Decizia civilă nr. 46/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 46/2013
Ședința publică din data de 18 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: V. D.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile declarate de reclamanta SC A. A. S. și de pârâta SC O. VIG SA (SC O. V. I.
G. SA) împotriva sentinței civile nr. 1331 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, având ca obiect pretenții.
În data de_, apelanta SC O. VIG SA (SC O. V. I. G. SA) a trimis la dosarul cauzei prin fax, concluzii scrise, concluzii scrise care în data de_ au fost trimise la dosar, prin poștă.
De asemenea, în data de_ s-au înregistrat la dosar concluzii scrise trimise la dosar, prin poștă, din partea apelantei SC A. A. S., iar în data de_, a trimis la dosar, prin fax, completare la concluziile scrise. Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face
parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând reține,
Prin sentința civilă nr.1331 din 26 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC A. -A. S., cu sediul în loc.Orhiu B. nr.107 A, jud. Bistrița-Năsăud, înregistrată la ORC BN sub nr.J 06/84/l995, CIF RO 7040690 împotriva pârâtei SC O. V. I. G. SA, înregistrată la ORC B. sub nr.J40/10454/2001, CUI 14360018, ca fiind întemeiată și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de
303.000 lei cu titlu de daune din polița de asigurare IBC 0081418 din _
, plus dobânda legală aferentă sumei, de la_ până la data plății efective; s-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere ale acțiunii introductive precizate privind plata sumei de 183.461,56 lei, reprezentând dobânzi achitate de către reclamantă și a sumei de 15.000 lei achitată de reclamantă cu titlu de chirie.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8.313 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul analizând cu prioritate excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare, referitoare la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivată de faptul că, cererea formulată de către reclamantă ar fi lipsită de obiect în ceea ce privește
capătul de cerere nr.l prin care se solicită obligarea sa la plata sumei de
303.000 lei în temeiul poliței de asigurare 0076287/_ ce a fost achitată cu OP nr.AANC/_, instanța reține că obiectul acestui capăt de cerere reprezintă suma de 303.000 lei, dar reclamanta indică proveniența ei ca fiind neachitarea despăgubirilor din poliția de asigurare IBC nr.0081418/_, motiv pentru care excepția se găsește nefondată, fiind respinsă.
A fost invocată de asemenea excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile în ce privește capetele de cerere 2 și 3 ale acțiunii introductive, excepție ce urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece anexat cererii introductive de instanță a fost depusă în anexa 9 convocarea la conciliere directă formulată de reclamantă, în care sunt descrise pretențiile pe care le formulează față de pârâtă însoțită de acte justificative cu semnătură de primire a acestora din partea pârâtei (f.118-121), la care pârâta nu a dat curs .
Prin precizarea de întâmpinare (f.126-130) pârâta a invocat excepția netimbrării acțiunii principale, cu motivarea că instanța a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 11.752,73 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru iar la termenul de judecată la care s-a dat, reclamanta a făcut dovada achitării sumei de 8229 lei, apreciind că sunt incidente disp.art.20 din L.l46/l997, cu consecința anulării acțiunii introductive a insuficient timbrată.
Excepția invocată a fost neîntemeiată, în condițiile în care la termenul de judecată ce s-a acordat de către instanță, reclamanta și-a precizat obiectul cererii introductive, ceea ce înseamnă precizarea câtimii pretențiilor sale și nu a procedat la o micșorare a valorii pretențiilor în sensul cerut de disp.art.20 din L.l46/l997, potrivit cărora, în cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
In ce privește fondul cauzei, din probatoriul ce s-a administrat, se reține că între părți s-au încheiat 3 poliție de asigurare a bunurilor imobile și mobile ale reclamantei. Astfel, la_ s-a încheiat cu reclamanta poliția de asigurare IBC nr. 0076287, având ca obiect asigurarea mijloacelor fixe existente în clădirea Abator, pentru valoarea de 308.042 lei, lista bunurilor fiind semnată de reclamantă și anexată asigurării.
Ulterior, la_, s-a încheiat o nouă poliță de asigurare IBC nr.0081418 cu valabilitate pentru_ până la_, având ca obiect mijloace fixe menționate în lista de bunuri depusă la BCR - Sucursala Bistrița-Năsăud, bunuri ce au fost asigurate pentru suma de 303.000 lei.
La_, la cererea reclamantei, s-a încheiat poliția de asigurare IBC nr.0088941 cu valabilitate_ -_, care a avut ca obiect asigurarea clădirilor în care funcționau mijloacele fixe asigurate prin primele două polițe de asigurare precum și clădirea cu destinație Abator, suma asigurată fiind
6.500.000 lei.
În condițiile existenței celor trei polițe de asigurare, la_, s-a produs evenimentul asigurat prin toate cele trei polițe (incendiu), atât construcția cât și mijloacele fixe existente în aceasta fiind distruse în totalitate.
Urmare avizării reclamantei, societatea de asigurări a întocmit două dosare de daune, respectiv: l) dosar de daune IBC/BN/000109 aferent poliței IBC nr.0088941 prin care au fost asigurate bunurile imobile; dosar de daune ce a făcut obiectul dosarului comercial nr.8l7/ll2/20l0 a Tribunalului
Bistrița-Năsăud în care a fost pronunțată sentința comercială nr. 7l0/20l0, prin care a fost admisă acțiunea precizată a reclamantei și pârâta a fost obligată să plătească acesteia suma de l.400.896,50 lei cu titlu de diferență de despăgubiri datorate în temeiul poliței de asigurare referitoare la bunurile imobile precum și dobânda legală pentru perioada l.05.2009 până la_ și în continuare până la data plății efective, hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea apelului, respectiv a recursului de către instanțele de control
judiciar și 2) dosar de daune IBC/BN/000111/09 aferent poliței IBC 0076286 prin care au fost asigurate mijloace fixe, pârâta achitând reclamatei o despăgubire în valoare de 303.000 lei, după cum rezultă din OP/AANC din_ .
In ce privește plata despăgubirilor aferentă poliței de asigurare nr.IBC 008l4l8 din 27.ll.2008, pârâta a refuzat achitarea acestora, cu motivarea că sunt două polițe de asigurare pentru aceleași bunuri, fiind incident principiul indemnitar al asigurării tuturor bunurilor printr-o singură poliță și că în cauză ar fi incidente disp.art.29 din L.nr. l36/l995, care prevăd că, în situația existenței mai multor asigurări pentru același bun, fiecare asigurator este obligat la plata proporțional cu suma asigurată și până la concurența acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecință directă a riscului, asiguratul având obligația declarării existenței mai multor asigurări, pentru același bun, la asigurători diferiți, atât la încheierea contractului de asigurare cât și pe parcursul acestuia.
Motivele invocate de către pârâtă, pentru respingerea la plată a despăgubirilor nu sunt legale, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare: In primul rând prin răspunsurile la interogator, pârâta a susținut că această poliță de asigurare, obiect al prezentei cauze, ar fi fost încheiată din eroare, dar recunoaște faptul că a încasat primele de asigurare de la
reclamantă pentru ambele polițe privitoare la bunurile mobile.
Nu poate fi primită nici apărarea, potrivit căreia, cele două polițe de asigurare se referă la aceleași bunuri de natura mijloacelor fixe, care au fost asigurate și achitate voluntar în dosarul de daune IBC/BN/000111/09 cu OP AANC din_ . Aceasta deoarece, așa cum rezultă din expertiza contabilă judiciară efectuată în prezenta cauză, de către exp.contabil Satmari M., la data producerii incendiului, valoarea mijloacelor fixe deținute de reclamantă era de l2.997.023,94 lei, iar valoarea mijloacelor fixe, neafectate de acest eveniment, a fost de 3.550.25l,93 lei.
Prin urmare, un simplu calcul matematic, dovedește faptul că, valoarea totală a mijloacelor fixe distruse prin incendiu din_ a fost de 9.446.772,01 lei, valoare ce nu a fost acoperită prin polița de asigurare nr.IBC 00762286, poliță care asigura bunuri de 303.000 lei și cu atât mai mult dovedește faptul că polița de asigurare nr.0081418/_ este încheiată pentru asigurarea unei alte cantități de bunuri și mijloace fixe aflate în patrimoniul reclamantei, iar încheierea ei nu s-a datorat vreunei erori, ci pentru asigurarea cât mai deplină a patrimoniului reclamantei.
Sunt considerente care au condus la concluzia admiterii capătului de cerere privind plata despăgubirilor datorate de către pârâtă în temeiul poliței de asigurare IBC nr.008l4l8, plus dobânda legală, aferentă sumei înscrise în poliță, începând cu data scadenței și până la data plății efective.
In ce privește capetele de cerere 2 și 3 ale acțiunii comerciale precizate și care vizează obligarea pârâtei la plata sumei de 183.461,56 lei, cu titlu de dobânzi, pe care reclamanta le-a achitat BCR - Sucursala Bistrița-Năsăud, ca urmare a neachitării la termen a despăgubirilor din polița de asigurare
0088941/_, precum și a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de chirie, sumă achitată de către reclamantă pentru continuarea exercitării obiectului său de activitate, după distrugerea prin incendiu a bunurilor asigurate, instanța reține că aceste pretenții ale reclamantei sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca atare, având în vedere următoarele:
Prin polița de asigurare nr.0088941 au fost asigurate bunurile imobile proprietatea reclamantei, bunuri ce au fost distruse prin incendiu din _
, pentru suma de 6.500.000 lei, iar urmare dosarului de daune întocmit pârâta a achitat voluntar 3.502.952,57 lei la_, iar prin sentința comercială nr.710 din 30.06.20l0 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._ pârâta a fost obligată să plătească reclamantei o diferență a despăgubirilor datorate în temeiul aceleași polițe de asigurare de 1.400.896,50 lei.
Reținându-se existența unei linii de creditare între BCR - Sucursala Bistrița și reclamantă, credit garantat cu bunurile asigurate imobile și mobile prin cele trei polițe de asigurare, reclamanta nu a făcut dovada sumelor achitate unității bancare finanțatoare cu titlu de dobânzi ale liniei de credit aprobate, dobânzi ce au fost determinate de către pârâta asigurător prin neplata polițelor de asigurare pentru bunurile imobile, precum și parțial pentru bunurile mobile, modul de calcul al acestor sume, ce nu putea fi efectuat decât pe calea unei expertize contabile ce nu s-a solicitat în prezenta cauză de către reclamantă.
Așa fiind, prejudiciul pretins de către reclamantă nu a avut un caracter real, cert și actual și nu s-a făcut dovada existenței unei legături de cauzalitate directă și determinantă între prejudiciu pretins, pe de o parte și, fapta culpabilă a pârâtei, pe de altă parte.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de chirie pe care ar fi fost obligată să o plătească după distrugerea prin incendiu a bunurilor asigurate, în vederea continuării activității principale din obiectul său de activitate, plata care s-a datorat pârâtei, deoarece nu a achitat în termen sumele cuprinse în cele trei polițe de asigurare, instanța reține că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare. Reclamanta a depus drept probatoriu, al acestui capăt de cerere, contractul de prestări servicii din_ încheiat cu SC Unic Cremona Serv
S., precum și un număr de facturi și chitanțe emise de această societate comercială (f.ll0-ll7).
Potrivit acestui contract, prestatorul de serviciu s-a obligat față de reclamantă să efectueze prestări de serviciu în abatorul propriu în ce privește sacrificarea bovinelor, prelucrarea produselor rezultate și depozitarea cărnii tranșate contra unei plăți de 5.000 lei lunar. Nu s-a făcut dovada, pe de o parte, că încheierea acestui contract de prestări servicii cu terțul prestator s-a datorat faptei culpabile a pârâtei, iar în al doilea rând, facturile și chitanțele depuse la dosar drept instrumente de încasare a creanțelor nu fac referire la contractul de prestări servicii din_, motiv pentru care, instanța apreciază acest capăt de cerere ca nedovedit, urmând a fi respins ca atare.
In baza art.274 C.pr.civ, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 8.3l3 lei cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, acordate proporțional admiterii acțiunii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta SC A. A. S. și pârâta SC O. VIG SA.
Reclamanta SC A. A. S. prin apelul formulat solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii petitului nr.2 din acțiunea introductivă, obligând pârâta și la plata sumei de
186.173 lei cu titlu de dobânzi pe care le-a achitat la BCR Sucursala Bistrița, pentru creditul contractat de 6.500.000 lei, din cauza neachitării la termen a despăgubirilor pentru Polița IBC numărul 0088941/_ ; cu cheltuieli de judecată.
În motivele de apel se arată că dacă în privința respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de chirie plătită pentru continuarea exercitării obiectului de activitate, înțelege poziția instanței, deoarece proprietara spațiului pe care l-a închiriat pentru a-și continua activitatea, a omis să treacă în cuprinsul facturii ce reprezinta acea plata a chiriei, în schimb, în privinta respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 183.461, 56 lei, reprezentând dobânzi pe care le-a achitat către BCR Sucursala Bistrita pentru creditul în suma de
6.500.000 lei, din cauza neachitării la termenul contractual al despăgubirilor, înțelege să critice această soluție solicitând instanței de apel admiterea apelului nostru, modificarea sentinței civile atacate si obligarea pârâtei la plata sumei de 183.461, 56 lei cu titlu de dobânzi pe care le-am achitat către BCR din culpa pârâtei.
Precizează ca în data de_ a încheiat cu BCR Sucursala Bistrița Contractul de credit numărul 193, contract la care s-au adăugat apoi Acte aditionale ( a se vedea ANEXA numarul 1).
Prin acest contract apelanta a împrumutat suma de 4.500.000 lei, rambursabila în 8 ( opt) ani. Creditul a fost garantat cu bunurile aflate la punctul de lucru al societății situat în localitatea O. B., numărul 107 A (abator, carmangerie, cladire administrativa, bunuri mobile - aparatura, scule, instalații etc) - a se vedea ANEXA numarul 2.
Pentru bunurile imobile garantate s-a încheiat Polița de asigurare 0088941/_ ( a se vedea ANEXA numărul 3). Polița în discuție a fost cesionată în favoarea creditoarei BCR Sucursala Bistrița.
În urma producerii evenimentului asigurat, pârâta avea obligația de a achita în termen de 20 de zile de la data depunerii cererii de despăgubire, întreaga suma asigurată (6.500.000 lei).
Arată că pârâta a achitat cu foarte mare întârziere (la finele lunii iunie 2009), doar o parte din suma asigurata (3.900.000 lei) - a se vedea ANEXA numărul 4.
In aceasta perioada, din data de_ (data producerii evenimentului asigurat) pâna la finele lunii iunie 2009, reclamanta a fost nevoită să achite către BCR Sucursala Bistrița, dobânzi în valoare de 183.461, 56 lei (a se vedea ANEXA numărul 5), în condițiile în care activitatea de producție și de desfacere a societății a fost complet oprită din cauza incendiului produs în data de_ .
Susține că dacă pârâta ar fi achitat toate despăgubirile la care s-a obligat, în termen contractual, nu ar fi fost nevoiți să achite dobânzile sus arătate, deoarece plătindu-se despăgubirile, aceste despăgubiri fiind cesionate în favoarea băncii, banca ar fi fost plătită integral pentru creditul acordat, și nu cădea în sarcina acesteia plata sumei de 186.173, 56 lei.
Consideră că este indubitabil ca prin pozitia sa de întârziere a plătii despăgubirilor pârâta se află în culpă, si din cauza întârzierii plătii despăgubirilor, plata dobânzilor către BCR a căzut în sarcina noastră.
Pârâta S.C. O. V. I. G. S.A., solicită admiterea apelului, respingerea cererii intimatei ca nedovedită pe capatul 1 al cererii si
neintemeiata pe celelalte capete și obligarea la plata cheltuielilor de judecata atât la fond cât si în apel.
În motivele de apel, pârâta arată că, urmare a contractării unui credit pentru desfășurarea activității sale curente de la banca BCR, intimata reclamanta a fost obligata (in temeiul dispozițiilor art. 6 din Condițiile generale anexa la contractul de credit depus la dosar) să încheie o serie de asigurări de bunuri (construcții si mijloace fixe).
In scopul asigurării mijloacelor fixe aduse ca garanție, intimata sustine ca a prezentat băncii, la data încheierii contractului de credit, o lista cu mijloace fixe deținute in patrimoniul acesteia.
Pe parcursul întregului proces la fond, intimata nu a făcut dovada cuprinsului acestei listei si nici a datei de referința a acesteia (pentru a stabili care era data depunerii si, implicit, care erau mijloacele fixe din patrimoniul sau la data depunerii listei).
In contractele de asigurare care s-au încheiat între părți, banca avea calitate de beneficiar al asigurării (al indemnizației de asigurare).
Subliniază faptul ca, astfel cum rezulta din contractul de credit cat si din susținerile intimatei in dosarul de fond, banca creditoare avea posibilitatea de a prelungi contractele de asigurare pe cheltuiala A. A. S.
, astfel încât toate cele trei polițe de asigurare pentru mijloace fixe au fost încheiate la cererea si prin intermediul băncii, care a ales, din lista depusa de intimata, anumite mijloace fixe pe care le-a asigurat pentru o suma de
lei.
Arată că la data de_, intimata, prin intermediul băncii, încheie polița de asigurare IBC 0066932, cu valabilitate de la_ la_, pentru asigurarea mijloacelor fixe - echipamente electronice menționate in lista anexata politei (anexa prezentata de banca dar semnata si stampilata de intimata), pentru o suma asigurata declarata in valoare de 303.000 lei.
La data de_ (data la care expira polița de mai sus), intimata, prin intermediul băncii solicita reînnoirea poliței IBC 0066932, scop în care se încheie polița IBC 0076287 cu valabilitate_ la_ pentru asigurarea mijloacelor fixe - echipamente electronice mentionate in lista anexata politei (anexa prezentata de banca dar semnata si stampilata de intimata), pentru o suma asigurata declarata, in valoare de 303.000 lei.
Subliniază faptul că, privitor la aceasta polita, au intervenit doua erori ale angajatilor apelantei si anume:
Polita IBC 0076287 s-a încheiat in mod greșit pentru o perioada de un an (fata de polita IBC 0066932 pe care o reînnoia si care a fost încheiata pe o perioada de 5 luni); Polita IBC 0076287 nu a fost introdusa in sistemul informatic al apelantei, astfel ca, până la descoperirea acestei erori, aceasta nu a figurat ca existând încheiata între părți.
Ulterior, la data de_, data la care ar fi trebuit sa expire polița IBe 0076287 tot la cererea intimatei, prin intermediul băncii, se încheie polița IBC 0081418 cu valabilitate_ la_ pentru asigurarea mijloacelor fixe - echipamente electronice, menționate in lista anexata poliței (anexa prezentata de banca dar semnata si stampilata de intimata), pentru o suma asigurata declarata, in valoare de 303.000 lei!!
Dat fiind ca polița 0076287 NU era introdusa in sistemul informatic al apelantei la data încheierii poliței de la lit c), nu a cunoscut ca, de fapt si de drept, mijloacele fixe cuprinse in anexa la polița IBC 0081418 erau aceleași cu cele din anexa la polița IBC 0076287 si ca aceste mijloace fixe erau deja asigurate pentru o perioada de 1 an prin polița IBC 0076287 (neintrodusa in sistemul informatic). In aceste condiții s-a încheiat încă o poliță si anume
polița IBC 0081418, pentru aceleași bunuri ce figurau si in polita IBC 0076287.
Existenta poliței de asigurare IBC 0076287 a fost descoperita (conform depoziției de martor) cu câteva zile înainte de producerea evenimentului asigurat (incendiu la data de_ ), când persoane din contabilitatea reclamantei au observat ca aceasta a achitat de doua ori aceeași prima de asigurare (467 lei) pentru doua polițe de asigurare identice d.p.d.v. al bunului asigurat.
La data de_, la cerere reclamantei, se încheie cu parata polița IBC 0088941 (cu valabilitate de la_ la_ ) care a avut ca obiect asigurare clădiri (construcție cu destinația ABATOR- în care funcționau mijloacele fixe asigurate prin cele trei polițe menționate la a), b) si c),
In condițiile existentei polițelor de mai sus, la data de_, se produce evenimentul asigurat (incendiu), în urma căruia construcția cât si mijloacele fixe existente in aceasta au fost distruse aproape in totalitate.
Primind solicitarea intimatei de a se acoperi prejudiciul produs de incendiu, s-a procedat după cum urmează: a deschis dosarul de daune ISC/SN/000109 (aferent poliței ISC 0088941 menționata mai sus la lit. d) - prin care se asigura construcția cu destinația de abator. Acest dosar de daune a făcut obiectul dosarului comercial_, despăgubirea fiind plătita in baza Sentintei 710/_ ;
A deschis dosarul ISC/SN/000111/09 (aferent poliței ISC 0076287 - polița menționata la lit. b) de mai sus prin care se asigurau mijloacele fixe, achitându-se reclamantei o despăgubire in valoare de 303.000 lei, astfel după cum rezulta din OP AANC din data de_ . (Anexa 1 - copie dosar de daune).
Cu privire expresa la mijloacele fixe - echipamente electronice care au fost distruse de incendiu, indemnizația de asigurare s-a plătit având la baza urmatorul rationament: a constatat ca, la data incendiului, respectiv_, pentru mijloace fixe - echipamente electronice distruse, existau doua polite de asigurare valabile, si anume: Polita IBC 0076287 cu valabilitate_ -_ ; Polita IBC 0081418 cu valabilitate_ -_ ; anexele ambelor polițe fiind identice, având menționate in liste aceleași mijloace fixe - echipamente electronice.
Ca urmare, a achitat indemnizația de asigurare pentru mijloacele fixe - echipamente electronice distruse de incendiu in temeiul primei polițe încheiate cronologic si anume IBC 0076287.
Subliniază faptul că, in baza rapoartelor de daune depuse la dosar, pârâta a identificat bunurile din Anexa la polita plătita ca fiind printre cele care au fost distruse in incendiu, deci intimata a făcut dovada ca bunurile aflate in lista au fost distruse.
Motivele pentru care nu a achitat indemnizația de asigurare solicitata de intimata in baza poliței I SC 0081418 au fost cele indicate la fond si anume: aceasta polița avea ca obiect al asigurării aceleași mijloace fixe - echipamente electronice care au fost distruse si implicit despăgubite prin polița IBC 0076287; în acest caz, plata indemnizației de asigurare si în baza poliței IBC 0081418, ar fi fost in contradicție cu principiul indemnitar al asigurării, intimata, in calitate de asigurat, neputând încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv produs, urmare directa a incendiului (in fapt neputând încasa de doua ori o despăgubire pentru aceleași bunuri asigurate);
Consideră că hotărârea 1331/_ este lipsita de temei legal, fiind data cu încălcarea legii; nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Un ultim motiv de apel, este cel privitor la critica concluziei judecătorului precum că, de fapt si de drept, prin polita IBC 0081418 au fost asigurate o parte din mijloacele fixe relevate de expertiza ca fiind distruse in incendiu, a căror valoare este de 9.446.722,01 lei, pentru care i se cuvine o indemnizatie de 303.000 lei.
In argumentarea acestui motiv de apel solicită a se constata că instanța fondului nu a motivat următoarele soluții care conduc la admiterea cererii:
Nu motivează în baza cărui raționament si a cărei proba s-a stabilit ca mijloacele fixe asigurate de către intimata prin polita ISC 0081418 nu sunt cele din lista anexata CI o parte din cele care făceau parte dintre cele distruse prin incendiu si a căror valoare însumata este 9.446.772,01 lei.
Nu motivează in baza cărui raționament si a cărei probă, mijloacele fixe asigurate prin polita ISC 0081418 nu fac parte din cele care nu au fost distruse in incendiu, a căror valoare este 3.550.251,93 lei, astfel încât nu se datorează indemnizație de asigurare pe aceste bunuri chiar de-ar fi asigurate.
Nu motivează cum a stabilit care erau cu certitudine mijloacele fixe asigurate prin polița ISC 0081418, in condițiile in care prin depoziție martorul I. declara ca societatea avea mijloace fixe care constituiau garanție si la BRD banca pentru credite contractate de la aceasta .
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta S.C. O. V. I. G. S.A., solicită respingerea apelului formulat de catre apelanta-reclamanta, ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
La data de 20 februarie 2009, reclamanta SC A. A. S. încheie cu pârâta polița de asigurare IBC nr.0088941 pentru imobilul proprietatea acestuia - ABATOR, perioada de valabilitate a asigurării fiind_ -_ ; polița a fost cesionata în favoarea beneficiarului BCR Banca Comerciala.
Anterior acestui moment, la data de 18 aprilie 2008, reclamanta încheie cu pârâta polița de asigurare IBC nr.0076287 pentru mijloacele fixe ale reclamantei, până la concurența sumei de 303.000 lei, conform listei anexă întocmită și acceptată de părți, perioada de valabilitate a asigurării fiind_ -_ .
Ulterior, la data de 27 noiembrie 2008, între aceleași părți se încheie polița de asigurare IBC nr.0081418, pentru perioada_ -_ și vizează mijloacele fixe ale reclamantei cuprinse în lista anexă întocmită, până la concurența sumei de 303.000 lei.
După cum rezultă din probele administrate în cauză, la data de 24 martie 2009 se produce riscul asigurat, imobilul obiect al poliței de asigurare amintit anterior precum și mijloacele fixe asigurate fiind distruse în incendiul declanșat, în proporție de 100%.
Reclamanta s-a adresat societății pârâte pentru a obține despăgubirea aferentă contractelor de asigurare încheiate; ca urmare a acestui demers, pârâta, la data de_, a achitat reclamantei suma de 3.502.953 lei.
Ulterior acestei plăți, pentru diferența indemnizației de asigurare, aferenta poliței, între părți s-a derulat un litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr._ ; prin sentința definitivă pronunțată de către instanță, (nr. 710/_ ), s-a stabilit cuantumul indemnizației și a fost plătită reclamantei.
Cât privesc asigurările pentru bunuri mobile, pârâta a achitat reclamantei suma de 303.000 lei la data de_ aferentă poliței de
asigurare IBC nr.0076287, refuzând plata despăgubirii aferente poliței de asigurare IBC nr.0081418.
Susține reclamanta că societatea de asigurare pârâtă îi datorează despăgubirea în cuantum de 303.000 lei aferentă poliței de asigurare IBC nr.0081418 întrucât a avut loc plata primei de asigurare iar contractul încheiat cu asigurătorul trebuie să-i asigure repararea prejudiciului.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține că reclamanta, la data semnării contractelor de asigurare pentru bunurile mobile (mijloace fixe) a întocmit și depus "Lista mijloacelor fixe specifice prelucrării și păstrării cărnii existente în garanța liniei de credit";, anexa a contractelor amintite. Potrivit obligațiilor contractuale asumate la data semnării contractelor, lista anexă întocmită evidențiază bunurile acoperite de asigurarea încheiată.
Comparând listele anexă întocmite de reclamantă la data încheierii celor două polițe de asigurare pentru bunuri mobile, Curtea constată că bunurile mobile menționate sunt identice în amândouă listele (f.265, 266 respectiv f.272, 273 dosar fond).
Curtea reamintește că potrivit art.29 alin.1 și 2 din Legea nr.136/1995 (în forma în vigoare la data încheierii contractului și a producerii riscului asigurat), în cazul existenței mai multor asigurări încheiate pentru același bun, fiecare asigurator este obligat la plata, proporțional cu suma asigurata și până la concurența acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecința directă a riscului. Asiguratul are obligația să declare existența altor asigurări pentru același bun la asiguratori diferiți, atât la încheierea contractului de asigurare, cât și pe parcursul executării acestuia.
În speță, înscrisurile existente la dosar evidențiază împrejurarea că reclamanta nu a înștiințat asigurătorul despre existența a două polițe de asigurare asupra acelorași bunuri, iar despăgubirea aferentă prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a producerii riscului asigurat a fost achitat de pârâtă.
Curtea nu neagă că este posibil ca la un moment dat, evidențiat în expertiza tehnică efectuată, reclamanta să fi deținut în patrimoniul său mai multe bunuri mobile a căror valoare însumată depășește suma asigurată, însă, în raport de obligațiile contractuale asumate la data încheierii celor două polițe de asigurare pentru bunuri mobile, valoarea tuturor bunurilor mobile nu prezintă relevanță juridică pentru a stabili cuantumul despăgubirilor datorate, esențială fiind lista care cuprinde bunurile asigurate.
Împrejurarea că reclamanta deține două polițe de asigurare pentru aceleași bunuri nu poate constitui temei pentru plata despăgubirilor întrucât potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.136/1995 (în forma în vigoare la data încheierii contractului și a producerii riscului asigurat) asiguratul nu poate încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecința directă a riscului.
Prin urmare, întrucât reclamanta a încasat despăgubirea aferentă bunurilor mobile distruse în incendiu la nivelul sumei asigurate, aceea de
303.000 lei, solicitarea de obligare la plată a asigurătorului pentru aceleași bunuri nu este posibilă, cererea reclamantei nefiind fondată.
Reclamanta apreciază că pârâta îi datorează, cu titlu de despăgubiri, suma de 186.173 lei reprezentând dobânzile achitate către o societate bancară la care avea un credit ca urmare a neachitării la termen a despăgubirilor aferente poliței IBC nr.0088941 din data de_ .
Analizând cererea formulată de reclamantă prin prisma dispozițiilor legale incidente care guvernează răspunderea civilă delictuală, Curtea reține că aceasta este nefondată și urmează a fi respinsă.
Pentru a dispune astfel, Curtea reține că reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între achitarea cu întârziere a indemnizației de asigurare și prejudiciul pretins reținând că dobânzile bancare pentru creditele contractate sunt asumate contractual și trebuie achitate de către reclamantă indiferent și fără vreo legătura cu conduita pârâtei.
Apoi, se poate observa că reclamanta nu a făcut dovada plății sumei solicitate, la dosar nefiind depus nici un înscris doveditor în acest sens, documentele existente evidențiind faptul că o parte din sumele solicitate cu titlu de dobânzi sunt, în fapt, rambursări de credite revolving, comisioane și diferite speze pentru alte contracte de credit ale reclamantei.
În consecință, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, nefiind dovedite fapta ilicită, prejudiciul și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, Curtea va aprecia cererea formulată ca nefondată.
În consecință, Curtea, în temeiul art.296 C.pr.civ. va respinge apelul reclamantei și va admite apelul pârâtei, va schimba în tot hotărârea apelată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei.
Făcând aplicarea art.274 C.pr.civ., Curtea va obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 13.750,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale reprezentând taxa de timbru (3750 lei), timbru judiciar (0,5 lei) și onorariu avocațial (10.000 lei).
Cât privește onorariul avocațial solicitat de către pârâtă, Curtea a făcut aplicarea art.274 alin.3 C.pr.civ. și a redus cuantumul onorariului de la suma de 47.120 lei la suma de 10.000 lei întrucât obiectul cererii, durata și probațiunea dosarului nu justifică întregul onorariu.
Potrivit art.274 alin. (3) Cod procedură civilă, judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În raport de criteriile evidențiate mai sus, Curtea apreciază că diminuarea onorariului avocațial achitat de pârâtă la suma de 10.000 lei răspunde cerințelor vizate de art. 274 alin. 3 C.pr.civ iar diminuarea onorariului răspunde în mod rezonabil celor doua cerințe legale sus menționate.
Totodată, practica în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului statuează în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva României, Stere și alții împotriva României, Raicu împotriva României).
În același sens se statuează și în Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă.
Curtea reamintește că prin aplicarea textului art. 274 alin. 3 C.pr.civ. instanța nu intervine în contractul dintre avocat și clientul său, care produce efecte depline între părțile contractante ci doar apreciază în ce măsură onorariul plătit de partea care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut procesul, față de mărimea pretențiilor și față de complexitatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul reclamantei SC A. A. S. împotriva sentinței civile nr. 1331 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Admite apelul declarat de pârâta SC O. VIG SA împotriva sentinței civile nr. 1331 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea reclamantei.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 13.750,5 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
M. | S. | C. | P. | V. D. |
red.M.S./A.C.
4 ex. - _
jud.fond.P. I.
| ← Decizia civilă nr. 155/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 5149/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
