Decizia civilă nr. 394/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 394/R/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - S. I.
JUDECATOR - C. G. JUDECĂTOR - V. L. O. GREFIER - DP
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului formulat de recurenta N.
A. D. împotriva sentinței civile nr. 24262/_ pronunțate de Judecătoria Cluj- Napoca, în contradictoriu cu intimata SC W. C. R. S. B., având ca obiect în primă instanță pretenții.
Se constată că concluziile părților asupra recursului au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, tribunalul reținând cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 24262/2012 pronunțate la data de 6 decembrie 2013 de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N. A. D. în contradictoriu cu pârâta SC W. C. R. S., fiind obligată reclamanta să plătească în favoarea pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1860 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că în data de _
, reclamanta împreună cu prietena sa, martora Chinces L. Ana, au făcut sport în centrul de întreținere corporală aparținând pârâtei, situat în incinta complexului comercial Iulius Mall din C. -Napoca, jud.C., dar după ieșirea din cabina de duș, reclamanta a alunecat pe o baltă de apă aflată în sala de duș pe drumul spre vestiare, iar în urma acestei căzături, a suferit leziuni corporale, constând în occipital median plagă contuză de 5 cm, suturată pe fond tumefiat și care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, așa cum rezultă din certificatul medico legal anterior menționat ( f 10). Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor articolului 998 din Codul civil, invocat de reclamantă ca temei de drept pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit dispozițiilor articolului 999 din Codul civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa. Prin prisma acestor texte legale, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții, respectiv: săvârșirea de către pârâtă a unei fapte ilicite, culpa pârâtei pentru fapta comisă, existența unui prejudiciu și existența unui raport de cauzalitate între fapta comisă și prejudiciul suferit.
Cercetând prima condiție indispensabilă pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, instanța a reținut că reclamanta a susținut că fapta ilicită comisă de pârâtă, care i-a cauzat prejudiciul a cărui reparare o solicită, constă pe de o parte în neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor care se impuneau pe durata lucrărilor de întreținere sau amenajare a spațiului pus la dispoziția publicului, nefiind finalizate lucrările de amenajare a pardoselii și nefiind tăiate și șlefuite colțarele scărilor, iar pe de altă parte în neluarea unor măsuri suficiente pentru siguranța clienților săi, nefiind amenajat spațiul cu materiale antiderapante și nefiind întreținute corespunzător zonele umede.
Verificând în concret îndeplinirea obligațiilor sus menționate de către pârâtă, instanța a reținut că în privința primei categorii de obligații criticate de reclamantă, pârâta a încheiat la data de_ contractul de prestări servicii nr.001 prin care SC VIAPAS S. s-a obligat față de pârâtă să execute lucrările de reparație, de refacere și de amenajare a spațiului folosit de către beneficiar, situat în incinta Iulius Mall din C.
-Napoca, lucrările urmând a fi terminate potrivit contractului până cel mai târziu la data de_ (f 31-39), iar finalizarea lucrărilor care au constituit obiectul acestui contract a avut loc la data de_, așa cum rezultă din procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.2/_ (f 40), deci anterior datei la care s-a produs accidentul din sala de duș la care se referă reclamanta. Martora Obreja A. Janka a confirmat la rândul său faptul că vestiarele femeilor au fost deschise publicului doar după finalizarea lucrărilor, inclusiv a celor din sala de dușuri și că după ce au fost date în folosință aceste vestiare, în spațiul de vestiare nu s-a mai efectuat nici o lucrare (f 88). Doar martora Chinces L. Ana a susținut că lucrările de amenajare a spațiului din discuție nu ar fi fost finalizate la data accidentului suferit de reclamantă, afirmând că marginea metalică din partea superioară a treptei dinspre sala de dușuri și vestiare ar fi avut un capăt în aer sub care exista o gaură în tencuială și că nici treapta și nici marginea metalică a acesteia nu erau incorporate în construcție, dar în ansamblul probelor administrate în cauză, instanța nu a putut conferi valoare probatorie exclusivă acestei declarații singulare întrucât ea a fost infirmată de toate celelalte probe mai sus menționate care concordă sub aspectul finalizării lucrărilor de amenajare anterior incidentului din sala de dușuri. Dincolo de acest considerent, nu a fost exclusă o măsură de subiectivism în declarația acestei martore care pe de o parte este prietena reclamantei, iar pe de altă parte, i-a fost respinsă o cerere de ocupare a unui post în serviciul pârâtei, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 107-110, informație necontestată de reclamantă. De altfel, criticile aduse atât de către reclamantă cât și de către martora Chinces L. Ana, cu privire la calitatea condițiilor asigurate de pârâtă sunt îndoielnice dacă se are în vedere împrejurarea că martora era o clientă fidelă a serviciilor oferite de pârâtă în spațiul din litigiu, servicii pe care a continuat să le utilizeze inclusiv la data de_, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 110, deci după mai mult de un an de la data accidentului, iar reclamanta a acceptat serviciile pârâtei la invitația martorei. Oricum, chiar dacă afirmația martorei cu privire la nefinisarea treptei ar fi fost reală, instanța a reținut că potrivit înscrisurilor medicale depuse la dosarul cauzei (scrisoarea medicală - f 9 și certificatul medico legal - f 10), coroborate cu declarațiile martorilor audiați, prejudiciul invocat de reclamantă a fost urmarea directă a alunecării ei pe o baltă de apă din sala de duș, iar nu în raport de cauzalitate cu starea treptei dintre sala de duș și vestiare.
În ce privește omisiunea pârâtei de a lua măsuri suficiente pentru siguranța clienților săi prin amenajarea spațiului cu materiale antiderapante și prin întreținerea corespunzătoare a zonelor umede, instanța a reținut că la data de_, pârâta a
încheiat contractul de prestări servicii nr.001-10 prin care SC G&D IMPEX S. s-a obligat față de pârâtă să aplice tratament anti-alunecare pentru siguranța pardoselilor acolo unde este prezentă apa, lucrarea urmând a fi executată potrivit contractului în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la semnarea contractului (f 24- 26), iar finalizarea lucrării care a constituit obiectul acestui contract a avut loc la data de_, așa cum rezultă din procesul verbal nr._ (f 28, 102), deci anterior datei la care s-a produs accidentul din sala de duș. Martora O. C. a M. a afirmat de asemenea că din cunoștințele sale, aplicarea tratamentului antiderapant s-a finalizat în decembrie 2010 și că factura emisă pentru plata lucrărilor a fost înregistrată de ea însăși în contabilitatea pârâtei anterior incidentului în care a fost implicată reclamanta (f 70), iar martora Obreja Andrea Janka a declarat că angajații pârâtei au fost avertizați la un moment dat că se va trata gresia cu o substanță mirositoare (88). Certificatele de garanție de la filele 29, 30 atestă faptul că prestatorul lucrării a garantat pârâtei cea mai înaltă calitate a tratamentului anti alunecare aplicat pentru o perioadă de 1,5 ani, cu condiția respectării stricte a procedurilor de curățare și întreținere și degresare prevăzute de companie.
În plus, din declarația martorelor O. C. a M. și Obreja Andrea Janka rezultă că la data incidentului descris de reclamantă, gresia dintre sala de dușuri și vestiare era acoperită parțial și cu un covoraș antiderapant. Prin urmare, tratând pardoseala cu soluție antiderapantă și amplasând pe gresie un covor antiderapant, pârâta a întreprins demersurile necesare și suficiente pentru a asigura securitatea clienților care traversează zonele predispuse umezelii la care se referă reclamanta care nu a dovedit că acel coeficient de frecare de 0,59 inserat în protocolul aferent contractului de aplicare a tratamentului antiderapant (f 28) ar fi insuficient pentru a asigura securitatea mersului clienților pe pardoseala astfel tratată. Este real că sub aspectul întreținerii zonelor umede din spațiul pârâtei, probele administrate au confirmat existența unei bălți de apă care a și contribuit la căderea reclamantei, dar instanța a apreciat că acest element al stării de fapt este insuficient pentru a se putea reține în sarcina pârâtei o conduită culpabilă pentru o faptă ilicită echivalată cu existența unei bălți de apă într-un spațiu care prin destinația sa (sală de duș), presupune apariția unor asemenea bălți cu regularitate și cu o frecvență ridicată și că este complet exagerat a pretinde oricărui prestator de servicii care includ spații de duș, să mențină un asemenea spațiu în permanență uscat.
Instanța a apreciat de asemenea că o persoană cu minimă diligență ar trebui să fie conștientă de existența pericolului de alunecare într-o zonă de dușuri, chiar și în lipsa unor anunțuri în acest sens. Or faptul că reclamanta a căzut, atât în ciuda materialului antiderapant cu care a fost tratată gresia, cât și în ciuda șlapilor antiderapanți pe care a recunoscut că îi purta în acel moment, denotă o conduită neglijentă din partea acesteia, fiind exclusă culpa pârâtei. În concluzie, în limita obligațiilor analizate mai înainte, instanța nu a putut reține în sarcina pârâtei nici existența unei fapte ilicite, constând în neîndeplinirea lor și implicit nici culpa pârâtei sub acest aspect.
Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept mai sus dezvoltate, instanța a reținut că în speță, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru prejudiciul pretins de reclamantă, analizarea celorlalte condiții devenind astfel superfluă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta N. A. - D. solicitând admiterea recursului si potrivit art. 312 al. 1 si 2 modificarea hotărârii atacata, in sensul admiterii in întregime a acțiunii formulate de către reclamanta.
În motivarea recursului recurenta a arătat că hotărârea atacata nu poarta atributele legalității si temeiniciei. Astfel, pentru a motiva hotărârea atacata, instanța a luat in considerare declarațiile celor 2 martore ale intimatei-parate si a inlaturat declarația martorei recurentei Chinces L. Ana, intrucat, pe de o parte, aceasta este prietena recurentei, iar pe de alta parte pentru ca i-ar fi fost respinsa o cerere de ocupare a unui post in serviciul paratei. Martora Chinces L. Ana nu se afla in relații de dușmănie cu intimata si nici nu a fost condamnata pentru mărturie mincinoasa, iar împrejurarea ca este prietena recurentei nu este motiv ca declarația ei sa nu fie luata in considerare ca proba. În mod total părtinitor instanța de fond a luat in considerare declarațiile celor 2 angajate ale intimatei, care sunt total subiective si a inlaturat declarația martorei recurentei ca fiind subiectiva, data fiind relația lor de prietenie.
In concret, recurenta a alunecat pe o balta de apa ce se afla pe coridorul dintre cabina de dus si vestiare, iar prin cădere, terminația coltarului cu care era imbracata treapta, i-a intrat in cap, provocând o contuzie in forma de "V" sau "Y". Deci, exista o legătura de cauzalitate evidenta intre starea treptei dintre sala de dus si vestiare si alunecarea recurentei pe balta de apa. Cu mențiunea ca recurenta nu a invocat existenta unei baiti de apa in sala de dus - astfel cum retine instanța de fond la pag. 4 pentru a motiva hotărârea data. Tocmai aceasta era problema, coridorul dintre cabinele de dus si vestiare era acoperit cu apa, fara a exista covorașe de protecție sau orice alt material antiderapant. La momentul impactului spațiul nu era amenajat cu material antiderapant, nu existau inscripții de atenționare a locului alunecos si a scării, deci spațiul nu arata conform planșelor fotografice depuse in probatiune de către parata la dosarul cauzei. Chiar daca recurenta purta slapi antederapanti si era foarte atenta la deplasare, alunecarea si căderea s-au produs din cauza pardoselei pline cu apa, iar prejudiciul a fost provocat din cauza stării nefinisate (in lucru) a treptei existente in locul respectiv. Lucrările de reparație, refacere pardoseala si amenajare a spațiului au inceput la sfârșitul anului 2010 si s-au finalizat la cca.l luna după producerea incidentului in care a fost implicata reclamanta (conform declarației martorei recurentei si a cărei declarație a fost înlăturata). La data de_, locul unde s-a produs incidentul nu avea covor antiderapant si inscripții de atenționare.
In legătura cu contractul de prestări servicii 110/_ având ca obiect lucrări de reparație, refacere si amenajare, se solicită să se aibă in vedere ca in data de_ s-a incheiat un act adițional având in vedere necesitatea efectuării unor lucrări care nu au fost prevăzute inițial, urmare a operațiunilor de decopertare a padimentului (înlăturarea gresiei) din sălile de baie, ce urmează a fi reamenajate de către prestator (lucrările cuprinse in anexa 1 la act ad. includ: spart pardoseala, aplicat sapa, hidroizolatie, etc. - conform anexei 2 cu devizul de lucrări, in care figurează 150 m.p. de gresie si faianța, iar in anexa 3 cele 10 coltare. Este cunoscut faptul ca procesele verbale de recepție la terminarea lucrărilor se incheie, de obicei, pentru evitarea penalităților si efectuarea deconturilor, insa de cele mai multe ori situația scriptica nu corespunde cu cea faptica, reala. Faptul ca lucrările au fost finalizate la cca.l luna după producerea incidentului in care a fost implicata reclamanta, deci in luna febr. 2011, a fost probat cu declarația martorei Chinces (actuala T. ) L. Ana, martora imparțiala, care frecventa zilnic clubul paratei si era foarte atenta la detalii, având in vedere ca se simțea vinovata ca invitata ei a suferit un accident.
In legătura cu aplicarea tratamentului anti-alunecare, instanța de fond a dat o eficienta maxima acestei probe, fara a avea in vedere aspectele invocate de recurenta, respectiv acest tratament nu s-a aplicat. Logica acestei suspiciuni este ca orice persoana nu investește intr-o pardoseala si o tratează înainte cu 1 luna sa fie
înlocuita, respectiv: in data de_ parata a tratat pardoseala, iar la data de_ au inceput lucrările de refacere a pardoselei. De asemenea, nu s-a făcut dovada prestării serviciului contractat, exista o totala neconcordanta între clauzele contractuale si cele 3 anexe care fac parte integranta din contract, in sensul ca la data de_ -a încheiat contractul si tot in aceeași zi de_ s-a prestat si serviciul, in condițiile in care potrivit art. 5.1. din Contractul de prestări servicii nr._ lucrarea urma sa fie executata in termen de 5 zile lucratoare de la data semnării contractului.
Recurenta a mai arătat că echipa de muncitori care prestează un serviciu de tratare pardoseala nu are atribuții sa incheie contracte - astfel ca se exclude varianta prestării serviciului in aceeași zi in care s-a incheiat contractul, solicitând a se corobora proba cu declarațiile martorelor audiate, care nu au cunoștința de aplicarea acelui tratament, nici măcar cele 2 angajate ale paratei audiate ca martore. În mod total părtinitor si fara acoperire se retine in motivarea hotărârii ca finalizarea tratamentului a avut loc in data de_ (contrar înscrisurilor conform cărora in data de_ s-ar fi aplicat) si a interpretat eronat declarațiile celor 2 martore angajate ale intimatei, care au declarat ca nu au cunoștința de aplicarea in concret a tratamentului, ci doar de faptul ca factura a fost decontata. Faptul ca s-a achitat un serviciu nu este similar cu prestarea serviciului.
Conform anexelor 1, 2 si 3, cu protocolul si cele 2 certificate de garanție, in zona vestiarelor coeficientul de frecare a crescut de la 0,29 la 0,58 in urma aplicării acestuia, insa cu condiția respectării stricte a procedurilor de curățare si degresare (alin. 1 din Certificatul de garanție sure-step anti-alunecare) si cu posibilitatea ca suprafețele tratate sa isi piardă coeficientul de fricțiune garantat (alin. 2 din același certificat de garanție); foarte curioasa este inserarea in certificatul respectiv a clauzei de exonerare de răspundere in caz de accidente. Aceleași condiții sunt si in Certificatul de garanție inițial. Este de înțeles ca sub o balta de apa, coeficientul de frecare crescut - chiar existent in urma pretinsului tratament - nu isi produce efectele. Fata de cele expuse, pe de o parte, tratamentul aplicat nu isi produce efectele pe o pardoseala acoperita cu apa, iar pe de alta parte, oricum, pardoseala tratata a fost înlăturata si înlocuita, conform Contractul de prestări servicii 110/_ si a actului adițional la care a făcut referire, având ca obiect lucrări de reparație, refacere si amenajare. Se solicită instanței să se dea eficienta maxima declarației martorei recurentei reclamante, iar in urma reaprecierii întregului material probator sa se reține ca in speța sunt dovedite existenta elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale, respectiv: prejudicial, fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite si prejudiciabile.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
După cum în mod judicios a constatat și prima instanță raportat la probele administrate în cauză, la_, recurenta N. A. -D. a suferit leziuni corporale constând în occipital median plagă contuză de 5 cm, suturată pe fond tumefiat și care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, produse prin cădere în urma alunecării acesteia, la iesirea din cabina de dus, pe o baltă de apă aflată în sala de dus pe drumul spre vestiare, în centrul de întretinere corporală apartinând intimatei SC W. C. R. S. situat în complexul comercial Iulius Mall din C. - Napoca. Această stare de fapt rezultă din proba testimonială administrată în fata
primei instante, coroborat cu certificatul medico-legal nr. 336/I/a/76/_ emis de Institutul de Medicină Legală C. -Napoca (fila 10, dosar fond).
Totodată, în ce priveste conditiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale, fată de dispozitiile art. 998 si art. 999 Cod civ., în mod corect a retinut prima instantă că se impune ca acestea să fie întrunite cumulativ, constând în săvârsirea unei fapte ilicite de către pârâtă, culpa pârâtei în săvârsirea acelei fapte, existenta unui prejudiciu al reclamantei si existenta raportului de cauzalitate între acel prejudiciu si fapta ilicită a pârâtei.
În ce priveste conditia faptei ilicite, tribunalul retine însă, raportat la probele administrate în cauză, că aceasta este întrunită în cauză, constând în neluarea de către intimată a măsurilor suficiente pentru siguranta clientilor săi în sala de dus, raportat la natura serviciilor prestate de către aceasta, de punere la dispozitia clientilor a unui centru de întretinere corporală incluzând sală de sport si piscină, cu sala de dus, respectiv în neamenajarea pardoselii din sala de dus cu materiale antiderapante si neîntretinerea corespunzătoare a pardoselii din sala de dus.
Astfel, apreciază că în mod gresit a înlăturat prima instantă din probatiune declaratia martorei Chinces L. Ana, ca fiind subiectivă, pe motiv că martora este prietena reclamantei si acesteia i-a fost respinsă cererea de ocupare a unui post în serviciul pârâtei, retinând însă în probatiune declaratiile martorelor propuse de către pârâtă, O. C. a M. si Obreja Andrea Janka, în conditiile în care si declaratia acestora din urmă putea la fel de bine să fie apreciată ca fiind subiectivă, dat fiind faptul că aveau calitatea de angajate ale pârâtei, atât la data producerii accidentului, cât si la data audierii acestora. Audierea în calitate de martor a unei persoane aflate în relatie de prietenie sau amicitie cu partea, ca dealtfel si a unor persoane având calitatea de angajate ale uneia dintre părti, nu este oprită de prevederile Codului de procedură civilă, neîncadrându-se în niciuna din situatiile prevăzute de art. 189 Cod proc.civ. Or, în conditiile în care declaratia martorei Chinces L. Ana nu a fost prin însusi continutul ei contradictorie, iar aspectele relatate de către această martoră nu sunt neplauzibile raportat la posibilitatea producerii lor, a receptării lor de către martoră si a mentinerii acestora în memoria martorei, faptul că martora este prietenă cu recurenta nu este de natură prin el însusi să conducă la înlăturarea de plano a declaratiei acesteia. Dealtfel, prima instantă a constatat că martora Chinces L. Ana a continuat să utilizeze serviciile pârâtei, utilizându-le inclusiv la data de_, fapt ce împiedică retinerea existentei unei dusmănii la adresa pârâtei din partea acestei martore, fată de nereusita acesteia în încercarea de a se angaja în serviciul pârâtei. Nici faptul că cele relatate de martora Chinces L. Ana nu coincid sub toate aspectele cu declaratiile celorlalte două martore audiate în cauză, nu este de natură să conducă prin el însusi la înlăturarea declaratiei celei dintâi din probatiune, pe considerentul subiectivitătii, câtă vreme acelasi considerent poate la rândul său să fie invocat în ce le priveste pe martorele propuse de către pârâtă, dată fiind calitatea acestora de angajate ale pârâtei. Or, aplicarea unui rationament pentru înlăturarea probelor uneia dintre părti nu poate fi însotită de mentinerea probelor părtii adverse cu privire la care sunt întrunite conditiile aceluiasi rationament.
Dealtfel, retine că în măsura în care prima instantă a apreciat ca nefiind lămuritoare sub aspect probatoriu declaratia martorei Chinces L. Ana, raportat la relatia de prietenie între aceasta si reclamantă, care a fost prezentată de martoră de la începutul audierii ei, aceasta avea posibilitatea să pună în discutie audierea unor alte persoane, pentru a putea verifica sinceritatea acestei martore, ab initio pusă la îndoială. Astfel, din declaratia martorei Chinces L. Ana a rezultat că au fost prezente cu ocazia accidentului suferit de reclamantă si numitele Samarghitan L. ,
C., M. si R., arătând cu privire la aceste persoane că au văzut când reclamanta a căzut în sala de dus. Ca urmare, retine că prima instantă avea posibilitatea, în conditiile art. 129 alin. 5 Cod proc.civ., în exercitarea îndatoririi de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseală privind aflarea adevărului în cauză, să pună în discutia părtilor si să dispună, chiar din oficiu, audierea si a uneia dintre persoanele indicate de către martora reclamantei, ca fiind prezentă la producerea accidentului, una dintre acestea fiind individualizată de către martoră cu indicarea numelui complet, numita Samarghitan L. .
În conditiile în care recurenta însăsi nu a solicitat audierea si a altor persoane în calitate de martori în cauză, apreciază însă că probatiunea administrată este suficient de lămuritoare, între declaratiile martorelor si în cuprinsul declaratiei martorei Chinces L. Ana neexistând contradictii de natură a justifica înlăturarea declaratiei acesteia din urmă din probatiune. Astfel, raportat la continutul declaratiilor martorelor Obreja Andrea Janka si O. C. a M. nu se poate retine ca fiind infirmată declaratia martorei Chinces L. Ana în sensul că la momentul accidentului marginea metalică din partea superioară a treptei din fotografia de la fila 58 avea un capăt în aer, martora relatând că prin cădere, recurenta s-a lovit cu capul de acea treaptă.
Martora Obreja Andrea Janka, având calitatea de angajată a intimatei în functia de receptioneră, a declarat că vestiarele femeilor au fost deschise publicului doar după finalizarea lucrărilor, iar după ce acestea au fost date în folosintă nu s-a mai efectuat nici o lucrare, iar fotografia de la fila 58 reflectă starea de fapt din prezent, însă în acelasi timp aceasta a declarat faptul că nu îsi aminteste cum arăta spatiul la data accidentului. Dealtfel, din declaratia acestei martore reiese cu claritate că aceasta nu a fost de fată la momentul accidentului, găsind pe recurentă asezată pe o bancă din vestiare, înconjurată de mai multe persoane, printre care au fost indicate numitele L. Samarghitan si C., aspect sub care declaratia acesteia se coroborează cu cea a martorei Chinces L. Ana. Or, de vreme ce martora Obreja Andrea Janka nu a fost de fată la producerea accidentului si aceasta a declarat că nu îsi aminteste cum arăta spatiul în care a avut loc accidentul la data accidentului, nu s-ar putea retine că aceasta ar infirma în vreun fel declaratia martorei Chinces L. Ana în ce priveste faptul că marginea metalică din partea superioară a treptei din fotografia de la fila 58 avea un capăt în aer. În aceste conditii, afirmatia martorei Obreja Andrea Janka în sensul că vestiarele femeilor au fost deschise publicului doar după finalizarea lucrărilor, iar după ce acestea au fost date în folosintă nu s-a mai efectuat nici o lucrare, poate fi privită doar ca referindu-se la cunostintele martorei, calitatea acesteia de receptioneră în cadrul societătii intimate neconferindu-i acesteia, chiar în conditiile, neplauzibile dealtfel, în care ar fi avut un program de lucru egal cu programul de functionare al centrului de îngrijire corporală al intimatei, posibilitatea de a avea cunostintă de toate operatiunile desfăsurate în spatiul respectiv, martora neavând atributii de conducere sau decizie în cadrul intimatei, care să presupună încunostiintarea sa cu privire la toate lucrările desfăsurate în spatiul intimatei.
Tot astfel, fiind audiată, martora O. C. a M. a declarat că nu s-a uitat cu atentie la treapta care face trecerea de la vestiar la dusuri, că nu poate preciza dacă respectiva treaptă este prevăzută cu vreun sistem de protectie si că nu cunoaste când au fost finalizate lucrările de amenajare din spatiul de întretinere corporală la care a făcut referire.
Cât priveste prezenta unui covoras antiderapant în spatiul dintre vestiar si dusuri, relatată de martora O. C. a M., retine că acesta nu prezintă relevantă, de vreme ce alunecarea si căderea recurentei a avut loc în sala de dusuri, iar nu în
spatiul dintre vestiar si dusuri, unde se poate observa prezenta covorasului antiderapant, în fotografia de la fila 58, fotografie a cărei conformitate cu starea de fapt de la data producerii accidentului a fost confirmată de martora Obreja Andrea Janka. Aceasta din urmă a si precizat dealtfel că atât la data accidentului, cât si la momentul audierii ei, pardoseala zonei de dusuri era acoperită cu gresie, iar pardoseala zonei de vestiare era acoperită cu gresie peste care era amplasat un covoras de culoare albastră.
Totodată, tribunalul retine că nu prezintă relevantă împrejurarea retinută de prima instantă în sensul că la_ pe pardoseala din spatiul în cauză a fost aplicat tratament anti-alunecare pengtru siguranta pardoselilor acolo unde este prezentă apa, conform contractului de prestări servicii din_ si procesului verbal de la aceeasi dată încheiate între intimată si numita S.C. G&D IMPEX S.R.L., de vreme ce pardoseala astfel tratată a fost apoi înlocuită, potrivit înscrisurilor depuse tot de către intimată în probatiune, respectiv contractul de prestări servicii nr. 1/_, actul aditional nr. 1/_ la acest contract si procesul verbal de terminare a lucrărilor nr. 02/_ . Astfel, din devizul de lucrări cuprins în anexa nr. 2 la acest din urmă contract, rezultă că obiectul contractului l-au făcut si lucrările de montat faiantă si gresie, iar din art. 1 al actului aditional nr. 1/_ la acest contract rezultă că s-au efectuat în baza contractului operatiuni de decopertare a pavimentului din sălile de baie, ceea ce a impus acte suplimentare. În ce priveste continutul acestor acte, retine că acestea sunt opozabile intimatei, în calitate de parte contractantă, însă recurenta are calitatea de tert fată de acestea, însă data acestor acte trebuie să fie probată în conditiile art. 57 alin. 2 Cod com. cu mijloace de probă dintre cele prevăzute la art. 46 Cod com., pentru a fi opozabilă recurentei.
În aceste conditii, retine că din însăsi apărarea intimatei raportat la starea de fapt invocată de către aceasta si înscrisurile depuse în probatiune de către aceasta, rezultă că anterior producerii accidentului, în spatiul în care s-a produs accidentul, a fost aplicat tratament anti-alunecare pe gresia de pe paviment, după care această gresie a fost înlocuită, tot anterior producerii accidentului, fără însă ca pe gresia nou- montată să fie aplicat tratament anti-alunecare. Asadar, faptul că recurenta purta papuci antiderapanti la momentul producerii accidentului nu este de natură să conducă la concluzia culpei acesteia în producerea accidentului, după cum a apreciat prima instantă, ci dimpotrivă, evidentiază situatia obiectivă a pavimentului din sala de dusuri, care era alunecos în portiunea de dinafara cabinelor de dus, nefiind tratat cu tratament anti-alunecare. Dealtfel, culpa recurentei în producerea accidentului nu poate fi retinută atât pentru că aceasta a avut diligenta de a purta papuci antiderapanti, ci si pentru că, din probele administrate în cauză, nu a rezultat faptul că aceasta ar fi păsit în vreun mod imprudent, de natură a facilita producerea faptei, din însăsi materialitatea faptei neputând fi prezumată culpa recurentei în lipsa unor probe în acest sens.
Prin urmare, în sarcina intimatei se retine săvârsirea unei fapte ilicite constând în neluarea măsurilor necesare pentru împiedicarea alunecării în sala în care se află cabinele de dus, respectiv în neaplicarea unui tratament anti-alunecare după montarea gresiei pe pavimentul din acea încăpere, tratament de tipul celor pe care intimata însăsi a probat că sunt disponibile ca solutie tehnică, întrucât a asigurat aplicarea acestuia înainte de înlocuirea gresiei din spatiul în cauză. Totodată, retine că intimata nu a invocat si nu a probat faptul că gresia nou montată înainte de producerea accidentului ar fi avut caracteristici tehnice de natură a putea îngreuna alunecare în conditiile utilizării acesteia în spatii umede. Fapta intimatei constă în aceste conditii si în crearea de către aceasta a unei stări de pericol, prin aceea că a dat
spre folosintă propriilor clienti si persoanelor cu privire la care a permis în baza contractului încheiat cu clientii să fie aduse de către acestia în centrul de întretinere corporală, o sală de dus la realizarea căreia nu s-au luat măsurile necesare si rezonabile pentru prevenirea accidentărilor prin alunecare, fiind vorba despre o sală care prin însăsi natura sa urma a fi folosită în conditii de umezeală si cu posibilităti ridicate de acoperire a pardoselii cu suprafete de apă. Dealtfel, raportat la fotografia de la fila 58 dosar, cu privire la care martorele au învederat că prezintă sala de dusuri unde a avut loc accidentul, apreciază că modul de realizare a cabinelor de dus, care nu sunt separate la nivelul pardoselii de restul încăperii decât prin grilaje de scurgere montate pe paviment, iar nu si prin izolarea completă a cabinelor de dus de restul încăperii, usa de acces în acestea neacoperind pe verticală pe o anumită portiune partea de jos a intrării în cabine, implica în mod necesar riscul de stropire si a suprafetei de paviment aflată în afara cabinelor de dus, cel putin adiacent acestora.
Retine că prin aceasta este probată si culpa intimatei, care a avut cunostintă de existenta unei solutii tehnice de natură a înlătura posibilitătile de accidentare, respectiv aplicarea tratamentului anti-alunecare, însă nu a asigurat aplicarea acestui tratament după înlocuirea gresiei de pe pavimentul sălii de dusuri si înainte de darea acestei săli în folosintă si de producerea accidentului. În ce priveste prejudiciul, retine că acesta constă în leziunea fizică produsă recurentei si în suferinta adusă acesteia prin această leziune, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 336/I/a/76/_ emis de Institutul de Medicină Legală C. -Napoca. Retine totodată ca fiind întrunită conditia existentei raportului cauzal dintre fapta intimatei si prejudiciul suferit de către recurentă, în conditiile în care la momentul accidentului recurenta purta papuci antiderapanti, după cum a retinut si prima instantă si după cum a rezultat din declaratia martorei Chinces L. Ana.
Prin urmare, în baza dispozitiilor art. 998 si 999 Cod civ., se impune obligarea intimatei la acoperirea prejudiciului produs recurentei prin fapta sa civilă delictuală. La cuantificarea despăgubirilor va avea în vedere faptul că prejudiciul constă în leziuni fizice si suferinte produse prin leziuni fizice, leziunea fiind situată în zona capului, occipital median, fiind vorba despre o plagă contuză de 5 cm suturată pe fond tumefiat, potrivit certificatului medico-legal depus în probatiune, potrivit declaratiilor martorelor Obreja Andrea Janka si Chinces L. Ana, rana produsă recurentei fiind o tăietură care a sângerat, deci o plagă deschisă. Totodată, leziunile produse recurentei au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Fată de acestea, apreciază ca fiind proportională cu gravitatea concretă a leziunii suferite de către recurentă, acordarea către aceasta a unor despăgubiri în cuantum de 750 euro, sumă stabilită raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare potrivit certificatului medico-legal, si raportat la inconvenientele si suferinta ce se apreciază că poate fi produsă în lipsa dovedirii unor complicatii în procesul de vindecare, la momentul producerii si apoi de existenta unei răni de tipul plagă contuză de 5 cm suturată pe fond tumefiat, situată în zona capului, occipital median. Nu va fi primită în acest sens evaluarea realizată de către recurentă, neputându-se retine prelungirea prejudiciului adus acesteia în urma accidentului, peste limita de 8-9 zile de îngrijiri medicale probată prin certificatul medico-legal nr. 336/I/a/76/_ emis de Institutul de Medicină Legală C. -Napoca. Nefiind administrată în cauză proba cu expertiza medico-legală în acest sens, retine că nu s-a dovedit existenta raportului de cauzalitate între leziunea produsă prin accidentul în cauză recurentei si durerile de cap invocate de către aceasta, cu privire la care martora Chinces L. Ana putea avea cunostintă doar din relatările recurentei, nefiind un fapt pe care să-l poată percepe în mod direct, si pentru care recurenta a
depus înscrisuri medicale privind urmarea unor tratamente medicale în Germania. Astfel, faptul că recurenta s-a plâns de dureri de cap la mai multă vreme după producerea accidentului nu face prin el însusi dovada împrejurării că aceste simptome au fost urmare a leziunii suferite de către aceasta prin accidentul în cauză, în conditiile în care aceste leziuni au necesitat pentru vindecare doar 8-9 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 336/I/a/76/_ emis de Institutul de Medicină Legală C. -Napoca.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, raportat la prevederile art. 258 alin. 1 și art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc.civ., coroborat cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc.civ., va admite, cu majoritate de voturi, recursul declarat de recurenta N. A. -D. în contradictoriu cu intimata SC W. C. R. S. împotriva sentinței civile nr. 24262/2012 pronunțate la data de 6 decembrie 2013 de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o va modifica în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N. A. -D. în contradictoriu cu pârâta SC W. C. R. S. și va obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 750 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la data plății, cu titlu de daune morale, precum și dobânda legală calculată în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2000 începând cu data de_ și până la plata efectivă a despăgubirii. Totodată, va respinge restul despăgubirilor solicitate pentru prejudiciul moral și material. În ce priveste dobânda legală, are în vedere principiul disponibilitătii, raportat la faptul că reclamanta a solicitat acordarea acesteia de la data introducerii actiunii, în materia răspunderii civile delictuale pârâta fiind de drept în întârziere, si totodată retine incidenta prevederilor art. 1088 Cod civ. si ale art.3 alin.1 din O.G. nr.9/2000, raportat la data săvârsirii faptei,_ si la dispozitiile art. 1 Cod civ.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât reclamanta a avut, parțial, câștig de cauză la fond, față de soluția pronunțată în recurs, tribunalul va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1.060,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 257,6 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 3 lei timbrul judiciar, achitate de reclamantă la fond aferent părții din pretenții care i-a fost admisă, iar 800 lei reprezentând onorariu avocațial la fond, potrivit chitanței din_ (fila 111, dosar fond), pe care o stabilește prin reducerea, față de admiterea doar în parte a pretențiilor acesteia, a sumei achitate de către parte avocatului ales, cu luarea în considerare a muncii îndeplinite de avocat și a dispozițiilor art. 276 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite, cu majoritate de voturi, recursul declarat de recurenta N. A. -D. în contradictoriu cu intimata SC W. C. R. S. împotriva sentinței civile nr. 24262/2012 pronunțate la data de 6 decembrie 2013 de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ pe care o modifică în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N. A. -D. în contradictoriu cu pârâta SC W. C. R. S. și obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 750 euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la data plății, cu titlu de daune morale, precum și dobânda legală calculată în conformitate cu dispozițiile OG nr. 9/2000 începând cu data de_ și până la plata efectivă a despăgubirii.
Respinge restul despăgubirilor solicitate pentru prejudiciul moral și material.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.060,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER | ||
S. I. | V. | L. O. | DP |
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L. 2ex./_
Judecător fond: Moț M. G. Judecătoria Cluj-Napoca
Cu opinia separată a domnului judecător C. G. în sensul respingerii recursului declarat de recurenta N. A. -D. în contradictoriu cu intimata SC W.
C. R. S. împotriva sentinței civile nr. 24262/2012 pronunțate la data de 6 decembrie 2013 de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ și menținerii în întregime a hotărârii pronunțate de prima instanță.
Potrivit art. 998-999 Cod civil, orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudenta sa.
Pentru a se reține angajarea răspunderii civile delictuale, în cauză trebuie dovedite existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul și vinovăția, elemente a căror dovadă cade în sarcina reclamantului potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil.
În ceea ce privește fapta ilicită, recurenta reclamantă a indicat în cererea de chemare în judecată constă în neîndeplinirea condițiilor care se impun pe toată durata efectuării lucrărilor de întreținere/amenajare, respectiv că nu erau finalizate lucrările de amenajare a pardoselii și nu erau tăiate și șlefuite colțarele scărilor, precum și neluarea măsurilor de siguranță care se impun pentru siguranța persoanelor cu privire la pardoseala umedă și faptul că nu exista nici un material antiderapant la ieșirea de la cabina de duș spre vestiare.
Potrivit regulilor generale în materie de administrare a probelor, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, ori cum cel ce face primul o propunere în fața instanței este reclamantul care prin formularea unei acțiuni ridică o pretenție, înseamnă că în primul rând sarcina probei revine reclamantului, iar în situația în care reclamantul și-a dovedit pretenția sa, este rândul pârâtului să combată pretențiile reclamantului, prin invocarea și dovedirea unor fapte de natură să paralizeze acțiunea reclamantului.
În dovedirea faptei ilicite imputate pârâtei, reclamanta a solicitat administrarea probei interogatoriului pârâtei, precum și audierea martorelor T. L. (Chinceș L. ) și Sămărghițan L., probe încuviințate de către instanță la termenul
din 8 septembrie 2011 (fila 43), iar la termenul din 17 mai 2012 reclamanta a renunțat la audierea martorei Sămărghitean L. (fila 92).
Din interogatoriul luat pârâtei nu reiese săvârșirea niciuneia din faptele imputate de către reclamantă drept temei de atragere a răspunderii civile delictuale. În ceea ce privește probele testimoniale instanța de fond a înlăturat declarației martorei Chinceș L. deoarece aceasta a fost infirmată de toate celelalte probe administrate care concordă sub aspectul finalizării lucrărilor de amenajare anterior incidentului din sala de dușuri, iar în subsidiar instanța de fond nu a exclus o măsură de subiectivism în declarația acestei martore care pe de o parte este prietena reclamantei, iar pe de altă parte, i-a fost respinsă o cerere de ocupare a unui post în serviciul pârâtei. Ori acest aspect a fost criticat de către reclamantă în recursul formulat, arătând că deși depoziția martorei pe care a propus-o a fost înlăturată, instanța a reținut în materialul probator administrat declarațiile martorelor O. C. a
M. și Obreja Andrea Janka, ambele angajate ale pârâtei, critică pe care alături de opinia majoritară o consider întemeiată, însă consecința acesteia constă și în înlăturarea acestor două declarații raportat la aceiași măsură de subiectivism. Ori în faptul că aceste declarații de martor au fost înlăturate, prin probele administrate nu sunt dovedite faptele ilicite alegate de către reclamantă, acesteia revenindu-i în primul rând sarcina probei.
Chiar și în ipoteza în care s-ar lua în considerare toate cele trei declarații testimoniale, raportat la înscrisurile depuse și răspunsul părților la interogator, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că declarația martorei Chinceș L. nu se coroborează cu celălalte probe administrate, neputând fi de acord cu aserțiunea opiniei majoritare că pentru acest motiv se pot înlătura și declarațiile martorelor propuse de către pârâtă, căci aceste declarații se coroborează și cu înscrisurile depuse cât și cu interogatoriile administrate.
În ceea ce privește concluzia opiniei majoritare că în situația în care instanța de fond "a apreciat ca nefiind lămuritoare sub aspect probatoriu declaratia martorei Chinces L. Ana, raportat la relatia de prietenie între aceasta si reclamantă, care a fost prezentată de martoră de la începutul audierii ei, aceasta avea posibilitatea să pună în discutie audierea unor alte persoane, pentru a putea verifica sinceritatea acestei martore, ab initio pusă la îndoială"; aceasta omite faptul că reclamanta a renunțat la audierea unei martore care i-a fost încuviințate, astfel că aceasta și-a asumat implicit riscul înlăturării acestui mijloc de probă, iar pe de altă parte este obligația părților să își probeze pretențiile și apărările (art. 129 alin.1 Cod procedură civilă).
De asemenea, mai trebuie reținut faptul că prin chiar răspunsul la interogator, reclamanta pârâtă a recunoscut că a purtat șlapi antiderapanți, iar prin recursul formulat a remarcat faptul că este evident că sub o baltă de apă tratamentul antiderapant nu își produce efectele, astfel că trebuia analizată eficiența/ineficiența unei asemenea măsuri, aspect care prezintă relevanță atât pentru calificarea acestei fapte ca fiind ilicite cât și sub aspectul existenței raportului de cauzalitate, aspecte care în opinia mea nu au fost dovedite și trebuiau de asemenea a fi dovedite de către reclamantă .
Ori având în vedere faptul că nu a fost dovedită nici existența unei fapte ilicite și nici a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, consider că raportat la dispozițiile art. 998 cod civil coroborat cu art. 3041și 3012 Cod procedură civilă, trebuia respins ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta N. A. -D. în contradictoriu cu intimata SC W. C. R. S. împotriva sentinței civile nr. 24262/2012 pronunțate la data de 6 decembrie 2013 de Judecătoria Cluj-Napoca în
dosarul nr._ și menținerea în întregime a hotărârii pronunțate de prima instanță.
JUDECĂTOR,
C. G.
Red. C.G./_
| ← Decizia civilă nr. 672/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 377/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
