Decizia civilă nr. 406/2013. Acțiune în pretenții comerciale

ROMÂNIA

T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._

Cod operator date cu caracter personal 11553

DECIZIA CIVILĂ NR.406/2013

Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.

JUDECĂTOR: F. -IANCU M. JUDECĂTOR: D. -M. D. GREFIER: C. P.

Pe rol fiind recursul declarat de recurenta SC R. I. A. S. în contradictoriu cu intimatul C. I., împotriva sentinței civile nr.715/2013 pronunțate la data de 16 ianuarie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria

C. N., cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.

La apelul nominal se constată lipsa părților la prima strigare a cauzei, iar la a doua strigare se prezintă reprezentanta recurentei, d-na avocat Brînzaș E. M., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și intimatul personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentei face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 21,55 lei, dovada achitării fiind înregistrată la dosar în această zi.

Instanța acordă cuvântul părților cu privire la excepții, cereri de formulat.

Reprezentanta recurentei și intimatul arată că nu au excepții de ridicat și nici alte cereri de formulat.

Intimatul arată că-și menține poziția exprimată anterior.

Instanța constată că au fost depuse la dosar dovezi constând în e-mail-uri și pune în vedere intimatului să precizeze dacă are cunoștință despre conținutul acestora, respectiv dacă dânsul a fost cel care a răspuns la aceste e-mail-uri.

Intimatul arată că are cunoștință despre e-mail-urile depuse la dosar, el a fost cel care a răspuns la e-mail-uri, la momentul respectiv a dat acele răspunsuri pentru că a considerat că se referă la anul 2009 când avea relații contractuale cu SC R. I.

A. S., dar din anul 2009 SC C. l Prod Com S. nu a mai avut relații contractuale cu societatea recurentă. Arată că nu a înțeles să-și asume plata sumei în discuție. Precizează că nu a avut niciodată contract, ca persoană fizică, cu SC R. I. A. S.

, ci SC C. l Prod S., societate al căruia asociat și administrator este.

Instanța pune în vedere reprezentantei recurentei să precizeze dacă recurenta a făcut plata pretinsei creanțe din acest litigiu, în prealabil, către societatea de telefonie mobilă, având în vedere că recurenta a emis o factură pe numele d-lui C.

I. .

Reprezentanta recurentei răspunde afirmativ, arată că suma este plătită și prin factura în discuție dorește să o recupereze. Arată că înțelege să depună dovada achitării sumei către societatea de telefonie.

Intimatul arată că SC C. l Prod Com S. a achitat facturile anterior și a depus la dosar factura în baza căreia s-a făcut plata, precizând că niciodată nu a achitat în calitate de persoană fizică.

Reprezentanta recurentei învederează faptul că angajamentul s-a făcut în nume propriu.

Intimatul susține că angajamentul nu putea fi asumat în nume propriu, relațiile comerciale erau între cele două societăți.

Instanța constată că există un act adițional la contract încheiat între SC R. I.

A. S. și SC C. l Prod Com, iar factura pe care recurenta a emis-o a emis-o pe persoana fizică.

Reprezentanta recurentei arată că a emis factura pe persoană fizică pentru că intimatul s-a obligat în nume propriu să achite telefonul, potrivit convorbirilor, respectiv dovezilor cu e-mail.

Instanța pune în vedere reprezentantei recurentei să precizeze dacă societatea pe care o reprezintă a avut sau nu un raport juridic cu d-l C. I. .

Reprezentanta recurentei arată că societatea pe care o reprezintă nu a avut un raport juridic cu d-l C. I., ca persoană fizică.

Reprezentanta recurentei și intimatul arată că nu au alte cereri de formulat și nici excepții de ridicat.

Instanța, nefiind excepții de ridicat și nici alte cereri de formulat, acordă cuvântul pe fondul recursului.

Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

Intimatul solicită respingerea recursului pentru că el nu are cum să plătească suma respectivă. Arată că era vorba de un telefon cu fir scurt și a vorbit în numele societății pentru promovarea produsului pe care societatea recurentă îl vindea. Precizează că telefonul cu fir scurt la care s-a referit era un telefon cu patru numere, pe rețeaua Hyundai-R., însemnând că putea vorbi cu oricine din țară, pe rețeaua SC R. I. A. S. .

Instanța reține cauza în pronunțare.

T. UL,

Prin sentința civilă nr.715/2013 pronunțată la data de 16 ianuarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă ca neîntemeiata cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. R. I. A. S.R.L., in contradictoriu cu paratul C. I. .

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în baza relațiilor comerciale stabilite intre reclamanta si SC C. l Prod Com S. prin contractul nr. 170A/_, reclamanta a pus la dispoziția paratului, in calitate de reprezentant al SC C. l Prod Com S., o cartela telefonica, in vederea executarii contractului, astfel cum rezulta din actul adițional anexat in copie la fila 21 dos., poziția procesuala exprimata de parat la dezbateri, factura nr. 0027902/_ si ordinul de plata din_ .

Din aceleași dovezi se desprinde concluzia ca reclamanta refactura costul convorbirilor telefonice ale SC C. l Prod Com S., pe care aceasta din urma le plătea.

Cu toate acestea, factura de care înțelege sa se prevaleze in prezent reclamanta a fost emisa pe numele paratului, in nume propriu, potrivit actului anexat in copie la fila 6 dos., pe care paratul nu si-a însușit-o in nici un mod, ci, mai mult, chiar contesta existenta vreunui raport juridic intre parți.

In drept, conform art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege intre partile contractante, iar potrivit art. 1169 C. civ., cel care face o propunere in fata judecații trebuie sa o dovedească.

In speța, chiar daca partile nu au incheiat un contract in forma scrisa care sa poarte denumirea generica de "contract";, data fiind natura juridica a relațiilor dintre parți rezultata din calitatea de comerciant a reclamantei, drepturile si obligațiile parților se probează in orice mod admis de lege.

Cu toate acestea, reclamanta nu a produs nici o dovada pe baza căreia sa se poată stabili ca factura administrata in probațiune corespunde unui raport juridic incheiat cu paratul, in nume propriu, motiv pentru care nu s-a retinut ca a fost dovedita existenta si conținutul raportului obligational dintre parți, respectiv prestarea serviciului de către reclamanta paratului si obligația corelativa de plata a costului sau.

Pentru aceste considerente, instanta a retinut ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta este neîntemeiata, motiv pentru care a respins-o, luând act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC

R.M.B. I. A. S., solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanță.

În motivarea recursului recurenta a arătat că în fapt debitorul s-a obligat personal să suporte plata convorbirilor telefonice ale telefonului de serviciu. Până în luna aprilie 2010 debitorul și-a îndeplinit această obligație, însă începând cu această lună din motive nespecificate, acesta nu a mai achitat prețul convorbirilor telefonice.

Instanța de fond a reținut că nu există raport obligațional între părți ca bază a emiterii și plății facturii în cuantum de 421,60 lei. cu toate acestea, așa cum rezultă din corespondența electronică purtată cu intimatul pârât, acesta a recunoscut debitul și s-a obligat în nume propriu să-l achite, ceea ce rezultă din corespondența din_, decembrie 2010, ianuarie 2011.

Intimatul C. I. ,s-a opus admiterii recursului, aratand in esenta ca, in raporturile cu recurenta, a actionat doar in calitate de reprezentant al SC C. L PROD COM S., fara sa-si asume obligatii in nume propriu.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:

Recurenta ,cu toate ca recunoaste ca nu a avut un raport juridic cu d-l C. I.

, ca persoană fizică, invoca ca temei al pretentiilor sale un angajament de plata în nume propriu al intimatului, sens in care se prevaleaza de e-mailurile depuse in recurs.

T. ul apreciaza insa ca nerelevante e-mailurile de care se prevaleaza recurenta, in contextul in care intimatul contesta ca si-a asumat personal un angajament de plata in ceea ce priveste contravaloarea convorbirilor telefonice pentru telefonul de serviciu, iar din aceste inscrisuri nu rezulta indubitabil o obligatie de plata asumata personal, intimatul parat fiind contactat ca reprezentant al SC C. L PROD COM S. .

Astfel, instanta de control judiciar retine ca, atat timp recurenta nu a produs nici o dovada pe baza căreia sa se poată stabili ca factura administrata in probațiune corespunde unui raport juridic incheiat cu paratul, in nume propriu si cat nu s-a facut dovada indubitabila a unei obligatii de plata asumate de catre parat personal, pretentiile reclamantei sunt nefondate, iar critica adusa prin recurs este neintemeiata.

In concluzie, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC R. I. A. S. în contradictoriu cu intimatul C. I., împotriva sentinței civile nr.715/2013 pronunțate la data de 16 ianuarie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o va menține în întregime.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC R. I. A. S. în contradictoriu cu intimatul C. I., împotriva sentinței civile nr.715/2013 pronunțate la data de 16 ianuarie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

N. K. F. -IANCU M. D. M. D. C. P.

In concediu de ingrijire copil Semneaza presedinte de instanta

Red.DMD/MM

2 ex./_

Judecător fond: F. M., Judecătoria Cluj-Napoca.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 406/2013. Acțiune în pretenții comerciale