Sentința civilă nr. 1695/2013. Acțiune în pretenții comerciale

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -N.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 1695/2013

Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: C. V., judecător GREFIER: T. E.

Pe rol fiind judecarea acțiunii - litigii cu profesioniști - formulată de reclamantul P. P. G. , în contradictoriu cu pârâta A. J. Pentru P. S.

B. -N.

, având ca obiect pretenții .

Cauza s-a judecat în fond la data de 10 septembrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea hotărârii judecătorești, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a fost amânată la data de 17 septembrie 2013, când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat la data de 24 septembrie 2013.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată;

Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., P.

P. G., în contradictoriu cu pârâta A. J. Pentru P. S. B. -N. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.986 lei, reprezentând contravaloare factură nr. 3/_ și a daunelor moratorii în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere, din valoarea plății neefectuate, de la scadență până în momentul plății; cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că reclamantul a executat lucrări de dirigenție de șantier pentru pârâtă, conform contractului nr. 3050/_, finalizate și atestate în baza procesului verbal nr. 4891/_, pentru care a emis factura fiscală nr. 3/_, asumată de către pârâtă prin semnătură și ștampilă, și scadentă la 30 de zile de la data emiterii. Întrucât pârâta nu a efectuat plata datorată, reclamantul a promovat prezenta acțiune, precizând că a încercat soluționarea diferendului pe cale amiabilă dar fără rezultat.

În drept s-au invocat prevederile art. 1270 și urm.,_ cod civil raportat la art. 116 din Legea 71/2011.

Pârâta A. J. Pentru P. S. B. -N. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. în judecarea cauzei, iar pe fondul cauzei a solicitat să se dispună respingerea acțiunii în ceea ce privește acordarea de daune moratorii și cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.

În motivare se arată că litigiul dedus judecății își are originea în aplicarea OUG 34/2006 astfel încât, conform prevederilor art. 286 din actul normativ, având în vedere locul unde se află sediul pârâtei și al reclamantului, soluționarea acțiunii în primă instanță aparține Tribunalului B. -N., cu atât mai mult cu cât art. 2 alin. 1

lit. c din Legea 554/2004 stabilește că sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice, achiziții publice.

Pe fondul cauzei, pârâta recunoaște că are de achitat reclamantului suma de 8.986 lei, contravaloare a facturii nr. 166/_, scadentă începând cu data de _

, astfel că, întrucât nu este în culpă pentru neplata actului, solicită respingerea acțiunii în ceea ce privește daunele moratorii și cheltuielile de judecată, fiind dispusă să efectueze plata de îndată ce A. N. pentru P. și I. S. îi va vira suma de 8.986 lei.

În drept s-au invocat prevederile OUG 34/2006, Legea 554/2004, Ordinul MFP nr. 2985/2011, Legea 500/2002 și Codul civil.

Prin sentința civilă nr. 715/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul P. P. G., în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU P.

S., în favoarea Tribunalului B. -N. .

Primind cauza spre justă soluționare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B.

-N. sub nr._ .

Pârâta A. pentru P. și I. S. B. -N. a depus la dosar "precizare la întâmpinare";, prin care a arătat următoarele:

Potrivit prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, modificată și completată, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.

Art. 116 din Legea nr. 71/2011 invocat de reclamant prin cererea de chemare în judecată prevede că art. 1558 - 1565 din Legea nr. 287/2009 se aplică și creditorilor ale căror creanțe s-au născut înainte de data intrării sale în vigoare, dacă scadența se situează după această dată.

Potrivit prevederilor art. 220 din Legea nr. 71/2011, Legea nr. 287/2009 a intrat în vigoare la data de_ .

Contractul de servicii în baza căruia a fost emisă Factura nr. 03/_, primită și înregistrată de subscrisa sub nr. 166/_, a fost încheiat la data de_, astfel că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 1270, 1516 și 1535 din Legea nr. 287/2009 invocate de reclamantă.

La data de_ era în vigoare vechiul Cod civil (din 1864) modificat și completat, precum și OG nr. 9/2000 privind dobânda legală, modificată și completată. Art. 5 coroborat cu art. 6 din OG nr. 9/2000 prevedea că în raporturile civile dobânda este datorată doar dacă este stabilită prin act scris și nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50 % pe an. In lipsa actului scris, se datorează numai dobânda

legală.

Art. 8 din OG nr. 9/2011 dispunea că "dobânzile se pot capitaliza și pot produce dobânzi în temeiul unei convenții speciale încheiate în acest sens, după scadența lor, dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puțin un an."

Art. 5 din Codul civil din 1864 prevedea: "Nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare), la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri.", iar art. 968 din același Cod civil statua: "Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice."

Chiar dacă dispozițiile art. 1535 din Legea nr. 287/2009 ar fi aplicabile, însă nu sunt, art. 5 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești prevede în sensul în care a prevăzut OG nr. 9/2000.

Art. 1044 din Codul civil aplicabil (din 1864) prevedea: "Creditorul nu poate cere daune decât numai în contra debitorilor în culpă." Precum s-a arătat în întâmpinare, pârâta nu este în culpă pentru neplata sumei de 8.986 lei.

Art. 1081 din Codul civil aplicabil prevedea că "Daunele nu sunt debite decât atunci când debitorul este în întârziere de a îndeplini obligația sa, afară numai de cazul când lucrul ce debitorul era obligat de a da sau a face, nu putea fi dat nici făcut decât într-un timp oarecare ce a trecut." Reclamantul nu ne-a pus în întârziere cu privire la daunele moratorii pe care le solicită. Prin Convocarea la conciliere pentru data de_, orele 12, neînregistrată, comunicată prin fax la data de_, a precizat "în ipoteza în care nu vă veți conforma celor solicitate în termenul stipulat sunteți puși în întârziere. După această dată ne vedem siliți să vă acționăm în judecată și vom solicita să și fiți obligați la plata contravalorii facturii, a dobânzilor legale, precum și a tuturor cheltuielilor de judecată."

Se consideră că nu datorează daune moratorii, întrucât suma de 8.986 lei a fost cuprinsă în bugetul pe anul 2011 aprobat pentru pârâtă de A. N. pentru P. și

I. S., însă nu a putut fi achitată din considerentele menționate în întâmpinare, care nu îi sunt imputabile, iar reclamantul a emis factura la data de_ și i-a comunicat-o la data de_, deci în anul bugetar 2012.

În bugetul pârâtei pe 2012 suma de 8.986 lei nu a fost cuprinsă, fapt justificat câtă vreme această sumă a fost cuprinsă în bugetul aferent anului 2011. Din același considerent respectiva sumă nu a fost cuprinsă nici în bugetul pentru anul 2013 al subscrisei.

În consecință, pretenția reclamantului referitoare la daune moratorii de 0,15 % pe zi de întârziere de la scadență până în momentul plății este neîntemeiată. Neîntemeiat este și capătul de cerere prin care reclamanta solicită cheltuieli de judecată, întrucât pârâta nu este în culpă pentru neplata sumei de 8.986 lei.

În drept, s-au invocat prevederile actelor normative menționate în întâmpinare, precum și pe prevederile Legii nr. 71/2011, ale OG nr. 9/2000, OG nr. 13/2011 și Codului de procedură civilă aplicabil.

Pârâta A. pentru P. și I. S. B. -N. a depus la dosar cerere de chemare în garanție a Agenției N. pentru P. și I. S., solicitând obligarea chematei în garanție la plata sumei de 8986 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 3/_ plus daunele pe care la va stabili instanța în sarcina pârâtei raportat la acțiunea reclamantului, de la data de_ și până în momentul plății efective, precum și la cheltuielile de judecată.

În motivare s-a arătat că potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) din OUG nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru P. și I.

S., modificată și completată, pârâta este serviciu public deconcentrat, cu personalitate juridică, aflat în subordinea instituției publice chemate în garanție.

La data de_, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 26 din ordonanța de urgență susmenționată, s-a reorganizat A. N. pentru

P. S. ca Agenție N. pentru P. și I. S., organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și

Protecției S.

. Implicit A.

J.

pentru P.

S.

s-a reorganizat în A.

J.

pentru P. și I.

S. B.

-N.

.

Drept urmare, pârâta este ordonator terțiar de credite, aflată în directa subordonare a Agenției Naționale pentru P. și I. S., care este ordonator secundar de credite.

Potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea finanțelor publice, nr. 500/2002, modificată, "Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale."

In data de_ a încheiat cu reclamantul contractul de servicii nr. 3.050/_

, în valoare totală de 28.000 lei, în baza căruia acesta a prestat servicii succesive, facturate separat.

Contractarea serviciilor a fost aprobată de instituția chemată în garanție.

Prin Factura nr. 03/_, primită și înregistrată de pârâtă sub nr. 166/_, s-au facturat ultimele servicii prestate de reclamant. Factura a devenit scadentă la data de_ .

Pârâta a efectuat demersurile necesare plății sumei de 8.986 lei chiar anterior scadenței acesteia. La data de_ suma de 8.986 lei a fost disponibilă în contul_ Z10123680171XXXXX, deschis la Trezoreria municipiului B., însă nu a putut fi achitată întrucât reclamantul nu deținea vreun cont la Trezorerie, iar potrivit prevederilor pct. II.4 din Anexa nr. 1 la Ordinul MFP nr._ pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2011, data de_ a fost data limită pentru prezentarea la Trezoreria Statului a documentelor de plată în conturi deschise în Trezorerie, iar potrivit pct. II.2. din aceeași Anexă la Normele aprobate prin Ordinul MFP nr._, plata către reclamant din contul pârâtei într-un cont deschis de acesta la o instituție de credit putea fi efectuată în anul 2011 doar până la data de_ .

Art. 61 alin. (1) și (3) din Legea finanțelor publice, nr. 500/2002, modificată și completată, dispune că execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an, iar creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept. Drept urmare, în anul bugetar 2012 nu am mai avut în cont suma de 8.986 lei pentru a plăti contravaloarea serviciilor prestate de reclamant.

Începând chiar cu prima lună a anului 2012 a solicitat frecvent chematei în garanție - deschiderea creditului necesar plății sumei de 8.986 lei către reclamant, însă nu i-a fost alocată respectiva sumă nici până în prezent. Ultima solicitare de alocare de fonduri pentru plata facturii a efectuat-o la data de_, prin fundamentarea necesarului de materiale pe luna aprilie 2013.

La data de_ pârâta a fost chemată în judecată de reclamant, care a solicitat instanței judecătorești să o oblige să îi plătească suma de 8.986 lei în contravaloarea facturii nr. 3/_, plus daune moratorii în cuantum de 0,15 % pe zi de întârziere, din valoarea plății neefectuate, de la scadență până în momentul plății, precum și cheltuieli de judecată. Despre acest fapt a înștiințat chemata în garanție, însă nici în aceste condiții nu a deschis creditul necesar plății, sumei de 8.986 lei. Pârâta nu poate plăti sumele solicitate de către reclamant dacă chemata în garanție nu deschide creditele necesare, astfel că este necesară asigurarea opozabilității hotărârii judecătorești ce se va pronunța în cauză față de chemata în garanție.

În concluzie, pârâta recunoaște că are de plătit reclamantului suma de 8.986 lei în contravaloarea facturii nr. 166/_, care a devenit scadentă începând cu data de_ . Se solicită a se constata că pârâta nu este în culpă pentru neplata facturii și să se admită cerere de chemare în garanție.

Chemata în garanție A. N. pentru P. și I. S. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta A. J. pentru P. și I. S. B. -N., ca neîntemeiată; respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantul P. A P. G., ca neîntemeiată și nefondată; în subsidiar în situația se va admite cererea de chemare în judecată formulată de recamantul PFA P. G., se solicită să se respingă capătul de cerere privind acordarea de daune moratorii și capătul de cerere privind cheltuieli de judecată ca neîntemeiate.

În motivare s-a arătat că obiectul acțiunii formulate de A. J. pentru P. și I. S. B. - N. îl constituie chemarea în garanție, astfel încât A. N. pentru P. și I. S., în calitate de for superior, să certifice că a primit solicitarea de a aprobare a creditelor bugetare pentru plata sumei de 8.986 lei reprezentând c/v FFnr. 3/_, emisă de PFA P. G. - diriginte de șantier.

Se arată faptul că, ANPIS în anul 2011 a repartizat această sumă cu Dispoziția bugetară nr. 6.330 din_, conform Listei de investiții, la art. 71.03 pentru Obiectivul de investiții "Reparații capitale clădire AJPIS B. ,,.

Întrucât reclamantul PFA P. G. nu avea cont de trezorerie deschis la momentul terminării/finalizării lucrărilor conform contractului, fapt atestat de procesul verbal de terminare a lucrărilor nr. 4891/_, Trezoreria Municipiului B. nu a permis plăți în conturi bancare în ultima zi a anului, conform Normelor de închidere a exercițiului bugetar al anului 2011.

Prin urmare, A. N. pentru P. și I. S., în calitate de for superior a virat credite bugetare în suma de 8986 lei, dar au rămas în contul de disponibil la data de_, suma fiind retrasă de către MMFPS, la sfârșitul anului.

Având în vedere cele mai sus menționate, se consideră că chemarea în garanție nu este întemeiată, ținând cont și de faptul că, acest obiectiv de investiții a avut ca termen de finalizare data de_, iar în bugetul pentru anul 2012 nu au mai fost prevăzute și nici alocate credite cu această destinație.

Plata nu se efectuează de la un alt articol bugetar ( 20.30.30), ținând seama de prevederile Legii nr. 500/2002, art. 14, și anume: "- Cheltuielile bugetare au destinație precisă si limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale. Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute Ia art. 1 alin. (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. Nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată si plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare."Pe cale de consecință pentru toate considerentele invocate, solicită să se respingă cererea de chemare în garanție ca fiind întemeiată și pe cale de consecință scoaterea din cauză.

In ceea ce privește pretențiile reclamantului, între cele două părți pârâta A.

J. pentru P. și I. S. B. -N., instituție finanțată integral din bugetul de stat și reclamantul PFA P. G., la data de_ au încheiat contractul de servicii nr. 3.050/_, în valoare totală de 28.000 lei, în baza căruia reclamantul a prestat servicii succesive, facturate separat.

Prin Factura nr. 03/_, primită și înregistrată de chemata în garanție sub nr. 166/_, s-au facturat ultimele servicii prestate de reclamant. Factura a devenit scadentă la data de_ .

Față de cele relatate mai sus, se arată că, pârâta a efectuat demersurile necesare plății sumei de 8.986 lei chiar anterior scadenței acesteia. Ia data de_ suma de 8.986 lei a fost disponibilă în contul,_ Z10123680171XXXXX, deschis la Trezoreria municipiului B., însă nu a putut fi achitată întrucât reclamantul nu deținea vreun cont la Trezorerie, iar potrivit prevederilor pct. II.4 din Anexa nr. 1 la Ordinul MFP nr._ pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2011, data de_ a fost data limită pentru prezentarea la Trezoreria Statului a documentelor de plată în conturi deschise în Trezorerie, iar potrivit pct. II.2. din aceeași Anexă la Normele aprobate prin Ordinul MFP nr._, plata către reclamant din contul pârâtei într-un cont deschis de acesta la o instituție de credit putea fi efectuată în anul 2011 doar până la data de_ .

Art. 61 alin. (1) și (3) din Legea finanțelor publice, nr. 500/2002, modificată și completată, dispune că execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an, iar creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept. Drept urmare, în anul bugetar 2012 suma de 8.986 lei nu s-a mai aflat în cont, potrivit Legii bugetului de stat pentru a plăti contravaloarea serviciilor prestate de reclamant.

Pentru aceste motive, chemata în garanție nu este în culpă și nici pârâta, întrucât reclamantul avea obligația să cunoască faptul că lucrează cu o instituție bugetara și se supune unor reguli privind creditele bugetare.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune moratorii în cuantum de 0,15% /zi de întârziere, din valoarea plății neefectuate, de la scadență până în momentul plății, se consideră că aceste pretenții sunt neîntemeiate deoarece reclamantul a creat toată situația. In acest sens se arată că pârâta a avut disponibilitatea morală și materială să achite chiar anterior scadenței acesteia, la data de_ suma de 8.986 lei aflați în disponibil în, contul_ Z10123680171XXXXX, deschis la Trezoreria municipiului B. . Legătura de cauzalitate se datorează reclamantului.

În anul 2012 și 2013 bugetul pârâtei, A. J. pentru P. și I. S. B.

- N., nu s-a mai putut suplimenta cu această cheltuială. Potrivit art. 4 alin. (2) - (4) din Legea privind finanțele publice, nr. 500/2002, modificată, sumele aprobate la partea de cheltuieli, prin bugetele anuale ale instituției, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, astfel că angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face doar în limita creditelor bugetare aprobate. în același sens, art. 14 din lege prevede că "Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare".

În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. d) coroborat cu prevederile art. 21 alin. (2) și (3) și art. 22 din Legea nr. 500/2002, bugetele anuale ale instituției subscrise sunt aprobate de A. N. pentru P. și I. S., în calitatea sa de ordonator secundar de credite, care la rândul său are aprobare de la ordonatorul principal de credite M.M.F.P.S.P.V.

Potrivit art. 47 alin. (2) și (4) din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercițiului bugetar, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol. Aprobarea deschiderii de credite, dispune art. 49 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, se poate face în limita

creditelor bugetare și potrivit destinațiilor aprobate pe capitole, subcapitole, titluri de cheltuieli sau alte subdiviziuni ale clasificației bugetare, după caz, în raport cu gradul de folosire a fondurilor puse la dispoziție anterior, cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective, precum și în funcție de gradul de încasare a veniturilor bugetare și de posibilitățile de finanțare a deficitului bugetar. Se învederează faptul că în bugetul pârâtei aferent anului 2011 a fost cuprinsă integral contravaloarea serviciilor prestate de reclamant în temeiul investițiilor aprobate, având în vedere art. 38 - 44 din Legea nr. 500/2002, însă plata sumei de 8.986 lei nu a putut fi efectuată din motivele prezentate în întâmpinarea precizată și în prezentul înscris. Urmare a inexistenței facturii din decembrie 2011 emisă de reclamant, suma de 8.986 lei nu a fost cuprinsă în cheltuielile aprobate prin bugetul anului 2012 și 2013, întrucât nu erau îndeplinite prevederile legale (de exemplu, art. 281 din Legea nr. 500/2002 referitoare la plățile restante).Efectuarea plăților de către pârâta poate fi efectuată, așa cum statuează art. 52 alin. (6) din Legea nr. 500/2002, doar în limita creditelor bugetare aprobate, pe bază de acte justificative întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, si numai după ce acestea au fost lichidate si ordonanțate potrivit legii. Conform prevederilor art. 61 alin. (2) si (3) din Legea nr. 500/2002, se plătește în contul bugetului pe anul următor orice cheltuială angajată, lichidă, ordonanțată si neplătită până la 31 decembrie 2012, iar creditele bugetare

neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept.

Având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate, se solicită cu respect ca în baza probatoriului instanța să constate că chemata în garanție nu se află în culpă și nici pârâta, pentru că cheltuielile bugetare au fost făcute în limita bugetului aprobat, iar reclamanta nu și-a încasat suma de 8.986 lei, ce reprezintă diferența/rest plată, conform situației de lucrării și a procesului-verbal de recepție nr. 4891 /_ . Mai mult de atât au existat neconcordanțe între părțile contractuale în ceea ce privește acceptarea la plată a Facturii Fiscale, menționată mai sus.

În consecință se consideră că acordarea unor daune moratorii de 0,15% pe zi de întârziere cu depășirea cuantumului daunelor admise de legea în vigoare încalcă ordinea publică și bunele moravuri, fiind vădit excesivă, ducând la îmbogățire fără justă cauză a creditorului în dauna debitorului. Nivelul daunelor moratorii trebuie să aibă o limită obișnuită și rezonabilă.

În această situație instanța judecătorească poate reduce clauza penală atunci când aceasta este vădit disproporționată față de prejudiciu ce poate fi prevăzut la încheierea contractului. Dreptul instanței de a reduce clauzele penale pe care le consideră abuzive nu încalcă principiul autonomiei de voință a părților. De altfel, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 72/2013, clauzele abuzive sunt lovite de nulitate absolută. In situația nelimitării clauzei penale prevăzute la pct. 11.2. din Contractul nr. 3050 din_, clauza respectivă ar deveni abuzivă, fapt pe care nu avea cum să îl prevadă la data încheierii contractului.

Mai mult de atât se solicită să se constate că pârâta A. J. pentru P. și I.

S. B. -N. a efectuat păți, în baza contractul de servicii nr. 3.050/_ și din valoarea totală de 28.000 lei, a achitat 19.014 lei, adică a achitat mai mult de jumătate din sumă, ducând chiar la aproximativ trei sferturi din suma totală, fapt pentru care se solicită respingerea acestui capăt de cerere.

In ceea ce privește capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată ce constau în onorariu de avocat, potrivit art. 274 C.pr.civ, se precizează faptul că din

analiza definiției DEX-ului cheltuielile de judecată reprezintă o suma de bani pe care este obligat să o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, cel care a pierdut un proces, părții care a câștigat procesul.

Potrivit reglementărilor cuprinse în Legea nr. 51/2005, onorariul avocatului se stabilește, prin negociere, între apărător și client, la finalul procesului partea care cade în pretenții trebuind să suporte și cheltuielile efectuate pentru angajarea unui avocat. Nu se poate pretinde părții care a pierdut un proces să suporte un onorariu de avocat pe care partea care a câștigat procesul a înțeles să-1 stabilească, prin negociere, la un nivel nejustificat de ridicat.

În conformitate cu prevederile art. 274 alin. (3) C. pr. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu, fapt pentru care trebuiesc probate și dovedite.

Se apreciază că în această situație, instanța va trebui să respingă ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

In drept, s-au invocat următoarele dispoziții legale: Codul de procedură civilă; Legea nr. 287/2009 republicată, privind codul civil; Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare; O.U.G nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, modificată și completată; Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare; Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr._ pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2011; O.U.G nr.113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru P. i și I. S. ; Hotărârea Guvernului nr.151/2012 privind aprobarea Statutului propriu de organizare și funcționare al Agenției Naționale pentru P. și I.

S. .

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Între reclamant în calitate de prestator și pârâții în calitate de achizitor s-a încheiat contractul de servicii nr.3050/_ în temeiul art.19 din O.U.G. nr.34/2006, în baza căruia reclamantul s-a obligat să presteze serviciile de dirigenție de șantier pentru execuția lucrărilor reparații capitale clădire A. J. pentru Prestări S. B. -N. .

Prețul total convenit pentru îndeplinirea contractului plătibil prestatorului de către achizitor este de 28.000 lei (f.7-10, dos.nr.11._ ).

Lucrările au fost finalizate în termenul stipulat prin contract astfel cum rezultă din procesul-verbal de terminare a lucrărilor nr.4891 din_ (f.11 dos.nr.11._

).

Din prețul stabilit prin contract pârâta i-a achitat reclamantului suma de 19.014 lei, rămânând un rest de plată de 8986 lei pentru care reclamantul a emis factura

fiscală nr.3/_, sumă ce formează obiectul prezentei cauze (f.13 dos.nr.11._

).

Pârâta și chemata în garanție nu neagă faptul că reclamantului i se datorează această sumă și că nu i-a fost achitată.

De asemenea se mai reține că potrivit prev.art.112 din contract "În cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei prevăzute de clauza 17, acesta are obligația de a plăti, ca penalități; o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din plata neefectuată de 0,015%/zi întârziere";.

În legătură cu această prevedere contractuală instanța nu își poate însuși susținerile pârâtei potrivit cărora această clauză ar fi abuzivă deoarece este în conformitate cu prevederile legale, pârâta și-a însușit-o când a încheiat convenția și este cuprinsă în contractul preformulat uzitat de pârâtă în temeiul prev.O.U.G.nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

În consecință pârâta datorează reclamantei și penalități de întârziere solicitate de la data scadenței 12 martie 2012 și până la data plății efective.

De asemenea instanța nu poate reține ca motiv de neplată a diferenței de preț faptul că reclamantul nu ar fi avut cont deschis la Trezorerie și nu îi este opozabil nici modul în care chemata în garanție îi virează pârâtei fondurile bănești, respectiv cum restanțele de plată sunt trecute dintr-un an bugetar în alt an bugetar.

Referitor la cererea de chemare în garanție, instanța constată că aceasta este întemeiată având în vedere calitatea Agenției Naționale pentru P. și I. S. de ordonator secundar de credite față de pârâta A. J. pentru P. și I. S. B.

-N. care are calitatea de ordonator terțiar de credite.

Pentru considerentele menționate, tribunalul urmează să admită acțiunea și cererea de chemare în garanție potrivit dispozitivului prezentei sentințe.

În baza prev.art.274 Cod proc.civ. din 1865, tribunalul va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 2153 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.

Referitor la acest aspect tribunalul apreciază că nu sunt motive de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată dovedite de reclamant ca fiind efectuate având în vedere că nu i s-a achitat restul de preț datorat precum și faptul că atât pârâta cât și chemata în garanție s-au opus admiterii capătului de cerere referitor la penalitățile de întârziere.

Prezenta sentință se întemeiază în drept pe disp.art.1270,_ Cod civ. și ale art.60 Cod proc.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul P. P. G. , cu sediul în B., str. G. M., nr. 422, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâta A. J.

pentru P.

și I.

S. B. -N.

, cu sediul în B.

, str. L.

R.

, nr. 59,

jud. B.

-N.

și, în consecință:

- obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 8.986 lei cu titlul de debit și penalități de întârziere aferente acestei sume în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere calculate de la data scadenței_ și până la data plății.

Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. J. pentru

P. și I. S. B. -N.

împotriva Agenției Naționale pentru plăți și I.

S.,

cu sediul în B., sector 5, str. Șoseaua P., nr. 22 și, în consecință:

- obligă chemata în garanție să vireze pârâtei suma de 8986 lei și penalități de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere aferente acestei sume.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2153 lei cu titlul de cheltuieli de judecată și obligă chemata în garanție să vireze pârâtei această sumă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .

PREȘEDINTE,

GREFIER,

V. C.

E.

T.

Ch.V./VF.

2 ex. _ .

R O M A N I A TRIBUNALUL B. N.

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

ÎNCHEIERE DE ÎNDREPTARE A ERORII MATERIALE DIN SENTINȚA CIVILĂ NR.1695/2013

Ședința Camerei de consiliu din 24 septembrie 2013

Tribunalul format din: PRESEDINTE: C. V., judecător GREFIER: T. E.

S-a luat în examinare, din oficiu, eroarea materială strecurată în minuta sentinței comerciale nr.1695/2013, pronunțată de Tribunalul B. -N. - Secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .

Fără citarea părților.

T R I B U N A L U L

Asupra sesizării din oficiu a instanței;

După redactarea minutei nr.1695/24 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul

  1. -N. - Secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._

    , s-a constatat că din eroare în minuta sentinței s-a menționat referitor la calea de atac

    " cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare"; în loc să se menționeze

    "cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare"; conform prevederilor art.287/16 din O.U.G.nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de cesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.278/2010.

    PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

    D I S P U N E

    În baza art.281 Cod proc.civilă;

    Dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta sentinței civile nr.1695/24 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. -N. - Secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în sensul înlăturării din cuprinsul acestora a mențiunii referitoare la calea de atac "cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare"; cu mențiunea "cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare";.

    Îndreptarea se va opera în ambele exemplare ale hotărârii. Menține celelalte dispoziții și mențiuni din sentință.

    Prezenta încheiere face parte integrantă din sentința civilă nr.1695/24 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul B. -N. - Secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .

    Soluționată în ședința Camerei de consiliu și pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.

    PRSEDINTE, GREFIER,

  2. V. T. E.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1695/2013. Acțiune în pretenții comerciale