Decizia civilă nr. 388/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
DOSAR NR._
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.388/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurentele SC P. SS si SC SS S. în contradictoriu cu intimații I. M. și I. V., împotriva sentinței civile nr.2934/14 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._
, cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimaților, d-na avocat Varga A.
-Georgia, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar la fila 17, lipsind recurentele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 30 mai 2013 a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, cu acte anexă, din partea intimaților.
Reprezentanta intimaților arată că recurentele au achitat 5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și au fost citate pentru acest termen cu mențiunea de a achita, în plus, un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, dar apreciază că recurentele ar trebui să achite taxă judiciară de timbru și pentru dobândă, la suma arătată de 539,26 lei, calculată cu titlu de dobânzi până la data înregistrării acțiunii, sens în care solicită citarea recurentelor cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru aferente acestei sume.
Instanța, din oficiu, față de faptul că s-a dispus citarea recurentelor cu mențiunea de a achita un timbru judiciar de 0,15 lei, obligația care nu a fost îndeplinită, invocă excepția nelegalei timbrări a recursului și acordă cuvântul cu privire la excepția invocată.
Reprezentanta intimaților solicită admiterea excepției și anularea recursului ca nelegal timbrat. De asemenea, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare arătând că la prima oră s-a întâlnit cu apărătoarea recurentelor în fața Judecătoriei C. -N., d-na Petcu Olga, care nu are delegație la dosar, a arătat că nu are cunoștință despre existența acestui dosar și, pentru a nu avea discuții în plus, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
Instanța respinge cererea de a lăsa cauza la a doua strigare pentru că nu există dovada faptului că recurentele ar fi angajat un avocat care să le reprezinte interesele, la dosar nu există împuternicirea avocațială în acest sens și reține cauza în pronunțare cu privire la excepția nelegalei timbrări a recursului.
T. UL,
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 2934/2013 pronunțată la data_ Judecătoria C. N. a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei SC SS S. .
S-a respins actiunea formulata de reclamanta SC SS S. in contradictoriu cu paratii I. M., I. V. ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
S-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta SC P. SS in contradictoriu cu paratii I. M., I. V. astfel cum a fost precizata, fiind obligați paratii, in solidar, la plata in favoarea reclamantei a sumei de 3160,74 lei, cu titlu de despagubiri, si a dobanzii legale aferente, calculate de la data pronuntarii hotararii pana la data platii efective.
De asemenea s-au respins restul pretentiilor ca neintemeiate.
Prin aceeași hotărâre s-a admis cererea reconventionala formulata de catre paratii-reclamanti reconventionali I. M., I. V. in contradictoriu cu reclamantele-parate reconventionale SC P. SS, SC SS S. și s-a dispus evacuarea reclamantelor-parate reconventionale SC SS S. si SC P. SS din imobilul situat pe str. Memorandumului nr. 26, ap. 7, fiind obligați paratii, in solidar, sa achite reclamantei SC P. SS, cheltuieli de judecata in cuantum de 677 lei.
De asemenea au fost obligate reclamantele-parate reconventionale SC SS
S. si SC P. SS sa achite, in solidar, paratilor cheltuieli de judecata in cuantum de 10,3 lei.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că la data de_ s-a încheiat intre parati, in calitate de coproprietari, si reclamanta SC P. S.
S. contractul de inchiriere a imobilului din str. Memorandumului nr. 26, ap. 7 cu destinatia de spatiu comercial. Contractul a fost incheiat pentru perioada_ -_
, cu posibilitatea de prelungire de comun acord. Prin contract s-a prevazut obligatia chiriasului de a nu aduce atingere structurii interioare a imobilului fara consimtamantul scris al coproprietarilor si a aprobarilor legale (f. 23-24). Ulterior, pentru perioadele_ -_ ,_ -_ ,_ -_ partile au incheiat alte contracte de inchiriere pentru spatiul in litigiu (f. 26, 27, 30).
Intre reclamanta SC SS S., in calitate de chirias, si parati, in calitate de coproprietari, s-a incheiat un alt contract de inchiriere pentru spatiul in litigiu pentru perioada_ -_ (f. 29).
Prin notificarea comunicata reclamantelor la data de_ (f.32) acestea au fost instiintate de catre parati cu privire la intentia de a refuza prelungirea contractelor de inchiriere a caror valabilitate expira la data de_, in ipoteza in care reclamantele nu achitau pana la data de_ chiria restanta (f. 31). Din raspunsurile la interogatoriu comunicate de catre reclamante si din sustinerile reprezentantei acestora in fata instantei contractele de inchiriere incheiate intre parti nu au mai fost prelungite prin acordul partilor ulterior datei de_ (f.61-63).
Astfel cum rezulta din cuprinsul facturii fiscale nr. 1936/_ (f.44) si din recunoasterile paratei facute la interogatoriu (f. 59), in luna octombrie 2009, la solicitarea reclamantei SC P. SS, parata a fost de acord cu inlocuirea unei usi si a unui geam din termopan aflate in imobilul in litigiu. Demersurile pentru efectuarea acestor lucrari au fost intreprinse de catre parata, care, potrivit propriilor sustineri, a suportat contravaloarea reparatiilor, insa paratele i-au restituit pretul aferent, in mai multe rate lunare (f. 59). Din cuprinsul facturii fiscale nr. 1936/_ rezulta ca pretul total pentru lucrarile de inlocuire a tamplariei a fost de 3160,74 lei (din care s-a achitat initial un avans de 1583 lei), suma care a fost achitata de catre reclamanta SC P. SS si care este pretinsa prin actiunea introductiva.
Fata de situatia de fapt retinuta in cauza, analizand cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei SC SS S., invocata prin intampinare, instanta a admis-o si a respins actiunea formulata de catre acesta ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa. In solutionarea acestei exceptii instanta a avut in vedere imprejurarea ca reclamanta nu avea calitatea de chirias al spatiului cu privire la care s-au efectuat investitiile a caror contravaloare se solicita prin actiune, atat contractul incheiat pentru efectuarea acestor lucrari cat si factura fiscala fiind emise pe numele reclamantei SC P. SS (f. 44-45).
Pe fond, instanta de fond a retinit ca potrivit art. 1429 C. civ. una dintre principalele obligatii ale locatarului este de a intrebuinta bunul ca un bun proprietar si potrivit destinatiei sale. Daca locatarul nu intrebuinteaza lucrul potrivit destinatiei sau efectueaza transformari neautorizate, locatorul va putea cere repunerea lucrului in starea anterioara sau rezilierea contractului cu daune interese. Sunt insa permise, in lipsa de stipulatie contrara in contract, lucrarile de mica insemnatate care nu schimba destinatia bunului. In acest caz, locatorul are dreptul de a cere la incetarea locatiunii repunerea lucrului in starea initiala, iar daca nu o cere, locatarul are dreptul la despagubiri pentru imbunatatirile aduse lucrului.
Din probele administrate in cauza, instanta a retinut ca investitiile realizate de catre reclamanta la spatiul in litigiu, constand in inlocuirea unui geam si a unei usi
din termopan, au fost realizate cu acordul locatorului, iar contravaloarea acestor investitii a fost suportata de catre reclamanta. Fata de aceasta situatie fapt, avand in vedere ca reclamanta a facut investitii in imobilul inchiriat, iar paratii nu au solicitat repunerea lucrului in situatia anterioara, avand in vedere ca aceste investitii le profita si raman in proprietatea lor dupa incetarea locatiunii, sunt obligati sa o despagubeasca pe reclamanta cu contravaloarea acestora. Imprejurarea ca amenajarile realizate nu constituie imbunatatiri necesare si utile nu prezinta relevanta in cauza cata vreme paratii si-au dat acordul la efectuarea lor, mai mult parata fiind cea care s- a ocupat de gasirea unei firme care sa realizeze lucrarile de tamplarie respective.
Instanta de fond a mai retinut ca in conditiile in care locatarul are dreptul de a fi despagubit pentru imbunatatirile de mica insemnatate aduse lucrului in situatia in care le-a efectuat fara acordul locatorului, cu atat mai mult acest drept trebuie sa i se recunoasca atunci cand locatorul a fost de acord cu aceste amenajari, avand in vedere ca acestea raman in proprietatea sa dupa incetarea locatiunii.
In ceea ce priveste cererea de obligare a paratiilor la plata dobanzii legale aferente debitului principal, instanta apreciaza ca aceasta poate fi acordata numai de la data pronuntarii hotararii avand in vedere ca paratii aveau dreptul sa solicite reclamantei repunerea lucrului in situatia anterioara, ceea ce nu s-a intamplat, luand astfel nastere in sarcina lor obligatia de plata a contravalorii investitiilor facute.
Cu privire la cererea reconventionala, instanta vazand dispozitiile art. 1450, 1451 C. civ., in vigoare la data incheierii contractelor de inchiriere intre parti aferente perioadei_ -_, a retinut ca incepand cu data de_ reclamantele nu mai detin un titlu locativ asupra spatiului situat pe str. Memorandumului nr. 26, ap. 7, avand in vedere ca contractele de inchiriere au incetat de drept la expirarea termenului, dispozitiile privind tacita relocatiune nefiind aplicabile fata de imprejurarea ca paratii au anuntat reclamantelor concediul prin notificarea comunicata la data de_, conform prevederilor art. 1437, urm. C. civ. Pentru aceste considerente, retinand ca reclamantele nu detin un titlu locativ asupra spatiului in litigiu, instanta admițând cererea reconventionala si sa dispunând evacuarea reclamantelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentele SC P. SS și SC
SS S. solicitând casarea sentinței civile nr. 2934/2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în ședință publică în data de_ în dosarul mai sus identificat și, în consecința respingerea cererii reconvenționale formulate de către pârâți având drept obiect evacuarea subscriselor din spațiul comercial situat administrativ în C. -N., str. Memorandumului, nr. 26, ap. 7, jud. C. și obligarea pârâților și la plata sumei de .539,26 lei, reprezentând dobânzi aferente sumei de 3160,74 lei, datorate de către aceștia din urmă.
În motivare recurentele au arătat că prin sentința civilă nr. 2934/2013 pronunțată în prezentul dosar, instanța a admis în parte acțiunea introductivă de instanță formulată de către subscrisa SC P. SS în vederea recuperării sumei de 3700 de lei, care se compune din suma de 3160,74 lei, reprezentând contravaloare amenajări spațiu închiriat, și suma de 539,26 lei, reprezentând dobânzi legale aferente acestei sume.
Astfel, instanța a respins solicitarea lor privind obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente sumei de 3160,74 lei și a admis, pe de altă parte, cererea reconvențională formulată de către pârâți, dispunând evacuarea lor din spațiul comercial situat în C. -N., str. Memorandumului, nr. 26, ap. 7, jud. C. .
Recurentele solicită respingerea acțiunii în evacuare care face obiectul cererii reconvenționale formulate de către pârâți deoarece în opinia lor, notificarea comunicată la data de_ nu constituie o anunțare a concediului în sensul prevederilor art. 1436 Cod Civil, atât timp cât denunțarea contractului de locațiune nu a fost una necondiționată. Astfel, refuzul de a prelungi valabilitatea contractului urma să opereze, așa cum reține și instanța de fond în cuprinsul sentinței pronunțate, doar
"în ipoteza în care reclamantele nu achitau până la data de_ chiria restantă".
În atare condiții, se apreciază că notificarea trimisă la data de_ constituia, în fapt, o simplă somație de plată. De altfel, au dat curs favorabil acestei solicitări a pârâților, efectuând plăți ulterior primirii acestei notificări.
Recurentele au arătat că înțeleg să se prevaleze de prevederile art. 1437 cod civil conform cărora după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, dacă locatarul rămâne si e lăsat în posesie, atunci se consideră locațiunea ca reînnoită, efectele ei însă se regulează după dispozițiile articolului relativ la locațiunea fără termen.
Recurentele mai artă că la momentul la care ușa și geamul au fost înlocuite pe cheltuiala SC P. SS, acestea aveau tâmplărie din lemn și nu de tip termopan, așa cum greșit a indicat în cursul interogatoriului pârâta reclamantă reconvențională
I. M. .
Acest aspect are o importanță covârșitoare în speță. Întrucât tâmplăria din lemn, în condițiile în care era destul de degradată, conferea un grad extrem de scăzut de securitate, raportat la valoarea mare a aparatelor foto si accesorilor care erau expuse în permanență, putând implica părăsirea spațiului de către subscrise datorita faptului că practic acesta nu se preta utilizării conform destinației pentru care a fost închiriat . De altfel, înainte de data schimbării tâmplăriei, s-a și încercat intrarea prin efracție în spațiul comercial în câteva rânduri, cu toate că, tot pe cheltuiala sa, a fost montat și un sistem de supravegehere.
Acest aspect esențial, putea fi confirmat, în cursul judecății pe fond, în situația în care solicitarea încuviințării probei cu martori și, în consecință, audierea reprezentantului antreprenorului care a montat tâmplăria din termopan ar fi fost admisă.
Recurenta arată că investiția sa a constituit la momentul respectiv o cheltuială necesară și utilă în sensul prevederilor art. 1421 Cod Civil, și nu o îmbunătățire de mică însemnătate adusă lucrului cu privire la care locatorul avea dreptul să-și exprime acordul, așa cum a reținut instanța de fond, impunându-se obligarea locatorului la plata dobânzilor legale aferente investiției de la data efectuării acesteia.
Pentru toate aceste argumente, consideră că soluția legală și temeinică care se impune este admiterea prezentului recurs, casarea sentinței civile nr. 2934/2013 și, în consecință, respingerea acțiunii în evacuare formulată de către pârâții, reclamanți reconvenționali, și obligarea acestora din urmă la plata sumei de 3700 lei, cuprinzând astfel și dobânzile legale datorate.
Intimata I. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil ori ca nefondat cu privire la motivul de recurs referitor la evacuarea societăților recurente din imobil și ca nefondat cu privire la motivul de recurs referitor la obligarea la plata dobânzii legale.
În motivare intimata a arătat că societățile recurente datorează, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, conform Legii nr. 146/1997.
Societățile recurente solicită casarea sentinței instanței de fond, însă apreciem că termenul corect este cel de "modificare" dat fiind ca din expunerea motivelor de recurs se deduce că criticile vizează aspecte de interpretare greșită a dispozițiilor legale și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 C.proc.civ)., pe lângă cele legate de temeinicia hotărârii (art.3041 C.proc.civ).
Cu privire la motivul de recurs referitor la evacuarea societăților din imobil, intimata solicită respingerea recursului în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefundat.
Se mai arată că doar prin recurs, societățile recurente se opun acțiunii de evacuare formulate pe cale reconvențională.
Această poziție procesuală nu poate fi calificată ca o critică adusă sentinței instanței de fond câtă vreme în fața Judecătoriei C. -N. cele două societăți nu s-au opus evacuării acestora.
O pretenție nouă este inadmisibilă sau o apărare diametral opusă față de cea din fața instanței de fond nu poate constitui o critică aduse hotărârii judecătorești pronunțate.
Invocarea tacitei relocațiuni înseamnă formularea în recurs a unei acțiuni reconvenționale, ceea ce este inadmisibil.
Cele două societăți și-au precizat acțiunea în sensul că solicită doar obligarea subsemnaților la plata sumei de 3700 lei plus dobândă legala (pag.2 alin.4 din
sentință), deși inițial prin acțiunea introductivă de instanță au solicitat menținerea ca valabil a contractului de închiriere.
La pag.3 alin.l din sentință, se reține de instanță că "din răspunsurile la interogatoriu comunicate de către reclamante și din susținerile reprezentantei acestora în fața instanței contractele de închiriere încheiate între părți nu au mai fost prelungite prin acordul părților ulterior datei de_ ."
Astfel, din răspunsurile la interogatoriul luat reclamantei SC P. SS prin care reclamanta a recunoscut expres "da" că contractual de închiriere a expirat în _
. Reclamanta a afirmat că va preda spațiul la data finalizării procesului, apreciind că nu folosește spațiul abuziv deoarece "există un proces pe rol și până la finalizare consideră că are dreptul să folosesc spațiul".
Din răspunsurile la interogatoriul luat reclamantei SC SS S. prin care reclamanta a afirmat că va preda spațiul la data finalizării procesului apreciind că există un proces pe rol și până la finalizare, consideră că are dreptul să folosească spațiul" rezultă clar că nu au invocat tacita relocatiune.
Reclamantele nu s-au opus acțiunii în evacuare, dar au formulat ulterior recurs, încercând să inducă în eroare instanța. Fiecare societate recurentă a formulat separat contestație la executare (dos.nr._ și dos.nr._ ale Judecătoriei C.
-N. ).
În contestația la executare formulată de SC P. SS, se afirmă că "prin adresa cu nr.447/_, a adus la cunoștința proprietarilor imobilului faptul că este de acord să elibereze spațiul de îndată ce se vor soluționa pe cale amiabilă diferendele, motiv pentru care nu se justifică promovarea prezentei executări silite", (pag.2 din contestație). Se mai adaugă la pag.3 că se solicită suspendarea executării silite
"datorită bunei-credințe manifestate de recurentă în relația cu intimații, respectiv că nu m-am opus eliberării spațiului închiriat".
Intimata concluzionează că societățile recurente sunt de rea-credință și opunându-se acum evacuării prin invocarea tacitei relocațiuni nu își apără un drept sau un interes legitim.
Intimata susține că recursul este nefundat, întrucât tacita relocațiune nu a operat. Dacă se va aprecia că nu este în prezența inadmisibilității sau chiar că invocarea tacitei relocațiuni nu este o acțiune reconvențională, ci o apărare și o critic adusă sentinței instanței de fond, atunci intimata arată că tacita relocațiune nu a operat și contractele de închiriere încheiate pe 1 an de zile au expirat în_ .
Contractul de închiriere nr.453653/453655 din_ încheiat cu SC P. S.
S. și contractul de închiriere nr.453652/453654 din_ încheiat cu SC SS
S. au fost încheiate pe o perioadă de 1 an de zile, respectiv_ -_ . Orice contract de închiriere încetează prin ajungerea la termen. Contractul de închiriere dintre părți a ajuns la termen și deci a încetat în_ . Conform art. 1437-1438 C.Civ, tacita relocațiune poate fi împiedicată prin anunțarea concediului înainte de expirarea termenului din contract, chiar dacă chiriașul continuă să se afle în posesia și folosința imobilului.
La data de_ a notificat reclamantele, aducându-le la cunoștință că nu dorește prelungirea contractului de închiriere și a și motivat poziția sa, deși legea nu ne impunea aceasta.
A arătat în notificare că chiria a fost achitată, în mai multe luni, cu întârziere, că au existat restanțe la plata chiriei și deci că relația contractuală din punctul nostru de vedere nu se desfășoară în parametrii normali, cu bună-credință. Chiar dacă chiria a fost achitată si pe august 2012 (în_ ) nu înseamnă că notificarea privind concediul rămâne lipsită de obiect Reclamantele trebuie să achite contravaloarea folosinței spațiului până la momentul eliberării efective (fie că se achită o sumă cu titlu de chirie ori cu titlu de lipsă de folosință, după caz).
Totodată, prin notificare, le-a pus în vedere că în cazul în care doresc prelungirea contractului de închiriere, să comunice până în_ care sunt termenii în care ar dori să se desfășoare pe viitor eventualele relații contractuale, deoarece nu mai erau de acord cu continuarea relațiilor în așa condiții. Dar acestea nu au răspuns la notificare și au comunicat verbal că vor elibera spațiul în_ pentru că în weekend își pot ridica mai ușor marfa și aparatele din spațiu.
Mai mult, prin notificare, le-a reamintit că ocuparea imobilului după_ este abuzivă. Ca atare, din notificarea comunicată nu se poate desprinde concluzia că am dorit prelungirea contractului și aceasta nu poate fi considerată drept o somație de plată, cum apreciază recurentele.
Se mai arată că intimații au formulat acțiunea ce face obiectul dos.nr.3_ al Judecătoriei C. -N. prin care am solicitat folos de tras pe perioada_ și până la eliberarea efectivă (evacuare silită_ ) în cuantum egal cu valoarea chiriei. După înregistrarea acestei acțiuni, cele două societăți au achitat folos de tras pe lunile septembrie și octombrie 2013.
Cu privire la motivele de recurs referitor la dobânda legală — se solicită respingerea recursului ca nefundat, întrucât intimații nu a formulat recurs împotriva sentinței instanței de fond, dorind să finalizeze litigiul. S-a solicitat prin acțiune debit principal -3160,74 lei - c/val amenajări (geam și ușă termopan) și -dobândă legală - 539,26 lei - calculată de la data emiterii facturii (achiziționării geamului și ușii termopan) și până la data introducerii acțiunii, și în continuare până la data achitării debitului, iar instanța i-a obligat la plata sumei de 3160,74 lei debit principal, cu dobânda de la data pronunțării hotărârii.
Prin motivele de recurs, se critică soluția dată dobânzii legale, apreciindu-se că ar fi fost legal a fi obligați la dobândă de la data emiterii facturii. Factura nr.1936 a fost emisă pe SC P. SS la data de_ . Primul contract de închiriere al spațiului, când SC P. SS a intrat în spațiu, s-a încheiat în_ (contract nr.249858/249859) din_, depus la dosarul cauzei, așa încât dacă se afirmă că spațiul avea tâmplărie de lemn în 2005 și conferea un grad extrem de scăzut de securitate, și nu se pretau utilizării spațiului conform destinației, de ce tâmplăria s-a predat la această utilizare pe perioada septembrie 2005-octombrie 2009.
Așa cum a reținut instanța, aceste amenajări nu au schimbat destinația spațiului. Creditorul are dreptul la dobândă de la data scadenței și până la data plății efective. Dobânda este o creanță accesorie și este determinată în raport de exigibilitatea creanței principale în sensul că scadența dobânzii nu poate fi anterioară scadenței debitului principal. Dacă în speță, dobânda ar fi scadentă în_ înseamnă că și debitul principal ar fi scadent tot atunci, ceea ce ar înseamnă că dreptul de a solicita plata sumei este prescris (depășit termenul de 3 ani).
Debitul principal nu a fost scadent la data emiterii facturii (data achiziționării geamului și ușii termopan), nu era exigibil atunci în timpul derulării relațiilor de locațiune. Nu avea nici caracter cert și deci nu producea dobânzi.
Mai mult, dacă s-ar acorda vreo sumă cu titlu de dobândă de la data achiziționării ar însemna ca dobândă să aibă caracter de beneficiu nerealizat, ceea ce nu poate fi vorba în speță. Debitul principal a devenit cert și exigibil doar la data pronunțării hotărârii judecătorești, ceea ce înseamnă că dobânda curge de la această dată,_ .
În concluzie, apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică în privința soluției date dobânzii ce urmează a se calcula de la data pronunțării hotărârii judecătorești. S-a consemnat în procesul-verbal de evacuare silită din_ că SC P.
SS și SC SS S. sunt de acord să plătească prin compensare cheltuielile de executare.
Analizând cu prioritate excepția nelegalei timbrări, invocată din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Recurentele au fost legal citate pentru termenul de judecată din data de 10 iunie 2013 cu mențiunea de a face dovada achitării timbrului judiciar de 0,15 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la filele 9-10.
Potrivit art. 9 din OG 32/1995 privind timbrul judiciar cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
De asemenea, potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 neîndeplinirea obligației de plată taxei judiciare de timbru la termen atrage sancțiunea anulării cererii.
Așadar, întrucât recurentele nu s-au conformat obligației legale de a achita timbrul judiciar, în temeiul art. 9 din OG 32/1995 raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul va admite excepția nelegalei timbrări a recursului și, în consecință, va anula ca nelegal timbrat recursul declarat de recurentele SC SS
S. și SC P. SS în contradictoriu cu intimații I. M. și I. VICENT împotriva sentinței civile nr.2934/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepția nelegalei timbrări a recursului declarat de recurentele SC S.
SS si SC P. SS .
Anulează ca nelegal timbrat recursul declarat de recurentele SC SS S. și SC P. SS în contradictoriu cu intimații I. M. și I. VICENT împotriva sentinței civile nr.2934/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-
Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
C. | C. D. | H. | M. C. B. | C. | P. |
Red. DH/tehnored LU 2.ex./_
Judecător de fond R. C. V. e Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Încheierea civilă nr. 3446/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 617/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
