Decizia civilă nr. 566/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 566/R
Ședința publică din 24 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. I.
J. ecător A. C. O.
J. ecător S. O.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă S.
DE R., cu sediul în B., str. G. Berthelot, nr. 60-64, sector 1,contra sentinței civile nr.776 din_ a Judecătoriei Baia Mare, jud. M., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. LA F. S. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică în reprezentarea intimatei se prezintă administrator Roșca Floare, recurenta fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Reprezentanta intimatei susține că nu beneficiază de serviciile recurentei-
reclamante S. R. DE R. și că s-a desființat taxa radio-tv, sens în care depune la dosarul cauzei decizia nr. 607/2011 a Î.C.C.J.
Reprezentanta intimatei arată că nu formulează cereri, nici nu invocă motive prealabile.
Deliberând, instanța reținând că nu s-au formulat cereri, nici nu s-au invocat chestiuni prealabile, raportat la actele și lucrările dosarului, acordă cuvântul părților în dezbaterea cauzei.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Arată că își menține apărarea de la instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.776/_, Judecătoria Sighetu Marmației a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S. R. de R. cu
sediul în B., str. G. Berthelot, nr. 60-64, sector 1, contra sentinței civile nr.776 din_ a Judecătoriei Baia Mare, jud. M., pe care a menținut-o.
In considerente s-a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 810,72 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 720 lei aferentă perioadei ianuarie 2010- decembrie 2011 la care se adaugă 90,72 lei penalități de întârziere stabilite la data de_, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că ,potrivit disp.art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, cu modificările ulterioare, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
S-a susținut că fundamentul juridic al promovării cererii de chemare în judecată este reprezentat de HG nr. 977/2003 care stabilește cuantumul lunar al taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora.
S-a făcut referire la prevederile art. 5 alin. 1 din HG 977/2003, cu modificările ulterioare, potrivit cărora, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica";-SA, prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate.
Administratorul pârâtei prezent în instanță le termenul de judecată din data de 6 februarie 2013 a solicitat respingerea acțiunii arătând că nu beneficiază de servicii de radiodifuziune,deoarece deține un chioșc cu suprafața de 16 mp(fila 40).
Instanța de fond a reținut că relevante în soluționarea acțiunii sunt prevederile art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994, cu modificările ulterioare, conform cărora persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Constatând că reținerea pretinderii contravalorii serviciului de radiodifuziune este reprezentată de calitatea de beneficiar al unui astfel de serviciu și că simpla existență a unei persoane juridice prin legala constituire, nu o transformă automat, ope legis, în beneficiar al unui astfel de serviciu, calitate ce se impune a fi probată iar cu înscrisurile de la dosar nu s-a dovedit calitatea de beneficiar.
In speță, s-a probat cu declarațiile martorilor audiați la termenul de judecată din 13 martie 2013 că pârâta își desfășoară activitatea în Piața de alimente din S. M. într-un chioșc și efectuează activități de vânzare de
haine, pantofi și obiecte din plastic, nu deține receptor radio și pe cale de consecință nu are calitatea de beneficiar al serviciului public de radiodifuziune. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S. R. de R. solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de chemare în judecată, cu
cheltuieli de judecată.
Recurenta a susținut că plata taxei radio de către persoanele juridice reprezintă în fapt o aplicare a dispozițiilor constituționale care guvernează dreptul la informare al cetățenilor prin asigurarea resurselor de finanțare a principalelor mijloace de informare art. 31 din Constituție. Dreptul la informare al cetățenilor se corelează cu obligația statului de a-i informa corect, atât dreptul cetățenesc cât și obligația corelativă a statului fiind prevăzute constituțional.
Dispozițiile art. 40 alin.3 din Legea 41/1994 prevăd în mod legal faptul că "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii";. Prin conținutul art. 40 alin.3 legiuitorul a instituit o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice, indiferent dacă acestea dețin sau nu receptoare radio.
Prin prezumția absolută prevăzută expres în dispoziția legală se stabilește astfel un fapt recunoscut, un fapt pe care legea însăși îl consideră că există și cu privire la care nu se admite și nici nu se cer probe. In acest sens, literatura de specialitate statuează faptul că existența unei prezumții legale dispensează de necesitatea de a se administra vreo probă în stabilirea situației de fapt pe care legea o presupune.
Prin urmare, toate persoanele juridice, inclusiv microîntreprinderile au prezumată calitatea de beneficiar în accepțiunea Legii nr. 41/1994 art. 40 alin.3, iar în cazul de față nu se poate da o altă interpretare termenului de beneficiar, față de cea pe care a avut-o în vedere legiuitorul la momentul adoptării legii, precum și Curtea Constituțională la momentul când a stabilit prin Decizia nr. 297/2004 că textul de lege este constituțional.
Având în vedere cele prezentate, recurenta a susținut că obligativitatea plății taxei radio rezultă din lege și nu este necesară încheierea unui contract pentru furnizare servicii în acest sens cu societatea pârâtă și că, potrivit legislației în vigoare, taxa de la plătitorii acesteia de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica SA prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate.
In drept a invocat art. 299, 304 pct.9 și art. 304 ind.1 C.pr.civilă.
Prezentă în sală, intimata SC LA F. SRL S. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală arătând că susține toate apărările invocate prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate prin recursul ce a fost declarat în termenul prevăzut de art. 301 C.pr.civilă și în conformitate cu art. 304 ind.1 C.pr.civilă, tribunalul reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 40 al.3 din Legea nr. 41/1994, modificată și completată, persoanele juridice cu sediul în România, filialele, sucursalele și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Față de textul de lege enunțat, prima instanță a reținut riguros că rațiunea pretinderii contravalorii unui astfel de serviciu este reprezentată de calitatea de beneficiar ce se impune a fi dovedită.
Având în vedere că în cauză nu s-a dovedit calitatea de beneficiar a societății intimate SC La F. SRL S. M. și că din depozițiile martorilor audiați a rezultat că aceasta își desfășoară activitatea într-un chioșc din Piața de A. din S. M., unde nu deține receptor radio, judecătoria a stabilit corect că societatea nu are calitatea de beneficiar al serviciului public de radiodifuziune.
In considerarea celor arătate, hotărârea pronunțată de judecătorie este temeinică și legală astfel că în speță nu pot fi reținute motive de nelegalitate în sensul art. 304 pct.9, invocat expres de recurentă și cum nici tribunalul n-a constatat prezența unor astfel de motive pe care să le invoce din oficiu, recursul este nefondat și va fi respins în temeiul art. 304 ind.1 C.pr.civilă, cu consecința păstrării hotărârii pronunțate de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. R. DE R.
, cu sediul în B., str. G. Berthelot, nr. 60-64, sector 1, contra sentinței civile nr.776 din_ a Judecătoriei Baia Mare, jud. M., pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică de azi,_ .
Președinte, J. ecător, J. ecător,
V. I. C. O. S. O.
G. ier,
H.
Red. I.V./_
T.red. C.M.C./_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND LORED. U.
| ← Decizia civilă nr. 446/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 275/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
