Decizia civilă nr. 4252/2013. Acțiune anulare hotărâre AGA
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4252/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, cererea de revizuire formulată de revizuienta P. R. în calitate de acționar și membru în Consiliul de Administrație al SC F. SA, împotriva deciziei civile nr. 2851 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., cauza privind și pe intimații S. M., POP D., RUMAR L., K. (B. ) I.
, P. N. ,O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, SC F.
SA, T. A. M., având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA - anularea hot. AGA nr. 2/_ a SC F. SA.
În data de_, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea revizuientei P. R. .
De asemenea, în data de_, intimata SC F. SA a trimis la dosarul cauzei, prin fax, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2851 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. a fost constatat nul recursul declarat de SC F. SA împotriva sentinței civile nr. 4945 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Specializat C. care a fost menținută în întregime.
Au fost respinse ca neavenite recursurile declarate de P. N. și
P. R., intervenienți accesorii în interesul SC F. SA.
Împotriva sentinței a formulat cerere de revizuire P. R.
, solicitând încuviințarea cererii de revizuire, schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul, în principal, admiterii recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare T. ui Specializat C., iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea sentinței și a încheierii prin care nu s-a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de aceasta, în sensul încuviințării în principiu a acestei cereri și respingerii acțiunii formulată de reclamantele S. M., Pop D., B.
L. și K. (B. ) I. .
În motivarea revizuirii, arată că în dosarul nr._ a formulat o cerere de interventie in interes propriu intemeiata pe dispozitiile art. 49 si
52 din Codul de procedura civila, solicitand admiterea in principiu a
cererii de interventie in interes propriu, precum si constatarea valabilitatii hotararilor adoptate de AGOA in_ .
La data de_ instanța de recurs a anulat recursul formulat de
S.C. "F. " S.A. si a respins, ca neavenit, recursul formulat de recurentă.
In acest context sustine ca instanta de control judiciar, incalcand principiul disponibilitatii, nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut (minus petita), fiind aplicabile in speta dispozitiile art. 322 alin.(1) pct. 2 din Codul de procedura civila de la 1865.
Cu toate ca atat Codul de procedura civila de la 1865 cat si actuala reglementare prin aliniatul (1) al articolului 509 stabileste ca cererea de revizuire se poate introduce doar impotriva unei hotarari pronuntate asupra fondului sau care evoca fondul, nu mai putin adevarat este ca articolul de lege precitat trebuie coroborat cu art. 21, art. 148 din Constitutie precum si cu art. 6 din CEDO.
Pe plan intern, norma cuprinsa in art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului a fost transpusa in art. 6 din Codul de procedura civila aprobat prin Legea nr.134/2010.
Or, in speta apreciază ca i-a fost ingradit liberul acces la justitie, intrucat cererea nu a fost pe fond analizata nici de T. Specializat C., nici de catre instanta de control judiciar.
T. Specializat C. prin sentinta civila nr.4945/2011 pronuntata in dosar nr._ a respins cererea de interventie formulata de recurentă ca inadmisibila.
În mod greșit s-a retinut de instanța de fond ca a formulat o cerere
de
interventie in interesul paratei SC F. SA si că aceasta cerere ar fi inadmisibila fiindca nu ar coincide cu pozitia expmnata de Dunca G. care s-a pretins ca fiind reprezentantul S.C. F. SA.
Recurenta a formulat recurs, invederand instantei de control judiciar faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra cererii de interventie in interes propriu formulate de aceasta, statuand minus petita instanta de recurs, tratand cererea formulata ca pe o cerere accesorie, a respins recursul formulat ca fiind neavenit.
Respingerea recursului ca neavenit reprezinta o solutie ce se poate dispune de instanta de control judiciar doar in ipoteza in care declara recurs intervenientul accesoriu.
O astfel de solutie este fundamentata pe imprejurarea ca tertul are o pozitie dependenta de cea a partii pe care o apara, or in speta a formulat o cerere de interventie in interes propriu, cerere care-i confera independenta procesuala.
In conditiile in care cererea de interventie este in interes propriu iar in recurs a insistat pe acest aspect, relevand instantei de recurs nelegalitatea sentintei, nu puteau fi incidente dispozitiile art. 56 din Coelul de procedura civila din anul 1865.
Cererea de revizuire este admisibilă, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut (minus petita).
Acest motiv de revizuire este admisibil, întrucât instanța nu a soluționat o cerere incidentală cu existența de sine stătătoare, deși a fost investită în acest sens.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_, P. R. a solicitat revizuirea deciziei civile nr.2851/2013 a Curții de Apel C., în baza
art.322 alin.1 pct.2 C.proc.civ., întrucât instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Curtea constată că, prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, recursul formulat de revizuientă a fost respins ca neavenit, instanța apreciind, motivat, că cererea de intervenție formulată de aceasta este o cerere de intervenție accesorie și nu principală, iar recursul declarat de partea în favoarea căreia a intervenit a fost respins ca tardiv.
Pentru a se putea cere, în temeiul art.322 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută de prima instanță, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre cele două ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese dată până în acel moment. O astfel de situație nu se regăsește însă în cazul în care instanța de recurs a respins recursul ca neavenit (menționând argumentele pentru care a apreciat că cererea de intervenție era accesorie și nu principală), constatând, deci, că recursul principal a fost declarat tardiv, caz care se regăsește și în speța de față.
Contrar susținerilor revizuientei, nu se pune problema aplicării cu prioritate a dispozițiilor art.6 CEDO, chiar prin raportare la unele considerente ale Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Mitrea împotriva României (hotărârea din 29 iulie 2008, paragraful 25). Astfel, analizând acest paragraf al deciziei invocate în revizuire, instanța observă că, în cuprinsul acestuia, Curtea Europeană face referire la paragraful 56 din decizia pronunțată la data de 26 ianuarie 2006 în cauza Lungoci împotriva României, din care rezultă cu claritate că ceea ce a statuat curtea se referă la admisibilitatea unei căi extraordinare de atac în dreptul național atunci când ea însăși a constatat încălcarea convenției (56. Art.322 alin.9 din codul de procedură civilă permite revizuirea unui proces pe plan intern în cazul în care Curtea a constatat încălcarea drepturilor unui reclamant. Mai mult, Curtea consideră că atunci când conchide că un reclamant nu a avut acces la o instanță stabilită prin lege, reparația cea mai potrivită ar fi, în principiu, rejudecarea sau redeschiderea procedurii în timp util și cu respectarea cerințelor art. 6 din Convenție (vezi, mutatis mutandis, Somogy împotriva Italiei, nr. 67.972/01, § 86, 18 mai 2004, Gencel împotriva Turciei, nr. 53.431/99, § 27, 23 octombrie 2003, Tahir Duran împotriva Turciei, nr. 40.997/98, § 23, 29 ianuarie 2004, și Caloglu împotriva Turciei, nr. 55.812/00, § 30, 29 iulie 2004)), și nu atunci când partea care se consideră vătămată solicită aceasta chiar prin cererea de revizuire formulată.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.322 C.proc.civ., instanța urmează a respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta P. R. împotriva deciziei civile nr.2851 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | S. C. | P. | A. | M. C. |
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud. recurs: F.T., M.H., L. U.
| ← Sentința civilă nr. 2446/2013. Acțiune anulare hotărâre AGA | Sentința civilă nr. 1145/2013. Acțiune anulare hotărâre AGA → |
|---|
