ca urmare a decesului soțului/tatălui lor, în solidar, în sumă de 116.000 lei (conform concluziilor scrise).
Pentru toate aceste despăgubiri, pârâții vor fi obligați, în solidar și la plata penalităților de întârzierre de 0,1 % pe zi, calculate din data de 11 martie 2013, data pronunțării hotărârii și până la achitarea lor integrală, conform art. 37 din Ordinul CSA nr. 21/2009. Plata penalităților de întârziere nu vor curge de la data introducerii acțiunii, așa cum au dorit reclamantele, întrucât este foarte posibil ca pârâta societate de asigurări să fi fost de acord cu plata, de bună-voie a sumelor stabilite de către instanța judecătorească, ceea ce a împiedicat-o pe aceasta să facă plăți benvole și să nu cadă de acord, când a fost invitată la conciliere, fiind tocmai pretențiile exagerate, în ceea ce privește daunele morale, solicitate de la bun început de către reclamante.
Pârâtul persoană fizică va fi obligat la plata sumelor menționate, în baza culpei proprii, ca fiind persoana vinovată de situația creată iar pârâta societate de asigurare, în baza contractului de asigurare, încheiat cu acest pârât.
Urmând să cadă parțial în pretenții, pârâții vor fi obligați, de asemenea în solidar, în temeiul art. 276 C.pr.civ. la plata, către reclamanta C. A.
C., a sumei de 6.000 lei, cheltuieli de judecată, dovedita ca fiind făcute, constând în onorariu avocațial (fila 284).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite, în parte, cererea formulată de către reclamanții C. A.
, C. D. D., prin reprezentantul legal C. A. C. și C.
A. D., prin reprezentantul legal C. A. C., toți având domiciliul procesual ales în C. -N., str. T. M., nr. 46, ap. 22, împotriva pârâților SC A. R. A. SA București, având sediul procesual ales în C. -N., str, M., nr. 53 și C. D. G., având domiciliul în B. M., A. R., nr. 2, ap. 15.
Îi obligă pe pârâți, în solidar, la plata, în favoarea reclamnatei C. A.
C. a sumelor de 16.771 lei, daune materiale și 23.400 lei, daune morale și în favoarea reclamanților, C. A. C. C. D. D. și C. D.
A. D., în solidar, a sumei de 116.000 lei, daune morale, cu penalități de întârziere de 0,1 %/zi, calculate începând cu data de 11 martie 2013, la toate aceste sume, până la achitarea lor integrală.
Îi obligă pe pârâți, în solidar, la plata, în favoarea reclamantei C. A.
C., la plata sumei de 45.000 EUR, despăgubiri reprezentând credit neachitat.
Îi obligă pe pârâți, în solidar, să plătească în favoarea reclamantei C.
C., suma de 6.000 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din data de_ .
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
P. S. M.
| ← Decizia civilă nr. 238/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 105/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
