Decizia civilă nr. 412/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.412/2013
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: F. M. JUDECĂTOR: D. D. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurentul F. G. în contradictoriu cu intimații SC C. T. S. și C. J. DE P. C., împotriva sentinței civile nr.140/2013 pronunțate la data de 9 ianuarie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., cauza având ca obiect, în primă instanță, contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei, d-l avocat Chirică D., cu împuternicirea avocațială depusă la dosar la fila 6, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentei depune dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, aferente recursului declarat.
Având cuvântul, reprezentantul recurentei arată că nu are excepții de invocat și nici alte cereri de formulat.
Nefiind excepții de ridicat și nici alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului pe fond.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și, pe cale de consecință, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii contestației la executare cu privire la cele două capete de cerere subsidiare, precizând că este vorba de capătul de cerere referitor la excepția de neexecutare pe care a invocat-o și cel referitor la compensația legală.
Referitor la excepția de neexecutare, critică hotărârea instanței de fond întrucât, în speță, dispunându-se rezoluțiunea contractului de vânzare- cumpărare pentru că intimata nu și-a executat obligațiile, s-a dispus restituirea prestațiilor însă, între timp, înainte de rezoluțiune, intimata a contractat un credit, a înscris o ipotecă în cartea funciară, fiind vorba de o sumă de bani enormă, în cuantum de 1.600.000 euro la care se adaugă dobânzi, penalități. În condițiile menționate, dispunându-se restituirea prestațiilor, respectiv intimata să restituie imobilul, iar partea pe care o reprezintă suma de bani pe care a primit-o cu titlu de preț, trebuie să se aplice excepția de neexecutare pe care a invocat-o întrucât este vorba de un raport juridic sinalagmatic, potrivit și trimiterilor efectuate la o doctrină de referință în această problemă în sensul că poate fi vorba de un contract sinalagmatic nu numai atunci când se încheie un contract de o asemenea natură, ci și în situația în care se rezoluționează un asemenea contract, deci echilibrul și interdependența între prestații trebuie păstrate până se finalizează întregul raport juridic. Din punctul de vedere expus, hotărârea
instanței de fond este criticabilă întrucât s-a menționat că în hotărârea de rezoluțiune nu s-a stipulat "până la restituirea imobilului, fără ipotecă";; arată că nu s-a stipulat, dar principiile funcționează și dacă nu sunt stipulate în mod expres în hotărâre. În ceea ce privește compensația legală, solicită să se observe faptul că sunt două sume: una care a fost acordată prin hotărârea instanței de fond care este anterioară cererii de intrare în procedura insolvenței, care este din data de 12 februarie 2009, în timp ce hotărârea instanței de fond prin care s-au acordat o parte din cheltuielile de judecată este din decembrie 2008; deci, în această ipoteză, arată că sunt aplicabile dispozițiile art.52 din Legea nr.85/2006 potrivit căruia, într-o astfel de ipoteză, creditorul are dreptul să invoce compensația legală, ceea ce a și făcut; precizează că suma în discuție este de 14.708 ron. În ceea ce privește cealaltă componentă, în sumă de 38.811 ron, arată că, într-adevăr, aceasta a fost acordată după data intrării în procedură insolvenței numai că în această privință se aplică dispozițiile art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006 potrivit căruia în privința titlurilor de credit care se obțin după data intrării în procedură insolvenței, acestea nu intră la masa credală, deci se aplică dispozițiile dreptului comun. Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform dovezii depuse la instanța de fond, precum și taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, potrivit chitanțelor depuse.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr. 140/2013 pronunțată la data de 9 ianuarie 2013 Judecătoria C. N. a respins ca neîntemeiata contestația la executare formulata de contestatorul F. G. in contradictoriu cu intimata S.C. C. T. S.R.L. si terțul poprit C. J. DE P. C. .
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că prin decizia civila nr. 101/_ pronunțata de Curtea de Apel C. in acelasi dosar, au fost admise apelurile declarate de reclamantul in prezent contestator si parata in prezent intimata împotriva sentinței comerciale nr. 4720/_, pronunțata in dosarul nr._ al T. ului Comercial C., care a fost schimbata in parte, in sensul in care repunerea parților in situația anterioara încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3129/_ de BNP Stancu T. -D. se va realiza prin radierea tuturor înscrierilor referitoare la proprietate din CF nr. 1667 nedefinitiva C. -N., respectiv pe cele de sub B1, B3, B5 si B7 precum si prin restituirea către parata SC C. T. S. a sumei de 310.000 euro, reprezentand prețul încasat de reclamant, parata fiind obligata sa achite reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 38811 lei.
Din considerentele hotararii judecatoresti mai înainte amintita rezulta ca la soluționarea in prima instanța a cauzei, parata SC C. T. S. a fost obligata la plata către reclamant a sumei de 14708,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Prin cererea de executare silita ce formează obiectul dosarului executional inregistrat sub nr. 8/_ la Societatea Civila Profesionala de Executori Judecatoresti Adam, Oszoczki, Sortan si Asociații, intimata SC C.
T. S., in faliment, a solicitat executarea silita a titlului executoriu constând in Decizia civila nr. 101/2009 a Curtii de Apel C., in toate formele permise
de lege, pentru realizarea creanței sale in suma de 310.000 euro, cu cheltuieli de executare silita. Intimata SC C. T. S. se afla in procedura generala a insolventei, potrivit Sentinței comerciale nr. 85/_ pronunțata in Dos. nr._ al T. ului Comercial C., astfel cum rezulta din evidenta informatizata a instanței. După ce a obtinut incuviintarea executarii silite, executorul judecătoresc a procedat la întocmirea procesului verbal privind cheltuielile de executare silita din data de_, in suma de 24671,69 lei si a somat pe contestator la executare, dispunând si infiintarea popririi asupra disponibilităților bănești ale acestuia, in mana terților popriți, printre care si C. J. de P. C., poprire despre care a instiintat pe contestator la data de_, context in care prezenta acțiune a fost
formulata in termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. a C. proc. civ.
Fata de starea de fapt retinuta in baza dovezilor administrate, instanta de fond a constatat ca actiunea formulata de contestator este neîntemeiata.
Astfel, potrivit art. 405 C. proc. civ., dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel, termen care începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita. Or, in speța de fata, se observa ca intimata creditoare a solicitat executarea silita in interiorul celor 3 ani prevăzuți de textul legal, in condițiile in care dreptul sau de creanța s-a născut la data de_, iar cererea de executare silita a fost formulata la data de_ .
Relativ la excepția de neexecutare invocata de contestator, instanța de fond a retinut ca nu poate fi primita cata vreme aceasta privește neexecutarea unei hotarari judecatoresti, pretenție care este lipsita de suport legal, iar prin titlul executoriu sus menționat nu s-a stabilit in favoarea intimatei creditoare un drept de creanța sub condiție. Este adevărat ca imobilul care s-a întors in patrimoniul contestatorului este grevat de un drept de ipoteca in favoarea SC BCR SA -f. 8 dos., insa pentru înlăturarea
ipotecii, contestatorul are la indemana alt mijloc procedural decât contestația la executare, cu atât mai mult cu cat instanța a statuat ca acel contract de ipoteca este valabil incheiat, așa cum rezulta din considerentele hotararii judecatoresti ce constituie titlul executoriu si care au format convingerea instanței si au determinat soluția pronunțata.
In sfârșit, nici compensația de drept invocata de contestator nu a fost apreciată de instanța de fond ca a operat in privinta creanțelor reciproce ale parților, respectiv in limita celei mai mici constând in cheltuielile de judecata acordate contestatorului in litigiul anterior, dat fiind faptul ca împotriva intimatei a fost deschisa procedura insolventei anterior datei la care creanța contestatorului a devenit certa, lichida si exigibila, astfel incat acesta isi poate realiza propriul drept de creanța exclusiv in procedura reglementata de 64-66 rap. la art. 46 si 52 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul F. G. solicitând instanței admiterea doar a cererilor subsidiare din acțiunea introductivă de instanță.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în ceea ce privește respingerea de către instanța de fond cererii subsidiare a subsemnatului de a admite a excepției de neexecutare a obligației de restituire a sumei de 310
000 euro, ca urmare a rezolutiunii contractului de vânzare autentificat de BNP Stanciu T. D. sub nr. 3129/_, până când urmăritoarea îi pune la dispoziție liber de sarcini imobilul care a format obiectul acestui contract. Această solicitare a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că nu poate fi primită deoarece "câtă vreme aceasta (excepția de neexecutare - n. n.
D. C.) privește neexecutarea unei hotărâri judecătorești, pretenție care este lipsită de suport legal, iar prin titlul executoriu sus menționat nu s-a stabilit în favoarea intimatei creditoare un drept de creanță sub condiție".
Recurentul a mai arătat că motivarea și soluția instanței de fond sunt eronate, dat fiind faptul că reciprocitatea și interdependența obligațiilor este de esența raporturilor juridice sinalagmatice, indiferent de sursa acestora. În acest sens, s-a reținut cu deplin temei în literatura de specialitate relevantă că "domeniul excepției (de neexecutare - n.n. D. C.) s-a extins la toate raporturile juridice sinalagmatice, chiar la acelea care nu se nasc dintr-un contract, de exemplu, restituirile reciproce datorate ca urmare a nulității sau a rezolutiunii unui contract sinalagmatic. Prin urmare, în speță, fiind vorba de un raport juridic sinalagmatic (rezoluțiunea contractului de vânzare urmată de restituirea prestațiilor reciproce), de a cărui esență este păstrarea reciprocității și echilibrului prestațiilor între părți până la momentul epuizării complete ale efectelor acestora, iar acest lucru indiferent de faptul dacă aceasta s-a prevăzut sau nu în cuprinsul hotărârii judecătorești de rezoluțiune a contractului de vânzare.
Chiar și în lipsa acestor argumente juridice pur tehnice, este evident că a accepta teza instanței de fond ar însemna ca în vreme ce urmăritoarea să obțină restituirea sumei de 310.000 euro cu titlu de restituire preț ca urmare a rezoluțiunii, recurentul să fie satisfăcut în mod corelativ doar pur teoretic și iluzoriu prin restabilirea situației de carte funciară doar în privința reînscrierii mele ca titular al dreptului de proprietate, care însă, practic, este golit de conținut de ipoteca constituită de urmăritoare după data cumpărării pentru o sumă care depășește de aproape zece ori valoarea imobilului, ceea ce este vădit ilogic și inechitabil. Este de principiu că rezoluțiunea implică prin definiție "repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului", or, în speță, acest lucru nu se poate realiza decât atunci când urmăritoarea curăță imobilul de ipoteca pe care ea a constituit-o pentru a beneficia (în condiții dubioase) de un credit pe care nu îl va mai restitui niciodată.
De asemenea, recurentul a mai arătat că soluția instanței de fond nu este altceva decât o primă de încurajare a relei credințe de care a dat dovadă urmăritoarea, care, după ce nu și-a îndeplinit față de el obligațiile asumate prin contractul de vânzare, a mai și ipotecat imobilul pe care trebuia să îl restituie așa cum l-a primit (liber de orice sarcini), obținând un credit imens
(1.600.000 euro) pe care nu a avut și nu are de gând să îl restituie băncii vreodată. Oare rolul judecătorului este doar acela de a vedea dacă legea sau un act juridic anume prevede sau nu ceva în mod expres, iar dacă nu prevede să tranșeze scurt litigiul nemaiținând seama de nici un principiu de drept sau reguli de etică sau de logică elementară.
În ceea ce privește respingerea cererii subsidiare de a se lua act de compensarea legală a sumei datorate de recurent urmăritoarei cu suma de 53.519,5 RON pe care aceasta o datorează cu titlu de cheltuieli de judecată acordate prin hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, recurentul arată că această cerere a fost respinsă de instanța de fond pe considerentul că
"împotriva intimatei a fost deschisă procedura insolvenței anterior datei la care creanța contestatorului a devenit certă, lichidă și exigibilă, astfel încât acesta își poate realiza propriul drept de creanță exclusiv în procedura reglementată de art. 64-66 rap. la art. 46 și 52 din Legea nr. 85/2006.
Recurentul mai arată că argumentele instanței de fond nu pot fi reținute, căci, pe de o parte, așa cum a reținut instanța de fond, urmăritoarea SC C. T. S. a intrat în procedura de insolvență la data de
_ prin sentința comercială nr. 85 a T. ului Comercial C., iar pe de altă parte, creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă abia ulterior, și anume la data de_ când s-a pronunțat decizia civilă nr. 101 a Curții de Apel C.
, prin care s-au acordat cheltuieli de judecată parțiale în apel în sumă de 38.811 RON și s-au menținut dispozițiile instanței de fond prin care s-au acordat cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale suma de 14.708 RON. Așa fiind, având în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 521 și 65 (6) din Legea nr. 85/2006, iar pe de altă parte dispozițiile art. 1143, 1144 C. civ. de la 1864, rezultă că, în privința creanțelor mai sus menționate, contrar celor reținute de instanța de fond a operat compensația legală.
Intimata deși legal citată nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate precum și a disp. art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Prin recursul declarat recurentul a criticat hotărârea primei instanțe, solicitând modificarea acesteia doar cu privire la cererile subsidiare formulate în fața primei instanțe. Astfel, având în vedere precizările recurentului din cuprinsul recursului și reiterate de apărătorul său în fața instanței de control judiciar, tribunalul va soluționa recursul în limitele învestirii.
Cât privește motivul invocat de către recurent, vizând respingerea de către instanța de fond a cererii subsidiare a admitere a excepției de neexecutare a obligației de restituire a sumei de 310.000 euro, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a reținut că această excepție nu poate fi primită, atâta vreme cât privește neexecutarea unei hotărâri judecătorești, pretenția fiind lipsită de suport legal.
În plus, tribunalul reține că într-adevăr este de esența raporturilor juridice sinalagmatice reciprocitatea și interdependența obligațiilor, însă ceea ce omite recurentul este faptul că simultaneitatea specifică unui contract sinalagmatic se păstrează doar atâta timp cât acesta își produce efectele. Dimpotrivă, în condițiile în care contractul în litigiu a fost rezoluționat printr- o hotărâre judecătorească irevocabilă, acesta a încetat să mai producă orice fel de efecte, iar repunerea părților în situația anterioară, ca și consecință a aplicării sancțiunii rezoluțiunii, a fost dispusă prin hotărârea judecătorească, circumstanță în care excepția de neexecutare a obligației de restituire rezultând din aceasta, nu poate fi primită.
În plus, tribunalul reține faptul că în urma repunerii părților în situația anterioară, imobilul care s-a întors în patrimoniul recurentului contestator este grevat de o ipotecă, însă, pentru o eventuală radiere a dreptului de garanție a unui terț asupra imobilului în litigiu, contestatorul are la îndemână un alt mijloc procedural, neputându-se prevala de o excepție de neexecutare a unei obligații rezultată dintr-o hotărâre judecătorească pentru a justifica refuzul executării propriei obligații.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, respectiv cel vizând soluția de respingere a cererii de a se lua act de compensarea legală a sumei datorate de către recurent intimatei, tribunalul reține că criticile aduse soluției primei instanțe sunt neîntemeiate, întrucât, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, intimata se află în procedura insolvenței, aceasta fiind deschisă anterior datei la care creanța contestatorului a devenit certă, lichidă și exigibilă, astfel încât, recurentul își poate realiza dreptul de creanță doar în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC C. T. S., în condițiile reglementate de disp. art. 64-66 din Legea nr. 85/2006 și, eventual, prin prisma dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 85/2006, în ipoteza în care
condițiile compensării reglementate de cel din urmă text de lege, sunt îndeplinite.
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul disp. art. 312 alin .1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul F. G. în contradictoriu cu intimații SC C. T. S. și C. J. DE P. C. ,
împotriva sentinței civile nr.140/2013 pronunțate la data de 9 ianuarie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul F. G. în contradictoriu cu intimații SC C. T. S. și C. J. DE P. C., împotriva sentinței civile nr.140/2013 pronunțate la data de 9 ianuarie 2013, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
N. K. F. | M. | D. D. | C. P. |
Red.2.ex. NK/LU/_
Judecător fond: F. M. Judecătoria C. N.
| ← Încheierea civilă nr. 248/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 637/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
