Decizia civilă nr. 657/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS. L
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 657/2013
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. P. JUDECĂTOR I. U. JUDECĂTOR V. C.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC O. V. I. G. SA, împotriva Sentinței civile nr. 12679/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata SC S. P. C. S., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 13 noiembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula eventuale concluzii scrise pentru termenul din 20 noiembrie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru data de azi.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 12679/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S. P. C. S., prin lichidator SCPI ULTRALEX SPRL, în contradictoriu cu pârâta SC O. V. I. G. SA.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 28.264,71 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate de reclamantă la autoturismul cu nr. de înmatriculare_, conform facturii nr. 1. /_, și la plata dobânzii legale calculate la suma menționată, de la data de_, până la achitarea debitului.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_, autoturismul marca BMW, modelul 530D, având numărul de înmatriculare_, proprietatea S.C Premier Val P. com S.R.L., a fost implicat într-un eveniment rutier în urma căruia a rezultat avarierea acestuia. La data menționată, autoturismul menționat era asigurat la pârâta SC O. VEINNA I. G. SA cu polița de asigurare facultativă seria C nr. 9. (f. 5), cu valabilitate de la data de_ până la data de_ .
Avariile au fost stabilite prin documentul de intrare în reparație întocmit în_ de inspectorul de daună Marta Anton (f. 123), în dosarul de daună nr. RA-18/BN/20169357 (f. 64- 169), semnat de reprezentantul reclamantei.
Instanța a reținut că între reclamanta SC S. P. C. S., în calitate de unitate reparatoare și SC O. V. I. G. SA, în calitate de asigurător s-au încheiat Convenția de colaborare nr. 2435/_ (f. 26-30) și Convenția de colaborare nr. MB-N10541/_ (f. 34-41), având ca obiect colaborarea în domeniul constatării, reparării și lichidării daunelor survenite din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto și asigurarea facultativă de avarii auto încheiate de asigurator.
Conform art. 7 din convenția nr. MB-N10541/_, "după întocmirea procesului verbal de constatare, unitatea reparatoare se obligă să introducă prioritar în reparație autovehiculul avariat și să depună tot interesul pentru efectuarea unor lucrări de bună calitate și în timp util, fără ca respectivul autovehicul să staționeze nejustificat în atelier…";.
În speță, reclamanta a dovedit îndeplinirea propriilor obligații, efectuând reparațiile la autoturismul marca BMW, modelul 530D, având numărul de înmatriculare_, conform devizului nr. 20169357 (f. 27), fiind emisă factura fiscală nr.1. din_ (f. 4, 145), în valoare de 28.264,71 lei.
Pentru angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor raporturi contractuale stabilite între părți, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și nerespectarea obligațiilor contractuale, precum și vinovăția părții care a cauzat prejudiciul. Raportat la cele constatate mai sus, instanța a reținut că existența raporturilor contractuale dintre reclamantă și pârâtă este dovedită și că, prin nerespectarea de către pârâtă a obligației de plată a reparațiilor, reclamantei i s-a produs un prejudiciu patrimonial cert, echivalent cu valoarea reparațiilor neachitate.
Din dispozițiile art. 1082 C.civ., rezultă că debitorul va fi obligat la plata despăgubirilor nu numai atunci când acționează cu intenția de a-l păgubi pe creditor, ci ori de câte ori nu va dovedi existența unei cauze străine, neimputabile, în condițiile art. 1083 C.civ. În același timp, textul de lege instituie și o prezumție de vină în sarcina pârâtei, prezumție relativă, care, însă, în cauză, nu a fost răsturnată de pârâtă nici prin dovada cazului fortuit sau a celui de forță majoră și nici prin dovada vinovăției reclamantei.
Astfel, au fost înlăturate apărările pârâtei în legătură cu inaplicabilitatea în cauză a Convenției nr. MB-N10541/_, față de pretinsa încălcare de către reclamantă a prevederilor paragrafului VI. În realitate, raportat la obiectul convenției, aceasta este aplicabilă în speță, iar eventuala nerespectare de către reclamantă a obligației de a se aproviziona cu piese auto de schimb de la furnizori agreați nu poate fi reținută, de vreme ce pârâta nu a făcut dovada notificării unei liste cu astfel de operatori economici.
Este, de asemenea, nefondată și susținerea lipsei de exigibilitate a obligației de plată, justificată de pârâtă prin necomunicarea facturii, moment de la care ar curge termenul de achitare. O atare aserțiune este contrazisă chiar de faptul că factura în cauză se găsește la dosarul de daună (f. 145), fiind astfel evident că ea a fost comunicată pârâtei.
Mai mult, instanța a apreciat că, în raporturile dintre unitatea service și asigurator, sunt lipsite de relevanță concluziile raportului de expertiză tehnică din data de_ (f. 64-80), solicitat de pârâtă cu ocazia instrumentării dosarului de daună și întocmit la circa un an de la efectuarea reparațiilor de către reclamantă. Aceste concluzii ar putea fi valorificate doar în cadrul raporturilor dintre asigurator și asiguratul S.C Premier Val P. com S.R.L.
Așadar, pârâta nu a făcut dovada unei cauze exoneratore de vinovăție cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale, culpa acesteia fiind prezumată.
Instanța a reținut caracterul cert al creanței pretinse de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art. 379 alin. 3 C.pr.civ., existența acesteia rezultând din convenția semnată de părți, din devizul de lucrări și din factura emisă de reclamantă precum și caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 C.pr.civ., câtimea creanței fiind determinată prin factura nr. 1. /_, opozabilă pârâtei. Totodată, creanța pretinsă este exigibilă prin ajungerea sa la termen, fără ca factura să fie achitată.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei, urmând a dispune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 28.264,71 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate de reclamantă la autoturismul cu nr. de înmatriculare_, conform facturii nr. 1. /_ .
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a reținut că, în conformitate cu O.G. nr. 9/2000, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. În speță, sunt respectate condițiile cerute de lege pentru acordarea dobânzii și anume: obligația pârâtei constă în plata unei sume de bani, este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs reclamantei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare. În consecință, a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculate la debitul principal, de la data de_, până la data plății efective.
In baza art. 274 C.pr.civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC O. V. I.
G. SA, care a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință să se dispună modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță ca neîntemeiată.
In motivarea recursului s-a arătat că, sentința atacată este nelegală, fiind incidente disp.art.304 pct.9 C.pr.civ, întrucât instanța nu a indicat în mod clar și neechivoc temeiurile de drept în baza cărora a fost angajată răspunderea asigurătorului, dar nici nu au ținut cont de faptul că intimata nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin paragraful VI din Convenție.
Pe fond, s-a susținut că creanța solicitată de reclamantă nu este una certă, lichidă și exigibilă, în conf.cu prev.art.379 C.pr.civ, întrucât nu rezultă exclusiv dintr-un înscris contractual asumat de părți, în condițiile în care factura fiscală nr. l03l35 din l6.l2.20l0 a fost emisă de către creditoare în favoarea SC Premier Val P. C. S. și nu în favoarea societății de asigurare și nici nu s-a făcut dovada acceptării la plată a acestei facturi, prin semnătură și ștampilă din partea asigurătorului.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Tribunalul reține că la data de 5.iunie 20l2 (f.45 dosar fond), instanța de fond a luat act de modificarea obiectului acțiunii, din cerere de emitere a ordonanței de plată, cum a fost înregistrată inițial, în acțiune în pretenții, astfel că nu se mai solicită caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, cerut de OUG nr.ll9/2007, în baza căreia s-a formulat cererea inițială.
Instanța de fond a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, că reclamanta a făcut dovada creanței sale, stabilind că această creanță este certă, potrivit art.379 alin.3 C.pr.civ, precum și caracterul lichid, câtima acestuia fiind determinată prin factura din l6.l2.20l0, opozabilă pârâtei și că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile contractuale, făcând trimitere la convențiile (contractele) dintre părți și, chiar dacă nu a indicat un alt temei legal, așa cum susține recurenta, aceasta nu este de natură să conducă la nelegalitatea sentinței, întrucât în precizarea de acțiune au fost invocate disp.art.969, art.l4l0, l4l2 și l864 C.civ, (f.3l) iar la data de 5.0l.20l2, instanța a luat act de această precizare a acțiunii (f.45), așa cum s-a arătat.
De altfel, intimata recurentă nu contestă contravaloarea reparațiilor efectuate de reclamantă la autoturismul asigurat și nu poate fi reținută vreo altă împrejurare, ce ar conduce la exonerarea de la plata despăgubirilor, ce pot fi stabilite pe cale judecătorească dacă între părți nu au fost stabilite acestei despăgubiri pe calea amiabilă.
Mai mult, instanța a făcut trimitere în considerente și la disp.art.l082 și art.l083 C.civil, dar și la o OG nr.9/2000 privind dobânda legală.
Nefiind reținute alte motive de nelegalitate, deși cauza a fost examinată sub toate aspectele potrivit art.304/l C.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul, potrivit disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC O. V. I. G. SA, cu sediul în B., str.Grigore Mora nr. 23, sector l, înreg.laORC sub nr. J40/l0454/200l, CUI l43600l8, împotriva sentinței civile nr.l2679 din 2l.l2.20l2 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. 3266/l90/2012.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. P. I. U. | V. C. | L. | C. | A. |
Red/dact UI/CR 2 ex/ l0.l2.20l3
Jud.fond. C. R. R.
| ← Decizia civilă nr. 599/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 710/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
