Decizia civilă nr. 377/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 377/2013
Ședința publică din 12 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTOR I. P. JUDECĂTOR A. P. M.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurent SC. E. C. S., împotriva sentinței civile nr. 6054/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, în contradictoriu cu intimata SC. I. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Știrbu Pavel pentru intimata SC. I. SA cu împuternicire avocațială la f. 15 din dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care;
Se reține că pentru această dată recurentul nu a îndeplinit dispozițiile instanței de la termenul anterior referitor la achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, împrejurare față de care, instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului și pune în discuție părților excepția.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea excepției și pe cale de consecință anularea recursului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, solicită admiterea excepției tardivității declarării recursului, excepția lipsei mandatului de reprezentare a apărătorului recurentei și a nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate pe baza cărora recurentul își întemeiază cererea de recurs.
Pe fiind solicită respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea ca temeinică li legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Instanța, având în vedere că excepția netimbrării a recursului are prioritate, reține cauza în pronunțate pe excepție.
Deliberând constată că :
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 6054/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 5.09.20l2, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C I. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C E. C. S., și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 12.941,92 lei reprezentând debit restant și suma de 3.173,07 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de_ .
S-a constatat stinsă parțial datoria totală a pârâtei în val.de l4.827,96 lei prin intervenția compensației legale parțiale dintre această datorie și datoria pe care o are reclamanta față de pârâtă, în valoare de 1.886,04 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.197 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamanta SC I. SA și pârâta SC E. C. S., s-au încheiat două contracte de vânzare-cumpărare, respectiv nr. 92/300/_ și nr. 14/_, având ca obiect vânzarea de mărfuri pe baza comenzilor ferme acceptate de părți. În acest sens, reclamanta a livrat pârâtei diferite tipuri de cabluri pe tamburi, după următoarele comenzi: comanda de livrare produse nr. 2611/_, fiind emisă factura fiscală nr. 1004272/_, în cuantum de 5.328,38 lei; comanda de livrare produse nr. 2674/_, fiind emisă factura fiscală nr. 1004313/_, în cuantum de 667,12 lei; comanda de livrare produse nr. 2691/_, fiind emisă factura fiscală nr. 1004311/_
, în cuantum de 254,20 lei; comenzile de livrare produse nr. 2674/_ și nr. 2691/_, fiind
emisă factura fiscală nr. 1004316/_, în cuantum de 5.741,20 lei; comanda de livrare produse nr. 2727/_, fiind emisă factura fiscală nr. 1004311/_, în cuantum de 592,72 lei; comanda de livrare produse nr. 2727/_, fiind emisă factura fiscală nr. 1004311/_, în cuantum de 667,12 lei, și comanda de livrare produse nr. 1301/_, fiind emisă factura fiscală nr. 1004311/_, în cuantum de 1.577,28 lei.
Din acestea facturi pârâta a efectuat unele plăți parțiale, rămânând un debit restant, în valoarea totală de 14.827,96 lei.
Conform contractului de vânzare cumpărare nr._, încheiat între părți, plata produselor trebuia să fie efectuată, cu filă CEC, în termen de 75 zile de la facturare. Iar conform contractului 14/2011 modalitatea de plată a produselor urma a fi stabilită prin comenzile ferme acceptate de către părți. După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, factura 1004311/_ a fost emisă în baza acestui din urmă contract plata trebuind a fi realizată la 75 de zile de la livrarea produselor.
Conform art. 46 Cod comercial (în vigoare la data încheierii raporturilor juridice), obligațiile comerciale se probează: "cu acte autentice, cu acte sub semnătura privată, cu facturi acceptate, prin corespondentă, prin telegrame, cu registrele părților, cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din codul civil, în fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă";.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei contractele comerciale, amintite mai sus, comenzile ferme emanând de la pârâtă și facturile fiscale privind produsele livrate, însușite prin semnare de către societatea pârâtă.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
În speța de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 1169 cod civil că, în speță, a executat propriile obligații.
Pârâta însă, deși a recunoscut, prin răspunsul la interogatoriu depus la dosar, existența raporturilor comerciale între părți, a contestat întinderea debitului, însă nu a depus la dosar niciun înscris din care să rezulte stingerea obligațiilor sale prin plată.
Mai mult decât atât reclamanta a depus la dosar, înscrisul emanând de la pârâtă, intitulat Structură sold la data de_, din care rezultă că acesta mai avea la data menționată, o datorie restantă față de societatea reclamantă, în valoare de 12.941,95 lei.
Dispozițiile art. 52 Cod comercial prevăd că "registrele comercianților, chiar neținute în regulă fac proba, contra lor";. Astfel, înregistrările acestui debit în contabilitatea societății pârâte, fac dovada acceptării facturilor la plată și a existenței obligației, a cărei valorificare este urmărită în cauză.
Față de cele de mai sus, instanța a reținute că, în speță, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe, lichide și exigibile, care este constatată prin înscrisurile administrate la dosar. Astfel, instanța a reținut caracterul cert al creanței, în conformitate cu dispozițiile art. 379 alin. 3 Cod de procedură civilă, existența acesteia rezultând din facturile emise, precum și caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 Cod de procedură civilă, câtimea creanței fiind determinată prin actul de creanță, opozabil pârâtei.
La rândul ei reclamanta are față de pârâtă o datorie în cuantum de 1.886,04 lei, ce izvorăște din factura fiscală neachitată nr. 000695/_ . Reclamanta a solicitat instanței să constate realizarea compensației legale parțiale între această datorie și datoria pe care o are pârâta față de ea.
Temeiurile de drept invocate (art. 1509 și 1616 din Noul Cod civil) nu au însă aplicabilitate în cauză, datoriile reciproce dintre părții izvorând din acte juridice născute sub imperiul Codului civil de la 1865. Astfel, potrivit art.1144 din acest act normativ, "compensația se operează de drept, în puterea legii și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta, cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective";, iar potrivit art.1145 compensația are loc cu certitudine între " două datorii care
deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile și care deopotrivă sunt lichide și exigibile";.
În cauză sunt îndeplinite aceste condiții legale, datoriile dintre părții fiind reciproce, având ca obiect sume de bani și totodată acestea au caracter lichid și exigibil. Pentru aceste motive instanța a admis cererea reclamantei și a constatat intervenită compensația legală parțială, între datoria pârâtei, în valoare totală de 14.827,96 lei și datoria reclamantei, în valoare de 1.886,04 lei, până la concurența sumei de 1.886,04 lei.
De altfel, părțile au prevăzut și în contratele încheiate între ele, că anumite datorii se pot stinge prin compensare, iar în privința datoriei prevăzute mai sus au existat demersuri privind realizarea operațiunilor de compensare, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (fila 67, 68). Pârâta a operat în evidențele sale contabile această compensare, înregistrând în prezent un debit restant față de reclamantă, în valoare de 12.941,95 lei; însă deoarece nu a fost remis reclamantei, ordinul de compensare în original, de către pârâtă, această operațiune nu a putut fi operată și în evidențele contabile ale societății reclamante.
Sub aspectul penalităților de întârziere
, din analiza contractelor de vânzare-cumpărare, nr. 92/300/_ și nr. 14/_, instanța constată că părțile au prevăzut în contracte la secțiune VII - Clauza penală și rezilierea contractului, că pentru neexecutarea totală/parțială ori pentru executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale asumate partea în culpă datorează penalități pentru fiecare zi de întârziere, în valoare de 0,15 % pe zi.
Pârâta nu și-a executat obligațiile conform termenelor stabilite de comun acord de către părți, astfel încât, în cauză devine operantă clauza penală prevăzută în contract. Față de convenția părților care potrivit art. 969 Cod civil de la 1865, are putere de lege între acestea, instanța constată obligația pârâtei de a achita reclamantei, în cazul depășirii termenului de scadență, penalități de întârziere, în valoare de 0,15 % pe zi. Având în vedere că părțile au determinat modul de calcul al penalităților întârziere în executarea plăților și luând în considerare dispozițiile art. 43 C.com, potrivit cărora datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua în care devin exigibile, instanța reține și caracterul exigibil al sumei de 3.173, 07, reprezentând penalități de întârziere, calculate până la data de_ .
Având în vedere aceste aspecte și reținând că reclamanta și-a îndeplinit obligația de conciliere prealabilă prevăzută de art.720 ind. 1 alin. l și 2 Cod de procedură civilă, instanța constată că acțiunea formulată este întemeiată, astfel că în baza art. 969 și urm. Cod civil, art. 1073 Cod civil, art. 43, art.46 C.com., admițând-o ca atare și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 12.941,95 lei, reprezentând debit restant și suma de 3.173, 07 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de_ .
În baza art. 274 Cod de procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei și suma de 2.197 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal debitoarea SC E. C. S., care a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecat.
In motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, iar facturile ce au fost avute în vedere de către instanță au fost emise ca și garanție pentru returnarea ambalajelor, urmând a se compensa la momentul preluării acestora de către furnizori prin emiterea unei facturi de către societate.
Prin rezoluția de înregistrare a recursului s-a stabilit necesitatea achitării taxei judiciare de timbru de 539 lei și a timbrului judiciar de 5 lei, dispoziție ce a fost comunicată recurentei odată cu îndeplinirea procedurii de citare (f.7 dosar recurs).
Pentru termenul de judecată stabilit în ședința publică din 6.03.20l3 s-a comunicat recurentei un exemplar din întâmpinarea formulată de către intimata SC I. SA B. și s-a reiterat dispoziția de achitare a taxei judiciare de timbru aferentă recursului de 539 lei și a timbrului judiciar de 5 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Pentru termenul de judecată din l2.06.20l3 se constată că recurenta nu a dus la îndeplinire dispoziție instanței în sensul achitării sumelor arătate și comunicate acesteia odată cu îndeplinirea procedurii de citare (f.29 recurs), instanța invocând excepția netimbrării recursului.
Având în vedere că recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 539 lei și timbru judiciar de 5 lei, deși i s-a pus în mod expres în vedere această obligație prin citația primită personal, în temeiul art.20 alin.3 din L.l46/l997 privind taxele judiciare de timbru se va anula recursul ca netimbrat.
In această situație, nu se mai impune examinarea motivelor de recurs.
In temeiul art.274 C.pr.civ, recurenta va fi obligată să plătească intimatei SC I. SA cu sediul în B., Dr.C. nr.l9, jud.BN, suma de 3.64l lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat, recursul declarat de debitoarea SC E. C. S., cu sediul în C.
, str.V. nr.29, jud.C., împotriva sentinței civile nr. 6054 din l.06.20l2 și a încheierii civile de îndreptare a erorii materiale din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. l_ .
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 3.64l lei cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de l2 iunie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
V. C. I. | P. | A. P. M. L. | C. | A. |
Red/dact PI/CR/2 ex.
Jud.fond:M. I. F. a
| ← Decizia civilă nr. 394/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 158/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
