Decizia civilă nr. 517/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 517/R/2013
Ședința publică din data de:_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. B. JUDECĂTOR - D. D. JUDECĂTOR - N. K. GREFIER - T. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta S.C. O. V.
I. G. S.A.. împotriva sentinței civile nr. 23326/_ pronunțate de către Judecătoria C. -N., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. I. V., cauza având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților, atât la prima, cât și la cea de-a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a depus la data de_, de către recurentă un script intitulat "precizări scrise"; la care anexează taxa de timbru în valoare de 351,10 lei și timbru judiciar în valoare de 4,5 lei.
De asemenea, se constată că s-a solicitat de către recurentă prin recursul formulat, judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul constată că recursul este legal timbrat și în conformitate cu dispozițiile art. 1591alin. 2 Cod procedură civilă, constată că este competent material, teritorial și general să soluționeze prezentul recurs.
Tribunalul reține cauza în pronunțare, pe baza actelor și probelor existente la dosarul cauzei.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că, prin sentința civilă nr. 23326/2012, pronunțată la data de 26 noiembrie 2012, Judecătoria C. N. a respins excepția inadmisibilității formulării acțiunii și a prescripției dreptului material la acțiune, invocate de către pârât, ca neîntemeiate, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC O. V. I. G. SA (fosta denumire BCR
A. V. I. G. SA), în contradictoriu cu pârâtul C. I. V., a obligat paratul sa plătească reclamantei suma de 30.044,08 lei reprezentând despăgubiri, sumă la care se adaugă dobânda legală ce urmează a fi calculată începând cu data de_ până la data achitării efective a sumei datorate și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2433,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii astfel pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
În privința excepției inadmisibilității acțiunii, instanța a reținut incidenta prevederilor art. 109 raportat la art. 7201Cod de procedura civila și a constatat că la fila nr. 7 din dosar exista dovada convocării paratului la concilierea directa, aceasta fiind comunicata paratului prin scrisoare
recomandata cu confirmare de primire la adresa din C. -N., str. P. nr. 16, ap. 72, jud. C., corespondenta nefiind insa ridicata de catre parat de la oficiul poștal. În ceea ce privește adresa de corespondenta, instanța a constatat că pârâtul nu a contestat corectitudinea acesteia și faptul ca la data comunicării convocării la conciliere directă aceasta nu mai era de actualitate, fiind înregistrată în evidentele publice, ci din contra, această adresă a fost indicată de către pârât în documentația întocmita cu ocazia instrumentării dosarului de dauna și este aceeași cu cea menționată în cartea de identitate cu valabilitate pana in data de_ . Prin urmare, paratul nu isi poate invoca propria culpa in sustinerea acestei exceptii, fiind de datoria acestuia sa se prezinte in vederea ridicarii corespondentei recomandate, acest fapt neputand fi imputat reclamantului in conditiile in care paratul nu a facut dovada ca la data concilierii acesta avea o alta adresa inregistrata in evidentele publice de unde sa poata fi cunoscuta de catre reclamant. Prin urmare, apararile paratului fundamentate pe procedura de indeplinire a concilierii directe au fost inlaturate, cu consecinta respingerii exceptiei inadmisibilitatii ca neintemeiata.
În privința exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, instanta de fond a constatat ca susținerile paratului referitoare la incidenta prevederilor art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva sunt neintemeiate. Asa cum a aratat si reclamantul, raspunderea paratului este antrenata in prezenta actiune in baza regulilor de la raspunderea civila delictuala, distinct de contractul de asigurare incheiat intre cel care s-a subrogat in drepturile persoanei vatamate - asigurator - si un tert, caz in care sunt aplicabile prevederile art. 8 raportat la art. 7 din acelasi decret.
In ceea ce priveste fondul litigiului dintre parti, instanta de fond a reținut că prin sentința penală nr. 647/_ paratul a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, retinandu-se ca in data de_, in jurul orei 20:50 a condus autoturismul marca CITROEN cu numarul de inmatriculare B 31871/09/02 pe DN 1 E 60, pe raza comunei Feleacu avand in sange o imbibatie alcoolica cu o valoare teoretica apropiata de 1,25 si, intrucat nu a respectat indicatoarele rutiere si nu a adaptat viteza la conditiile de trafic, a intrat in impact cu autoturismul marca DAEWOO CIELO cu numarul de inmatriculare_, condus regulamentar de numitul Lapusan Marius Ioan.
Pentru autoturismul condus de catre parat, proprietatea BCR LEASING SA a fost incheiata de catre proprietar polita de asigurare AVA 0181104 cu valabilitate pana in data de_ . Autoturismul in discutie a facut obiectul unui contract de leasing incheiat intre BCR LEASING SA si SC NIC & MAR IMPEX SRL. Prin ordinul de plata nr. 4767/_ operat de Banca Comerciala Romana, BCR A. SA a achitat catre BCR LEASING IFN SA suma de 30.044,08 lei reprezentand despagubirile pentru dauna totala cauzata autovechiculului asigurat prin accidentul rutier cauzat de parat.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995 in limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54. In speta, prin plata efectuata, reclamantul asigurator s-a subrogat in drepturile asiguratului BCR LEASING SA.
Prima instanță a reținut, de asemenea, dispozițiile art. 58 din acelasi act normativ, potrivit cărora asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri: a) accidentul a fost produs cu intenție; b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție; c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire; d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus vehiculul fără consimțământul asiguratului.
Întrucât din cele mai sus reținute rezultă ca pârâtul se afla in ipoteza prevăzută de art. 58 lit. b, cauzând accidentul in timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, fiind intrunite astfel conditiile prevazute de art. 998-999 cod civil aplicabil, prima instanță a constatat ca reclamantul asigurator este îndreptățit la recuperarea de la parat a sumelor platite cu titlu de despagubiri persoanei pagubite.
În ceea ce privește însa cuantumul acestor sume, instanta de fond a reținut că, desi reclamantul solicita obligarea paratului la plata sumei de 30.855,81 lei reprezentand contravaloarea despagubirilor achitate, din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca suma platita cu acest titlu este de 30.044,08 lei (fila nr. 10), la dosar neexistand si un alt ordin de plata sau o alta chitanta care sa ateste si plata diferentei pana la suma solicitata de catre reclamant prin prezenta actiune.
De asemenea, dobanda legala solicitata de catre reclamant de la data platii despagubirilor catre persoana vatamata nu poate fi acordata intrucat raspunderea paratului este fundamentata pe raspunderea civila delictuala in cadrul careia caracterul cert al prejudiciului, sub aspectul existentei si intinderii acestuia, este stabilit prin hotarare, sens in care instanta de fond a retinut sub aspect probator inscrisurile aflate la dosarul cauzei si caracterul necontestat al acestora. Asadar, in baza principiului reparării integrale a prejudiciului, instanța a obligat paratul si la plata dobanzii legale aferente sumelor achitate de către reclamanta, insa de la data introducerii acțiunii,_ .
De asemenea, în temeiul art.274 C.pr.civ., instanța de fond a obligat paratul și la plata sumei de 2433,60 lei reprezentând cheltuieli de judecata, taxe judiciare de timbru.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs recurenta SC O. V.
I. G. SA, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul admiterii în tot a acțiunii și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătata că în mod greșit prima instanță a reținut că s-ar fi achitat o despăgubire în cuantum de doar 30.044,08 lei, în condițiile în care prejudiciul suferit de asiguratul casco a fost evaluat la suma de 30.855,81 lei, iar acest cuantum al despăgubirii rezultă din documentele existente la dosarul de daună.
Astfel, recurenta a arătat că în urma stabilirii despăgubirii în cuantum de 30.044,08 lei, în temeiul art.8.12 din condițiile generale de asigurare
facultativă a reținut ratele de primă datorate de către asigurat până la sfârșitul contractului, în cuantum de 240 euro.
Așadar, în mod greșit a considerat prima instanță nu a luat în considerare primele de asigurare pe care era îndreptățită să le primească de la asigurat, în cazul în care nu ar fi survenit evenimentul asigurat. Recurenta
a invocat, de asemenea, în susținerea celor anterior arătate, și dispozițiile art.18 din Legea nr.136/1995.
Analizând hotărârea primei instanțe prin prisma motivelor invocate de către recurentă, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința atacată, prima instanță, în urma examinării probatoriul administrat în cauză, a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare atât a dispozițiilor art.58 lit.b din Legea nr.136/1995, cât și a dispozițiilor art. 998-999 C. civ., constatând că reclamanta este îndreptățită să recupereze de la pârât sumele achitate cu titlu de despăgubire persoanei păgubite.
Prin recursul dedus judecății, recurenta a formulat apărări exclusiv pe întinderea prejudiciului.
Așadar, examinând hotărârea primei instanțe din această perspectivă, tribunalul reține că aceste apărări sunt neîntemeiate, astfel încât vor fi înlăturate.
Astfel, contrar susținerilor recurentei, înscrisurile aflate în dosarul de daună, așa cum de altfel a reținut și prima instanță, fac dovada achitării de către asigurător a unei despăgubiri în cuantum de 30.044,08 lei, lipsind dovezile în senul celor susținute de recurentă.
În plus, din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că suma pretinsă de reclamanta recurentă reprezintă despăgubire, respectiv
"contravaloarea despăgubirii achitate de către reclamantă pentru pagubele produse de către pârât";, astfel încât pretenția recurentei de a fi suportată și contravaloarea primelor de asigurare, pe de o parte excede obiectului cererii, iar pe de altă parte nu este susținută de nici un suport probator, contrar dispozițiilor art.1169 din vechiul Cod civil, în vigoare față de data inițierii cererii de chemare în judecată.
Concluzionând, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat întinderea prejudiciului ca fiind în cuantum de 30.044,08 lei, suma rezultând din ordinul de plată în temeiul căruia s-a efectuat plata de către asigurător.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC O.
V. I. G. SA în contradictoriu cu intimatul C. I. V., împotriva sentinței civile nr.23326/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELEL LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC O. V.
I. G. SA în contradictoriu cu intimatul C. I. V., împotriva sentinței civile nr.23326/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2013.
PRESEDINTE, JUDECATOR, | JUDECATOR, | GREFIER, | |
M. B. D. D. N. | K. | T. G. |
Thred. NK 2 ex./_
Judecător fond: I. a Taloș Judecătoria C. N.
| ← Încheierea civilă nr. 5425/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 197/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
