Decizia civilă nr. 555/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 555/R/2013
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE - S. I. JUDECĂTOR - C. G. JUDECĂTOR - V. L. G. GREFIER - DP
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurenții P. G. C., P. M.
A., K. M., M. O. V., P. C. N. împotriva sentinței civile nr.4959/_ pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca, în contradictoriu cu intimații S. DE A. F. S. prin I. I. B. DE A. S. și V. S. I.
, cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal se prezintă recurenta K. M. și reprezentantul recurenților, d-l avocat A. A. Florin, cu delegație de substituire, în substituirea d- lui avocat Hedeșiu D., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul recurenților depune dovezile de achitare a taxelor judiciare de timbru, astfel cum s-a dispus prin citativul instanței, astfel recursul declarat este legal timbrat.
Reprezentantul recurenților arată că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul de a se dispune obligarea intimatei la plata sumelor, reprezentând daunele morale solicitate de recurenți, la plata penalităților de 0,1 % pe zi aplicate tuturor sumelor acordate recurenților de către instanța de fond, începând cu data înregistrării acțiunii până la plata integrală a acestora, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.36 și 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxele judiciare de timbru și timbrele judiciare. În susținerea poziției, arată că în ceea ce-l privește pe recurentul P. G. C., instanța de fond în mod neîntemeiat a pronunțat hotărârea, având în vedere faptul că înscrisurile depuse constituie până la proba contrarie, dovada profiturilor pe care acesta le realiza din activitatea de taximetrie. Referitor la daunele morale solicitate de acest recurent, susține că suma solicitată prin acțiune a fost una rezonabilă și decentă, având în vedere faptul că nu a avut vreo vină în producerea accidentului, iar după acest eveniment, nu a mai realizat venituri, aceasta determinând o stare materială precară a familiei sale. În ceea ce privește pe recurenta P. M. A., arată că suma solicitată ca daune morale este rezonabilă, raportat și la jurisprudența în această materie. Referitor la suma solicitată de recurenta K. M. cu titlu de daune morale, susține că suma acordată de instanța de fond este una derizorie, raportat la concluziile expertizei medicale efectuate, din care rezultă că aceasta are incapacitate adaptativă de 15%, reprezentând gradul de tulburare morfologică și funacțională. Cu privire la suma solicitată de recurentul M. O. V. reprezentând daune morale, apreciază că suma este jurificată, raportat la suferințele fizice ale acestuia cât și la trauma
psihică resimțită, iar referitor la suma solicitată de recurenta P. C. N., arată că în urma acestui accident rutier, acesteia i-a fost afectată viața socială și psihoemoțională pentru o perioadă lungă de timp, dezvoltând o adevărată fobie la deplasarea cu autovehicule.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4959/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții P. G.
C. și P. M. , K. M. , M. O. V. , P. C. N. , în contradictoriu cu pârâtele SOCIETATE DE A. FONDARIA-S. și S.C. I. I. B. DE A.
S.R.L. și intervenientul forțat V. S. I., și, în consecință a fost obligată pârâta SOCIETATE DE A. FONDARIA-S., prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. de A. S. să plătească reclamantului P. G. C. suma de 1.500 lei cu titlu de daune morale, reclamantei P. M. suma de 2.500 lei cu titlu de daune morale, reclamantei K. M. suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale, reclamantului M. O. V. suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale și reclamantei P. C. N. suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului P. G. C. de obligare a pârâtei SOCIETATE DE A. FONDARIA-S., prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. de A. S. să plătească suma de 8.400 lei cu titlu de lipsa de folosință a autovehiculului.
De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei SOCIETATE DE A. FONDARIA-S., prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. de A. S. să plătească penalități de întârziere de 0,1% pe zi calculate de la data înregistrării acțiunii și până la achitarea integrală a debitului, a fost respinsă acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâta SC I. I. B. DE A. S. ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, a fost obligată pârâta SOCIETATE DE A. FONDARIA-S., prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. de
A. S. la plata către reclamantul P. G. C. a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, la plata către reclamanta K. M. a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și la plata către reclamanta P. C. N. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, si s-a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de _
, pe DN 16 la km 20+450 m, în localitatea Ghirișu Român, jud. C. s-a produs un accident rutier în care au fost implicate autovehiculele conduse de reclamantul P. G.
C. cu nr. de înmatriculare_ și de către intervenientul forțat V. S. I. cu nr. de înmatriculare AP-563-GC. În urma evenimentului rutier s-a deschis dosarul penal nr.6129/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în care s-a emis referatul din_ prin care s-a propus neînceperea urmăririi penale față de V. S.
I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art.184 alin.1 și 3 C.pen. Organele de cercetare penală au reținut că numitul V. S. I. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare AP-563-GC dintr-o parcare neconsolidată situată pe partea dreaptă a sensului de mers C. -N. înspre Reghin al DN 16 la km 20+450 m, nu s-a asigurat corespunzător pentru a efectua manevra de întoarcere înspre C. -N. și nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Dacia cu nr de înmatriculare_ condus de numitul P. G.
C. dinspre C. -N. intrând în coliziune cu acesta. În urma impactului autoturismul marca Dacia cu nr._ a fost proiectat în șanțul din partea stângă a sensului de mers înspre Reghin. S-a reținut că în autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ condus de reclamantul P. G. C. se aflau alte cinci persoane: numitul T. R. pe locul din dreapta față (care nu purta centura de siguranță), reclamanții P. M. A. pe locul din spate stânga, K. M. pe locul din spate dreapta (care nu purta centura de siguranță), P. C. N. în partea din spate mijloc care ținea în brațe pe reclamantul minor M. O. V. . În urma accidentului rutier, reclamanții au suferit vătămări corporale astfel: reclamanta K. M. a prezentat leziuni corporale care necesitau 35-40 zile de îngrijiri medicale, reclamanta
P. C. N. a prezentat leziuni corporale care necesitau 7-8 zile de îngrijiri medicale, reclamantul M. O. V. a prezentat leziuni corporale care necesitau 7- 8 zile de îngrijiri medicale, reclamanta P. M. A. a prezentat leziuni corporale care necesitau 6-7 zile de îngrijiri medicale, iar reclamantul P. G. C. a prezentat leziuni corporale care necesitau 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Întrucât reclamanții au declarat în fața organelor de cercetare penală că nu înțeleg să formuleze plângere penală și să se constituie parte civilă, urmând a se îndrepta pe cale separată împotriva asigurătorului RCA, s-a întocmit referatul din data de_, iar prin rezoluția din_ Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca a dispus neînceperea urmăririi penale față de intervenientul forțat V. S. I.
. Autovehiculul condus de interveninetul forțat V. S. I. avea încheiată polița de asigurare la S. de A. F. -S. cu valabilitate până la data de_ . La data de_ reclamantul P. G. C. a formulat către pârâta SC I. I. B. de
A. S. în calitate de corespondent al asigurătorului F. -S. cererea de despăgubire solicitând despăgubiri ca urmare a staționării autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ în urma accidentului din data de_ . A fost deschis dosarul de daună 1100268Z055 în care SC I. I. B. de A. S. a propus cu titlu de despăgubire suma de 18.624 lei reprezentând despăgubirile cuvenite pentru autovehicul, iar pentru pierderea de venit prin lipsa de folosință a solicitat să se efectueze o cerere întocmită în numele societății "P. G. C. PFA";. Oferta de despăgubire cu privire la dauna autovehiculului a fost acceptată de către reclamantul
P. G. C. la data de_, fără a se preciza explicit că renunță la despăgubirea privind lipsa de folosință a autovehiculului. Astfel, la data de_ pârâta SC I.
I. B. de A. S. a fost avizată de către reclamanți pentru a plăti despăgubiri atât cu titlu de daune morale, cât și cele privitoare la lipsa de folosință a autovehiculului și întrucât pârâta nu a dat curs solicitării, reclamanții au formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
Din punctul de vedere al legii aplicabile în timp, instanța a făcut aplicarea legii în vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv a vechiului cod civil- art.998-999 C.civ și a codului comercial, conform art. 6 Noul Cod Civil. Cu privire la fapta ilicită, instanța a observat că în speță aceasta constă într-un accident rutier produs în localitatea Ghirișu Român, jud.C. . Cu privire la existența unui prejudiciu instanța s-a raportat la urmarea produsă de fapta ilicită. Astfel, s-a constatat că autovehiculul condus de reclamantul P. G. C. a suferit o daună totală, iar persoanele aflate în autovehicul au suferit leziuni corporale conform rapoartelor de expertiză medico- legale efectuate în cauză. În ceea ce privește raportul de cauzalitate s-a reținut că acesta este dovedit de cercetările efectuate de către organele penale în cauză la fața locului, precum și de rapoartele de expertiză medico-legală efectuate. În ceea ce privește vinovăția intervenientului forțat V. S. I., instanța a remarcat faptul că aceasta a fost stabilită prin rezoluția de neîncepere a urmării penale întrucât persoanele vătămate nu au depus plângerea penală, acestea urmând să se adreseze
pe cale separată pentru despăgubiri. Instanța a comnstatat că cele patru condiții pentru antrenarea răspunderii delictuale sunt îndeplinite și că nu există vreo cauză justificativă, care să înlăture această formă a răspunderii civile.
Cu privire la cererea în despăgubire formulată de către reclamantul P. G. C.
, în ceea ce privește lipsa de folosință a autovehiculului, instanța a constatat din certificatul de înregistrare fiscală că reclamantul este și persoană fizică autorizată pentru activitatea de transport cu taxiuri -4932, iar potrivit certificatului de înmatriculare a autovehiculului cu nr._ a reieșit că acesta era proprietatea reclamantului P. G. C. . Din cuprinsul dispozițiilor OUG nr.44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale instanța reține că în anumite condiții persoanele fizice pot fi autorizate să desfășoare activități economice, în acest sens fiind necesare anumite avize, licențe și înscrierea în registrul comerțului. Potrivit art. 19 alin.1 teza I persoana fizică autorizată își desfășoară activitatea folosind în principal forța de muncă și aptitudinile sale profesionale, iar din prevederile art. 16 și 17 s-a reținut că persoana fizică autorizată poate colabora cu terțe- persoane fizice sau juridice, își desfășoară activitatea economică independent sau poate angaja persoane fizice cu contract individual de muncă.
Cu toate că pârâta corespondent al asigurătorului a invocat faptul că era necesară o nouă cerere pentru lipsa de folosință a autovehiculului, instanța a reținut că reclamantul P. G. C. a formulat cererea de despăgubire pentru despăgubiri în totalitate la data de_, nefiind necesară o nouă cerere de despăgubire pentru lipsa de folosință. Acest aspect a reieșit din faptul că singura diferență între persoana fizică și persoana fizică autorizată constă în regimul juridic aplicabil desfășurării unei activități economice specifice pe care la un anumit moment o persoană fizică dorește să o desfășoare. Din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosar coroborate cu depoziția martorilor Voievod A. -Livius și V. Alexandru-C., a reieșit că autovehiculul reclamantului P. G. C. era folosit și pentru realizarea activității de taximetrie pentru care deținea autorizație în calitate de persoană fizică autorizată, acesta având dreptul să solicite despăgubiri cu privire la lipsa de folosință a autovehiculului pentru perioada_ -_ . În ceea ce privește această cerere, dintr-o altă perspectivă, pârâta a solicitat respingerea sa întrucât nu mai pot fi acordate astfel de despăgubiri, câtă vreme dauna a fost totală.
Contrar opiniei pârâtei, instanța a reținut că, potrivit art. 49 lit.a din Legea nr.136/1995 în vigoare la data producerii evenimentului rutier, asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectiva și cel prevăzut în contractul de asigurare, iar potrivit art. 50 alin.1 despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. De asemenea, potrivit art. 53 prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condițiile de plata, durata asigurării, facilitățile și penalizările aplicabile asiguraților, criteriile și condițiile pentru acordarea sau retragerea autorizației, persoanele care au obligația sa încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asiguratorului de a încheia
asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum și alte informații referitoare la acest tip de asigurare.
Potrivit art. 26 alin.1 din Ordinul CSA nr.5/2010 asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru: b) pagube materiale; c) pagube reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat;
d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
În ceea ce privește lipsa de folosință a vehiculului avariat, dispozițiile art. 45 pct. 1 din Ordinul nr.5/2010 prevăd că despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care: se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată își realizează obiectul de activitate și pentru care deține licență și autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține păgubitului și se face cu înscrisuri doveditoare.
Spre deosebire de art. 35 și 36 din ordin care reglementează regula că despăgubirea se stabilește la cererea persoanei păgubite pe baza înscrisurilor depuse și a investigațiilor efectuate de către asigurător, art. 45 prevede situația în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus. Cu toate acestea, instanța a constatat, din cuprinsul art. 45 pct.1 că, despăgubirea pentru lipsa de folosință nu este obligatoriu a fi stabilită prin hotărâre judecătorească, atunci când se solicită lipsa de folosință a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată își realizează obiectul de activitate și pentru care deține licență și autorizare în acest sens și numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport.
Reclamantul P. G. C. desfășura cu autovehiculul distrus o activitate pentru care deținea licență și autorizare (de taximetrie), motiv pentru care la stabilirea lipsei de folosință s-a ținut seama de tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei, proba făcându-se prin înscrisuri. La solicitarea instanței reclamantul P. G. C. a depus deciziile de impunere aferente anilor 2010-2012, precum și raportul fiscal periodic sumar pentru perioada_ -_, dar din aceasta nu a reieșit că venitul pe care l-ar fi obținut în perioada în cauză ar fi la valoarea de 8.400 lei (respectiv din încasările de 13.456,21 lei, cheltuielile ar fi fost în sumă de 4.500 lei). Stabilirea venitului pe care l-ar fi obținut reclamantul în acea perioadă nu se poate stabili doar pe baza raportului fiscal anterior evenimentului, câtă vreme aceste venituri sunt fluctuante după cum a reieșit din cuprinsul deciziilor de impunere.
Prin urmare, instanța a constatat că cererea reclamantul P. G. C. privind lipsa de folosință a autovehiculului nu a fost justificată, motiv pentru care instanța a respins-o ca neîntemeiată. În ceea ce privește cererea de despăgubire constând în plata unor daune morale reclamanților, instanța a constatat că potrivit rapoartelor medico-legale, după cum s-a arătat anterior, aceștia au suferit vătămări corporale. Reclamantul P. G. C. a suferit în urma accidentului rutier o fractură dentară incisiv superior stg, leziuni pentru care a necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale
potrivit raportului de constatare medico-legală nr.5334/II/b/_ . Pentru suferința sa a solicitat daune morale în cuantum de 3.000 lei. Reclamanta P. M. A. a suferit în urma accidentului rutier echimoze la nivelul gambelor, acuzând dureri predominant la nivelul gambei drepte, leziuni care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico-legală nr.5503/I/a/1043 din _
. Pentru suferința sa a solicitat daune morale în cuantum de 5.000 lei.
Reclamanta P. C. N. a suferit în urma accidentului rutier echimoză brună pe fond tumefiat la nivel radiocarpian stâng, echimoză brună la nivelul antebrațului stâng, cuzând dureri ale piramidei nazale și ochiului drept, leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico- legală nr.5333/I/a/78 din_ . Pentru suferința sa a solicitat daune morale în cuantum de 5.000 lei.
Reclamantul minor M. O. V. a suferit în urma accidentului rutier o plagă contuză la gamba strângă, leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico-legală nr5337/I/a/81 din_ . Pentru suferința sa a solicitat prin reprezentantul său, reclamanta P. C. N., daune morale în cuantum de 5.000 lei.
Reclamanta K. M. a suferit în urma accidentului rutier politraumatism, TCC minor, traumatism toracic cu fracturi costale multiple C1-C4 la nivelul hemitoracelui dr posterior pe linia scapulară. Luxație "erecta"; scapulo-humerală dr. Fractură scapulă dreapta. Pneumotorace dr. Contuzi cot dr. Contuzie genunchi dr. CT torace, emfizem subcutanat latero-cervical dr. latero-toraci dr. colecție plurală sangvinolentă în cantitate mică în stg și ceva mai abundentă în dr., minim pneumotorace dr, focar de umplere alveolară, post contuziv la nivelul lobului inferior dr. fracturi costale etajate, fractură cu deplasare a omoplatului dr, pentru care s-a intervenit ortopedic și s-a efectuat reducerea luxației scapulo-humerale dr. și imobilizarea în eșarfă, cu recomandarea de imobilizare în bandaj Dessault timp de 3 săptămâni, evitarea traumatismelor, gimnastică respiratorie, leziuni care au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico-legală nr.5335/I/a/80 din_ . Pentru suferința sa a solicitat daune morale în cuantum de
50.000 lei.
Din concluziile completării la raportul de expertiză medico-legală efectuat pentru reclamanta K. M. sub nr.5335/II/b/80/_ s-a concluzionat că aceasta prezintă diagnostic "stare post accident rutier. Stare post fractură coaste C1-C4, consolidare. Stare post fractură scapulă dreapta consolidată. Stare post subluxație ant-post-cap humeral drept. Redoare umăr drept. Gonartroză dreapta postraumatică fără limitarea mobilității";, leziunile au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale în totalitate, între aceste leziuni și accidentul rutier din data de_ există legătură de cauzalitate, leziunile nu au dus la instalarea unei infirmități fizice permanente și nici la scăderea capacității de muncă, ci doar la instalarea unei incapacități adaptative de 15% care nu se încadrează în grade de invaliditate.
Instanța a constatat a fi întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ (1864), motiv pentru care se impune repararea integrală a prejudiciului produs. Cu privire la daunele morale solicitate, instanța a reținut că sumele solicitate de către reclamanți reprezintă costul suferinței fizice și psihice provocate de vătămările corporale suferite. Instanța a verificat existența unui raport de proporționalitate între suferința fizică și psihică și cuantumul daunelor cerute, nefiind permis ca acestea să se transforme într-o sursă de îmbogățire fără just temei pentru victima accidentului de circulație produs. Din starea de fapt astfel cum a fost reținută de organele penale, instanța a constatat că în autovehiculul condus de către reclamantul P. G. C. se aflau 6 persoane, în loc de 5 cât permitea
capacitatea autovehiculului, iar dintre acestea, numitul T. R. care se afla în calitate de pasager în dreapta față nu purta centura de siguranță conform declarației sale din dosarul penal, iar reclamanta K. M. aflată ca pasager în dreapta spate nu purta centura de siguranță conform declarației sale date în dosarul penal.
Având în vedere că în partea din spate a autovehiculului se aflau patru persoane, printre care și un minor, este puțin probabil ca acestea să fi purtat centura de siguranță. După cum corect a indicat pârâta în calitate de corespondent al asiguratorului, la producerea leziunilor corporale a concurat și culpa reclamanților care nu au respectat regulile privind circulația pe drumurile publice- respectiv au depășit numărul de locuri prevăzut prin certificatul de înmatriculare al autovehiculului și nu au purtat centurile de siguranță conform obligației instituite prin art. 36 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Din declarațiile martorilor audiați, instanța a constatat că în urma accidentului rutier, reclamanții au fost traumatizați și speriați, pe de o parte, sau nu și-au mai putut desfășura activitatea în gospodărie ca anterior pe de altă parte. Astfel, martorul Voievod A. -Livius a declarat că i-a văzut după accident pe P. C. și pe P. M., care se aflau într-o stare critică proastă și erau traumatizați, fiindu-le frică să mai circule cu autovehiculul. Această stare traumatizantă a durat 2-3 luni de zile, timp în care i se plângeau că sunt speriați.
Martora Baciu F. a declarat că a văzut-o pe K. M. după accident și a constatat că era într-o stare proastă, era toată bandajată, avea clavicula ruptă, coaste rupte, umărul dislocat și se plângea de dureri. Aceasta nu a mai reușit să își lucreze grădina întrucât i-a dat personal zarzavaturi pentru iarnă. Vorbind zilnic la telefon, reclamanta i se plângea tot timpul că nu se simte bine, că nu poate să lucreze în gospodărie și că nu mai putea avea grijă de tatăl său infirm. Aceeași martoră a declarat că minorul O. era stresat că nu mai poate juca fotbal datorită rănii de la picior și nu mai poate merge în turneul pe care îl avea programat în vara anului 2011, fapt confirmat și de martora B. n R. I. . Această martoră a văzut-o și pe reclamanta P. C. care prezenta o echimoză la nivelul ochiului, un braț în bandaj și care i-a spus că este înfricoșată și nu mai dorea să conducă autovehicule.
Conform art. 24 alin.2 lit.b) teza a II a din Ordinul 5/2010 al CSA pentru vătămări corporale, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse în anul 2011, la un nivel de
3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naționala a României. Având în vedere suferințele produse reclamanților în urma accidentului rutier și constatând și culpa acestora la producerea leziunilor suferite ca urmare a încălcării obligațiilor menționate anterior, instanța a apreciat că pentru daunele morale suferite sunt justificate în echitate următoarele despăgubiri: pentru reclamantul P. C. G. suma de 1.500 lei; pentru reclamanta P. M. suma de 2.500 lei; pentru reclamanta K.
M. suma de 15.000 lei; pentru reclamantul M. O. V. suma de 3.000 lei, iar pentru reclamanta P. C. N. suma de 3.000 lei. În ceea ce privește petitul privind acordarea penalităților de 0,1% pe zi calculate la sumele solicitate, reclamanții au indicat ca și temei juridic prevederile art.36 și art.37 din Ordinul CSA nr.5/2010.
Potrivit art. 36 alin.1 despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, iar potrivit art. 37 dacă
asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Prin normele de acordare a despăgubirilor s-a stabilit posibilitatea de sancționare a asiguratorului atunci când acesta nu își îndeplinește culpabil obligațiile pentru acordarea de despăgubiri. Câtă vreme reclamantul P. G. C. nu a depus pentru cererea de despăgubire formulată la data de_ înscrisurile doveditoare cu privire la valoarea lipsei de folosință a autovehiculului, iar reclamanții au făcut avizarea daunei cu privire la despăgubirile morale abia în luna martie 2012 cu convocarea la conciliere pentru data de_, nu se poate reține vreo culpă a asiguratorului în ceea ce privește acordarea despăgubirilor solicitate, avizarea daunei cu privire la despăgubirea morală fiind efectuată defectuos, motiv pentru care instanța va respinge cererea reclamanților privind plata penalităților de 0,1% pe zi de întârziere.
În concluzie, în temeiul art. 49 din Ordinul nr.5/2011, art. 50, art. 54 alin.2 din Legea nr.136/1995, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâta S. de A. F. S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. de A. S. și intervenientul forțat V. S. I. și a obligat pârâta să plătească reclamantului P. G. C. suma de 1.500 lei cu titlu de daune morale, reclamantei P. M. suma de 2.500 lei cu titlu de daune morale, reclamantei K. M. suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale, reclamantului M.
O. V. suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale și reclamantei P. C. N. suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului P. G. C. de obligare a pârâtei Societate De A. Fondaria-S., prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. de A. S., să plătească suma de 8.400 lei cu titlu de lipsa de folosință a autovehiculului și a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei Societate de A. Fondaria-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. de A.
S. să plătească penalități de întârziere de 0,1% pe zi calculate de la data înregistrării acțiunii și până la achitarea integrală a debitului.
Având în vedere că instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC I. I. B. de A. S., pe cale de consecință a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, conform art. 274 C.pr.civ partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească la cerere cheltuieli de judecată. Instanța a constatat că reclamantul P. G. a solicitat suma de 500 lei cu titlu de onorariu avocațial, reclamanta K. M. suma de 1000 lei cu titlu de onorariu avocațial, iar reclamanta P. C. N. suma de 500 lei cu titlu de onorariu avocațial, în acest sens fiind depuse chitanțe la filele 143-144. Întrucât instanța a admis în parte acțiunea reclamanților, în temeiul art.274 și art.276 C.pr.civ instanța a obligat pârâta asigurător prin corespondent în România la plata către reclamantul P. G. C. a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, la plata către reclamanta K. M. a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și la plata către reclamanta P. C. N. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Totodată, în temeiul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs recurenții P. G. C., P. M.
, KILALI M., MURUȚAN O. V., prin reprezentanți legali M. Leon M. și
M. A., P. C. N., solicitând modificarea în parte a sentinței primei instanțe în sensul obligării Societății de A. Fondaria S., la plata următoarelor
sume: 1.488 lei recurentului P. G. C. cu titlu de daune pentru lipsa de folosința a autovehiculului înmatriculat cu nr._, 1.500 lei recurentului P. G. C. cu titlu de daune morale reprezentând diferența dintre suma de 3.000 lei, reprezentând daune morale, solicitate de către acesta prin cererea de chemare în judecata si suma acordata de către instanță, prin hotărârea recurată, 2.500 lei recurentei P. M. A. cu titlu de daune morale reprezentând diferența dintre suma de 5000 lei, reprezentând daune morale, solicitata de către aceasta prin cererea de chemare în judecata si suma acordata de către instanță, prin hotărârea recurată, 35.000 lei recurentei K. M. cu titlu de daune morale reprezentând
diferența dintre suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale, solicitata de către aceasta prin cererea de chemare în judecată si suma acordata de către instanță, prin hotărârea recurată, 2.000 lei recurentului M. O. V. cu titlu de daune morale reprezentând diferența dintre suma de 5.000 lei, reprezentând daune morale, solicitata de către acesta prin cererea de chemare în judecata si suma acordata de către instanță, prin hotărârea recurată, 2.000 lei recurentei Pintican C. N. cu titlu de daune morale reprezentând diferența dintre suma de 5.000 lei, reprezentând daune morale, solicitata de către aceasta prin cererea de chemare în judecata si suma acordata de către instanță, prin hotărârea recurată, precum și penalități de 0,1% pe zi aplicate tuturor sumelor acordate recurenților-reclamanți de către instanța de fond si de către instanța de recurs, începând cu data înregistrării acțiunii si până la plata integrala a acestora.
În motivarea recursului, cu privire la pretențiile solicitate de P. G. C., în calitate de persoana fizica autorizata, pentru lipsa de folosința a autovehiculului cu numărul de înmatriculare_, s-a arătat că, prin cererea introductivă a solicitat suma de 8.400 lei cu titlu de daune pentru lipsa de folosința a autovehiculului_ pe perioada cuprinsă între data avarierii acestuia, respectiv_ si data încasării despăgubirii pentru avariile autovehiculului, respectiv_ . Aceasta suma a fost apreciata de către recurent ca fiind profitul real al activității de taximetrie pe care a fost împiedicat sa o desfășoare pe o perioada de 3 luni si 9 zile. În vederea cuantificării prejudiciului rezultat ca urmare a lipsei de folosință a autovehiculului pe perioada de 3 luni si 9 zile, instanța i-a pus în vedere să depună, la dosarul cauzei
"deciziile de impunere anuală pentru veniturile anticipate si realizate";. Din aceste înscrisuri au rezultat că recurentul P. G. C. realiza, din activitatea de taximetrie, un profit anual de 5,337 lei, respectiv un profit de 1.488 lei aferent unei perioade de 3 luni și 9 zile. Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, recurentul a solicitat instanței admiterea în parte a pretențiilor sale, pretenții formulate prin cererea introductiva si obligarea societății de asigurare la achitarea unui titlu de daune pentru lipsa de folosință a autovehiculului în sumă de 1.448 lei. Prin sentința civilă nr. 4959/2013, instanța a reținut că recurentul este îndreptățit să solicite despăgubiri pentru lipsa de folosință a autovehiculului, însă pe baza deciziilor de impunere nu s-a putut stabili prejudiciul suferit. Pe aceste considerente, instanța i-a respins recrentului acest petit. Soluția instanței este neîntemeiata având în vedere că înscrisurile depuse constituie, până la proba contrarie, dovada profiturilor pe care acesta le realiza din activitatea de taximetrie.
Prin cererea de chemare în judecată, P. G. C. a solicitat, cu titlu de daune morale, pentru vătămarea corporală suferită, suma de 3.000 lei. Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond i-a acordat suma de 1.500 lei. Or, raportat la probele administrate, suma solicitată de către recurent este una rezonabilă și decentă. Recurentul a arătat că a fost primul accident rutier soldat cu victime în care a fost implicat, iar șocul psihic a fost destul de puternic. Deși nu a avut vreo culpă în producerea acestui eveniment, o buna perioada de timp, i s-a zdruncinat încrederea
că va putea practica în continuare profesia de taximetrist. De asemenea, recurentul a precizat că a suferit din pricina faptului că în lunile următoare producerii accidentului acesta nu a mai avut venituri, acest lucru determinând o stare materială precară familiei sale, concretizată printr-un trai la limita subzistenței, rate restante la creditele bancare pe care recurentul le avea. Pe aceste considerente, recurentul a solicitat instanței de recurs admiterea cererii sale și obligarea intimatei-pârâte la achitarea sumei de 1.500 lei, reprezentând diferența dintre suma de 3.000 lei, solicitata de către recurent prin cererea de chemare în judecata și suma acordată de catre instanță prin hotărârea recurată.
Cu privire la pretențiile solicitate de P. M. A. cu titlu de daune morale pentru vătămarea corporală suferită, aceasta a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat, cu titlu de daune morale, pentru vătămarea corporală suferită, suma de 5.000 lei. Astfel cum a reieșit din probele administrate, respectiv înscrisurile medicale și audierea martorilor încuviințați de către instanța de fond, reurenta a precizat faptul că, în urma accidentului suferit la data de_, mai mult de trei luni de zile a trebuit sa ia zilnic calmante, întrucât avea dureri la piciorul drept. Recurenta a arătat că a fost afectată psihic, pe de o parte, fiindcă a fost primul eveniment rutier în care a fost implicată, iar pe de altă parte, fiind afectată de pericolul la care a fost supus zilnic soțul său, în exersarea profesiei de taximetrist, această perioadă fiind deosebit de grea pentru familia acesteia, familia confruntându- se cu lipsa materială determinată de faptul că a rămas fără sursa principală de venit. Raportat la urmările acidentului, la jurisprudența în această materie, recurenta a apreciat că pretențiile salei sunt rezonabile, solicitând instanței de recurs admiterea pretențiilor în totalitate și în consecință, modificarea sentinței civile nr. 4959/2013 în acest sens.
Cu privire la pretențiile solicitate de K. M., cu titlu de daune morale pentru vătămarea corporală suferită, recurenta a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, aceasta a solicitat, cu titlu de daune morale, pentru vătămarea corporală suferită, suma de 50.000 lei. Recurenta a precizat că, datorita vârstei pe care o are, traumatismele suferite în urma evenimentului rutier din data de_, respectiv: TCC minor, traumatism toracic cu fracturi costale multiple C1-C4, la nivelul hemitoracelui drept posterior pe linia scapulară, luxatie erecta scapulo humerală dreapta, fractura scapulară dreapta, pneumotorace drep, contuzie cot drept, contuzie genunchi drept, toate acestea i-au schimbat în mod definitv viața. S-a învederat că primele luni de zile care au urmat accidentului au fost un calvar atât pentru recurentă, cât și pentru persoanele care depindeau de capacitatea sa de a desfășura activități casnice uzuale, făcând referire atât la tatăl său infirm (nu avea mâna stângă, iar la mâna dreaptă avea un singur deget), cât și la soțul acesteia, singurul sprijin în aceea perioadă venind din partea fiicei sale P. C. N., accidentată și ea în urma acelui eveniment rutier. Chiar dacă suferințele fizice s-au ameliorat, expertiza medico-legală administrată în cauză a relevat faptul ca recurenta a rămas cu sechele fizice permanente: redoarea umărului drept (limitarea mișcărilor articulare la nivelul umărului), gonartroza dreaptă posttraumatică (reumatism degenerativ posttraumatic al articulației genunchiului drept), artroza acromio claviculară. De asemenea, expertiza medico-legală administrată a relevat faptul că în piciorul drept, în urma accidentului, recurentei i-a rămas un corp metalic, pentru îndepărtarea căruia a trebuit să fie supusă unei intervenții chirurgicale. Toate aceste sechele au determinat, conform concluziilor expertizei, o incapacitate adaptiva a recurentei, de 15%, reprezentând gradul de tulburare morfologică și funcțională ce apare în adaptarea individului la viata socio-profesională, în desfășurarea activităților de zi cu zi. Având în vedere și traumele psihice pe care le generează un astfel de eveniment, raportat la
urmările suferite, la jurisprudența T. ului Specializat C. și a Curții de Apel C. în materie, recurenta a învederat instanței de recurs că pretențiile sale sunt rezonabile, apreciind că suma de 15.000 lei acordată de către instanța de fond, este o sumă derizorie, solicitând instanței de recurs admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Recurentul M. O. V. a solicitat pretenții cu titlu de daune morale pentru vătămarea corporală suferită, prin cererea de chemare în judecată, în suma de
5.000 lei. Recurentul a apreciat că această sumă este justificată, având în vedere, pe de o parte suferințele de natura fizică ale acestuia, cât și trauma psihică resimțită ca urmare a faptului că, pentru prima dată în viață, a conștientizat că într-o fracțiune de secundă se poate schima destinul unor familii în urma unui astfel de accident. De asemenea, recurentul a precizat că, în urma accidentului, a pierdut oportunitatea de a avea o vacanță de vară plăcută, ratând ocazia de participa la competițiile sportive în care era angrenat în calitatea sa de sportiv. Raportat la urmările accidentului, prin prisma probelor administrate, recurentul a apreciat că pretențiile sale sunt rezonabile, solicitând instanței admiterea acestora în totalitate, și, în consecință modificarea sentinței civile nr. 4959/2013 în acest sens.
Recureta P. C. N. a solicitat pretenții cu titlu de daune morale pentru vătămarea corporală suferită, prin cererea de chemare în judecată, recurenta a solicitat, în suma de 5.000 lei. Recurenta a arătat că accidentul rutier i-a afectat în mod substanțial caliatea vieții sociale și psiho-emoționale pentru o lungă perioadă de timp. Pe langa durerile fizice, care nu au fost de neglijat, aceasta a suferit serioase traume psihice, dezvoltând o adevărata fobie la deplasarea cu autovehiculele, cu atât mai mult cu cât, în acel accident, mama recurentei, K. M. a fost grav vătămată. S- a precizat că aparent leziunile suferite de recurenta P. C. N., nu sunt grave dar, având în vedere trauma psihică creată de acel eveniment rutier, și faptul că, deși suferindă, a trebuit în primul rând să se ocupe de mama sa care necesita îngrijiri medicale speciale, în urma aceluiași accident. Astfel, recurenta a apreciat că suma solicitată este una rezonabilă, în consecință, solicitând instanței de recurs, modificarea sentinței civile nr. 4959/2013, în acest sens.
Referitor la penalitățile de 0,1% pe zi aplicate tuturor sumelor acordate recurenților-reclamanți de către instanța de fond, începând cu data înregistrării acțiunii și până la plata integrală a acestora, recurenții au arătat că, prin cererea de chemare în judecată, au solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata acestor penalități, acestea fiind solicitate în baza temeiurilor legale prevăzute de art. 36 și 37 din Ordinul 5/2010 emis de CSA. Conform acestor texte legale, intimata pârâtă avea obligația ca în termen de 10 zile de la formularea cererilor recurenților de despăgubire, să le achite acestora sumele pe care era dispusă să le ofere, urmând ca pentru eventuale diferențe, recurenții să se adreseze instanței de judecată. Așa cum a reținut și instanța de fond, în data de 23 martie 2012, intimata-pârâtă a primit, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, solicitările recurenților privind deschiderea unor dosare de daună având ca obiect pretențiile pentru prejudiciile suferite. În acest sens s-a anexat cererilor, înscrisurile pe care recurenții și-au întemeiat pretențiile si au invocat-o pe intimata-pârâtă la o conciliere directă pentru data de_ .
Astfel, s-a arătat că intimata-pârâtă nu a dat curs cererilor recurenților și nici nu le-a comunicat recurenților faptul că dosarele de daună ar fi incomplete. În consecință, raportat la prevederile art. 36 si 37 din Ordinul 5/2010, cel mai târziu la data de_, intimata-pârâtă trebuia să achite recurenților despăgubirile pe care le considera întemeiate. Ulterior datei de_, recurenții au fost îndreptățiți să solicite penalitățile de întârziere prevăzute de art 37 din Ordinul 5/2010. Cu toate acestea, în
virtutea dreptului la dispoziție, recurenții au solicitat obligarea intmatei-pârâte la plata acestor penalități, doar începând cu data înregistrării acțiunii, respectiv data de_ .
Instanța de fond a respins recurenților, acest petit privind acordarea penalităților pe motiv că avizarea asigurătorului doar în luna martie 2012, reprezintă un defect al cererilor recurenților care dă posibilitatea asigurătorului sa nu soluționeze cererile acestora de despăgubire. M. ivele invocate de către instanța de fond sunt neîntemeiate si nelegale. În motivare, recurenții au învederat că Ordinul 5/2010 nu prevede un termen imperativ în care trebuiau formulate cererile de despăgubire de către persoanele prejudiciate. În consecință, aceste cereri trebuiau să fie soluționate dacă au fost formulate înlăuntrul termenului de prescripție extinctivă de 3 ani. Cererile de despăgubire ale acestora au fost complete, astfel încât asigurătorul nu le-a solicitat date suplimentare în vederea soluționării lor. Având în vedere aceste aspecte, precum și prevederile Ordinului 5/2010 emis de CSA, recurenții au solicitat instanței de recurs admiterea recursului privind acest capăt de cerere si obligarea intimatatei-pârâte la plata penalităților de 01% pe zi aplicate tuturor sumelor acordate acestora de către instanța de fond și de către instanța de recurs, începând cu data înregistarii acțiunii și până la plata integrală a acestora, cu cheltuieli de judecată.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
În ce priveste recursul formulat de către recurentul P. G. C., tribunalul va avea în vedere faptul că prin declaratia de acceptare a despăgubirii înregistrată de intimată sub nr. 213/_, dată sub forma înscrisului sub semnătură privată însusit de către recurent prin semnătură necontestată de primire (fila 116 dosar fond), acesta a acceptat despăgubirea în sumă de 18.624 lei din partea intimatei si a declarat că se consideră despăgubit pentru daunele suferite de el la autovehiculul_ în accidentul din_, si că nu mai are nici o pretentie, de orice natură, precizând în mod expres că renuntă, definitiv si irevocabil, la orice fel de drept, de orice natură, fată de persoana vinovată de producerea accidentului, de asigurat, de societatea de asigurare, respectiv fată de intimata SOCIETATE DE A. FONDARIA-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. DE A. S., pentru daunele suferite de către el la autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ . În consecintă, tribunalul retine că recurentul P. G. C. nu este îndreptătit să beneficieze de alte despăgubiri pentru prejudiciul suferit în urma accidentului rutier din_, si implicit nici la alte penalităti de întârziere, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod proc.civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul P. G. C. în contradictoriu cu intimata SOCIETATE DE A. FONDARIA-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. DE
A. S. împotriva sentinței civile nr. 4959/_ pronunțate de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime cu privire la soluția pronunțată față de aceste părți.
În ce priveste recursurile declarate de recurenții P. M., KILALI M., MURUȚAN O. V., prin reprezentanți legali M. Leon M. și M. A., și P.
C. N. în contradictoriu cu intimata SOCIETATE DE A. FONDARIA-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. DE A. S., tribunalul va avea în vedere faptul că situatia de fapt stabilită de prima instantă în ceea ce îi priveste pe acestia nu a fost contestată, intimata SOCIETATE DE A.
FONDARIA-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. DE
A. S. neformulând recurs împotriva sentintei primei instante.
Asa fiind, tribunalul apreciază că se impune a fi mărit cuantumul despăgubirilor acordate recurenților P. M., KILALI M., MURUȚAN O. V., prin reprezentanți legali M. Leon M. și M. A., și P. C. N., cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit de către fiecare dintre aceștia ca urmare a accidentului rutier din_, raportat la suferinta fizică si psihică produsă acestora.
În acest sens, tribunalul apreciază că existenta unei culpe concurente a recurenților raportat la faptul că nu purtau centura de sigurantă si la faptul că au acceptat să se deplaseze cu un autovehicul având un număr de pasageri mai mare, nu justifică reducerea de plano a cuantumului despăgubirilor acordate acestora raportat la suma pe care au solicitat-o cu acest titlu, ci doar raportat la suma pe care instanta apreciază că s-ar impune a fi acordată pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de către acestia în concret, o astfel de analiză neregăsindu-se însă în hotărârea atacată. Or, raportat la prejudiciul concret produs recurentilor, tribunalul retine că sumele solicitate de către acestia cu titlu de daune morale sunt rezonabile si proportionale chiar în conditiile observării unei culpe concurente a acestora de natura celei retinute de către prima instantă, pretentiile recurentilor fiind inferioare sumelor la care acestia ar fi fost îndreptătiti în situatia inexistentei unei culpe concurente a acestora, date fiind atât împrejurările producerii faptei, cât si urmările suferite de către fiecare dintre acestia, care au fost în mod judicios constatate si retinute de către prima instantă. Totodată, tribunalul retine că daunele morale se impun a fi acordate atât pentru acoperirea suferintei fizice produse în urma vătămării corporale a recurentilor în accidentul rutier în cauză, cât si pentru suferinta psihică datorată împrejurărilor în care au survenit aceste vătămări corporale, în spetă accidentul rutier, si a măsurii în care această suferintă psihică s-a prelungit atât pe durata existentei suferintei fizice, cât si ulterior încetării suferintei fizice, ca urmare a stresului post-traumatic, respectiv ca urmare a existentei unor sechele fizice permanente, acolo unde este cazul.
Astfel, recurenta P. M. a suferit în urma accidentului rutier în cauză echimoze la nivelul gambelor, acuzând dureri predominant la nivelul gambei drepte, leziuni care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico-legală nr.5503/I/a/1043 din_, fiind probată prin proba testimonială cu martorul Voievod A. -Livius existenta traumei post-traumatice a acesteia cu efecte de 2-3 luni după producerea accidentului, perioadă în care recurenta a fost supusă unei suferinte psihice ca urmare a accidentului rutier, astfel că se impune, în conditiile mai sus arătate, despăgubirea acesteia de către intimată cu suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Recurenta P. C. N. a suferit în urma accidentului rutier echimoză brună pe fond tumefiat la nivel radiocarpian stâng, echimoză brună la nivelul antebrațului stâng, cuzând dureri ale piramidei nazale și ochiului drept, leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico- legală nr.5333/I/a/78 din_ . Împrejurarea că accidentul rutier a avut un impact psihic negativ de durată asupra acestei recurente, suferinta acesteia datorată accidentului prelungindu-se si după data producerii acestuia, a rezultat din declaratia martorei B. n R. I. . Ca atare, tribunalul apreciază că suma solicitată de către aceasta cu titlu de daune morale este corespunzătoare acoperirii prejudiciului moral produs acesteia, raportat la suferinta fizică si psihică datorată accidentului rutier, chiar în conditiile culpei concurentei retinute de prima instantă, justificându- se acordarea către recurenta P. C. N. a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, în sarcina intimatei.
În ce priveste pe recurentul MURUȚAN O. V., prima instantă a constatat în mod judicios faptul că acesta a suferit în urma accidentului rutier o plagă contuză la gamba strângă, leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico-legală nr5337/I/a/81 din_, iar accidentul rutier a cauzat acestuia si un stres suplimentar, după cum a rezultat din declaratia martorei B. n R. I., raportat la dorinta recurentului de a juca fotbal si de a merge în turneul de fotbal programat pentru vara anului 2011. La aprecierea suferintei morale produse recurentului de aceste împrejurări trebuie să fie avută în vedere si împrejurarea că acesta este minor, lipsa experientei de viată fiind de natură a agrava suferinta resimtită de victimă, cum a fost si cazul acestui recurent care a resimtit negativ periclitarea posibilitătii de a desfăsura activitătile sportive cu care se îndeletnicea anterior accidentului. Asa fiind, cu observarea si a consideratiilor privind pe toti recurentii, mai sus expuse, tribunalul va acorda recurentului MURUȚAN O. V. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, în sarcina intimatei.
În ce priveste pe recurenta K. M., tribunalul retine că suferintele produse acesteia în urma accidentului rutier în cauză sunt deosebit de complexe, aceasta suferind leziuni fizice numeroase si extinse, care au necesitat pentru vindecare un număr mare de zile de îngrijiri medicale si au lăsat recurentei o suferintă psihică permanentă raportat la existenta unei incapacităti adaptative de 15%, ceea ce se traduce în necesitatea ca recurenta să depună un efort suplimentar apreciabil în acelasi procent, raportat la o persoană sănătoasă, pentru realizarea activitătilor pe care o persoană sănătoasă le poate desfăsura si pe care ea însăsi le putea desfăsura înaintea accidentului. Astfel, după cum a retinut în mod judicios prima instantă, recurenta K. M. a suferit în urma accidentului rutier politraumatism, TCC minor, traumatism toracic cu fracturi costale multiple C1-C4 la nivelul hemitoracelui dr posterior pe linia scapulară. Luxație "erecta"; scapulo-humerală dr. Fractură scapulă dreapta. Pneumotorace dr. Contuzi cot dr. Contuzie genunchi dr. CT torace, emfizem subcutanat latero-cervical dr. latero-toraci dr. colecție plurală sangvinolentă în cantitate mică în stg și ceva mai abundentă în dr., minim pneumotorace dr, focar de umplere alveolară, post contuziv la nivelul lobului inferior dr. fracturi costale etajate, fractură cu deplasare a omoplatului dr, pentru care s-a intervenit ortopedic și s-a efectuat reducerea luxației scapulo-humerale dr. și imobilizarea în eșarfă, cu recomandarea de imobilizare în bandaj Dessault timp de 3 săptămâni, evitarea traumatismelor, gimnastică respiratorie, leziuni care au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico-legală nr.5335/I/a/80 din_ . Totodată, potrivit completării la raportul de expertiză medico-legală nr.5335/II/b/80/_, această recurentă a rămas cu sechele în urma accidentului rutier constând în instalarea unei incapacități adaptative de 15%, suferintă care de asemenea trebuie să fie acoperită prin despăgubirile acordate acesteia. Suferinta psihică produsă recurentei K. M. a fost probată si prin declaratia martorei Baciu
F., leziunile fizice ale acesteia si timpul necesar pentru vindecare producând o suferintă sporită acesteia si raportat la situatia concretă de viată a acesteia, care s-a văzut pe perioada vindecării în incapacitatea de a se îngriji de tatăl său infirm. Cu observarea acestor aspecte, precum si a celor retinute anterior, tribunalul retine că suma de 15.000 lei acordată de prima instantă cu titlu de despăgubiri recurentei K.
M. este cu totul disproportionată si necorespunzătoare, iar suma de 50.000 lei solicitată de către aceasta este rezonabilă si proportională, chiar cu observarea culpei concurente a acesteia, urmând a fi acordată ca atare.
În ce priveste penalitătile de întârziere, tribunalul retine că solutia primei instante este judicioasă, având în vedere faptul că avizarea de daune a recurentilor
P. M., K. M., MURUȚAN O. V. si P. C. N. a fost făcută doar o dată cu invitatia la conciliere directă, iar determinarea cuantumului final al daunelor morale acordate acestora s-a realizat doar prin decizia de fată, raportat la dispozitiile art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, raportat la prevederile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc.civ., coroborat cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., va admite recursurile declarate de recurenții P. M., K. M., MURUȚAN O. V., prin reprezentanți legali M. Leon M. și M. A., P. C. N. în contradictoriu cu intimata SOCIETATE DE A. FONDARIA-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. DE A. S. împotriva sentinței civile nr. 4959/_ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va modifica în sensul că va admite în parte cererile de chemare în judecată formulate de reclamanții P. M., K. M., MURUȚAN O. V., prin reprezentanți legali M. Leon M. și M. A., P. C. N. în contradictoriu cu intimata SOCIETATE DE A. FONDARIA-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. DE A. S., si va obliga pârâta SOCIETATE DE A. FONDARIA-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. DE A. S. să plătească reclamantei P. M. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, reclamantei K. M. suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, reclamantului MURUȚAN O. V. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale și reclamantei P. C. N. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, sume la care se calculează penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data pronunțării prezentei decizii și până la data plății despăgubirilor. Totodată, fată de prevederile art. 274 alin. 1 si art. 276 Cod proc.civ., întrucât recurentii au achitat taxa judiciară de timbru si timbrul judiciar aferente pretetiilor de fond, în fata instantei de recurs, se impune acordarea cheltuielilor de judecată proportional părtii din pretentiile acestora care a fost admisă, astfel că va obliga pârâta SOCIETATE DE A. FONDARIA-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. DE A. S. să plătească reclamantei K. M. suma de 1.414 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reclamantului MURUȚAN O.
V. suma de 414 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și reclamantei P. C. N. suma de 914 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât recurentii P. M., KILALI M., MURUȚAN O. V. și P. C. N. au avut câștig de cauză în recurs, tribunalul va obliga intimata SOCIETATE DE A. FONDARIA-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. DE
A. S. să plătească recurentei P. M. suma de 108,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, recurentei K. M. suma de 1.010,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, recurentului MURUȚAN O. V. suma de 88,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs și recurentei P. C. N. suma de 88,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, sume reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, achitate de recurenti aferent recursului.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul P. G. C. în contradictoriu cu intimata SOCIETATE DE A. FONDARIA-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. DE A. S. împotriva sentinței civile nr. 4959/_
pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime cu privire la soluția pronunțată față de aceste părți.
Admite recursurile declarate de recurenții P. M., K. M., MURUȚAN O.
V., prin reprezentanți legali M. Leon M. și M. A., P. C. N. în contradictoriu cu intimata SOCIETATE DE A. FONDARIA-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. DE A. S. împotriva sentinței civile nr. 4959/_ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o modifică în sensul că admite în parte cererile de chemare în judecată formulate de reclamanții P. M., K. M., MURUȚAN O. V., prin reprezentanți legali M. Leon M. și M. A., P. C. N. în contradictoriu cu intimata SOCIETATE DE A. FONDARIA-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. DE A. S. după cum urmează:
Obligă pârâta SOCIETATE DE A. FONDARIA-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. DE A. S. să plătească reclamantei P. M. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, reclamantei K. M. suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, reclamantului MURUȚAN O. V. suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale și reclamantei P. C. N. suma de
5.000 lei cu titlu de daune morale, sume la care se calculează penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data pronunțării prezentei decizii și până la data plății despăgubirilor.
Obligă pârâta SOCIETATE DE A. FONDARIA-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. DE A. S. să plătească reclamantei K. M. suma de 1.414 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reclamantului MURUȚAN O. V. suma de 414 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și reclamantei P. C. N. suma de 914 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor hotărârii recurate.
Obligă intimata SOCIETATE DE A. FONDARIA-S. prin societatea corespondentă în România SC I. I. B. DE A. S. să plătească recurentei P. M. suma de 108,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, recurentei K. M. suma de 1.010,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, recurentului MURUȚAN O. V. suma de 88,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs și recurentei P. C. N. suma de 88,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | GREFIER | |
S. I. C. | G. | V. L. G. | DP |
Red./G.V.L./Dact./A.A.;G.V.L. 2ex./_
Judecător fond: S. C. Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Sentința civilă nr. 1695/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Încheierea civilă nr. 3687/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
