Decizia civilă nr. 39/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 39/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este compusă din: PREȘEDINTE: C. C. JUDECĂTOR: F. -IANCU M. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind examinarea apelului declarat de pârâta SC S. DE I. HD
S. în contradictoriu cu intimata SC N. SA, împotriva sentinței civile nr. 19907/2012 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr._, cauza având ca obiect în prima instanță pretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentantul intimatei SC
N. SA, d-l consilier juridic V. Cristian, cu împuternicire depusă la acest termen de judecată, lipsind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar de către intimata SC N. SA, la data de 23 mai 2013, întâmpinare.
Instanța pune în discuția reprezentantului intimatei lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea apelantei să se prezinte.
Reprezentantul intimatei arată că este de acord cu lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă reprezentantul intimatei SC
N. SA, d-l consilier juridic V. Cristian, cu împuternicire depusă la acest termen de judecată, lipsind apelanta.
La interpelarea instanței, reprezentantul intimatei arată că susține solicitarea privind recalificarea căii de atac.
Instanța, după deliberare, respinge cererea de recalificare a căii de atac declarate de către SC S. DE I. HD S. împotriva sentinței civile nr.19907/2012 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr._, în sensul că această cale de atac declarată de către SC S. DE I. HD S. este apel, prin raportare la valoarea obiectului litigiului dedus judecății, ținând cont de dispozițiile art.2 pct. 2 și 3 Cod.proc.civ. coroborat cu dispozițiile art.2821Cod.proc.civ., valoarea obiectului cererii depășind suma de
100.000 lei.
Se constată faptul că în sarcina apelantei a fost stabilită obligația de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4.476,42 lei și timbru judiciar de 10 lei, obligație ce nu a fost îndeplinită de către parte.
Reprezentantul intimatei, față de această împrejurare, invocă excepția nelegalei timbrări a apelului formulat.
Prin raportare la dispozițiile art.11 coroborat cu prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate de către intimată.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 19907/2012 pronunțată la data de 15 octombrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost Admite cererea formulată de reclamanta S.C. N. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. S. DE I.
H.DSR.L. și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 305.192,
07 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 190381/_, nr. 190430/_, nr. 190431/_, nr. 190432/_, nr. 110044/_, nr. 110018/_ și suma de 31973 lei cu titlu de dobândă legală aferentă acestei sume, calculată până la data de_ precum și în continuare până la achitarea integrală a debitului, dobândă ce va fi calculată conform O.G. 13/2011, precum și la plata către reclamantă a sumei de 9057, 84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că din coroborarea înscrisurilor rezultă că, între reclamanta S.C. N. S.A., în calitate de prestator-vânzător și pârâta S.C. S. DE I. H.DSR.L., în calitate de beneficiar-cumpărător s-au desfășurat relații comerciale, sens în care, reclamanta a emis către pârâtă facturile fiscale nr. 190381/_, nr. 190430/_, nr. 190431/_, nr. 190432/_, nr. 110044/_, nr. 110018/_ ,
reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și a bunurilor achiziționate, în valoare totală de 305.192,07 lei.
În situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1073 C.civ. Instanța a arătat că în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații - iar pârâta în speță nu a făcut nicio probă în acest sens, astfel cum prevăd disp. art. 129 alin.1 teza finală C. proc. civ. - instanța a reținut că acesta, deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, pârâta nu respectat obligațiile sale constând în achitarea bunurilor și a
serviciilor de care a beneficiat.
Față de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art. 969 - 970 C. civ. potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante și având în vedere între părți a existat un acord de voință valabil încheiat în baza principiului consensualismului, dovada acestuia fiind făcută de către reclamantă în condițiile art. 46 C.com., facturile fiscale de mai sus fiind expediate și predate către pârâtă coroborat cu plata parțială a debitului restant și având în vedere refuzul pârâtei de a răspunde la interogatoriu, care în temeiul art.
225 C.pr.civ constituie un început de dovadă scrisă în favoarea reclamantei, instanța a apreciat că pretențiile reclamantei sunt în mod evident întemeiate. Totodată instanța a reținut că in înscrisul depus la fila 88 de către reclamantă, pârâta a recunoscut că are față de reclamantă un debit restant în cuantum de 3., 07 lei propunând un grafic de eșalonare în vederea stingerii debitului.
Având în vedere natura comercială a raportului contractual al părților și dispozițiile art. 43 din Codul comercial raportat la art. 3 din O. G. nr. 9/2000 și art. 3 din OG nr. 13/2011, instanța a apreciat că este fondat și capătul de cerere accesoriu privind obligarea debitoarei la plata dobânzii legale comerciale în cuantum de 31.973 lei aferentă debitului principal calculată de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la data de_, precum și în continuare până la achitarea integrală a debitului principal.
Pentru aceste considerente, instanța a admis cererea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 305.192,07 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 190381/_, nr. 190430/_, nr. 190431/_, nr. 190432/_, nr. 110044/_, nr. 110018/_ și dobânda legală comercială aferentă debitului principal în cuantum de 31973, calculată până la data de_, precum și continuare până la achitarea integrală a debitului principal.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de lei și timbru judiciar în valoare de lei, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 9057, 84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, apelanta SC S. DE I. HD S., solicitând instanței admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate în totalitate, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță ca fiind nefondată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivarea apelului s-a arătat că, în ceea ce privește modul in care a decurs ședința de judecata din_, instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile art. 156 C.proc.civ. Apelanta a solicitat acordarea unui termen de judecata pentru a-si angaja un apărător si pentru a-si pregăti apărarea. Instanța de fond a respins cererea cu motivarea ca dosarul a fost înregistrat prima data la Tribunalul Comercial Cluj, unde apelanta a fost citata din_, iar pentru termenul de judecata din_ la Judecătoria Cluj-Napoca parata a fost citata in_ .
In ceea ce privește procedura desfășurata in fata T. ului Comercial C., aceasta s-a finalizat printr-o sentința de declinare a competentei, care nu se comunica partilor. Deci intre momentul_ si_, apelanta nu a mai primit nicio comunicare legata de acest dosar. La primul termen la Judecătoria Cluj- Napoca, in_, reclamanta a depus la dosar "cerere de depunere acte si precizatore a cererii de chemare in judecata", documente care i-au fost comunicate apelantei o data cu citația pentru termenul din data de_ . Având in vedere aceste aspecte, este evident ca termenul de judecata din_ a fost primul termen la care pretențiile reclamantei puteau fi analizate in mod complet si erau deduse instanței competente, situație in care, prin respingerea cererii de amânare, instanța de fond i-a incalcat apelantei, in mod vădit, dreptul la apărare.
Mai mult, termenul din_ a fost singurul termen la care apelanta a solicitat amânarea cauzei pentru a-și asigura apărarea, amânările anterioare nefiindu-i imputabile in niciun fel apelantei, ci intimatei reclamante.
Nu in ultimul rând, este de subliniat ca instanța de fond nu a făcut aplicarea art. 156 alin. (2) C.proc.civ., in sensul ca nici măcar nu a dispus amânarea
pronunțării in cauza, pentru a-i da posibilitatea apelantei sa se apăre prin concluzii scrise.
In atare situație, apelanta susține că pronunțarea sentinței atacate s-a făcut cu încălcarea principiului contradictorialitatii procesului civil, apelanta parata neavand posibilitatea de a-si expune poziția fata de pretențiile intimatei reclamante. Apelanta a arătat că starea de fapt reținuta de instanța de fond este contrara realității si înscrisurilor depuse la dosar de către reclamanta in susținerea pretențiilor sale. În primul rând, reclamanta invoca ca temei de drept al acțiunii art. 1270, art. 1272, art. 1516, art.1522, art.1523 din Codul civil, deși aceste texte de lege nu erau in vigoare in 2009-2010 când au avut loc raporturile comerciale dintre cele doua societăți. Dar trecând peste acest aspect, art. 1270 si art. 1272 C.civ.
vizează forța obligatorie a contractului si conținutul acestuia.
Intre cele doua parti nu s-a încheiat un contract in forma scrisa, insa in cererea de chemare in judecata reclamanta caracterizează in moc corect relația dintre cele doua societăți. Reclamanta arata ca "Societatea comerciala SERVCIII DE I. HD S. acționa in baza unui contract de intermediere pe piața din România, in beneficiul companiei italiene SAFOP SpA... pentru identificarea unor societăți din România capabile sa realizeze produse industriale, respectiv piese componente ale unor utilaje industriale (denumite in continuare repere) conform documentației tehnice si cerințelor de calitate ale acestei societăți". Se arata in continuare ca reprezentantul apelantei parate a contactat societatea reclamanta in vederea stabilirii unei relații intre S.C. N. SA si SAFOP SpA. in urma căreia reclamanta urma sa producă reperele necesare companiei italiene. Instanța de fond a ignorat relația SAFOP SpA - S. DE I. HD S. și N. SA, reținând, in mod artificial si trunchiat, existenta unei relații bilaterale doar intre S. DE I. HD S. si N. SA.
In realitate, SC. S. DE I. HD S.R.L. avea un raport contractual cu SAFOP SpA, in numele si pe seama căreia acționa, aspect pe care l-a adus la cunoștința reclamantei. Comenzile SAFOP SpA erau înaintate de S.C. S. DE I. HD S.R.L. reclamantei intimate, iar facturile emise de societatea reclamanta erau transmise mai departe beneficiarului SAFOP SpA. In relația cu SC N. S.A, apelanta parata a acționat ca un reprezentant al intereselor societății italiene, astfel incat toate drepturile si obligațiile ii reveneau acesteia din urma. Piesele executate de reclamanta au fost livrate direct beneficiarului in Italia, aspect menționat in cererea de chemare in judecata. Plățile parțiale, care s-au făcut in contul reclamantei, s-au făcut atunci când si in limita in care SAFOP SpA a plătit facturile pe care i le transmitea S.C. S. DE I. HD S.R.L. Atunci când s-a negociat colaborarea, reprezentantul S.C. N. S.A. a cunoscut si acceptat aceasta modalitate de lucru, din acest motiv s-a stipulat un termen de 90 de zile pentru plata facturilor, conform uzanțelor din Italia. Intre S.C N. S.A. si apelanta parata nu s-a născut un raport contractual direct, facturile nefiind decât niște documente justificative contabile.
Instanța de fond a retinut ca pretențiile reclamantei sunt in mod evident întemeiate având in vedere ca s-au făcut plați parțiale si ca in inscrisul de la fila 88 apelanta parata recunoaște ca are fata de reclamanta un debit restant de 3. ,07 lei, propunând un grafic de eșalonare pentru stingerea debitului. Legat de plățile
parțiale, apelanta a arătat că acestea au vizat suma din factura nr. 190381/_ - cu OP nr. 11/_ s-a achitat suma de 10.000 lei si cu OP nr. 29/_ s-a achitat suma de 7963,73 lei, de care reclamanta nu amintește nimic in cererea precizatoare. Prin plata parțiala a sumelor cuprinse intr-o factura nu se recunoaște debitul solicitat conform altor facturi, cu atât mai mult cu cat in corespondenta dintre cele trei societăți, beneficiarul a indicat existenta unor neconformitati ale reperelor executate de reclamanta. Reclamanta a susținut ca invocarea acestor neconformitati a fost doar un pretext pentru neplata. Apelanta a anexat corespondenta (mesajele primite prin e-mail) cu SAFOP SpA, care i-a sesizat neconformitatile reperelor ale căror detalii au fost executate greșit raportat la cerințele din planșele desenate transmise de beneficiar, fapt care s-a constatat la momentul montajului acestora si care a necesitat remediere cu costuri suplimentare. Când i-a fost sesizata problema, apelanta a adus-o la cunoștința reclamantei. Reperele cu deficiente sunt cele cuprinse in factura seria NPFA2 nr. 190.381/_ la pct. 4 ROATA DINȚATA (Ingranaggio) desen nr._ (e- mail din_ cu titlul raport de neconformitate P10/278) si din factura seria NPFA2 nr. 190430/_ la pct. 1-4 BATIU STRUNG (ROTAIA FISSA) I, II,III,IV desen nr._ ,_ ,_ ,_ .
Referitor la faptul ca reclamanta s-a adresat direct SAFOP SpA, care prin alt reprezentant a fost de acord sa ridice ultimele repere comandate in ianuarie 2010 si a achitat prețul lor, apelanta a arătat că acest lucru nu are nicio legătura cu deficientele reperelor anterioare, pentru ca fiecare comanda a vizat alte piese, executate pe baza unor desene distincte, astfel incat este foarte posibil ca ultimele repere ridicate de SAFOP SpA sa fi fost executate corect.
Legat de inscrisul de la fila 88 din dosarul de fond, apelanta a arătat că daca adresa este citita cu atenție se observa in mod clar ca aceasta nu recunoaște că are o datorie fata de reclamanta, iar propunerea de eșalonare a fost făcută conform indicațiilor reprezentantului legal al SAFOP SpA, dl. Diego Moro, cu care, de altfel, dl. Director P. a negociat stingerea conflictului si in mod direct.
Apelanta a arătat că, fiind de buna-credinta, i-a solicitat in mai multe rânduri beneficiarului sa plătească facturile cu sumele solicitate de S.C. N. S.A. SAFOP SpA nu a negat existenta datoriei si nici nu a afirmat niciodată ca ar fi făcut plata în favoarea apelantei si ca aceasta nu a virat sumele mai departe reclamantei, asa cum lasă sa se inteleaga S.C. N. S.A. in adresa trimisa S.C. SAFOP S.p.A. cu nr. 221/12620/_ . Răspunsul beneficiarului a fost ca nu dispune de fonduri.
Prin întâmpinare, intimata S.C. N. S.A. a solicitat respingerea apelului ca nefondat si menținerea in totalitate a sentinței atacate și respingerea pretențiilor privind obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate de formularea apelului, fără cheltuieli de judecată în apel.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că criticile aduse cu privire la modul de desfășurare al ședințelor de judecată în fata instanței de fond sunt neîntemeiate, având în vedere că instanța de fond a respectat si aplicat corect prevederile art. 156 C. Pr. Civ. Pe lângă motivarea corectă a instanței de fond pentru respingerea cererii de amânare depusa la termenul din_, intimata a arătat că a avut si doua incercari, anterior declanșării acestui litigiu, de soluționarea
pe cale amiabila a litigiului, dar apelanta nu a considerat oportun sa se prezinte la niciuna dintre acestea.
În ceea ce privește starea de fapt reținută de instanța de fond, intimata a arătat că este corectă si este reflectată intocmai de inscrisurile depuse la dosar. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar de apelantă reiese in mod evident faptul că relația comerciala s-a derulat intre N. (producător al bunurilor) si S. de I. HD (cumpărător). Imediat ce se livra marfa de la N. către transportatorul contractat de S. de I. HD (revânzător) aceasta se factura de către apelantă firmei SAFOP Spa (cumpărător final). Susținerile apelantei potrivit cărora aceasta "a acționat ca un reprezentant al intereselor societății italiene, astfel încât toate drepturile si obligațiile ii reveneau acesteia din urmă" este cel puțin puerilă și împotriva evidențelor. In opinia apelantei probabil nici plățile parțiale efectuate, de care intimata nu a amintit în cererea de chemare in judecata având in vedere că nu le putea solicita, nici înscrisul de la fila 88 a dosarului de fond nu reprezintă decât niște "documente justificative contabile" așa cum categorisește și facturile emise de N. către S. de I. HD. Dacă s-ar merge pe această linie cu raționamentul logic, înseamnă că N. ar datora un comision de intermediere apelantei, iar diferența dintre prețul facturat de N. către S. de I. HD si prețul cu care S. de I. HD a facturat produsele către SAFOP Spa este tot o "justificare contabila". Este evident faptul ca apelanta a dorit sa obtina un profit insemnat din revânzarea unor bunuri si nu a urmărit nicio secunda sa fie un intermediar care sa obtina un comision de intermediere, sens în care trebuie să-și asume toate drepturile și obligațiile care susține că nu-i revin.
Referitor la problemele de calitate amintite de apelantă, intimata a arătat că a depus la dosarul de fond înscrisuri care dovedesc faptul că a dorit să le soluționeze și să remedieze orice neconformitate, dar nu a primit decât niște informații vagi. Ulterior, din corespondența purtată cu Safop Spa aceștia au confirmat atât verbal cât și în scris faptul că neconformitățile nu au necesitat decât mici remedieri și că toate piesele fabricate de N. au fost folosite în producție.
În ședința publică din data de 27 mai 2013 intimata a invocat excepția nelegalei timbrări a apelului.
Analizând excepția nelegalei timbrări a apelului invocată de intimată, tribunalul reține următoarele:
Pentru termenul de judecată din data de 27 mai 2013, apelanta a fost citată cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4.476,42 lei și un timbru judiciar în cuantum de 10 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca nelegal timbrat (f.86).
Conform prev. art.20 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat. Daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, in momentul inregistrarii actiunii sau cererii, ori daca, in cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanta va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata. Neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii.
Art.11 statuează că cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotărârilor judecătorești se taxeaza cu 50% din taxa datorată pentru
cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanta ori din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
Întrucât apelanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a achita taxa de timbru, în speță se va face aplicabilitatea disp. art.20 coroborat cu prev. art.11 din Legea nr.146/1997, astfel încât instanța va admite excepția nelegalei timbrări a cererii de apel și va dispune anularea ca nelegal timbrat, a apelului formulat de pârâta SC S. DE I. HD S. .
Intimata nu a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, astfel că acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Anulează, ca nelegal timbrat, apelul declarat de pârâta SC S. DE I. HD S., cu sediul în D., str. D. Z. bl. O.1, sc. 3, ap.90, jud. Hunedoara, privind și pe intimata SC N. SA, cu sediul în C. -N., B-dul M. nr. 14, jud.
C., împotriva sentinței civile nr. 19907 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în integralitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. C. F. -IANCU M. T. B.
Red.CC/MM 4 ex./_
Judecător fond: M. C. F., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 99/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 761/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
