Decizia civilă nr. 3351/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.3351/2013
Ședința publică din data de 04 decembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: C. G. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de creditoarea T. I. SA în contradictoriu cu debitoarea S. C. S. F. C. C. 1. C. SA, având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta creditoarei, d- na avocat Borșa D., în baza împuternicirii avocațiale depuse la f.6 din dosar, lipsind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a înregistrat de către debitoare, în data de 27 noiembrie 2013, din partea creditoarei o adresă prin care se precizează cuantumul dobânzii legale calculate și la data de 04 decembrie 2013, prin fax, din partea debitoarei, un înscris intitulat "note de ședință";, un exemplar al acestuia comunicându-se reprezentantei creditoarei.
Tribunalul nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, acordă reprezentantei creditoarei cuvântul pe fond.
Reprezentanta creditoarei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată atât în ceea ce privește debitul cât și penalitățile de întârziere, cu cheltuieli de judecată conform dovezilor depuse la dosar.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2013 în dosarul cu nr. de mai sus, creditoarea SC T. I. SA a solicitat instanței ca în cadrul procedurii ordonanței de plată să fie obligată debitoarea S. C. S. F. C. C. 1. C. SA la plata sumei de 292.972,03 lei contravaloare facturi, la plata dobânzii legale aferente debitului principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a susținut că la data de_ a încheiat cu debitoarea contractul de închiriere nr. 944, având ca obiect închirierea terenurilor și spațiilor menționate la cap. II pct. 2.1. din contract, durata de închiriere fiind de 2 ani, respectiv până la data de_ . Conform cap. IV "Prețul și modalitatea de plată";, contravaloarea închirierii terenurilor și spațiilor este de 3.500 euro/lună + TVA, prin contract fiind prevăzut în sarcina locatarului și plata altor cheltuieli constând în contravaloarea utilităților consumate aferente fiecărei luni și a serviciilor de întreținere și supraveghere terenuri de fotbal și vestiare, prețul acestor din urmă servicii fiind prevăzut la pct. 4.4 din contract la suma de 2.500 lei + TVA.
Cu toate că relația contractuală dintre părți s-a derulat în temeiul unui contract al cărui clauze au fost însușite și acceptate de ambele părți, iar creditoarea și-a executat obligațiile contractuale, debitoarea a omis să achite obligațiile bănești reprezentând
contravaloarea serviciilor prestate în cuantum de 292.972,03 lei, cu toate că facturile fiscale emise de către creditoare au fost acceptate la plată.
Creanța este apreciată ca fiind certă, lichidă și exigibilă, în condițiile în care nu a existat nici un refuz la plată din partea debitoarei, plățile anterioare efectuate de către debitoare dovedind recunoașterea prestației creditoarei și a debitului datorat.
În drept, au fost invocate prev. art. 1013 și urm. NCPC.
Debitoarea a depus la dosar întâmpinare la data de_, solicitând respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoare ca fiind nefondată, nefiind îndeplinite condițiile pentru emiterea ordonanței de plată.
În motivarea poziției procesuale debitoarea a susținut că raporturile contractuale dintre părți sunt mult mai complexe, fără a se limita la aspectele invocate de creditoare în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel că debitoarea a amânat plata oricărei facturi până la momentul clarificării sumelor facturate.
Debitoarea a arătat că facturile depuse în probațiune de către creditoare sunt incomplete și cuprins servicii a căror perioadă de executare nu a fost determinată, astfel că serviciile facturate nu pot fi verificate și recepționate de către beneficiar. În același timp, puținele facturi în care se indică intervalul de executare a serviciilor de pază și întreținere nu cuprind documentele justificative ale prestării serviciului. Debitoarea a arătat că creditoarea nu i-a predat nici un raport de activitate astfel cum prevăd normele fiscale în materie, rapoarte care să demonstreze efectuarea serviciilor, alcătuirea și recepționarea acestora.
Debitoarea a invocat factura fiscală seria TCTUT1 nr. 6737/_ care nu are același conținut cu factura purtând aceeași serie și același număr depusă în probațiune de către creditoare.
S-a arătat că raporturile contractuale dintre părți sunt mult mai complexe față de forma în care au fost prezentate de creditoare, iar părțile sunt obligate ca împreună să clarifice toate sumele facturate în interiorul termenului general de prescripție. Închirierea în parte a bazei sportive deținute de creditoare a început în anul 2007 prin semnarea contractului de închiriere nr. 288/_, complet modificat și completat prin acte adiționale și a continuat prin semnarea de către părți a contractului de închiriere nr. 944/_ depus în probațiune de către creditoare. În anul 2011 debitoarea i-a achitat creditoarei cu titlu de garanție chirie echivalentul în lei al sumei de 6.500 euro, fiind emisă factura fiscală seria T. nr. 405/_, garanție care nu a fost stinsă nici până în prezent în sensul restituirii la încetarea contractului nr. 288/_ sau a compensării ei cu facturile emise ulterior în temeiul contractului nr. 944/_ .
Având în vedere faptul că lucrările facturate de către creditoare depășesc volumul lucrărilor executate, justificate și recepționate de către debitoare, aceasta a luat decizia amânării oricărei plăți până la justificarea serviciilor prestate și a modului de determinare de către creditoare a utilităților refacturate în sarcina debitoarei.
Prin scriptul depus la dosar la fila 103 creditoarea a arătat că înțelege să-și precizeze cererea în sensul diminuării debitului la valoarea de 291.969 lei.
Analizând cererea formulată de creditoare în contradictoriu cu debitoarea, instanța reține următoarele:
Între creditoare și debitoare s-a încheiat contractul de închiriere nr. 944/_ ( filele 8-12), în temeiul căruia creditoarea s-a obligat, în calitate de locator, să închirieze debitoarei, în calitate la locatar, terenurile și spațiile menționate la pct. 2.1 din contract, în schimbul plății de către locatar a unei chirii în cuantum de 3.500 euro/lună + TVA, sume la care se adaugă contravaloarea utilităților consumate de locatar aferente fiecărei luni și contravaloarea serviciilor de întreținere și supraveghere terenuri de fotbal și vestiare în sumă de 2.500 lei/lună + TVA.
În conformitate cu dispozițiile cap. IV pct. 4.6 din contractul încheiat între părți a fost stabilit și termenul de scadență a contravalorii serviciilor prestate ca fiind de 30 zile de la data primirii facturilor.
În dovedirea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței invocate creditoarea a depus la dosar în copie contractul de închiriere încheiat cu debitoarea nr. 944/_, actul adițional la contractul de închiriere, extras de cont, facturile fiscale emise în baza acestui contract de închiriere, semnate de reprezentantul debitoarei, notificarea transmisă debitoarei (f. 8-34) .
Potrivit art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă, "prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege";.
Prin prisma acestei reglementari legale, instanta constata ca sunt intemeiate pretentiile creditoarei cu privire la debitul principal. Astfel, creditoarea detine o creanta in suma de 291.969 lei reprezentând chirie, servicii de paza și utilități potrivit facturilor fiscale, facturi fiscale însușite de către debitoare prin semnătură și parafă.
Acceptarea facturilor de către debitoare instituie o prezumție simplă de efectuare a serviciilor asumate de către creditoare, revenind debitoarei sarcina de a răsturna această prezumție prin dovedirea unei stări de fapt contrare, ori în cauză această probă nu a fost administrată. De asemenea, faptul că factura nu este însoțită de documentele justificative nu este de natură a înlătura caracterul cert și lichid al creanțelor cuprinse în aceste facturi atâta vreme cât acestea au fost însușite de către debitoare
În ceea ce privește factura fiscală TCTUT1 nr. 6737/_, instanța reține că la termenul din 13 noiembrie 21013 creditoarea și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul diminuării pretențiilor cu contravaloarea acestei facturi (filele 103-104), astfel că apărările debitoarei cu privire la acest aspect nu vor mai fi analizate, fiind rămase fără obiect.
În ceea ce privește garanția în cuantum de 6.500 euro achitată de către debitoare în temeiul contractului de închiriere încheiat în anul 2007, aceasta a fost preluată pentru actualul contract de închiriere nr. 944/_ (art. 9.1 - fila 10), iar creditoarea are dreptul (iar nu obligația) de a compensa în cazul neachitării contravalorii unei chiri lunare, la încetarea sau terminarea contractului, din cuantumul garanției, eventualele cheltuieli ce cad în sarcina debitoarei locatare, iar potrivit art. 9.2, creditoarea locator are obligația de restituire a garanției, integral sau diminuată în condițiile art. 9.1, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la încetarea contractului, respectiv la data predării spațiului de către debitoare. Ori, având în vedere dispozițiile contractuale menționate anterior, creanța debitoarei privind garanția nu este exigibilă la acest moment, iar pe de altă parte, creditoarea nu are obligația de a compensa garanția cu contravaloarea cheltuielilor lunare ci doar o posibilitate, posibilitate care îmbracă forma unui drept potestativ al debitoarei, drept care nu poate să fie analizat și/sau modificat nici de către instanță și nici de către debitoare. Astfel, sunt neîntemeiate apărările debitoarei privitoare la faptul că această garanție achitată în temeiul contractului de închiriere din 2007 trebuia să îi fie restituită, căci așa cum s-a reținut anterior, această garanție a fost preluată, în același scop, pentru contractul actual, astfel că obligația de restituire nefiind exigibilă nu sunt îndeplinite condițiile operării compensației legale.
Potrivit art. 1535 alin. 1 Cod civil, "în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.";, iar potrivit art. 3 - 4 din Legea nr. 72/2013, "dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica
dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit art. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin legea nr. 43/2012 . Rata de referință a dobânzii legale în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru . ";
Drept urmare, se apreciază că raportat la prev. art. 72 raportat cu art. 1013 Cod procedură civilă cererea creditoarei întrunește cerințele de admisibilitate impuse de procedura ordonanței de plată.
Față de considerentele mai sus reținute, reținând caracterul cert, lichid și exigibil al debitului principal, prin raportare la disp. art. 1021 Cod procedură civilă, instanța va dispune somarea debitoarei la plata în favoarea creditoarei a sumei de 291.969 lei cu titlul de debit restant, a sumei de 6.454,32 lei reprezentând dobândă legală calculată până la data de 16 octombrie 2013, precum și plata în continuare a dobânzii legale remuneratorii calculate asupra debitului în cuantum de 291.969 lei, începând cu 17 octombrie 2013 și până la data plății efective.
Prin raportare la prev. art. 1021 alin. 3 Cod procedură civilă, termenul de plată stabilit în sarcina debitoarei va fi de 20 zile de la data comunicării ordonanței.
În baza disp. art. 451-452 Cod procedură civilă, debitoarea fiind în culpă procesuală, va fi obligată să-i achite creditoarei cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
O R D O N Ă :
Admite cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată și precizată de creditoarea SC T. I. SA, J-_, CUI 21516544, cu sediul în C. -N., str. Alexandru Vaida Voievod, nr. 2, Jud. C., cont bancar_ V200000151464RO01, în contradictoriu cu debitoarea S. C. S. F. C. C. 1. C. SA ,J-_, CUI 14331896, cu sediul în C. -N., str. R. V., nr. 23, jud. C., și în consecință:
Ordonă debitoarei S. C. S. F. C. C. 1. C. SA să plătească creditoarei SC T. I. SA suma de 291.969 lei cu titlul de debit restant, a sumei de 6.454,32 lei reprezentând dobândă legală calculată până la data de 16 octombrie 2013, precum și la plata în continuare a dobânzii legale remuneratorii calculate asupra debitului în cuantum de 291.969, începând cu 17 octombrie 2013 și până la data plății efective, în termen de 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de acțiune în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Specializat C. .
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. G. A. B.
Red.CG/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 4550/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 | Sentința civilă nr. 860/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 → |
|---|
